DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Drew Smith, un avocat vârstnic din New Orleans care scrisese cartea Moştenirea creuzetului
şi care mă învățase deja multe în problema emigrării.510
Smith şi cu mine ne-am întâlnit într-o zi ploioasă, după cursuri, în birourile Consiliului
Cetățenesc. Bătrânul avocat mi-a explicat istoricul legii americane de emigrare. După ce a
citat versurile Emmei Lazarus de pe piedestalul Statuii Libertății, m-a întrebat: „Interesele
cui le-ar fi servit inundarea Americii cu ‘pleavă nefericită’“. Imediat, a răspuns singur la
întrebare: „Era în interesul declarat al unui popor strâns unit, care foloseşte solidaritatea
rasială ca pe o armă, o armă pe care o doreşte numai pentru el însuşi. Eforturile de a schimba
legislația americană privitoare la emigrație şi de a disloca, în cele din urmă, majoritatea
europeană, au fost conduse aproape exclusiv de evrei.“
Smith mi-a explicat că Emma Lazarus, la fel ca mulți alți activişti pentru emigrare, era o
evreică partizană care sprijinea crearea unui stat sionist exclusiv evreiesc în Palestina, dar în
acelaşi timp susținea „diversitatea“ pentru America. Mi-a atras atenția cum au schimbat
evreii ca Lazarus sensul modern al Statuii Libertății. Frumosul colos de culoarea jadului nu a
avut inițial nici o legătură cu emigrarea şi era mai vechi decât centrul de emigrări de pe Ellis
Island. Fusese un cadou al francezilor, în semn de comemorare a Revoluției Americane, nu în
cinstea sosirii „nefericitei pleve“ pe țărmurile Americii.
Emma Lazarus fusese foarte cunoscută pentru fulminantele ei luări de poziție împotriva
pogromurilor din Rusia ulterioare asasinării Țarului Alexandru al II-lea, în 1881. Ironia este
savuroasă: o femeie devotată creării unui stat evreiesc de elită în Palestina dorea să
transforme America într-un refugiu pentru scursorile lumii. Drew Smith avea multe cărți pe
tema emigrării, inclusiv unele scrise de evrei, în care subliniase pasaje importante. Le-am
împrumutat de la el şi am început să le citesc cu pasiune.
Organizațiile evreieşti, cum ar fi Congresul Evreiesc American, au făcut şi încă mai fac
mari eforturi pentru a liberaliza emigrația în America şi a înfrânge legislația restrictivă. În
anii 1921, 1924 şi 1952, Congresul S.U.A. a emis legi care nu încercau altceva decât să
mențină starea de fapt rasială în America. În mod destul de interesant, deşi anglo-americanii
reprezentau o vastă majoritate a populației americane, precum şi în Congres, ei nu au
încercat să-şi mărească propriile procentaje demografice, căutând doar să păstreze status
quo-ul fiecărui grup. În primele lupte legislative, evreii au fost susținătorii de frunte ai unei
emigrări deschise şi s-au împotrivit vehement legilor care ar fi ajutat America să rămână o
națiune european-creştină din punct de vedere etnic. În Camera Reprezentanților, Adolph
Sabath, Samuel Dickstein şi Emanuel Celler au condus lupta pentru emigrarea fără restricții
câtă vreme în Senat acest efort a fost coordonat de Herbert Lehman şi, în ultimii ani, de
Jacob Javits.
În timpul luptelor de început, Deputatul Leavitt a conturat clar implicarea evreilor, prin
câteva remarci pronunțate de la tribuna Congresului.
Instinctul de conservare națională şi rasială nu este condamnabil (...). Nimeni n-ar putea
înțelege mai bine dorința americanilor de a păstra America americană decât domnul din
Illinois [domnul Sabath], care conduce atacul contra acestei măsuri, sau domnii din New
York domnul Dickstein, domnul Jacobstein, domnul Celler şi domnul Perlman.
Acesta este cel mai reprezentativ popor din istorie care şi-a menținut identitatea de rasă
de-a lungul secolelor, întrucât crede sincer că este un popor ales, cu anumite idealuri de
menținut, şi ştie că pierderea identității rasiale ar însemna o schimbare de idealuri. Acest fapt
ar trebui să le uşureze, dumnealor şi majorității celor mai activi dintre adversarii acestei
măsuri, înțelegerea şi simpatizarea cu punctul nostru de vedere, care nu este atât de extrem
ca acel al propriei lor rase, cerând numai ca adăugirea de alte popoare să se facă numai în
asemenea fel şi proporții şi în asemenea cantități încât să nu modifice caracteristicile rasiale
mai rapid decât se poate realiza asimilarea în privința ideilor de guvernare ca şi a sângelui.
(Analele Congresului, 12 aprilie 1924.)511
Sociologul Edward A. Ross, în influenta sa carte din 1914 Lumea veche şi cea nouă.
Semnificația emigrației din trecut şi prezent pentru poporul american, îl citează pe celebrul
lider pro-emigraționist Israel Zangwill cu sugestia că America ar fi un loc ideal pentru
realizarea intereselor evreieşti. În continuare, Ross scrie clar despre influența evreiască:
Prin urmare, evreii au mari interese în politica de emigrare: de aici şi strădaniile lor de a
controla politica de emigrare a Statelor Unite. Deşi proporția lor reprezintă o şeptime din
totalul emigrației noastre nete, evreii conduc lupta în cadrul Comisiei de Emigrări (...).
Campania sistematică din ziare şi reviste pentru a înfrânge toate argumentele în favoarea
restricțiilor şi a calma temerile adepților spiritului localnic este purtată de şi pentru o singură