DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Nu cred că ar fi primit Premiul Nobel pentru Pace. Ba chiar, în Europa zilelor noastre, ar
fi fost închis şi acuzat de antisemitism diabolic.
Adevărata putere a poveştii Holocaustului constă în emoțiile omeneşti pe care le suscită.
Amintirile lacrimogene ale evreilor bătrâni care au supraviețuit, cuvintele cochete ale Annei
Frank, fotografiile şi filmele cu trupuri emaciate şi mutilate, s-au întipărit în conştiința
noastră a tuturor. Toate acestea constituie cronica în imagini care trece drept „dovadă“ reală
a Holocaustului, căci cu toții i-am văzut victimele, în cumplitele ipostaze ale morții. Totuşi,
asemenea imagini s-ar putea arăta din aproape orice războaie. Am putea să vedem milioanele
de victime ale comunismului, rămase în urma Armatei Roşii a lui Troțky sau într-a epurărilor
lui Stalin. Am putea vedea femeile şi copiii care au murit cu miile în lagărele de concentrare
ale britanicilor din timpul Războiului cu Burii. Am putea să vedem rămăşițele pământeşti ale
zecilor de mii de bărbați, femei şi copii care au ars de vii în Dresda şi Hamburg. Am putea
vedea victimele de pe câmpiile morții din Cambodgia sau junglele înroşite de sânge din
Rwanda. Dar pe toate aceste victime nu le vedem în fotografii şi filme zi de zi şi an de an.
Aceste victime ale altor războaie nu au nici un memorial de milioane de dolari printre
monumentele naționale din Washington D.C., nici lobby politic, nici promotori la Hollywood.
Comemorarea lor nu corespunde cu agenda celor care hotărăsc ce va vedea şi ce va auzi
publicul.
În timpul secolului următor, pe măsură ce comunicațiile se vor desfăşura tot mai rapid şi
mai simplu, mai mulți oameni vor contesta o mare parte dintre premisele şi alegațiile poveştii
Holocaustului. Erorile şi falsitățile se vor destrăma în fața viguroaselor examinări încrucişate
şi a provocărilor intelectuale. În fiecare zi, povestea se mai destramă puțin, devenind tot mai
nerezistentă. Adevărul se întăreşte treptat-treptat. Teroarea şi supresiunea nu vor mai fi de
ajuns pentru a-i obstrucționa înaintarea. Va învinge într-o bună zi, triumfător în puterea lui
dezgolită.
Nu pot spune cu deplină certitudine că anumite părți ale poveştii Holocaustului nu s-au
întâmplat întocmai aşa cum afirmă „exterminaționiştii“ principali. Dar, cu siguranță, între
timp s-au acumulat suficiente probe contrarii şi întrebări rezonabile pentru a mandata o
cercetare şi o dezbatere completă şi deschisă a dogmei Holocaustului.
Nu putem cunoaşte tot adevărul înainte de a se permite opiniile contrare şi libera
examinare a Holocaustului. Acelor istorici şi oameni de ştiință care nutresc îndoieli cu privire
la unele aspecte ale ortodoxiei Holocaustului trebuie să li se permită să investigheze şi să
analizeze, iar apoi, să-şi prezinte concluziile fără teama de represalii ca acelea suferite de
David Irving.
După ce am pus sub semnul întrebării şi am studiat diverse elemente ale poveştii
Holocaustului, am ajuns să-mi dau seama că cei care contestă anumite părți din ea nu au
justificări cu nimic mai mici decât cei ce se îndoiesc de versiunea oficială cu privire la asasinul
singuratic al lui Kennedy. Deosebirea constă în faptul că, atunci când sunt contrazise
concluziile Comisiei Warren, repercusiunile politice, economice, sociale sau religioase sunt
mult mai mici. Simplul fapt de a formula întrebări pertinente cu referire la orice aspect al
poveştii Holocaustului atrage mânia dezlănțuită a celor care domină mass-media şi care
sprijină Israelul. Am plătit deja scump pentru apostazia mea, iar această carte mă va costa
probabil şi mai mult. În America, dacă un cercetător îndrăzneşte să publice şi apoi să discute
public problema, această faptă îl poate face să-şi piardă mijloacele de subzistență şi chiar
integritatea fizică. În Canada şi Europa a însemnat revocarea unor diplome universitare şi
pierderea locurilor de muncă, a statutului profesional, a pensiilor, contractelor şi, în plus,
închisoarea şi agresiunile fizice.
În timp ce scriam aceste cuvinte, am aflat vestea că liderul naționalist francez Jean-Marie
Le Pen a fost condamnat de un tribunal francez şi amendat cu câteva mii de dolari numai
pentru că a spus, în cadrul unei conversații cu un ziarist, că faimoasele camere de gazare au
fost o „notă de subsol“ a celui de-Al Doilea Război Mondial.504 Sir Winston Churchill, în
monumentala sa lucrare în şase volume Al Doilea Război Mondial 505, nu face nici o referire
la camerele de gazare nici măcar într-o notă de subsol. Acelaşi lucru se poate spune despre
cartea lui Eisenhower Cruciadă în Europa.506 Poate că sioniştii vor reuşi să aranjeze un
proces postum pentru aceşti doi oameni care nu au adus omagiul cuvenit sfântului
Holocaust.
După comentariul lui Le Pen, directorul european al Centrului Wiesenthal a cerut
ridicarea imunității parlamentare europene a lui Le Pen, spre a putea fi dat în judecată şi a
deveni neeligibil pentru candidatura la oficiul electiv.507