DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Rămăşițele pământeşti umane pot păstra ani de zile urmele intoxicării cu cianură. Nu s-a
găsit nici o dovadă ştiințifică arătând că măcar una dintre victime ar fi murit prin gazare. Nici
documentația necropsiilor efectuate de medicii ruşi, în lagărele din Europa de Est, nu
prezintă vreun indiciu de gazare. Deşi s-au efectuat toate autopsiile cerute, rezultatele lor nu
au fost prezentate la Nürnberg. De ce? Nu cumva pentru că aceste rezultate n-ar fi fost de nici
un folos acuzării, întrucât nici unul dintre decese nu putea fi pus pe seama gazelor toxice? În
orice proces de omucidere, acuzarea nu încearcă să demonstreze cauza morții? La procesul de
omor căruia i s-a făcut cea mai mare publicitate a tuturor timpurilor, judecat de Tribunalul
Militar Internațional, probele privind cauzele morților strălucesc prin absență. Dacă naziştii
gazaseră într-adevăr oameni cu milioanele, n-ar fi înaintat acuzarea măcar o singură autopsie
care să probeze cauza morții ca otrăvire cu cianura emanată de gazul Zyklon B?
„Experții“ ortodocşi ai Holocaustului susțin că o „dovadă“ a gazării ființelor omeneşti este
marea cantitate de Zyklon B folosită la Auschwitz în timpul războiului. Încercând să respingă
dubiile revizioniste asupra camerelor de gazare, Jean Claude Pressac, un chimist francez, în
cartea sa Auschwitz: Tehnicile şi funcționarea camerelor de gazare, prezintă date care arată
marele consum de Zyklon B la Auschwitz.488 O explicație mult mai simplă şi mai logică este
aceea că germanii foloseau substanța chimică într-un efort de a controla epidemiile care
devastau lagărele.
În plus, datele publicate de Pressac însuşi arată că, pe cap de deținut, cantitatea de Zyklon
B folosită în lagărul de concentrare de la Auschwitz este egală cu cantitatea de Zyklon B
consumat în alte lagăre germane, cum ar fi cel de la Oranienburg, unde experții recunosc că
nu a avut loc nici o gazare de ființe omeneşti. Dacă Auschwitz era marele centru de
exterminare, iar dacă otrava folosită era substanța Zyklon B, cum e posibil ca documentele de
achiziție şi întrebuințare să nu prezinte un consum mai mare la Auschwitz decât în
numeroasele lagăre de concentrare unde produsul Zyklon B s-a folosit strict contra infestării
cu păduchi şi nu s-au efectuat nici un fel de presupuse gazări umane? De asemenea, Pressac
face greşeala de a recunoaşte că, la Auschwitz, nici consumul de cocs pe cap de deținut nu era
mai mare decât în lagărele din Germania care nu au fost acuzate de exterminare.
În luna februarie a anului 1988, guvernul canadian l-a dat în judecată pe Ernst Zundel, un
alt contestatar al Holocaustului, pentru încălcarea unei legi arhaice împotriva „răspândirii de
ştiri false“. Avocații apărării în acest caz penal au angajat un consultant tehnic american în
problema camerelor de gazare din închisori, Fred Leuchter, pentru a efectua un examen
ştiințific al presupuselor camere de gazare homicidă de la Auschwitz. Leuchter, care e
apolitic, este probabil prima autoritate din Statele Unite cu privire la construirea şi
întrebuințarea echipamentelor de execuție, fiind însărcinat efectiv cu proiectarea şi
construirea unităților de execuție folosite în mai multe închisori americane.
În investigațiile lui, Leuchter a observat construcția pretinselor camere de gazare şi a
cercetat proprietățile chimice ale produsului pentru fumigație Zyklon B. A constatat că
Zyklon B este un compus care, în contact cu aerul, eliberează cianură de potasiu, sub forma
unui gaz cu efecte mortale. Aderă la suprafețe şi are tendința de a reacționa chimic cu
materialele care conțin fier (compuşi ferici), creând o fericianidă. Dacă în nişte camere cu
pereți de fier sau din cărămidă roşie se foloseşte Zyklon B, acesta reacționează cu materialele
feroase, producând o culoare albastră distinctivă. Industria cernelurilor de tipar a folosit zeci
de ani aceste reacții, pentru a produce un colorant distinctiv, numit Albastru de Prusia.
„Random House Webster’s Electronic Dictionary“, în ediția din 1992, îl defineşte după cum
urmează:
Prusia, Albastru de, s. 1. albastru-verzui de nuanță moderată până la închisă; 2. pigment
ferocianidic albastru-închis, cristalin, insolubil în apă, folosit în pictură, la fabricația
materialelor textile şi albăstrirea rufelor.
Leuchter nu numai că a aflat că presupusele camere de gazare omicidă de la Auschwitz
erau structural inadecvate pentru gazare, ci a şi prelevat eşantioane din pereți, analizându-le
apoi chimic. Mai multe laboratoare independente din Statele Unite nu au găsit nici o urmă de
compuşi fericianidici. Totuşi, când Leuchter a examinat încăperile folosite pentru
dezinfectarea hainelor şi a bagajelor, a observat imediat colorația albastră distinctivă asociată
cu fericianida. După analiza chimică a mostrelor recoltate, a dovedit că pereții camerelor de
deparazitare conțineau concentrații masive de fericianidă, cauzate de contactul cu cianura.
De asemenea, Leuchter a mai subliniat că încăperile de dezinfectare folosite pentru
dezinsecția hainelor erau construite perfect, ermetice şi în conformitate cu toate măsurile de