DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

palestinienii dislocați nişte potențiali adversari politici? Grupurile evreieşti promovează în
mod clar formele de multiculturalism care distrug coeziunea neevreiască, dar nu şi pe acelea
care ar putea amenința propria lor putere de grup.
Instituțiile politice şi mediatice dominate de evrei au promovat mult timp invazia şi
disoluția demografică a Americii. În timp ce mass-media evreieşti îi demonizează ca „rasişti“
pe aceia care se opun torentului de emigranți non-albi în Statele Unite, Canada şi toate
națiunile europene, este scuzată politica de emigrare a Israelului care-i exclude pe neevrei. În
urma ocupării de tip blitzkrieg a Palestinei de către israeliți, un milion de palestinieni au fugit
din casele lor. Aceştia nu se mai pot întoarce în patria strămoşească şi mulți sunt siliți să
trăiască în taberele de refugiați doar cu puțin mai decente, ca mizerie şi nevoit, decât nişte
lagăre de concentrare.
A. M. Rosenthal este de mult timp redactorul-şef al celui mai influent ziar, poate, din
America „The New York Times“, aflat în proprietate evreiască. Susținător înverşunat al
Israelului, Rosenthal nu se plânge de statul sionist decât atunci când acesta nu e destul de
sionist pentru a-i fi lui pe plac. Totuşi, într-un editorial din 1992, Rosenthal s-a simțit dator
să critice o altă țară care doreşte să-şi păstreze integritatea rasială şi moştenirea culturală:
Ar face mai bine să stabilească o cotă de emigranți şi să cultive o societate mai pluralistă,
adoptând o formulă pentru cetățenie bazată pe rezidență, nu pe legăturile de rudenie.
La fel de nemulțumitor este faptul că la Bonn nu s-a revizuit o lege depăşită a
naturalizării, cu baze etnice. Conform sistemului existent, unui muncitor turc rezident care
locuieşte în Germania de treizeci de ani şi vorbeşte fluent limba germană i se refuză cetățenia
acordată automat unui emigrant vorbitor de limbă rusă care dovedeşte că a avut strămoşi
germani.528
Rosenthal aseamănă actuala politică germană de emigrare cu aceea a naziştilor. Şi totuşi,
este aceasta cu mult diferită de legea israeliană a emigrării?
Nu doar germanii, ci toate națiunile albe fac ținta emigrării deschise susținute de
Rosenthal. Numai politica de emigrare a Israelului cea mai draconică dintre toate este ferită
de orice critici. În America, Rosenthal se identifică drept progenitură a unui emigrant ilegal
(tatăl lui) şi chiar laudă emigrarea haitienilor, dintre care mulți sunt consumatori de droguri
şi seropozitivi.
Aproape întotdeauna când citesc despre haitienii care înfruntă marea pentru a ajunge în
această țară, dar sfârşesc după gardurile de sârmă ghimpată, mă gândesc la un emigrant
ilegal pe care întâmplător îl cunosc foarte bine, la fiicele şi la fiul lui (...).
Chiar şi recunoscând, fără tragere de inimă, unele dintre limitele economice, această țară
ar trebui să aibă eleganța morală de a-şi accepta vecinii care fug din țări unde viața lor
înseamnă teroare şi foame şi unde sunt hăituiți de bande ucigaşe (...).
Dacă acesta ar fi un motiv de calificare pentru intrarea în țara noastră de Aur, haitienii ar
trebui să fie primiți cu cântece, îmbrățişări şi discursuri de bun venit.529
Deşi sunt un cititor cronic al ziarului „The New York Times“, încă n-am găsit un editorial
al lui Rosenthal care să ceară primirea în Israel a celor un milion sau chiar mai mulți
palestinieni ce trăiesc în mizeria taberelor de refugiați. Şi, dacă nu cumva mi-a scăpat mie din
vedere, Rosenthal n-a cerut nici ca evreii să-i primească pe palestinieni în Israel cu „cântece
şi îmbrățişări“. Rosenthal nu e prost, ci doar foarte ipocrit. Ştia prea bine că, dacă tuturor
palestinienilor aflați actualmente în Israel şi în taberele de refugiați din afara granițelor țării
li s-ar acorda cetățenia cu drepturi depline, statul sionist ar fi cotropit imediat, în acelaşi fel
cum emigrația de culoare erodează America strămoşilor noştri. Dar Rosenthal nu are de ce
să-şi facă griji pentru America, din moment ce se identifică atât de mândru cu străinii.
Rosenthal se mândreşte pentru ceea ce este el şi mulți alți evrei: în egală măsură străini şi
venetici ca aceia cu care se identifică. Locuieşte aici, având parte de toate avantajele
cetățeniei americane, dar nu va deveni şi nu va putea deveni un adevărat american care să
plaseze interesele americanilor mai presus de cele de pe agenda sionistă.
Pe măsură ce evreii devin tot mai obraznici în exercițiul puterii lor, unii au început să se
laude cu rolul pe care l-au jucat în deposedarea americanilor goyim-europeni. Earl Raab,
director executiv emerit al Institutului Perlmutter de Avocatură Evreiască, asociat al A.D.L.
(Liga Anti-Defăimare a B’nai B’rith) şi editorialist la periodicul „Jewish Bulletin“ din San
Francisco, a scris:
Abia după Al Doilea Război Mondial legea emigrării a fost schimbată drastic pentru a
elimina asemenea discriminări. Printr-una din primele manifestări ale maturizării sale
politice, comunitatea evreiască a jucat un rol de frunte în efectuarea acestor schimbări.530