DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

din istoria omenirii: comunismul. Evident, cunoaşterea acestui fapt nu creează public
relations avantajoase pentru evrei.
Răspunsul la întrebarea a doua, „cum“, este mai greu perceptibil. Mi-am dat seama că
numai nişte forțe foarte puternice pot suprima părți importante din trecutul istoric, creând
falsa impresie a unei „revoluții ruse“, când de fapt la cele mai înalte niveluri ale guvernării
bolşevice nu au existat decât numai treisprezece etnici ruşi. Evident, evreii au avut multă
putere pe plan istoric după cum dovedeşte cazul lui Jacob Schiff, al familiei Rothschild şi
altele, mai puțin puterea de a schimba percepția istoriei, aşa ceva părând ridicol. Şi totuşi, cu
numai câteva luni în urmă, când Mattie Smith îmi spusese, la Consiliul Cetățenesc, că
revoluția rusă a fost evreiască, eu însumi considerasem că o asemenea idee era ridicolă. Acum
eram de altă părere şi ştiam că tocmai începeam să descopăr o nouă realitate din lume.
Faptele pe care ajunsesem să le cunosc generau noi întrebări interesante:
• Faptul că accept realitatea istorică a „revoluției ruse“ ca nefiind de fapt o acțiune a
ruşilor, ci o cucerire a Rusiei țariste de o naționalitate non-rusă, ostilă, face din mine un
antisemit?
• Există un naționalism istoric între evrei care este ostil față de alte popoare?
• Interesele evreieşti şi interesele Occidentului creştin corespund sau contravin?
• Dacă aceste interese intră uneori în conflict, efortul mondial bine coordonat al evreilor
de a lupta cu ferocitate pentru interesele lor declarate în Rusia are implicații asupra Europei
de Vest şi asupra Americii?
• Cum a creat puterea lor organizată „relația specială“ dintre noi şi Israel, în epoca
modernă?
• Şi, în sfârşit: formularea oricăreia dintre aceste întrebări are ceva în comun cu „ura“?
Când vedeam la televiziune emisiuni despre antisemitism, cuvântul „ură“ era folosit
aproape întotdeauna pentru a descrie orice opinie negativă despre evrei. Eu, unul, nu
simțeam nici un fel de ură la adresa evreilor. Investigațiile mele constituiseră strict un
exercițiu intelectual. Eram un neofit care examina o lume unde nu-şi avea locul, dar lumea
aceea mă intriga. Analizând chestiunea „urii“, am întrebat o profesoară din şcoală de ce massmedia
nu foloseau niciodată cuvântul „ură“ pentru a descrie motivația asasinării în masă a
milioanelor de creştini ruşi din Uniunea Sovietică. Desigur, era nevoie de foarte multă ură
pentru a fi comis asemenea crime monstruoase. Profesoara nu a avut nici un răspuns, iar eu
mai aveam încă destule întrebări.
O dată ce am descoperit rădăcinile comune ale comunismului şi sionismului, m-am
hotărât să examinez istoria poporului evreu, atât a iudaismului istoric, cât şi a dezvoltării
sionismului modern. Simțeam că, pentru cercetările mele, aveam acces la cele mai
competente surse de informații din lume. Şi am început cu trei excelente şi exhaustive
enciclopedii evreieşti.