DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei, în care Dumnezeu spune că evreii nu mai fac
parte din legământul încheiat de El în Vechiul Testament.
8:10 Nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de
mână ca să-i scot din pământul Egiptului, căci ei n-au stăruit în legământul meu, de aceea şi
eu i-am năpustit zice Domnul.
Mai e de mirare că evreii resping Noul Testament şi că Israelul le interzice chiar şi să
citeze din el în şcolile lor? Diverse grupuri finanțate de guvern au organizat arderi în public
ale exemplarelor din Noul Testament, iar legile presupun urmărirea penală şi pedeapsa cu
cinci ani de închisoare pentru creştinii care încearcă să convertească evrei. În lumina acestor
fapte, pare destul de ciudat că multe confesiuni ale Bisericii Creştine se preocupă acum să
adopte viziunea conform căreia evreii ar mai fi chiar şi în zilele noastre „poporul ales“.
Este de înțeles că evreii adepți ai supremației, care îl resping pe Christos şi Noul
Testament, spun că Dumnezeu le autorizează teroarea împotriva poporului palestinian, dar e
scandalos că nişte creştini îi pot susține în sângeroasa lor aventură. Mulți dintre cei care au
suferit de pe urma măcelului sionist erau palestinieni creştini. Crimele Israelului au lovit în
proporție semnificativă componenta creştină a poporului palestinian. Faptul că unii lideri
creştini acordă sprijin moral şi financiar unei națiuni care-i urăşte şi-i prigoneşte pe creştini
este o dovadă vie privind puterea de penetrare şi subversiune a influenței sioniste chiar şi în
cele mai înalte conciliabule ale diverselor confesiuni creştine. Procedând astfel, evreii au
subminat credința creştină în tot Orientul Mijlociu. Ba chiar, în întreaga lume.
Afirmația israelienilor că Dumnezeu le-a dăruit țara lui Israel devine rizibilă când ne
gândim că cel puțin trei sferturi din israelieni nici măcar nu cred în Dumnezeu. (Statisticile
guvernamentale israeliene arată că optzeci şi cinci la sută din locuitorii țării sunt atei.) Cum
le poate promite pământ un Dumnezeu în care ei nu cred? Departe de a fi împlinirea unei
făgăduieli religioase, crearea Israelului s-a produs nu printr-o intervenție divină, ci prin
intrigile sioniste care au început în timpul Primului Război Mondial.
Declarația Balfour
Primul Război Mondial a pus bazele politice ale Statului Sionist. Marea Britanie trecea
prin vremuri grele. Ani de zile, războiul îi smulsese un număr îngrozitor de vieți omeneşti. În
pofida oceanelor de sânge vărsat, liniile Frontului de Vest se deplasaseră doar cu câțiva
kilometri înainte şi înapoi.
În timpul războiului, loialitățile evreieşti au fost oarecum împărțite. Unii evrei îi preferau
pe Aliați din motive de afaceri sau de altă natură. Alții îi favorizau pe germani, din principalul
motiv că succesul Germaniei împotriva Rusiei i-ar fi slăbit pe inamicii lor de lungă durată,
Rusia imperială şi Țarul. Cu doar un deceniu în urmă, marii financiari Jacob Schiff şi Bernard
Baruch conduseseră o campanie de finanțare a japonezilor în războiul ruso-japonez, ducând
la înfrângerea Rusiei. Acum, agenții evrei ai puterii din întreaga lume sperau o înfrângere şi
mai cruntă a Rusiei în Marele Război, care să le dea ocazia de a-l răsturna pe Țar şi a instaura
un guvern bolşevic-evreiesc.
Germanii, luptând cu disperare pe două fronturi, ştiau că o revoluție în Rusia ar putea
înlătura această țară din război. În acest scop, Kaiserul Wilhelm a aprobat una dintre cele mai
trădătoare fapte din analele civilizației apusene. În zelul lor de a înfrânge Rusia, miniştrii
germani i-au ajutat pe Lenin, Troțky şi sute de alți revoluționari bolşevici, în majoritate evrei,
să traverseze Germania într-un tren blindat, spre Rusia. Permiterea accesului teroriştilor şi
asasinilor bolşevici în Rusia a dezlănțuit cea mai cumplită perioadă de opresiune omenească,
torturi şi crime pe care a cunoscut-o vreodată lumea.
Marea Britanie şi Aliații ei contau pe o remiză cu Germania, dar când puterile Rusiei au
început să slăbească, Aliații au ştiut că înfrângerea acestei țări ar fi permis ca toată armata
germană de pe Frontul de Est să dubleze, aproape, efectivele Frontului de Vest, înclinând
dramatic balanța militară în favoarea Puterilor Centrale. Marea Britanie a înțeles că era
obligatoriu să atragă Statele Unite în război, de partea Aliaților, pentru a contracara
prăbuşirea Rusiei.
În acest moment de criză a intervenit Lordul britanic Arthur Balfour. Balfour s-a întâlnit
cu membrii familiei Rothschild şi a încheiat un acord ca, în schimbul angajării sprijinului
britanic pentru crearea unei patrii evreieşti în Palestina, evreii să-şi folosească enorma putere
şi influență internațională pentru a atrage Statele Unite în război (vezi „Barnes Review“, de
Willis Carto).397 Lordul Balfour a redactat un document – Declarația Balfour – care
proclama patria evreiască. Chiar şi enciclopediile noastre populare recunosc adevăratul motiv
al Declarației Balfour: