DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

proastă lumină posibil. Zvonurile proliferau, exagerările erau exploatate. N-a fost nevoie de
un salt prea mare de propagandă pentru a prezenta camerele de deparazitare pentru păduchi
drept camere de gazare pentru oameni. (Se cuvine să amintim două exemple extrem de
recente: Revoluția din România, 1989, şi Războiul din Kosovo, 1999. – n. a.)
Uşa celebrei camere de gazare de la Dachau, fotografie arătată lumii întregi. A reieşit că
era o cameră de dezinfecție pentru păduchi.
Eliberatorii americani ai lagărelor, care citiseră şi auziseră de mii de ori vorbindu-se
despre gazarea evreilor de către germani, au ajuns să creadă că văzuseră cu ochii lor
rezultatele gazărilor. Acesta este un fenomen psihologic familiar judecătorului şi ziaristului
deopotrivă. După ce trecuseră prin şocul psihologic al cumplitelor scene ale morții din lagăre,
nimeni n-a mai putut fi condamnat fiindcă dădea crezare „explicațiilor oficiale“ răspândite de
mass-media. Şi astăzi, la ani de zile după război, când se ştie de mult că nici un soldat
american nu a văzut o singură victimă a gazării, mass-media continuă să susțină acest mit.
Ziarele şi revistele citează frecvent soldați care „ştiu“ că germanii au gazat evrei fiindcă „erau
acolo“ şi „au văzut cu ochii lor“. Şi totuşi, nici un redactor nu corectează această greşeală.
La sfârşitul anilor şaizeci şi începutul anilor şaptezeci, am remarcat începuturile unei
revizuiri semnificative ale poveştii Holocaustului. „Lagărele de exterminare“ unde se
presupunea că fuseseră gazați sute de mii de oameni au devenit dintr-o dată „lagăre de
concentrare“ unde nu se făcuse nici un efort intenționat de a extermina prizonierii. Lagăre ca
acelea de la Dachau, în care înainte se susținuse că fuseseră gazați evrei, au încetat dintr-o
dată să mai facă orice referire la gazare, iar numerele de morți au fost corectate prin scădere.
Plăcile de pe porțile lagărelor, care prezentau fostele numere umflate ale victimelor, au fost
înlocuite discret. Până şi „istoricii profesionişti ai Holocaustului“ au început să clasifice
lagărul de la Dachau ca pe un „lagăr de concentrare“, nu „de exterminare“.
Harta publicată în lung şi-n lat a lagărelor de concentrare (albe) şi a lagărelor „de
exterminare“ (negre). Observați că toate „lagărele morții“ au fost capturate de sovietici.
(Ulterior, şi acestea s-au redus la numai patru: Auschwitz-Birkenau, Maidanek, Sobibor şi
Treblinka.)
Legenda: – Frontiera Reich-ului; – Lagăr de concentrare; – Lagăr de exterminare
La un studiu mai atent, afirmațiile anterioare despre gazările umane în lagărele de pe
pământ german au fost demascate ca minciuni proprii unei perioade de război. Cea mai mare
parte a presei populare continuă să propage eroarea, deşi până şi cronicarii oficiali ai
Holocaustului au mutat cu totul alegațiile privitoare la camerele de gazare în lagărele din
Răsărit, „eliberate de comunişti“. Aşa-zişii experți care spun acum că toate lagărele de
exterminare se aflau în Est au susținut cu doar câțiva ani în urmă acelaşi lucru despre
lagărele din Vest.
Legenda săpunului evreiesc
Extravaganta poveste care spune că naziştii preparaseră săpun din trupurile evreilor este,
poate, una dintre cele mai sfruntate pilde despre natura frauduloasă a probatoriilor şi
procedurilor din Procesele de la Nürnberg şi celelalte falsuri pe care le conține istoria
Holocaustului. În timpul Proceselor de la Nürnberg, L. N. Smirnov, consilier juridic principal
din partea U.R.S.S., declara:
Aceeaşi mentalitate josnică şi pragmatică a tehnicienilor SS care crease camerele de
gazare şi dubele ucigaşe a început să găsească metode de (...) producție a săpunului şi