DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

părea lui Clarke, la nesfârşit. În cele din urmă, un medic ofițer a intervenit pe lângă căpitan:
„Opreşte-i, dacă nu vrei să te-alegi doar cu un cadavru...“
[Hoess] a fost târât înapoi la maşina lui Clarke, unde sergentul i-a turnat pe gât o doză
substanțială de whiskey. Apoi, Hoess a încercat să adoarmă. Clarke i-a deschis ochii cu forța,
folosindu-şi bastonul din dotare, ordonându-i în germană: „Ține-ți ochii deschişi, porcule
(...).“
Grupul a ajuns înapoi la Heide în jurul orelor trei dimineața. Continua să ningă, dar au
smuls pătura de pe Hoess şi l-au pus să traverseze complet gol curtea închisorii, până la
celulă. Au fost necesare trei zile ca să obțină o declarație coerentă de la el.473
Camerele de gazare: o poveste de adormit copiii
Un alt exemplu concludent al denaturării din Procesele de la Nürnberg a fost acela că
Aliații afirmaseră ca pe o certitudine faptul că în lagărul de concentrare de la Dachau, lângă
München, fuseseră omorâți prin gazare trei sute de mii de oameni. În zilele noastre, nici o
autoritate a Holocaustului nu mai susține că germanii ar fi gazat o singură persoană la
Dachau, iar numărul oficial al morților s-a redus la aproximativ treizeci de mii, cu toții
decedați din cauze diverse. Aproximativ jumătate din decese au fost cauzate de epidemiile
care bântuiau prin lagăr, multe dintre acestea declanşându-se chiar şi după ce Aliații l-au
preluat sub control.
După eliberarea lagărului de la Dachau, mii de deținuți au murit de tifos, în timp ce Aliații
se chinuiau să oprească epidemia. Fotografiile făcute de Aliați în acea perioadă prezintă
indicatori pentru limitarea vitezei rutiere în Dachau, pe care scrie, în engleză: „Praful
propagă TIFOSUL. Limită de viteză, 5 m.p.h.“
„PRAFUL PROPAGĂ TIFOSUL. 5 m.p.h.“
Europa răvăşită de război suferea de epidemii de tifos catastrofale şi larg răspândite.
Autoritățile germane combăteau infestarea cu păduchi folosind camere pentru îmbrăcăminte
şi obiectele personale, la fel cum şi închisorile americane omoară păduchii dezinfectând
deținuții cu un spray insecticid. Gazul Zyklon B s-a folosit numai asupra hainelor şi a altor
obiecte şi nu putea fi întrebuințat decât într-o cameră construită special, închisă etanş, astfel
încât să nu pună în pericol viața nimănui.
Înainte de a citi pe larg literatura Holocaustului, comparând materialele vechi cu cele noi,
am început să observ în temelia acesteia fisuri care amenințau întregul edificiu. Cei mai mulți
dintre noi au citit sau au auzit relatări ale soldaților americani care povesteau că ştiau ce
făcuseră naziştiii fiindcă „văzuseră cu propriii lor ochi“.
Ce au văzut de fapt soldații americani? Am văzut nişte privelişti cumplite ale suferinței şi
morții omeneşti. Au văzut grămezi de cadavre emaciate de foame şi boli, cum le-au văzut şi
trupele yankee la Andersonville, în timpul Războiului de Secesiune. Totuşi, a văzut vreun
american camere de gazare? Potrivit autorităților acceptate asupra acestui subiect, inclusiv
celebrul vânător de nazişti Simon Wiesenthal, americanii nu au văzut aşa ceva în Germania,
nici n-ar fi putut pentru că singurele camere de gazare folosite în relație cu evreii erau în
Europa de Est.
O imagine clasică, propagată în întreaga lume, arată un soldat american cu cască, la
Dachau, stând lângă o uşă masivă de metal pe care e pictat un craniu cu două oase
încrucişate, deasupra inscripției (în germană): ATENȚIE! PERICOL DE MOARTE! Legenda
fotografiei spunea: „Cameră de gazare în infamul lagăr nazist al morții de la Dachau“. Nimeni
dintre cei care au văzut fotografia şi textul nu poate fi acuzat fiindcă a crezut că vedea
imaginea unei camere de gazare în care naziştii uciseseră ființe omeneşti. Când am văzut
prima oară fotografia, şi eu am crezut acelaşi lucru. Peste ani de zile, am aflat că era întradevăr
o cameră de gazare folosită la fumigarea hainelor, pentru a omorî păduchii, paraziții
care răspândesc tifosul şi alte boli ce-i ucideau pe deținuții din lagărele de concentrare. De
fapt, sute de soldați americani au murit de aceste boli propagande de paraziți, în timpul
războiului şi după aceea. Soldatul din celebra fotografie stătea la uşa unei camere de
dezinfecție destinată să salveze viețile deținuților, nu să le răpească.
Napoleon a spus: „În război, raportul dintre mintal şi fizic este de trei la unu.“ Spre
sfârşitul războiului, guvernele Aliate trebuia să-l zugrăvească pe inamicul german în cea mai