DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

moartea lui Stern, iar în anii optzeci a ajuns primul ministru al Israelului. Banda Stern îi
considera pe britanici cei mai mari duşmani ai sionismului, pentru că Marea Britanie încerca
să apere drepturile civile ale palestinienilor localnici şi căuta să încetinească insurgența
emigrației evreieşti.
Printr-unul din cele mai uluitoare fapte ale istoriei moderne, Lehi a înaintat efectiv
Germaniei propunerea oficială a unei alianțe militare între organizația revoluționară
evreiască şi nazişti. Practic, sioniştii se ofereau să intre în război de partea Germaniei. Iată
câteva fragmente din textul comunicatului lor pentru nazişti:
În cuvântările şi declarațiile lor, principalii oameni de stat ai Germaniei naționalsocialiste
au subliniat adeseori faptul că o Nouă Ordine în Europa necesită în prealabil
soluționarea radicală a problemei evreieşti prin evacuare. („Europa fără evrei“)
Evacuarea maselor de evrei din Europa este o condiție esențială pentru rezolvarea
problemei evreieşti. Totuşi, singurul mod în care se poate realiza complet un asemenea lucru
e prin stabilirea acestor mase în patria poporului evreu, Palestina, şi prin înființarea unui stat
evreiesc în limitele hotarelor sale istorice.
Scopul activității politice şi al anilor de lupte din partea Mişcării pentru Eliberarea
Israelului, Organizația Militară Națională din Palestina (Irgun Zvai Leumi), este acela de a
rezolva problema evreiască în acest mod, eliberând astfel poporul evreu complet şi pentru
totdeauna.
O.M.N., care este foarte familiarizată cu bunăvoința guvernului Reich-ului german şi a
oficialităților sale față de activitățile sioniste din Germania şi programul sionist de emigrare,
e de părere că:
1. Pot exista interese comune între o Nouă Ordine Europeană bazată pe conceptul german
şi adevăratele aspirații naționale ale poporului evreu, aşa cum le reprezintă O.M.N.
2. Este posibilă cooperarea între Noua Germanie şi o evreime reînnoită, folkish-națională.
3. Înființarea statului evreiesc istoric pe baze naționale şi totalitare, şi legat printr-un
tratat cu Reich-ul german, ar fi în interesul menținerii şi fortificării viitoarei poziții de putere
a Germaniei în Orientul Apropiat.
Pe baza acestor considerente şi cu condiția ca guvernul Reich-ului german să recunoască
aspirațiile naționale ale Mişcării pentru Eliberarea Israelului menționate mai sus, O.M.N. din
Palestina se oferă să participe activ la război, de partea Germaniei.
Această ofertă din partea O.M.N. ar putea include activități militare, politice şi
informaționale pe teritoriul Palestinei şi, după anumite măsuri organizatorice, şi în afară (...).
Participarea indirectă a Mişcării pentru Eliberarea Israelului în Noua Ordine a Europei,
aflată deja în etapa de pregătire, combinată cu o soluție pozitiv-radicală a problemei evreieşti
din Europa pe baza aspirațiilor naționale ale poporului evreu mai sus menționate, ar întări
enorm bazele morale ale Noii Ordini în ochii întregii omeniri.
Cooperarea Mişcării pentru Eliberarea Israelului ar corespunde şi cu un discurs ținut
recent de Cancelarul Reich-ului german, în cuprinsul căruia Hitler a insistat că va întrebuința
orice combinație şi coaliție în scopul de a izola şi a învinge Anglia.436, 437, 438
Nu există nici o consemnare a răspunsului Germaniei la această uimitoare propunere, dar
la vremea când a fost oferită Germania se angajase deja într-o postură pro-arabă, încercând
să submineze poziția Marii Britanii în Orientul Mijlociu.
Când am văzut prima oară acest document, am remarcat similitudinile ideologice dintre
sionism şi național-socialism, până la folosirea cuvântului favorit al naziştilor, „folkish“
(Volk) cu referire la temeliile statului pe care voiau să-l creeze.
Am fost fascinat să citesc despre cârdăşia sioniştilor cu Germania nazistă. Colaborarea
sionist-nazistă a fost mult timp un mic secret necurat care spune enorm despre bazele
ideologice ale Israelului şi până unde erau în stare să meargă extremiştii sionişti pentru a-i
asigura creația.
Fanatismul sionist avea foarte puțină considerație pentru viețile omeneşti, inclusiv acelea
ale evreilor, când era vorba de înființarea statului Israel. Cel dintâi prim-ministru al
Israelului, David Ben-Gurion, a făcut următoarea declarație în perioada când evreimea
germană era amenințată de Hitler:
Dacă aş şti că ar fi posibil să-i salvez pe toți copiii din Germania transportându-i în
Anglia, şi numai pe jumătate din ei aducându-i în Eretz Yisrael, atunci aş alege a doua
variantă. Căci trebuie să punem în balanță nu numai viața acestor copii, ci şi istoria Poporului
lui Israel.439