DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Karl Marx nu numai că făcea parte dintr-o lungă genealogie de cărturari talmudici, dar îi
şi ura pe ruşi cu o pasiune care nu poate fi descrisă decât ca patologică. L-am căutat pe Karl
Marx în enciclopediile evreieşti şi am descoperit, spre marea mea uimire, că omul care-l
învățase multe dintre principiile comunismului a fost Moses Hess. Oricât de incredibil ar
putea să pară, liderii sionişti contemporani îl venerează pe Moses Hess ca fiind „înaintaşul“
sionismului modern. În Enciclopedia sionismului din Israel, la rubrica Moses Hess, se
găseşte următorul paragraf:
Pionier al socialismului modern, filosof social şi înaintaş al sionismului (...) Hess a fost
astfel un precursor al sionismului cultural şi politic şi în special al sionismului socialist. S-a
implicat profund în mişcarea socialistă în ascensiune. Karl Marx şi Frederick Engels au
recunoscut faptul că învățaseră mult de la el, în anii de formare a mişcării (...) The
Encyclopedia of Zionism in Israel 42
După luni de lectură din numeroase surse creditabile, mi-am dat seama că doamna
vârstnică din biroul Consiliului Cetățenesc avusese în esență dreptate, cel puțin cu privire la
originile revoluției comuniste. Aveam senzația că stăteam pe marginea craterului unui
vulcan. Fiecare nouă informație părea să confirme şi să clarifice şi mai mult problema.
În Ultimele zile ale Romanovilor, Robert Wilton, care a lucrat în Rusia pentru „The
London Times“ timp de şaptesprezece ani, rezumă „revoluția rusă“ cu aceste cuvinte:
Întreaga istorie a bolşevismului în Rusia poartă pecetea de neşters a unei invazii străine.
Asasinarea Țarului, planificată cu deliberare de evreul Sverdlov şi executată de evreii
Goloşekin, Sîromolotov, Safarov, Voikov şi Yurvski, nu este fapta poporului rus, ci a
invadatorului său ostil.43
În 1990, o importantă editură din New York, Free Press, divizie a companiei Simon &
Schuster, a publicat o carte scrisă de istoricul israelian Louis Rapoport, cu titlul Războiul lui
Stalin împotriva evreilor. În cuprinsul volumului, autorul recunoaşte cu dezinvoltură un
lucru pe care noi, goyimii, n-ar trebui să-l ştim:
Mulți evrei erau euforizați de numeroasa lor reprezentare în noul guvern. Primul
Politburo al lui Lenin a fost dominat de persoane cu origine evreiască (...).
Sub conducerea lui Lenin, evreii s-au implicat în toate aspectele revoluției, inclusiv cele
mai murdare acțiuni. În pofida jurămintelor comuniştilor de a eradica antisemitismul, acesta
s-a răspândit rapid după revoluție parțial datorită proeminenței atât de multor evrei în
administrația sovietică, precum şi în traumatizantele şi inumanele elanuri de sovietizare care
au urmat. Istoricul Salo Baron a remarcat că un număr de evrei disproporționat de mare s-au
înrolat în noua poliție secretă sovietică, Ceka (...). Şi mulți dintre cei pe care Ceka nu-i vedea
cu ochi buni aveau să fie împuşcați de anchetatorii evrei.
Conducerea colectivă care s-a conturat în ultimele zile ale lui Lenin îl avea în frunte pe
evreul Zinoviev, vorbăreț şi cu părul cârlionțat (...).44
Cunoaşterea cândva larg răspândită a rolului jucat de evrei în conducerea „revoluției
ruse“ a dispărut din conştiința celor mai mulți oameni. Un exemplu se poate găsi în numărul
din mai 1907 al „National Geographic Magazine“. Un articol intitulat „Revoluția din Rusia“
descrie conducerea evreiască a teroristei revoluții comuniste.
ÎNVERŞUNAREA EVREILOR
(...) liderii revoluționari fac parte aproape în totalitate din rasa evreiască, iar cea mai
eficientă agenție revoluționară este organizația evreiască Bund, (...). Guvernul a suferit de pe
urma acestei rase mai mult decât din cauza tuturor celorlalți supuşi ai săi la un loc. Ori de
câte ori are loc o faptă disperată, aceasta este comisă de un evreu, şi în tot imperiul nu există
aproape nici un membru loial al acestei rase.45
Faptele erau indiscutabile. O enormă realitate a istoriei fusese eradicată din conştiința
intelectuală a Occidentului la fel de complet pe cât poate fi şters un fişier de pe hard disk-ul
unui computer de birou. În romanul său clasic 1984 46, George Orwell a scris despre
adevărul istoric care „dispare în Gaura memoriei“, cum a fost şi soarta adevărului privitor la
adevărații autori ai „revoluției ruse“.
Mi-am pus două întrebări: „De ce a fost suprimat adevărul istoric despre revoluția
comunistă?“ şi „Cum s-a putut realiza această suprimare, într-o lume liberă?“ Prima
întrebare îşi găseşte un răspuns evident în faptul că forțele evreimii internaționale nu vor să
se ştie, în general, că evreii au fost principalii autori ai celui mai represiv şi mai ucigaş regim