DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

declară că „nu au avut loc amestecuri prea mari între evrei aşkenazi şi vecinii lor goyimi, în
ultimii circa şapte sute de ani.“548, 549
• Mille şi Kobyliansky au descoperit, în studiile datelor dermatologlifice, că evreii
aşkenazi (din Europa de Est) sunt mult mai asemănători cu evreii sefarzi (din restul Europei
şi Orientul Mijlociu) decât cu est-europenii neevrei.550
• Kobyliansky şi Livshits, folosind analiza de bloc asupra a douăzeci şi cinci de
caracteristici morfologice, au estimat că evreii din Rusia erau de şase ori mai îndepărtați de
ruşi decât ruşii de germani. De asemenea, au mai constatat că evreii sunt complet separați de
alte douăzeci şi patru de grupuri etnice studiate în Rusia, Germania şi Polonia.551
• Un alt studiu îi compara pe evreii moderni cu scheletele evreilor de acum trei mii de ani,
descoperite în Orientul Mijlociu. Sofaer, Smith şi Kaye au studiat morfologia dentară din
Maroc, Irakul kurd şi țările Europei de Est. Au găsit asemănări mai mari între populațiile
evreieşti răspândite la mari distanțe decât în cadrul grupurilor de goyimi care trăiau în
apropierea lor. Grupul de schelete evreieşti din vechime a reieşit ca fiind mult mai
asemănător cu cele trei populații evreieşti decât în cazurile tuturor grupurilor de neevrei, cu o
singură excepție: un grup arab drus din secolul al XI-lea.552
Un cercetător a rezumat totalitatea diferențelor genetice spunând că, probabil, existau de
cel puțin trei ori mai multe deosebiri genetice între un evreu de categorie medie din Franța şi
vecinul său francez goyim decât între acelaşi evreu de categorie medie din Franța şi un evreu
care trăieşte în Rusia sau în Orientul Mijlociu.
Studiile evreieşti m-au uimit. N-aş fi crezut că evreii sunt atât de diferiți sub aspect
genetic de toți europenii. Cunoşteam câțiva evrei care nu se puteau deosebi de amalgamul
celorlalți europeano-americani. După înfățişare, părea imposibil să fi existat de trei ori mai
multe diferențe genetice între ei şi noi decât între ei şi evreii din alte regiuni, îndepărtate, ale
lumii. Dar cercetările dovedeau că între evreu şi european există o mare diferență genetică.
Mă întrebam de ce înfățişarea lor nu se deosebea de a noastră într-o măsură la fel de
dramatică.
Fritz Lenz a sugerat, în anii treizeci, că asemănarea dintre evrei şi populațiile europene nu
implică neapărat o similitudine a genelor.553 Lenz a spus că aspectul exterior similar se
poate datora selecției genetice din cadrul fondului de gene evreieşti. Aceste gene pot constitui
pur şi simplu un mic bloc de gene care a stat în stare latentă, în fondul evreiesc, sau au fost
introduse printr-un amestec genetic limitat cu goyimii, iar apoi au fost favorizate selectiv de
ambianța socială. Genele care au cauzat o asemănare corporală mai mare cu morfologia
goyimilor gazde au putut avea rezultate favorabile în acceptarea socială, acumularea averii şi
progresul social, afectând astfel pozitiv succesul reproducerii.
Printr-un proces oarecum similar, unele specii de fluturi, distincte şi fără legături
apropiate de rudenie, ajung să semene între ele fără a-şi reduce distanța genetică. Astfel a
putut fi favorizat numai un mic set de gene din cadrul populației evreieşti, care influențau
înfățişarea, cauzând o mai mare asemănare cu aspectul populației goyim, fără a îngusta
înstrăinarea genetică generală față de populația gazdă. Pe parcursul mai multor generații,
asemănarea exterioară cu goyimii putea să se accentueze, în timp ce acele părți ale creierului
care afectează tendințele comportamentale rămâneau neschimbate.
Conform geneticii evoluționiste, este posibil ca evreii să fi ajuns să semene mai mult cu
gazdele lor ca aspect exterior, în acelaşi timp îndepărtându-se şi mai mult pe planul
caracteristicilor mintale şi comportamentale. Lăsând la o parte detaliile înfățişării fizice, nu
pare să încapă nici o îndoială că evreii sunt într-adevăr foarte diferiți de europeni şi că şi-au
menținut un timp îndelungat diferența genetică.
De asemenea, am mai întâlnit un număr de surse populare care susțin că intensificarea
căsătoriilor mixte între evrei şi goyimi ar pune capăt caracterului genetic distinctiv al
goyimilor europeni. La fel ca în multe alte situații privitoare la evrei, există o mare bogăție de
informații, subliniind o realitate cu totul diferită de concepțiile populare cele mai răspândite.
Vor pune capăt căsătoriile mixte etnocentrismului evreiesc?
Se spune adesea că rata crescută a căsătoriilor mixte între evrei şi goyimi, mai ales în
Statele Unite, va diminua etnocentrismul şi va determina asimilarea populației evreieşti în
fondul genetic goyim. Această afirmație este făcută în cartea de mare popularitate şi
beneficiară a unei intense publicități Mitul rasei evreieşti, de Ralph şi Jennifer Patai. Autorii
sugerează că mariajele mixte ale evreilor s-au înmulțit constant din epoca Iluminismului
încoace.554