DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

moderne au inventat chiar şi cuvinte codificate pentru a disimula citatele cele mai pline de
ură anti-goyim din Talmud şi din ritualurile lor, ajungând chiar să publice ghiduri ale
Talmudului din care elevii evrei să învețe adevăratul sens anti-goyim al termenilor
deghizați.)568 De asemenea, evreii au învățat să devină cât mai criptici posibil pe plan politic,
adeseori mulțumindu-se să tragă sforile din culise, pentru a nu trezi furia goyimilor. În timp
ce comiteau aceste fapte, de multe ori nu reuşeau să-şi stăpânească rapacitatea, ceea ce a dus
uneori la reacții antisemite violente.
Comunitatea iudaică a pus accentul în plan istoric pe educație şi a adus înalte elogii
studiului iudaic al Talmudului, răsplătind această învățătură cu prestigiu social şi securitate
economică. O asemenea politică a avut un profund impact asupra genotipului. La fel cum
favorizarea celor mai buni savanți îi avantaja pe deținătorii celei mai mari inteligențe verbale,
multe alte aspecte ale structurii lor sociale favorizau alte caracteristici evreieşti tradiționale.
J. Philippe Rushton, în cartea sa de răsunet Rasă, evoluție şi comportament 569 publicată
în 1995, a arătat cu ajutorul unor studii de date asociate cu cercetări paralele că până şi
tendințele spre etnocentrism şi spre altruismul de grup au puternice componente genetice.
Legea evreiască i-a expulzat timp de sute de generații pe evreii care se asimilaseră printre
goyimi, astfel înlăturându-i din fondul lor de gene. O asemenea politică avea şanse sigure de
a întări orice predispoziție evreiască spre etnocentrism, eliminând elementele care
manifestau o atitudine mai conciliantă sau chiar atracție față de esteticile şi valorile
neevreieşti.
Pe măsură ce evreii deveneau tot mai pricepuți la cămătărie, practicile de afaceri
monopoliste, încasarea impozitelor, acțiunile criminale şi rolul de intermediari opresivi sau
administratori ai guvernelor de ocupație, antisemitismul goyim reacționar a fortificat
mentalitatea de asediu a evreilor. Antipatia lor față de gazdele de neam goyim a încurajat
comunitățile evreieşti să sprijine incursiunile militare ale străinilor şi ocuparea națiunilor cu
care conviețuiau. Asemenea acțiuni, la rândul lor, au provocat animozități şi mai mari contra
evreilor, adâncind cercul vicios care continuă şi în zilele noastre.
Evreii au reacționat față de pericolul asimilării devenind şi mai etnocentrici. Printr-un
contrast accentuat, trăind în comunitățile lor cel mai adesea omogene din inima Europei,
strămoşii noştri nu şi-au dezvoltat niciodată mentalitatea de asediu a evreilor. În perioada
când comerțul, sclavia şi emigrația străină se intensificau în Europa, majoritatea
comunităților europene erau slab pregătite pentru a face față introducerii unor puternice
minorități etnocentrice între granițele lor. Societățile goyim din Antichitate permiteau adesea
expresii religioase diversificate, inclusiv toleranța credinței evreieşti, câtă vreme evreii
pretindeau respectarea strictă a credinței lor, în cadrul comunității.
De-a lungul secolelor, comunitatea evreiască şi-a continuat existența de societate
autoritaristă care promova permanent şi conştient coeziunea evreiască. Pe tot parcursul
Evului Mediu, multe comunități evreieşti aplicau pedeapsa cu moartea pentru acei evrei care
se considera că ar fi trădat interesele evreieşti. Execuția lui Iisus este un exemplu perfect de
eradicare a unui om pe care-l identificau ca reprezentând o amenințare la adresa
omogenității lor. Alte instrumente istorice folosite pentru a le menține puritatea ideologică şi
genetică au fost excomunicarea şi expulzarea. În timp ce europenii, provenind dintr-o
societate mai omogenă şi mai puțin competitivă, aplicau o etică de viață mai individualistă,
pe principiul „trăieşte şi lasă-l să trăiască“, evreii mențineau un colectivism intens. În
timpurile moderne, evreii şi-au întărit rețelele de comunicații şi solidaritate, în timp ce
susțineau fragmentarea societăților şi a valorilor neevreieşti.
Pentru a prospera ca mică minoritate în mijlocul unei societăți străine este necesar şi un
anumit talent la înşelătorie. În Spania creştină din Evul Mediu, evreii au răspuns cererilor de
convertire la creştinism devenind marranos, falşi convertiți creştini care continuau să
practice în secret iudaismul. Au elaborat planuri complicate de înşelătorie, care au durat sute
de ani. Mulți evrei nedeclarați îşi amăgeau cu succes gazdele goyimi în privința adevăratelor
lor credințe religioase anticreştine. Cei mai convingători marranos au prosperat şi s-au
îmbogățit, pe când cei mai puțin pricepuți la o asemenea duplicitate adeseori sufereau sau
piereau în beciurile Inchiziției şi în urma altor persecuții.
Evreii şi-au format sisteme de dualitate morală: o morală pentru ei înşişi şi ai lor şi o alta
pentru goyimii-gazde. Dimpotrivă, goyimii din societățile omogene ale Europei tindeau să-şi
dezvolte o morală unică, favorabilă asimilării, când populații străine emigrau pe pământurile
lor sau când ei cucereau alte națiuni. Grecia Antică a exemplificat această tradiție aplicând o
doctrină universalistă în teritoriile ocupate. Unele dintre aceleaşi valori ale altruismului în