DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

fără contra-examinarea martorilor... când aşa-zisele dovezi constă în mărturisiri smulse prin
tortură... când martorii apărării pot fi arestați dacă se prezintă în instanță... când oamenii
sunt judecați pentru încălcarea unor legi care nici măcar nu existau în perioada presupuselor
infracțiuni?
Judecătorul Edward Van Roden era membru în Comisia Simpson a Armatei care a
investigat metodele folosite în lagărul de concentrare de la Dachau. În numărul din 9 ianuarie
1949, al ziarului „Washington Daily News“ şi în cel din 23 ianuarie 1949, al ziarului londonez
„Sunday Pictorial“, Van Roden a vorbit despre câteva exemple de folosire a torturii.
(...) „Anchetatorii“, a spus el, „îi puneau acuzatului pe cap o cagulă neagră, apoi îl loveau
cu boxuri de alamă în față, cu picioarele şi cu furtunuri de cauciuc (...). Toți germanii din cele
o sută treizeci şi nouă de cazuri pe care le-am investigat, cu doar două excepții, fuseseră loviți
în testicule fără a se mai putea vindeca.465, 466
Multe dintre „dovezile Holocaustului“ prezentate astăzi de istorici provin din
„confesiunile“ smulse la procesele pentru crime de război. M-am gândit: Putem avea
încredere în „confesiunile“ unor oameni ale căror testicule au fost vătămate în timpul
interogatoriilor? De asemenea, am fost şocat să aflu că pe banca judecătorului stăteau ofițeri
superiori ruşi din K.G.B., care ei înşişi comiseseră crime pe scară largă contra umanității.
Unul dintre prietenii mei din Consiliul Cetățenesc mi-a spus că un judecător american
care prezida unul dintre tribunale a demascat nedreptățile Proceselor de la Nürnberg. Am
aflat că judecătorul Charles F. Wenersturm de la Curtea Supremă din Iowa demisionase din
funcție, dezgustat de desfăşurarea procedurilor. Wenersturm a reproşat că acuzarea
împiedica apărarea să obțină dovezi şi să-şi pregătească pledoariile, că procesele nu încercau
să creeze un nou principiu legal, ci erau motivate exclusiv de ura la adresa germanilor. În
plus, a mai spus că nouăzeci la sută din Curtea de la Nürnberg consta din persoane care, din
motive politice şi rasiale, erau subiective împotriva apărării. A susținut că evreii, dintre care
mulți erau refugiați din Germania şi cetățeni americani recent „naturalizați“, dominau
personalul Tribunalelor de la Nürnberg şi erau mai preocupați de răzbunare decât de justiție.
Întreaga atmosferă era nesănătoasă (...). Erau angajați avocați, grefieri, traducători şi
anchetatori care deveniseră americani doar în ultimii ani, având un trecut cu rădăcini adânci
în urile şi prejudecățile europene.467
De asemenea, am mai descoperit că idolul meu militar, Generalul George S. Patton, se
împotrivise proceselor pentru crime de război. De exemplu, într-o scrisoare adresată soției
sale, Patton a scris:
Mă opun franc tuturor chestiilor ăstora cu criminalii de război. Nu e cricket şi e o treabă
semită. Şi mă mai opun să trimit prizonierii de război să lucreze ca nişte sclavi în țări străine,
unde mulți vor muri practic de foame.468
Armatele aliatei noastre, Uniunea Sovietică, au violat aproape toate femeile germane din
zonele ocupate de la fetițe mici până la femei bătrâne. Au asasinat milioane de oameni, iar pe
alte milioane i-au alungat din case, în iarna anului 1945. Întreaga populație a Prusiei de Est,
un land german vechi de secole, a fost exterminată sau expulzată de sovietici. În anii
nouăzeci, cercetătorul evreu John Sack a atestat documentar uciderea în masă a zeci de mii
de germani, în lunile imediat ulterioare războiului.469
Nu numai sovieticii şi evreii au comis crime de război. Aliații occidentali au avut şi ei
partea lor. Una dintre aceste fapte a fost Operațiunea Keel Haul, prin care au fost deportați
sute de mii de anticomunişti ruşi şi est-europeni spre a fi torturați, omorâți în masă sau puşi
la muncă silnică în Uniunea Sovietică. Când au aflat despre repatrierea forțată pe care le-o
plănuiau Aliații, zeci de oameni s-au sinucis. Planul Morgenthau a fost o altă crimă ruşinoasă
implementată de Aliați după război. Acest plan impunea ca fiecare civil german să primească
o rație de mâncare mai mică decât cea care li se alocase deținuților din lagărele de
concentrare germane.
Mi s-a făcut rău când am citit despre mamele germane care erau silite să se prostitueze
pentru a-şi hrăni copiii. După ce războiul a luat sfârşit, sute de mii de civili şi militari germani
au murit în primul an de ocupație dură a Aliaților.470 Când am înțeles că războiul provocase
nedreptăți de acest gen din partea ambelor tabere, am început să mă îndoiesc tot mai serios
de convingerea mea că germanii fuseseră singurii vinovați de silnicii în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial.
Descoperirea faptului că şi Aliații comiseseră atrocități mi-a amintit de veninoasa
propagandă anti-sudistă dezlănțuită când forțele yankee au eliberat prizonierii din lagărul de
la Andersonville, în timpul Războiului de Secesiune. Mulți prizonieri nordişti muriseră din