DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

alte progrese, demonstrând relația intimă dintre ereditate şi comportamentul omenesc, atât
la nivel individual cât şi la nivel de grup.
Descoperirile socio-biologiei şi ale geneticii comportamentale ne-au sporit enorm
înțelegerea dezvoltării deosebirilor rasiale. Este uşor de observat impactul evolutiv al
climatului nordic mai aspru asupra a peste cinci mii de generații de europeni şi efectele
climatului mai blând din Africa asupra rasei negre. În plus, tabuurile sociale, tradițiile şi
organizarea socială a ființelor omeneşti încă de la începuturile civilizației pot avea şi ele un
impact evident asupra sistemelor de reproducere şi configurației genetice.
Începând de la relativ recenta domesticire a câinelui, omenirea a produs, prin încrucişări
selective, sute de rase care diferă enorm între ele, cum ar fi St. Bernard-ul, Chihuahua fără
blană, Ciobănescul German, Pug-ul sau Pit Bull-ul. Toate provin dintr-o singură specie
originală şi toate sunt capabile genetic de reproducerea încrucişată. Iată cum caracterizează
Grolier’s Encyclopedia varietățile de câini şi modul în care încrucişarea selectivă le-a afectat
atât înfățişarea, cât şi temperamentul:
Câinii sunt mai diferiți ca aspect exterior decât ca structură anatomică. Un câine adult
poate cântări între două şi nouăzeci şi nouă de kilograme, (...), în funcție de rasă, şi poate
avea o înălțime cuprinsă între 1,25 şi 90 de centimetri (...), la nivelul umărului. Alte diferențe
de conformație includ lungimea piciorului, lungimea botului, mărimea şi poziția urechilor,
lungimea, forma şi poziția cozii, precum şi lungimea, densitatea, culoarea şi alte caracteristici
ale părului. În timp, au fost prăsite de asemenea, în mod selectiv, diverse rase pentru a
produce temperamente potrivite cu sarcinile pe care le aveau de efectuat.539
În acelaşi mod în care oamenii au putut prăsi prin selecție genetică diferite rase de câini,
anumite structuri şi strategii sociale pot afecta evoluția omenească. Structurile sociale, în
special cele care influențează obiceiurile de căsătorie, pot avea un impact dramatic asupra
ratelor de supraviețuire şi de reproducere. Cu siguranță, ele pot afecta temperamentul şi
comportamentul omenesc în acelaşi mod în care reproducătorii de câini au creat rase stoice
ca St. Bernard-ul sau hiper-active ca Pekinezul. Cunoaştem oameni care sunt din fire agresivi
ca un Pit Bull sau la fel de prietenoşi ca un Labrador Retriever.
Este oare configurația comportamentală evreiască un produs al instituțiilor culturale,
cum ar fi iudaismul şi progenitura sa laică, sionismul, sau există în genotipul lor o tendință
care i-a împins spre comportamentele constante manifestate de ei de-a lungul a trei milenii şi
mai bine, în contextul unor culturi enorm de diferite? Mă întrebam cum ar fi putut afecta
structura şi natura iudaismului, de-a lungul secolelor, caracteristicile genetice ale poporului
evreu.
La fel cum două specii de animale care ocupă o anumită zonă geografică îşi formează o
strategie evolutivă de grup ca să concureze pentru resurse, şi grupurile omeneşti pot face
acelaşi lucru chiar şi în societățile civilizate. Îşi pot elabora anumite trăsături
comportamentale care le asigură avantajul în competiție şi un succes mai mare în
reproducere. În societățile omeneşti, când interacționează grupuri distincte din punct de
vedere genetic, acestea îşi pot asimila şi pierde distincțiile genetice, sau pot dezvolta ideologii
şi comportamente etnocentrice care favorizează caracteristicile distincte ale propriului lor
sistem de gene. Un grup etnocentric ar putea chiar să-şi dezvolte o religie care să-i justifice
rațional reacția evolutivă față de alte grupuri.
M-am întrebat dacă evreii se distanțaseră genetic de celelalte popoare ale Europei şi, dacă
aşa stau lucrurile, cât de profundă a fost diviziunea. Se încorporaseră în codul genetic
tendințele lor etnocentrice şi de supremație, sau nu erau decât un rezultat al atitudinii
culturale a religiei lor şi al societăților separate pe care le creaseră? Creaseră impulsurile
genetice ideologia iudaismului care fortifica şi intensifica genotipul evreiesc? Peste ani de
zile, după 1990, aceeaşi antropologie dominată de evrei care respinsese importanța
conştiinței rasiale şi orice simț al identității europene reafirma israelitismul şi „identitatea
evreiască“. În articolul „Evrei, multiculturalism şi antropologie boasiană“ publicat în „The
American Anthropologist“, scriitoarea evreică Gelya Frank declară antropologia anti-rasistă
boasiană a americanilor „istorie evreiască“.540 Gelya Frank subliniază că rolul central al
evreilor a fost escamotat cu intenție, de teamă că goyimii îşi vor da seama că evreii au o
agendă radicală.
Dintotdeauna a existat un discurs intern, însuflețit, deşi uneori pe şoptite, despre
originile evreieşti ale antropologiei americane şi înțelesul acestora. Preponderența
intelectualilor evrei în primii ani ai antropologiei boasiene şi identitatea evreiască a