DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

antropologilor din generațiile ulterioare au fost trecute sub tăcere în istoriile standard ale
acestei discipline ştiințifice (...).
Eseul de față reuneşte tendințele acestor discursuri diverse despre prezența evreilor în
antropologie pentru o nouă generație de antropologi americani, preocupați în special de
transformarea teoriilor multiculturaliste în agende de activism (...).
De asemenea, a existat o disimulare a etnicității evreieşti, reflectând temerile de reacții
antisemite care ar fi putut discredita disciplina antropologiei şi pe antropologii individuali,
fie pentru că evreii erau considerați periculoşi datorită presupuselor lor diferențe rasiale, fie
pentru că erau asociați cu cauzele radicale. – Gelya Frank
În prezent, când solidaritatea europeană este dominată pe plan politic şi cultural de
pluralismul rasial, Gelya Frank dezvăluie faptul că antropologii evrei îşi afirmă din nou
etnicitatea evreiască şi identitatea de grup.
Orice număr de cercetători îşi reafirmă identitatea evreiască în academie, încercând
simultan să descopere şi să definească ce anume poate însemna identitatea evreiască în
această instituție, cea mai universalistă dintre toate. Unele exemple relevante din lunga şi
crescânda listă a surselor, pe lângă cele deja citate, includ: Behar, 1996; Boyarian, 1992, 1996;
Eilberg-Schwartz, 1990, 1992, 1994; H. Goldberg, 1987, 1995; Kleebatt, 1996; Nochilin şi
Garb, 1995; Prell, 1989, 1990, 1996; Robin-Dorsky şi Fisher Fishkin, 1996; şi Schneider, 1995.
Reapariția diferenței(/lor) evreieşti ridică miza pentru antropologii evrei angajați în
discursuri multiculturaliste.541
Articolul m-a doborât. Aceeaşi instituție antropologică de dominație evreiască care le
spune europenilor că în realitate nu există rase şi că identitatea rasială e în cel mai bun caz o
prostie, iar în cel mai rău, opera Satanei, promovează discret „identitatea genetică“ şi
„diferențele“ evreieşti. Articolul lui Gelya Frank continuă cu laude deşănțate la adresa
mândriei evreieşti exprimată de Barbara Meyerhoff în „Zilele noastre numărate“.542
Când am cercetat pentru prima oară problema înrudirii genetice a evreilor, n-aveam la
dispoziție articolul lui Gelya Frank. În acea perioadă, credeam că cel mai potrivit mod pentru
a investiga chestiunea era acela de a observa cât de mult se aseamănă populațiile evreieşti
despărțite pe plan geografic, între ele şi cu populațiile goyim în sânul cărora trăiesc. Diferă
evreii de alți europeni în acelaşi fel în care diferă, să zicem, un englez de un francez sau un
german de un rus? Sau sunt complet diferiți de toate sub-rasele europene?
Asupra acestei probleme s-au desfăşurat cercetări substanțiale, în mare măsură din
partea oamenilor de ştiință evrei care erau ocupați să studieze configurația genetică a
propriului lor popor. De-a lungul anilor, ele m-au lămurit asupra subiectului în acelaşi mod
în care obținusem şi o perspectivă interesantă asupra istoriei evreieşti din cronicile evreilor.
Primul lucru pe care l-am găsit au fost informațiile despre seria de boli cu baze genetice
care apar aproape exclusiv în comunitățile evreieşti, cum ar fi boala Tay-Sachs. Prezența lor
indica indubitabil o trăsătură genetică proprie populației evreieşti şi ilustra o deosebire
genetică față de goyimi. În curând am început să găsesc articole ştiințifice care se ocupau
tocmai de subiectele cercetate de mine.543, 544
Cercetătorii geneticieni Sachs şi Bat-Miriam au descoperit similitudini uluitoare între
populațiile de evrei din nouă țări aflate în Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Europa
Centrală. Totodată, ei au constatat deosebiri acute între evreii şi neevreii din aceleaşi țări.545
Studiind datele privitoare la grupele sangvine, Mourant, Kopec şi Domaniewska-Sobczak
au scris, într-o carte intitulată Genetica evreilor, că
se poate spune că, în general, situația grupelor sangvine (...) corespunde cu omogenitatea
relativă a principalelor comunități evreieşti istorice.546
Iată că acum avem antropologi şi geneticieni evrei de renume – acelaşi grup care ne
predică neobosit că nu există mari diferențe între albi şi negri – afirmând cu îndrăzneală că
poporul evreu este diferit genetic şi relativ omogen! Ei susțin că există unele deosebiri între
Ashkenazim şi Sephardim (principala diviziune etnică din rândul evreilor), dar că în esență
evreii formează un singur popor, având doar o asemănare genetică limitată cu populațiile
europene în mijlocul cărora locuiesc.547
• Două studii majore asupra situației grupelor sangvine, unul efectuat în 1977 de Bonné-
Tamir, Ashbel şi Kenett, iar celălalt, în 1979, de Karlin, Kenett şi Bonné-Tamir, nu au
constatat, folosind paisprezece locuri polimorfice, nici o diferență semnificativă între
populațiile evreieşti din Irak, Libia, Germania sau Polonia. Au estimat că distanța genetică
dintre goyimii şi evreii care trăiesc în aceeaşi zonă este de trei până la cinci ori mai mare
decât între evreii care trăiesc în diferitele națiuni studiate. În studiul din 1977, cercetătorii