Proiectare tehnologica la bovine- Stelian Acatincăi, Timişoara, Editura
Proiectare tehnologica la bovine- Stelian Acatincăi, Timişoara, Editura Proiectare tehnologica la bovine- Stelian Acatincăi, Timişoara, Editura
Capitolul 3 PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE REPRODUCŢIE Obiectivul principal în procesul de reproducţie îl constituie obţinerea unei natalităţi maxime, respectiv acela de a obţine în fiecare an, de la fiecare vacă, un viţel cu viabilitate ridicată. Realizarea acestui obiectiv impune programarea judicioasă, pe baze ştiinţifice, a activităţii de reproducţie în fermele de taurine. Prin proiectarea activităţii de reproducţie se urmăreşte realizarea unei structurări optime a efectivului de vaci pe stări fiziologice, astfel încât să se asigure obţinerea unor producţii mari şi, pe cât posibil, constante pe parcursul întregului an. Proiectarea activităţii de reproducţie în fermele de taurine presupune: - stabilirea sistemului de programare la însămânţări şi fătări preconizat; - programarea introducerii viţelelor la reproducţie; - programarea la însămânţare şi stabilirea termenului optim de însămânţare al vacilor după fătare; - stabilirea duratei repausului mamar. 3.1. STABILIREA SISTEMULUI DE PROGRAMARE A ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ŞI FĂTĂRILOR În funcţie de condiţiile concrete din fermă, de baza tehnicomaterială existentă, de mărimea efectivului de vaci din fermă şi de distanţa de amplasare a fermei faţă de centrele de valorificare a producţiilor obţinute (lapte sau/şi carne), programarea însămânţărilor şi fătărilor se poate realiza în sistem “eşalonat” sau “grupat”. Sistemul de însămânţări şi fătări eşalonate se aplică în fermele de vaci exploatate pentru producţia de lapte, urmărindu-se repartizarea relativ uniformă a fătărilor pe parcursul întregului an. Se recomandă ca pe timpul sezonului rece (trimestrele I şi IV) să fie programate la fătare câte 30% din vaci pe trimestru, iar în sezonul cald (trimestrele II şi III) să fie programate la fătare câte 20% din vaci pe trimestru. Reuşita unui asemenea sistem de programare la fătări este condiţionată de o structurare optimă a vacilor pe stări fiziologice, astfel: 80% din vaci să fie în lactaţie (50% să fie recent fătate sau însămânţate în primele 3 luni de la fătare, iar 30% să fie gestante în lunile 3-7) şi 20% să fie în repaus mamar. 16
Practicarea acestui sistem de programare a însămânţărilor şi fătărilor prezintă o serie de avantaje, între care: folosirea raţională a forţei de muncă şi a adăposturilor, obţinerea unor producţii de lapte relativ constante pe parcursul anului şi, implicit, se realizează venituri mari şi constante prin valorificarea laptelui, iar pieţele de desfacere sunt aprovizionate ritmic cu produse proaspete. Între dezavantajele acestui sistem de programare la fătare pot fi menţionate costurile de producţie mai mari (în special pe timpul sezonului rece) şi, de asemenea, valoarea mai mare a investiţiilor iniţiale cu construcţiile şi anexele zootehnice. Se recomandă ca acest sistem de planificare al fătărilor să se practice în fermele aflate în vecinătatea marilor centre urbane. Reuşita aplicării acestui sistem presupune asigurarea în fermă a bazei furajere pe tot parcursul anului, precum şi existenţa unor adăposturi corespunzătoare pentru viţei. Sistemul de însămânţări şi fătări grupate (sezoniere) se practică în cazul fermelor în care se exploatează taurine din rasele de carne, în fermele situate în zona de deal şi premontană (ferme în care se practică îngrăşarea tineretului mascul pe păşune), precum şi în fermele cu vaci de lapte care nu pot asigura pe timpul sezonului rece baza furajeră necesară şi nici condiţii optime de cazare pentru viţei. Acest sistem presupune organizarea însămânţărilor în lunile iulie-august, astfel încât la 75-80% din efectivul de vaci fătările să aibă loc în primăvara anului următor, în lunile martie-aprilie. Punerea în practică a sistemului de însămânţări şi fătări grupate este facilitată de posibilitatea sincronizării estrului la vaci şi la viţele prin tratamente hormonale. În acest fel, se măreşte probabilitatea de încadrare în sezonul de însămânţare şi fătare proiectat, creşte frecvenţa fătărilor gemelare şi se reduce timpul necesar pentru depistarea femelelor în călduri. De asemenea, se obţine un număr mai mare de viţei de vârstă apropiată, şi prin transfer de embrioni - chiar din sexul dorit, ceea ce uşurează unele procese tehnologice (hrănirea şi întreţinerea viţeilor pe loturi relativ omogene) şi a unor acţiuni sanitar-veterinare specifice (individualizarea, ecornarea, înţărcarea, vaccinarea etc.). 3.2. PROGRAMAREA INTRODUCERII VIŢELELOR LA REPRODUCŢIE Programarea introducerii viţelelor la reproducţie este o acţiune tehnologică deosebit de importantă, cu implicaţii directe asupra dezvoltării ulterioare a femelelor şi a performanţelor productive ale acestora. 17
- Page 3: UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE
- Page 6 and 7: PREFAŢĂ Cursul de PROIECTARE TEHN
- Page 8 and 9: 4.2.3. Proiectarea tehnologiei de h
- Page 11 and 12: Capitolul 1 PROIECTAREA AMPLASĂRII
- Page 13 and 14: - se recomandă ca drumurile de acc
- Page 15 and 16: 1.4. PROIECTAREA CAPACITĂŢII FERM
- Page 17 and 18: În zona de câmpie (unde fertilita
- Page 19 and 20: medie de exploatare a vacilor, resp
- Page 21 and 22: Menţionăm că unele cifre zecimal
- Page 23 and 24: 3. Calculul ponderii procentuale a
- Page 25: Tabelul 2.2 Structura procentuală
- Page 29 and 30: 3.3. PROGRAMAREA LA ÎNSĂMÂNŢARE
- Page 31 and 32: 3.6. PROIECTAREA MODULUI DE DEPISTA
- Page 33 and 34: Metoda clinică (prin exploraţie t
- Page 35 and 36: Pe durata repausului mamar, vacile
- Page 37 and 38: În cazul fătărilor eşalonate ş
- Page 39 and 40: Teme şi întrebări 1. Să se calc
- Page 41 and 42: Pentru tineretul taurin femel de re
- Page 43 and 44: Masa corporală (kg) 500 400 300 20
- Page 45 and 46: Masa corporală (kg) 500 400 300 20
- Page 47 and 48: Masa corporală (kg) 500 400 300 20
- Page 49 and 50: Tabelul 4.4 Proiectarea structurii
- Page 51 and 52: 4.2.2. CONSUMUL DE APĂ LA VIŢEI C
- Page 53 and 54: Majoritatea substituenţilor au în
- Page 55 and 56: La alegerea sistemului şi a metode
- Page 57 and 58: ▪ Viţele în intervalul de vârs
- Page 59 and 60: Exemplu de calcul: Stabilirea numă
- Page 61 and 62: amplasarea şi capacitatea jgheabur
- Page 63 and 64: Tabelul 4.9 Planul de creştere pen
- Page 65 and 66: 5.1.2.1. Optimizarea raţiilor fura
- Page 67 and 68: 5.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE MUL
- Page 69 and 70: - proiectarea modului de realizare
- Page 71 and 72: 5.5. PROIECTAREA ORGANIZĂRII MUNCI
- Page 73 and 74: Tabelul 5.1 Norme de muncă recoman
- Page 75 and 76: IV. Normative de muncă pentru îng
Practicarea acestui sistem de programare a însămânţărilor şi<br />
fătărilor prezintă o serie de avantaje, între care: folosirea<br />
raţională a forţei de muncă şi a adăposturilor, obţinerea unor<br />
producţii de <strong>la</strong>pte re<strong>la</strong>tiv constante pe parcursul anului şi,<br />
implicit, se realizează venituri mari şi constante prin valorificarea<br />
<strong>la</strong>ptelui, iar pieţele de desfacere sunt aprovizionate ritmic cu<br />
produse proaspete.<br />
Între dezavantajele acestui sistem de programare <strong>la</strong> fătare<br />
pot fi menţionate costurile de producţie mai mari (în special pe<br />
timpul sezonului rece) şi, de asemenea, valoarea mai mare a<br />
investiţiilor iniţiale cu construcţiile şi anexele zootehnice.<br />
Se recomandă ca acest sistem de p<strong>la</strong>nificare al fătărilor să se<br />
practice în fermele af<strong>la</strong>te în vecinătatea marilor centre urbane.<br />
Reuşita aplicării acestui sistem presupune asigurarea în<br />
fermă a bazei furajere pe tot parcursul anului, precum şi existenţa<br />
unor adăposturi corespunzătoare pentru viţei.<br />
Sistemul de însămânţări şi fătări grupate (sezoniere) se<br />
practică în cazul fermelor în care se exploatează taurine din<br />
rasele de carne, în fermele situate în zona de deal şi premontană<br />
(ferme în care se practică îngrăşarea tineretului mascul pe<br />
păşune), precum şi în fermele cu vaci de <strong>la</strong>pte care nu pot asigura<br />
pe timpul sezonului rece baza furajeră necesară şi nici condiţii<br />
optime de cazare pentru viţei.<br />
Acest sistem presupune organizarea însămânţărilor în lunile<br />
iulie-august, astfel încât <strong>la</strong> 75-80% din efectivul de vaci fătările<br />
să aibă loc în primăvara anului următor, în lunile martie-aprilie.<br />
Punerea în practică a sistemului de însămânţări şi fătări<br />
grupate este facilitată de posibilitatea sincronizării estrului <strong>la</strong> vaci<br />
şi <strong>la</strong> viţele prin tratamente hormonale. În acest fel, se măreşte<br />
probabilitatea de încadrare în sezonul de însămânţare şi fătare<br />
proiectat, creşte frecvenţa fătărilor geme<strong>la</strong>re şi se reduce timpul<br />
necesar pentru depistarea femelelor în călduri. De asemenea, se<br />
obţine un număr mai mare de viţei de vârstă apropiată, şi prin<br />
transfer de embrioni - chiar din sexul dorit, ceea ce uşurează<br />
unele procese tehnologice (hrănirea şi întreţinerea viţeilor pe loturi<br />
re<strong>la</strong>tiv omogene) şi a unor acţiuni sanitar-veterinare specifice<br />
(individualizarea, ecornarea, înţărcarea, vaccinarea etc.).<br />
3.2. PROGRAMAREA INTRODUCERII<br />
VIŢELELOR LA REPRODUCŢIE<br />
Programarea introducerii viţelelor <strong>la</strong> reproducţie este o<br />
acţiune tehnologică deosebit de importantă, cu implicaţii directe<br />
asupra dezvoltării ulterioare a femelelor şi a performanţelor<br />
productive ale acestora.<br />
17