03.08.2013 Views

DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Pe lângă re<strong>la</strong>tările impresionante ale propriilor lui experiențe şi observații, Rassinier a<br />

început, după sfârşitul războiului, să cerceteze fenomenul în ansamblul lui. A afirmat că rata<br />

mortalității în <strong>la</strong>găre era mult mai scăzută decât se susținea şi că decesele erau cauzate în<br />

primul rând de relele condiții de viață – efect neintenționat al pagubelor şi devastărilor dintro<br />

țară strivită într-un război catastrofic. De asemenea, a numit alegațiile despre camerele de<br />

gazare „exemple c<strong>la</strong>sice ale propagandei de război fără nici o bază reală“. Rassinier nu a avut<br />

nimic de câştigat pe p<strong>la</strong>n personal în Franța postbelică, adoptând o poziție atât de<br />

nepopu<strong>la</strong>ră. Ba chiar, a avut mult de pierdut şi, după ce a suferit toate greutățile şi<br />

privațiunile din <strong>la</strong>gărele de concentrare germane, a continuat prin a suferi persecuții intense<br />

pentru scrierile lui curajoase.<br />

Trei victime celebre ale Holocaustului<br />

Peste ani de zile, am citit un pamflet care scotea în evidență inadvertențele şi conținutul<br />

neverosimil al Jurnalului Annei Frank.453 Dr. Robert Faurisson, un profesor liberal<br />

specializat în autentificările literare <strong>la</strong> Universitatea din Lyon, Franța, argumenta<br />

convingător că forma şi conținutul cărții făceau să fie improbabil ca aceasta să fi fost scrisă de<br />

o fată <strong>la</strong> începutul adolescenței, cel puțin în forma care fusese publicată. De asemenea, mă<br />

uimea faptul că această fată, cea mai celebră victimă a Holocaustului, care a petrecut cea mai<br />

mare parte a războiului <strong>la</strong> Auschwitz, nu a murit în camerele de gazare. Spre sfârşitul<br />

războiului, germanii au evacuat-o, împreună cu mulți alții, <strong>la</strong> Bergen-Belsen. În ultimele luni<br />

ale războiului, s-a îmbolnăvit de tifos şi a murit. Nici sora Annei Frank, Margot, şi mama lor,<br />

nu au fost gazate. Şi ele au murit amândouă tot de tifos. Tatăl ei, Otto, s-a îmbolnăvit în timp<br />

ce se af<strong>la</strong> <strong>la</strong> Auschwitz şi a fost tratat în spitalul <strong>la</strong>gărului până s-a vindecat. Spre sfârşitul<br />

războiului, germanii l-au evacuat <strong>la</strong> Mauthausen, de unde a fost eliberat. Otto Frank însuşi a<br />

confirmat aceste fapte.<br />

Toate acestea par complet diferite de poveştile pe care le citisem despre Auschwitz.<br />

Cărțile şi filmele portretizau <strong>la</strong>gărul ca pe o fabrică a morții, un loc unde încărcături întregi de<br />

evrei din trenuri mergeau de pe peroanele unde erau debarcați direct în camerele de gazare.<br />

Naziştii, se spune, îi inspectau pe noii-sosiți şi îi trimiteau pe cei apți <strong>la</strong> muncă, iar pe copii şi<br />

pe bolnavi, <strong>la</strong> gazare. Dacă aceste re<strong>la</strong>tări sunt adevărate, de ce Anna şi sora ei, care au sosit<br />

<strong>la</strong> Auschwitz în toiul programului de exterminare, n-au fost gazate?<br />

Celă<strong>la</strong>lt supraviețuitor celebru de <strong>la</strong> Auschwitz este marele preot al Holocaustului, Elie<br />

Wiesel, omul care a primit Premiul Nobel pentru scrierile pe această temă. Wiesel, <strong>la</strong> fel ca<br />

tatăl Annei Frank, a petrecut şi el o perioadă în spitalul din <strong>la</strong>găr, spre sfârşitul războiului. În<br />

cartea sa autobiografică Noaptea, Wiesel re<strong>la</strong>tează că în luna ianuarie a anului 1945, în secția<br />

Birkenau de <strong>la</strong> Auschwitz, a fost operat pentru o infecție <strong>la</strong> picior, în spitalul <strong>la</strong>gărului.<br />

Medicul i-a recomandat două săptămâni de odihnă, dar ruşii aveau să elibereze în curând<br />

<strong>la</strong>gărul. Autoritățile germane le-au dat de ales, pacienților din spital şi celor<strong>la</strong>lți care erau<br />

considerați inapți de a se dep<strong>la</strong>sa, între a fi evacuați împreună cu germanii sau a rămâne pe<br />

loc, aşteptând să fie eliberați de ruşi. După ce s-au consultat, Wiesel şi tatăl său s-au hotărât<br />

să plece împreună cu presupuşii lor „ucigaşi“.454, 455<br />

Aş menționa de asemenea că al treilea supraviețuitor celebru al Holocaustului este Simon<br />

Wiesenthal, care a devenit cunoscut prin înverşunarea cu care luptă contra celor care<br />

îndrăznesc să aibă vreo îndoială cu privire <strong>la</strong> unele aspecte ale fenomenului. La fel ca tatăl<br />

Annei Frank şi ca Elie Wiesel, Wiesenthal a trecut şi el prin spitalele <strong>la</strong>gărelor naziste. A scris<br />

că, în timp ce era închis de nazişti, a încercat să se sinucidă tăindu-şi venele.456 Naziştii<br />

despre care Wiesenthal susține că încercau să-i extermine pe toți evreii din Europa nu l-au<br />

lăsat să moară; în schimb, l-au internat în spital, unde a fost tratat cu grijă până şi-a revenit.<br />

Dacă germanii erau brutele ticăloase pe care le înfățişează Wiesel în cărțile lui, şi<br />

urmăreau cu adevărat lichidarea tuturor evreilor, de ce el şi tatăl său au preferat să plece cu<br />

ei, în loc de a-i aştepta pe sovietici? Când am citit această mărturisire a lui Wiesel, nu mi-a<br />

venit să cred. De ce să-l fi trimis pe tatăl Annei Frank <strong>la</strong> spital, şi de ce Dumnezeu să se fi<br />

străduit să salveze viața unui evreu care încercase să se sinucidă? Aflând toate aceste lucruri,<br />

mi-am dat seama că erau complet contradictorii față de povestea Holocaustului aşa cum este<br />

ea prezentată de obicei.<br />

M-am întrebat dacă povestea Holocaustului s-a schimbat de-a lungul anilor. Prin urmare,<br />

primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot iarăşi din raft volumele din 1956 ale<br />

„Encyclopaedia Britannica“ 457, ferfenițite de-atâtea răsfoiri. Nu conțineau decât o singură<br />

referire <strong>la</strong> atrocitățile naziste contra evreilor. Articolul extins despre Al Doilea Război

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!