DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Dacă respectul primului ministru al Israelului față de viața evreilor era atât de scăzut
încât ar fi preferat să-i vadă pe jumătate dintre copiii evrei din Germania murind, decât să fie
transportați în Anglia şi nu în Israel, cât preț ne putem aştepta că ar pune pe viața unui copil
palestinian? Cum am reacționa în fața unui nazist care ar spune că ar prefera să-i vadă pe
jumătate dintre copiii evrei murind, decât plecând pur şi simplu în altă țară?
Un alt exemplu clasic al nepăsării față de viața omenească, chiar şi cea a evreilor, poate fi
găsit într-un act terorist săvârşit în 1940 de Ben-Gurion şi fondatorii statului sionist.
Haganah, condusă de Ben-Gurion, a aruncat în aer un vapor cu refugiați evrei trimis de
Hitler. Englezii îi duseseră în Mauritius, în loc de a le permite să debarce la Haifa, în Israel.
Pentru a provoca indignarea împotriva britanicilor, sioniştii au torpilat nava în ziua de
Crăciun, 1940, cauzând moartea a două sute cincizeci şi doi de evrei, plus membrii englezi ai
echipajului. Dacă naziştii ar fi scufundat un vas cu refugiați în apele teritoriale ale Israelului,
Mossad-ul i-ar fi vânat pe făptaşi până la capătul Pământului, dacă era nevoie, ca să poată fi
aduşi în fața tribunalelor israeliene pentru „crime de război“. Ar fi avut loc comemorări
anuale, beneficiind de o publicitate deşănțată, a cumplitului act de terorism. În schimb,
Israelul l-a ales pe asasin în funcția de prim-ministru.440
Sionismul şi nazismul sunt croite din aceeaşi stofă şi au drapelele mânjite cu sânge.
Sioniştii, însă, se pricep mai bine la relațiile cu publicul.
Israelul: un stat rasist
În ziua de 10 noiembrie 1975, o sesiune plenară a Națiunilor Unite a declarat că sionismul
este o formă de rasism. Din toată America şi din întreaga lume au început să se audă urlete de
protest, din partea (din nou) bieților evrei persecutați. Erau furioşi că se putuse aduce o
asemenea acuzație la adresa „singurei democrații adevărate din Orientul Mijlociu“. Dar ce
anume este sionismul, dacă nu rasism? Însuşi David Ben-Gurion, discutând despre
„hitlerismul“ lui Menachem Begin, a scris: „Poate fi acuzat de rasism, atunci ar trebui să fie
dată în judecată întreaga mişcare sionistă, care se întemeiază pe principiul unei entități
exclusiv evreieşti în Palestina.“441
Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială,
adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 1965, a fost ratificată până acum
de majoritatea statelor membre. Articolul 1 al acestei convenții defineşte termenul
„discriminare rasială“ ca însemnând:
(...) orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe rasă, culoare, genealogie
sau origini naționale ori etnice, care are scopul sau efectul de a anula sau prejudicia
recunoaşterea, acordarea sau exercitarea, cu titlu de egalitate, a drepturilor şi libertăților
fundamentale ale omului, în domeniile politic, economic, social şi de oricare altă natură ale
vieții publice.442
Israelul a fost şi este o națiune înființată exclusiv pentru evrei. Conform „Legii
Întoarcerii“ israeliene, un evreu este definit nu prin convingerile sale religioase, ci prin
genealogia evreiască, dovedită cu ajutorul moştenirii părinților. Deşi este posibil ca goyimii să
se convertească la iudaism, obstacolele sunt atât de mari încât cei „convertiți“ nu reprezintă
decât un procentaj infim din populația evreiască. În timp ce scriu aceste rânduri,
ortodoxismul evreiesc, religia de stat a Israelului, se află într-o controversă majoră cu
facțiunile reformată şi conservatoare din America, pentru că ortodocşii din Israel nu vor să
recunoască nici măcar convertirile din aceste două ramuri diferite ale iudaismului.
Un palestinian care s-a născut între hotarele actualului stat Israel şi a cărui familie a trăit
acolo mii de ani, înainte de a fi alungată cu forța de armata israeliană, nu poate să se mai
întoarcă în țara lui şi să devină cetățean israelian. Dimpotrivă, un evreu ateu născut în New
York City, care nu cunoaşte limba ebraică, poate să emigreze în Israel şi să obțină pe loc
cetățenia. În plus, guvernul israelian le oferă evreilor emigrați ajutor în privința locuinței, a
cheltuielilor de întreținere, învățământului şi multe alte beneficii.
În 1948, aproape nouăzeci şi patru la sută din totalul pământurilor din Israel se aflau în
proprietatea palestinienilor. De atunci, pământurile palestinienilor au fost confiscate
sistematic de guvernul israelian. Majoritatea pământurilor care aparținuseră palestinienilor
au intrat în ceea ce Israelul numeşte „Fondul Național Evreiesc“ şi au fost declarate prin lege
ca fiind „Pământul lui Israel“. Au devenit pământuri „evreieşti“ şi, conform legii, nu mai pot fi
niciodată vândute unor neevrei, închiriate unor neevrei sau lucrate de neevrei. O mare parte
din pământuri le-au fost date gratuit coloniştilor evrei. Armata sionistă i-a izgonit pe
palestinieni din peste trei sute cincizeci de oraşe şi sate din Israel şi de pe Teritoriile Ocupate,