Proiectare tehnologica la bovine- Stelian Acatincăi, Timişoara, Editura

Instalaţiile automate de alăptare sunt prevăzute cu un buncăr
(recipient) pentru depozitarea substituentului de lapte pulvis şi un
rezervor cu apă încălzită cu ajutorul unor rezistenţe electrice,
comandate de un termostat, astfel încât temperatura apei să fie
menţinută constant la valoarea de 37-38 °C. De asemenea, aceste
instalaţii sunt prevăzute cu dozatoare programabile pentru
substituentul pulvis şi apă, de agitatoare mecanice pentru
omogenizarea amestecului şi de tuburi din material plastic prin
care substituentul de lapte reconstituit este distribuit către
posturile de alăptare, la tetine. În timp, instalaţiile automate de
alăptare au fost perfecţionate. Diferitele firme producătoare
comercializează instalaţii computerizate de alăptare la care, pe
lângă prepararea substituentului de lapte, se poate programa
cantitatea de lapte administrată la un tain, numărul şi ora la care
se administrează tainurile de lapte. Accesul viţeilor la instalaţie
este individualizat prin panouri. Odată intrat în staţia de alăptare,
viţelul este identificat electronic (viţeilor li se ataşează la gât un
dispozitiv electronic cu numărul lor matricol) şi dacă este
programat pentru alăptare instalaţia îi eliberează cantitatea de
substituent planificată.
♦ Alăptarea mixtă a viţeilor. Această sistem de alăptare
vizează punerea în valoare a avantajelor pe care le prezintă
sistemul de alăptare naturală şi sistemul de alăptare artificială a
viţeilor.
În cadrul sistemului mixt de alăptare a viţeilor se practică
alăptarea naturală a viţeilor în primele lor 7-14 zile de viaţă, iar
în continuare şi până la înţărcare, viţeii sunt alăptaţi artificial.
Principalul avantaj al acestui sistem de alăptare este acela că
se reduce semnificativ numărul afecţiunilor digestive în primele
săptămâni de viaţă ale viţeilor. Unul din dezavantajele acestui
sistem este acela că, ulterior, viţeii se obişnuiesc mai greu cu
alăptarea artificială.
4.2.3.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a viţelelor
de la înţărcare până la prima fătare
În condiţiile ţării noastre, pentru tineretul femel de
reproducţie se recomandă tehnologia de furajare diferenţiată
sezonier. Pe timp de vară se recomandă ca după vârsta de 3 luni
viţelele să fie întreţinute pe păşuni de calitate bună, special
destinate acestei categorii fiziologice.
La stabilirea raţiilor se va avea în vedere sporul mediu zilnic
planificat şi calitatea furajelor de volum.
În continuare sunt prezentate câteva consideraţii privitoare la
întocmirea raţiilor pentru tineretul taurin femel, în raport cu vârsta.
46