Proiectare tehnologica la bovine- Stelian Acatincăi, Timişoara, Editura

Capitolul 6
PROIECTAREA EXPLOATĂRII
TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE
CARNE
Modernizarea, pe baze ştiinţifice, a diferitelor tehnologii de
îngrăşare a taurinelor a determinat obţinerea unor sporuri medii
zilnice mai mari, în condiţiile reducerii consumurilor specifice.
Ca urmare, s-a redus durata procesului de îngrăşare şi, respectiv,
vârsta la care se face valorificarea (sacrificarea) animalelor
îngrăşate. Intensivizarea procesului de îngrăşare este, în
principal, rezultatul optimizării alimentaţiei şi întreţinerii
taurinelor supuse procesului de îngrăşare.
6.1. PROIECTAREA SISTEMULUI ŞI A
TEHNOLOGIEI DE ÎNGRĂŞARE
Sistemele şi tehnologiile de îngrăşare pot fi clasificate după
mai multe criterii şi anume: vârsta animalelor la valorificare;
sistemul de întreţinere; gradul de intensivizare al procesului de
îngrăşare, astfel:
a). vârsta animalelor la valorificare:
▪ îngrăşarea viţeilor până la vârsta de 100-150 zile;
▪ îngrăşarea tineretului mascul până la vârsta de 12 - 18 luni;
▪ îngrăşarea mânzaţilor şi a tineretului femel reformat de la
reproducţie până la vârsta de 18 - 30 luni;
▪ recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor adulte.
b). sistemul de întreţinere:
▪ îngrăşarea în stabulaţie;
▪ îngrăşarea pe păşune;
▪ îngrăşarea mixtă.
c). gradul de intensivizare a procesului de îngrăşare:
▪ îngrăşarea intensivă;
▪ îngrăşarea semiintensivă;
▪ îngrăşarea extensivă.
Fiecare din sistemele de îngrăşare menţionate prezintă mai
multe metode sau tehnologii de îngrăşare. Cu excepţia sistemului
intensiv, care se realizează numai în stabulaţie, celelalte două
sisteme de îngrăşare pot avea loc atât pe păşune cât şi în stabulaţie.
La alegerea sistemului şi metodei de îngrăşare se vor lua în
considerare atât caracteristicile bio-productive ale materialului
biologic disponibil cât şi posibilităţile de asigurare a cerinţelor
specifice de hrănire şi de întreţinere.
67