DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Importantul ziar sionist din Germania „Judische Rundschau“ a ajuns chiar să-şi exprime
aprobarea, în 1935, față de „Legile de la Nürnberg“ care-i desemnau pe evrei ca pe o
naționalitate străină şi interziceau căsătoriile mixte şi relațiile sexuale între germani şi evrei.
Noile legi îi conferă minorității evreieşti din Germania propria ei viață culturală, propria
ei viață națională. În viitor, ea îşi va putea constitui propriile şcoli, propriul teatru şi propriile
asociații sportive. Pe scurt, îşi va putea crea propriul viitor, în toate aspectele vieții naționale
(...).415
Georg Kareski, fostul lider al celei mai mari comunități evreieşti din Europa de Vest
(aceea din Berlin) şi preşedinte al Organizației Statului Sionist şi al Ligii Culturale Evreieşti, a
făcut următorul comentariu în cotidianul berlinez „Der Angriff“, la sfârşitul anului 1935:
Ani de zile am asistat la o separare completă între afacerile culturale ale celor două
popoare [evreii şi germanii] ca o condiție prealabilă pentru a conviețui fără conflict (...). Am
susținut mult timp o asemenea separare, atâta timp cât ea se bazează pe respectul la adresa
naționalității străine. Legile de la Nürnberg (...) mi se par, lăsând la o parte prevederile lor
legale, întru totul conforme cu dorința unei vieți separate, bazată pe respect reciproc (...).
Această întrerupere a procesului de disoluție în multe comunități evreieşti, care a fost
promovat prin căsătoriile mixte, este prin urmare, din punct de vedere evreiesc, absolut
binevenită.416, 417, 418, 419, 420
Şi alți fruntaşi sionişti din întreaga lume s-au exprimat în acelaşi spirit. Rabbi Stephen S.
Wise, preşedintele Congresului Evreiesc American şi al Congresului Evreiesc Mondial,
vorbind la un miting din New York în anul 1938, a spus:
Nu sunt cetățean american de credință evreiască, sunt evreu. Sunt american. Am fost
american timp de şaizeci şi trei, şaizeci şi patru de ani din viața mea, dar evreu sunt de patru
mii de ani. Hitler a avut dreptate într-o privință. A numit poporul evreu „rasă“, iar noi
suntem o rasă.421
Cooperarea nu era doar exprimată în cuvinte, ci chiar activă, funcționând între sionişti şi
nazişti până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial şi chiar în timpul acestuia.
Guvernul nazist a înființat o serie de patruzeci de centre agricole pe toată întinderea
Germaniei, ca să-i instruiască pe tinerii evrei pentru viața de chibuț din Palestina. A susținut
emigrarea evreilor în Palestina până când războiul a împiedicat desfăşurarea acesteia. Ziarul
oficial al SS, „Das Schwarze Korps“, susținea sionismul în editorialele de pe prima pagină.422
SS-ul a colaborat cu Haganah, organizația paramilitară sionistă din Palestina, cu ajutorul
emigrației evreieşti, şi chiar a trimis arme prin contrabandă pentru forțele sioniste. În ciuda
tuturor neajunsurilor, Hitler a continuat să sprijine obiectivele sioniste din Palestina.423,
424, 425, 426
În 1939, apoi din nou în 1941, Hitler i-a spus aghiotantului său militar că, în 1937, îi
consultase pe britanici în legătură cu transferul tuturor evreilor din Germania în Palestina
sau Egipt. Britanicii au respins propunerea, spunea el, pentru că ar fi cauzat noi
dezordini.427
Pe măsură ce guvernul britanic devenea tot mai restrictiv față de emigrarea evreilor în
Palestina, la sfârşitul anilor treizeci, SS-ul a încheiat un pact cu agenția sionistă secretă
Mossad le-Aliya Bet pentru a transporta clandestin evrei în Palestina. Ca rezultat al acestei
colaborări, emigrația evreiască, atât legală cât şi ilegală, din Germania (inclusiv Austria) în
Palestina a crescut dramatic în anii 1938 şi 1939. Zece mii de evrei erau programați pentru
emigrare în luna octombrie a anului 1939, dar izbucnirea războiului i-a împiedicat să mai
plece. Pe parcursul anilor 1940 şi 1941, până în luna martie a anului 1942, Germania a
continuat să ajute emigrarea indirectă a evreilor în Palestina şi să aibă pe teritoriul țării cel
puțin o tabără oficială de antrenament pentru chibuțuri, autorizată de sionişti, pentru
potențialii emigranți428 (vezi şi „Secretele Mossadului“, în „Barnes Review“).429
În sfera economică, acordul Ha’avara dintre Germania nazistă şi Centrul din Palestina al
Organizației Sioniste Mondiale a fost vital pentru cauza sionistă. A intrat în vigoare în 1933 şi
a durat pe tot parcursul anilor treizeci, permițând transferul avuției evreieşti în Palestina.
Prin intermediul acestui pact, Al Treilea Reich al lui Hitler a făcut mai mult decât oricare alt
guvern, în toată perioada anilor treizeci, pentru a sprijini dezvoltarea comunității evreieşti
din Palestina.430, 431, 432, 433, 434, 435
Probabil că cel mai grăitor document despre bunăvoința unor facțiuni sioniste de a intra
într-o alianță cu Hitler a fost oferta lansată în 1941 de Luptătorii pentru Libertate din Israel,
organizație numită popular „Lehi“, sau Banda Stern. Unul dintre principalii ei conducători
era Yitzhak Shamir, care a devenit liderul şi cel mai important terorist al organizației după