DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

siguranță. Pe de altă parte, presupusele camere de gazare umană erau construite de
mântuială. Leuchter a întrebat de ce camerele pentru gazarea păduchilor fuseseră construite
corect, câtă vreme cele, chipurile, destinate uciderii a milioane de oameni erau proiectate şi
construite defectuos fiind, astfel, periculoase pentru operatori.
Lupta împotriva revizionismului
Când Leuchter şi-a publicat raportul, autoritățile Holocaustului au reacționat în modul
cel mai previzibil prin defăimări, suprimări, intimidări şi chiar încarcerări. Leuchter a devenit
victima unei intense campanii internaționale care urmărea să-l discrediteze şi să-l ruineze
financiar. Organizații evreieşti au scris scrisori defăimătoare la toți guvernatorii
penitenciarelor de stat care-i erau clienți, insistând să i se rezilieze contractele. Au putut
convinge autoritățile să-l traducă în instanță în statul lui natal, Massachusetts, în pofida
patentelor şi a evidentei lui valori ştiințifice, conform unei prevederi obscure privitoare la
practicarea ingineriei fără licență.
Guvernul german l-a închis pe Leuchter timp de şase săptămâni, numai pentru că îşi
anunțase descoperirile tehnice într-o conferință din luna noiembrie a anului 1991, la
Weissheim. Pentru simpla traducere şi comentare a discursului lui Leuchter, domnul Günter
Deckert, un fost profesor de liceu cu trecut curat, a fost condamnat la un an de închisoare cu
suspendare. În pronunțarea verdictului, judecătorii, doctorul Orlet şi doctorul Muller, au
subliniat că Deckert era consilier municipal care absolvise cum laudae dreptul la
Universitatea din Heidelberg şi avea un caracter foarte moral. Întrucât nu l-au condamnat pe
Deckert destul de aspru ca să fie pe placul presei internaționale, înşişi judecătorii au avut de
suferit intimidări şi s-au făcut eforturi de a se anula sentința impusă de ei.
Frau Saline Leutheusser-Schnarrenberger, ministra Justiției din Germania, a numit
sentința o palmă în obrazul tuturor victimelor Holocaustului şi a ordonat suspendarea celor
doi judecători şi trimiterea lor în „concediu medical“. Procurorul Hans Klein din Mannheim a
declarat apel, cu rezultatul că Deckert a fost condamnat la doi ani de închisoare. De
asemenea, Klein a promis că avea să treacă peste pronunțarea verdictului, căutând orice
posibil temei pentru a-i pune sub acuzare pe cei doi judecători. Cât de liber este un sistem în
care un judecător poate fi demis, sau chiar acuzat penal, pentru că şi-a justificat îngăduința în
limitele autorității lui?
Se pare că s-au schimbat foarte puține în Germania, de-a lungul acestui secol. În America
e greu să ne imaginăm că un om e închis numai fiindcă a tradus o prelegere ştiințifică, sau că
nişte judecători sunt suspendați ori amenințați cu arestarea pentru că au dat un verdict
considerat incorect politic. Şi totuşi, acestea sunt metodele de a proteja mitul Holocaustului.
Germania nu este singura care încalcă libertatea cuvântului în această privință. Peste câtva
timp, Fred Leuchter, un om firav şi cu ochelari, a fost de asemenea încarcerat şi deportat cu
forța din Marea Britanie.
La un an după controversa Leuchter, personalul muzeului de la Auschwitz a repetat în
secret testele lui Leuchter, ajungând la aceleaşi rezultate ştiințifice. Totuşi, aceste concluzii
ştiințifice nu sunt discutate în ghidurile muzeului. Jalnica lor explicație a lipsei de fericianidă
din camerele de gazare umană este că aceasta s-a disipat cumva în timp – o imposibilitate
chimică. Nu oferă nici o explicație pentru motivul din care fericianida nu s-a disipat şi în
camerele de deparazitare. Un alt expert al Holocaustului susținea că e necesară mai puțină
cianură pentru a omorî oamenii decât păduchii, prin urmare în camerele de gazare umană se
găsea mai puțină decât în cele de dezinfectare. Cu toate acestea, se susține că s-au folosit
cantități enorme de Zyklon B pentru a ucide milioane de oameni, într-o adevărată „fabrică a
morții“.
Revizioniştii Holocaustului, în ciuda atacurilor sălbatice îndurate din partea presei, au
stârnit o asemenea agitație prin publicarea Raportului Leuchter, urmată de dezvăluirea
detaliilor despre propria expertiză chimică a administrației muzeului de la Auschwitz, încât
personalul acestuia din urmă a autorizat o nouă anchetă, cu scopul de a contrazice atât
concluziile lui Leuchter, cât şi pe cele ale propriului lor studiu anterior. Totuşi, au refuzat în
continuare să aprobe efectuatea unor cercetări independente, de către ingineri şi oameni de
ştiință apolitici, deşi e uşor să se preia eşantioane de pe pereții pretinselor camere de gazare
şi să li se facă o analiză chimică rapidă. În repetate rânduri, când este vorba de studiul
Holocaustului, cei care au un interes personal să mențină vechea versiune a evenimentelor se
opun cercetărilor academice sau ştiințifice. Fac toate eforturile pentru a împiedica inspecția
fizică a documentelor sau studiul ştiințific al locurilor şi declară pasibilă cu închisoarea până
şi anunțarea publică a investigațiilor ştiințifice sau istorice.