DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Este adevărat că numeroase grupuri şi lideri evrei au făcut multă agitație pe tema
primejdiei căsătoriilor mixte. Publicațiile evreieşti importante tipăresc adeseori articole şi
chiar reclame care combat căsătoriile mixte şi îi imploră pe evrei să se căsătorească numai cu
evreice şi viceversa. Steve M. Cohen scrie următoarele în Familia evreiască: Mituri şi
realitate:
Evreimea organizată face eforturi viguroase, încercând să oprească sau să inverseze
recentele schimbări demografice (...) de a convinge un mare număr de evrei să-şi schimbe
deciziile privitoare la familie adică, să se căsătorească la vârste tinere, să se căsătorească în
sânul comunității, să rămână căsătoriți şi să aibă cât mai mulți copii.555
Pinches Stolper scrie că Uniunea Congregațiilor de Evrei Ortodocşi din America nu
promovează decât căsătoriile evreieşti pure şi puternice. Descriind amenințarea reprezentată
de o frumoasă fată goyim care locuieşte la doar câteva case distanță, Stolper afirmă:
Căsătoriile mixte constituie o tragedie pe care poporul evreu nu o poate tolera. Persoana
care se căsătoreşte în afara credinței a întors spatele poporului evreu. Tradiția noastră
consideră o asemenea persoană moartă spiritual, iar familia şade în shiva [respectă o
perioadă de doliu] pentru acea persoană.
Asemenea căsătorii nu reuşesc decât rareori, chiar şi atunci când sunt însoțite de o aşazisă
convertire la iudaism, şi nu pot reuşi în nici un caz când partenerul evreu este preocupat
de evreimea sa. Pentru familiile implicate, rezultatul constă în suferințe şi tragedii, iar pentru
copii, într-o viață de frustrare, conflicte şi tensiuni.556
David Landau arată că fundamentalismul evreiesc se intensifică rapid în Diaspora.
Landau îl citează pe unul dintre oponenții unei schimbări moderate din legea reformistă care
permite urmărirea genealogiei pe linie paternă în locul celei materne, ca fiind „una dintre cele
mai malefice crime, aproape la nivelul lui Hitler. A distrus integritatea poporului evreu.“557
Ascensiunea fundamentalismului a însemnat şi o creştere a ratei natalității printre cei
mai devotați evrei. Într-un eseu din cartea Familia evreiască: Mituri şi realitate, Cohen
observă că, prin creşterea ratei natalității şi prin „folosirea mecanismelor de izolare,
Hasidimii au atins un mare succes în a zădărnici tendințele asimilaționiste ale marii
societăți“.558
Prin urmare, se poate vedea că evreimea organizată a desfăşurat un efort concertat pentru
a încuraja endogamia printre evrei. Grupurile ortodoxe sunt, cu siguranță, cele ce se opun cu
maximă înverşunare căsătoriilor mixte, însă chiar şi ziarele şi revistele publicate de grupurile
reformiste o descurajează insistent. Cercetătorul evreu Ellman comentează în ziarul „Jewish
Social Studies“ că singura comunitate etnică sau religioasă din Statele Unite care continuă să
încerce limitarea şi descurajarea convertirilor şi a căsătoriilor mixte este comunitatea
evreiască organizată. Ellman însă, împreună cu un număr de alți autori care se opun
categoric căsătoriilor mixte mai crede şi că ratele aparent ridicate ale acestora nu reprezintă o
reală amenințare la adresa moştenirii evreieşti. El sugerează că mariajele mixte întăresc
genotipul şi cultura evreiască tradițională, eliminându-i pe acei evrei care au tendințe
asimilaționiste.559
Ellman subliniază că mariajele mixte au foarte puțin efect asupra nucleului iudaismului.
El atrage atenția că acestea se produc mult mai frecvent în cazul unei a doua căsătorii, sau a
uneia ulterioare, în care cuplurile au şanse mai mici de a face copii. De asemenea, citează rata
mult mai mare a divorțurilor din căsătorii mixte. Peste nouăzeci la sută din căsătoriile mixte
rezultă în non-convertire şi, astfel, cei căsătoriți în asemenea condiții nu se integrează în
comunitatea evreiască. Numai un mic procentaj de copii din căsătorii mixte sunt crescuți ca
evrei şi peste nouăzeci la sută din aceştia nu se mai căsătoresc cu evrei sau evreice. De
asemenea, Ellman mai arată că evreii cu o poziție socio-economică superioară au şanse mai
mari de a se căsători în sânul comunității, astfel încât comunitatea va continua să fie
dominată de un nucleu de elită pur evreiesc, în timp ce evreii din clasele inferioare, care nu
reprezintă trăsăturile dorite de solidaritate etnică, sunt mult mai predispuşi să se
căsătorească în afară, părăsind comunitatea.
Barry Kosmin şi alți cercetători evrei, în „Aspecte ale studiului național al populației
evreieşti, C.J.F. 1990“, au constatat că nouăzeci şi unu la sută din căsătoriile mixte s-au
încheiat între cupluri neconversioniste, că numai douăzeci şi opt la sută din copiii rezultați
din asemenea cupluri au fost crescuți ca evrei şi că până şi descendenții acestei minorități
infime aveau slabe şanse de a se mai căsători cu evrei şi evreice.560
Nu numai că evreii căsătoriți în afara comunității sunt mult mai predispuşi să părăsească
cercul evreiesc, dar dovezile sugerează că ei întâmpină adesea ostilitate în societatea