DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

performanța istorică. În acest sens, trecutul european este magnific. Caucazienii au pus
bazele astronomiei, ale fizicii, matematicii, ingineriei, biologiei, geologiei şi medicinei.
Strămoşii noştri au fost cei care au proiectat Piramidele, Parthenonul şi Pantheonul.
Înaintaşii noştri greci au scris primul roman, au transformat teatrul într-o formă de artă şi au
dăruit lumii filosofia lui Socrate şi Platon. Rasa noastră a descifrat secretele universului
copernican, confrații noştri au clădit Republica Romană şi au scris Magna Carta, Declarația
de Independență şi Constituția Statelor Unite. Poporul nostru a creat marea artă a Greciei
Antice şi a descătuşat frumusețea Renaşterii. Prin degetele lui Michelangelo curgea sângele
nostru când a întins mâna spre Dumnezeu, pe bolta Capelei Sixtine. Iar în mâinile lui
Leonardo pulsa sângele nostru când a conturat, din piatră rece, calda frumusețe a „Madonei
cu Pruncul“.
Din genele noastre au izvorât compozițiile lui Bach, Mozart, Beethoven şi Wagner.
Oamenii noştri au inventat automobilul, aeroplanul, maşina cu aburi, motorul cu combustie
internă, turboreactorul, lumina electrică, telefonul, radioul şi camerele de luat vederi, chiar şi
puternicele instrumente folosite acum ca arme împotriva noastră: aparatul de filmat şi
camera de televiziune. Beneficiari ai moştenirii noastre au pus bazele epocii computerelor:
semiconductorul, tranzistorul şi circuitele integrate. Poporul nostru a dezvoltat matematica,
fizica şi propulsia chimică pe care le-am folosit pentru a ne lăsa urmele paşilor pe Lună.
Aş putea continua astfel la nesfârşit, reamintind marile izbânzi ale moştenirii noastre
europene. În măreția Greciei lui Pericle, sau într-a Romei lui Caesar, ori în Anglia lui
Shakespeare, nu a existat aproape nici o influență evreiască. Civilizația occidentală a putut
atârna mai greu în balanță şi fără ei. Dar am fi putut sonda oare hrubele întunecate ale
marxismului, ale psihanalizei freudiene şi ale egalitarismului boasian, fără ei?
Diferența dintre evrei şi goyimi îşi găseşte expresia în genul de filme realizate de Walt
Disney, în comparație cu cele produse de actualul patron al Studiourilor Disney, Michael
Eisner. Câtă vreme atât Disney cât şi Eisner au realizat filme de o mare valoare tehnică,
filmele lui Disney puneau accentul pe frumusețea şi noblețea omului şi pe miracolele Naturii.
Eisner a îndepărtat studiourile Disney de producția filmelor despre natură, deturnându-le
spre pelicule degenerate ca „Jocul de-a plânsul“ şi „Preotul“, două filme care se bălăcesc în
depravare şi devieri sexuale, filme la care Walt Disney nici nu s-ar fi uitat măcar, necum să le
mai şi producă.
În timp ce clasicii greci şi europenii renascentişti produceau mari opere de artă, picturi şi
sculpturi care reprezentau frumusețea ideală a formei omeneşti, evreii respingeau artele
plastice ca fiind „chipuri cioplite“. Acum, sponsorizează şi promovează o artă degenerată,
care valorifică diformitățile şi anomaliile în detrimentul a tot ceea ce este armonios, nobil şi
eroic. Câtă vreme spiritul faustic al europenilor a pătruns în adâncul oceanelor şi s-a înălțat
pe cei mai înalți munți, aventurându-se chiar şi în spațiu, evreii rareori au fost pionieri. În
timp ce noi venerăm solul, Pământul, însăşi lumea naturală cu ajutorul căreia majoritatea
evreilor şi-au câştigat pâinea zilnică până nu demult, evreii s-au adunat în jurul vițelului de
aur al unei vieți urbane parazite şi lipsite de suflet.
În vreme ce Freud declara organele genitale şi excretoare ca fiind cheile celui mai profund
sens al vieții, goyimul Carl Jung îl respingea pe Freud şi elabora conceptul de suflet rasial. În
timp ce evreii încă mai proslăvesc principiul ochi pentru ochi, europenii îmbrățişează, poate
cu prețul unui mare pericol, doctrina „întoarce şi celălalt obraz“.
În termenii inteligenței, evreii le sunt superiori europenilor la nivelul aptitudinilor
verbale. Sunt un popor isteț şi iute la vorbă, versat în arta manipulării şi a medierii. Dar, cu
siguranță, nu sunt superiori în privința calităților de caracter care au creat măreția şi
splendoarea poporului nostru. Genotipul evreiesc a fost şi este, desigur, rezistent şi adaptabil,
şi încă ar mai putea, dacă-i îngăduim, să ne moştenească pământul ca împărăție. Întrecerea,
însă, este departe de a se fi sfârşit. Poporul nostru are o avuție de material genetic minunat,
care încă se va mai dovedi vrednică de a supraviețui. Când ai noştri se vor trezi şi vor pune
geniul nostru, idealismul şi curajul nostru, în slujba luptei pentru supraviețuire, victoria va fi
posibilă.
Evreii s-au adaptat la vicisitudinile lumii din jur, în timp ce-şi conservau propriul genotip.
Dar, în timp ce ei se adaptau, noi cream. Am creat şi tehnologie, şi artă. Am găsit mari
frumuseți şi în trup, şi în suflet. L-am îmbrățişat şi pe Dumnezeu, şi Natura; ştiința şi religia.
Am învățat cum să punem în balanță atât guvernarea, cât şi libertatea.
Ciocnirea etnică finală între aceste două genotipuri şi culturi diametral opuse se apropie
rapid, o dată cu noul mileniu. Setea de putere a evreilor îi împinge spre dominație, aşa cum a