Aureliu Busuioc - Unchiul din Paris.pdf

BIBLIOTECA ªCOLARULUI
Aureliu
BUSUIOC
UNCHIUL DIN PARIS
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
LITERA
CHIªINÃU 1998

CZU 859.0 (478.9)–31
B 96
Edi\ie de autor
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975–74–118–5 © LITERA, 1998

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
TABEL CRONOLOGIC
1907 }n familia lui Ion Busuioc, c[pitan de mazili ]n comuna One=ti, jude\ul
Orhei, cu ascenden\[ ]n familiile Bosi =i Russo, =i a Teodorei Bo\an,
casnic[, se na=te fiul Alexandru, viitor ]nv[\[tor =i profesor de =tiin\e
naturale.
1907 }n familia lui Ioan Zaporojanu, mo=ier, institutor ]n comuna Oxentea,
jude\ul Orhei, =i a Eugeniei Popescu, ]nv[\[toare, se na=te fiica Olga,
viitoare ]nv[\[toare.
1928 }n familia lui Alexandru =i a Olg[i Busuioc, ]n comuna Cob`lca (azi
Codreanca), jude\ul Orhei, se na=te la 26 octombrie fiul Aureliu, viitorul
literat.
1935—1939 Urmeaz[ cursurile +colii primare de aplica\ie de pe l`ng[ +coala
Normal[ Eparhial[ din Chi=in[u.
1939—1944 Clasele 1—4 la Liceul „Alecu Russo“ din Chi=in[u.
1944—1948 Refugiat de r[zboi ]n Banat; termin[ Colegiul na\ional b[n[\ean
„C. C. Loga“ unde ]=i ia =i bacalaureatul.
1948-1949 +coala militar[ de ofi\eri Transmisiuni din Sibiu, pe care, ]n
timpul examenelor de absolvire, o p[r[se=te ca s[ se al[ture familiei,
obligat[ de autorit[\ile sovietice de ocupa\ie s[ se „repatrieze“.
1949 septembrie — 1950, ianuarie Lag[rul sovietic de filtrare de la Sighet.
(Tat[l scriitorului fusese mobilizat ]n timpul r[zboiului la Curtea
mar\ial[, corpul III teritorial Chi=in[u, fapt care interesa ]n mod deosebit
autorit[\ile sovietice.)
1950 Depanator-radio la un atelier din Chi=in[u.
Student la Institutul pedagogic, facultatea de filologie. }ncepe s[ tip[reasc[
poezii ]n diferite publica\ii.
3

4 Aureliu Busuioc
1952—1954 Redactor la Editura de Stat.
1955 Apare prima plachet[ de poezii umoristice Prafuri amare =i prima carte
pentru cei mici La p[dure.
1954—1957 Colaborator la ziarul „Moldova socialist[“.
1957—1959 Redactor-=ef adjunct la revista satiric[ „Chip[ru=“.
1958 Scoate de sub tipar placheta Piatra de ]ncercare.
1959—1960 Redactor-=ef la revista „Sc`nteia leninist[“ =i la ziarul „T`n[rul
leninist“.
1960—1962 Redactor-=ef la ziarul „Tinerimea Moldovei“.
1961 Placheta Firicel de floare rar[ =i c[rticica pentru copii Aventurile lui
N[t[flea\[, ultima tradus[ ]n rus[ =i ]n numeroase alte limbi din fosta
U.R.S.S.
1963 Placheta de versuri Dor.
1964 Volumul Poezii =i placheta Stihi (]n limba rus[).
1965 La congresul III al scriitorilor din R.S.S.M., ]n deschiderea dezbaterilor,
pledeaz[ pentru revenirea limbii =i, implicit, a literaturii la statutul lor
firesc, fapt care-i provoac[ mai t`rziu suficiente nepl[ceri.
1966 Apare romanul Singur ]n fa\a dragostei.
1967—1968 Placheta Versuri =i c[r\ile pentru copii Cizmele cocost`rcului =i
Marele r[\oi Max.
1969 Debut ]n dramaturgie: piesa Radu +tefan ]nt`iul =i ultimul, pus[ ]n scen[
la Teatrul „Luceaf[rul“ de Ion Ungureanu =i interzis[ de autorit[\i dup[
c`teva spectacole.
1970 Apare la Moscova placheta |vetn`ie sn] ]n traducerea lui Iu. Levitansky.
1971 Singur ]n fa\a dragostei apare, ]n traducere, la Riga, Moscova, Vilnius,
Bratislava. La Riga romanul este dramatizat, spectacolul fiind jucat mai
mul\i ani pe scena na\ionalului.
Piesele +i sub cerul acela... =i Toate trei anotimpurile v[d lumina rampei
la Teatrul Na\ional, la „Luceaf[rul“ din Chi=in[u, la Teatrul din B[l\i.
1973 Apare romanul Unchiul din Paris, peste un an este editat la Moscova,
apoi ]n Cehoslovacia, Germania (reeditat de trei ori), Bulgaria, =i practic
]n toate capitalele republicilor din fosta U.R.S.S.
1974 Pentru ultimul roman la Moscova i se decerneaz[ premiul „N. Ostrovski“.
La Chi=in[u premiul comsomolului ]i este refuzat.

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
1977 La Editura Literatura Artistic[ apare volumul selectiv de versuri }n alb
=i negru.
1977 Este ales secretar al Uniunii Scriitorilor.
1978 Scoate de sub tipar Noile aventuri ale lui N[t[flea\[, traduse, ca =i celelalte
c[r\i pentru copii, ]n francez[, englez[, rus[, german[ =i spaniol[.
1980—1981 Apar la Moscova romanele Unchiul din Paris =i Singur ]n fa\a
dragostei, la „Hudojestvennaia literatura“, iar la Chi=in[u un volum de
Scrieri alese.
1984 Titlul de Maestru emerit al artei.
1985 Apar, ]n traducerea ruseasc[ a lui Lev Berinski, C`ntece de r[s[rit =i
apus.
1986 Sf`r=itul secretariatului de la Uniunea Scriitorilor.
1986 Romanul Local ploi de scurt[ durat[.
1988 Placheta de poezii vechi =i noi, vesele =i triste, }mbl`nzirea ma=inii de
scris.
1990 La Teatrul „M. Eminescu“ din Boto=ani se d[ ]n premier[ pe \ar[ Radu
+tefan. Aceea=i pies[ se joac[ la Cahul.
1992 Placheta Plimb[torul de purici.
1993 Culegerea de versuri Concert, pentru care ]n 1996 i se decerneaz[
Premiul Na\ional.
1997 Romanul L[tr`nd la lun[ =i }n c[utarea pierderii de timp, jurnal cubanez.
}n to\i ace=ti ani mai scrie scenarii pentru filme, traduce din A. Griboedov,
N. Gogol, O’Henry, S. Petöfy, A. Cehov, B. Johnson (Volpone) =i
W. Shakespeare (Richard al treilea).
Sus\ine rubrici scrise =i vorbite ]n diferite publica\ii =i la TV.
5

UNCHIUL DIN PARIS

PARTEA }NT~I
I
Vine unchiul din Fran\a.
De la Paris.
De altfel, nici nu-mi imaginez un francez normal care s[
locuiasc[ ]n alt[ parte dec`t la Paris. Sau cel pu\in s[ declare c[
locuie=te ]n alt[ parte. Oricum — Moulin Rouge, Place d’Etoile,
Luvru =i a=a mai departe. Dac[ e s[ moar[ ]ntre noi, chiar =i eu,
anul trecut, c`nd am fost trimis la Karlovy-Vary s[-mi sp[l
intestinele (care nu =tiu de ce o dor mai al dracului pe mama
dec`t pe mine!), chiar =i eu, zic, tot de la Moscova m[ d[deam.
Lucru care-i f[cea s[ se ]nvine\easc[ de invidie pe to\i federalii
[ia cu petroaie la ficat, veni\i de prin dorfurile lor anonime, dar
mai ales pe brunhildele lor de categorie semigrea cu degetele ca
ni=te c`rn[ciori, care nu plesneau numai pentru c[ erau pline de
inele. }mi amintesc mai cu seam[ de unul, un burgher durduliu
=i fericit, cu vini=oare albastre pe toat[ fa\a, care m[ ]nt`lnea ]n
fiece diminea\[ pe coridorul „Imperialului“, chi\c[ind: „A, Moskau!
Trujba, trujba!...“
A=a c[, s[ fim ]n\ele=i: vine unchiu-meu de la Paris.
Punct.
Are peste =aptezeci =i nu l-am v[zut niciodat[. }ntre noi fie
vorba, la cei dou[zeci =i doi de ani ai mei a= mai fi ad[ugat cu
pl[cere ]nc[ o sut[ p`n[ s[-l v[d, dar, odat[ ce vine... +i odat[

8 Aureliu Busuioc
ce maic[-mea a inundat toat[ casa cu lacrimi de fericire, de nu
mai afli un col\i=or f[r[ igrasie...
C`nd mi-a citit prima lui scrisoare, acum vreo trei luni, =i c`nd
am ]n\eles din toat[ uria=a serie de sughi\uri, „ohuri“ si „ahuri“
cam despre ce-i vorba, s[ v[ spun drept, m[ =i vedeam cu un
„Jaguar“ sau cu un „Mercedes-220“ la poart[, r[spunz`nd cu un
aer foarte plictisit aprigei curiozit[\i a colegilor: „A, rabla asta!
Mi-a adus-o unchiul de la Paris... O mic[ aten\ie...“ Dar, dup[ ce
am reu=it s-o repun ]n sim\iri =i s[ scot din pl[m`nii ei plini de
suspine c`teva informa\ii privind d[rnicia lui, am v[zut cu ochii
ace=tia „Mercedesul“ meu transform`ndu-se ]n fotoliu cu ro\i de
biciclet[ =i pe unchiu-meu... Adic[ nu, mai r[m`nea Parisul, dar,
cred c[ m[ ]n\elege\i, interesul nu mai putea fi acela=i...
— +tii, Riki (Dumnezeule, cum nu po\i inventa un nume mai
sc`rbos ca acesta! Cred c[ =i un cotei r[p[nos ar fi l[trat de
indignare, botezat cu asemenea sunete!), =tii, suspina mama, e
fratele meu mai mare, are =aptezeci =i doi de ani, adic[ nu, stai,
e cu =aptesprezece ani mai ]n v`rst[, vas[zic[ are =aptezeci =i
unu de ani, ]n septembrie... Pl`nge. Da, ]n septembrie... A plecat
]n treizeci =i =ase... Pl`nge. S-a sup[rat =i a plecat... =i de atunci
nu ne-am mai v[zut... Idem, cu hohote. O duce r[u, Riki (Riki!!!),
foarte r[u, uite ce scrie, e o criz[ la ei!…
Trebuie s[ v[ spun c[ economia politic[ a sistemului capitalist
m[ intereseaz[ numai ]n preajma examenelor, iar politica economic[
=i crizele financiare ale unui unchi din acest sistem nu
m[ intereseaz[ deloc, a=a c[, dac[ m[ aflu azi aici, la gar[, e
numai pentru c[ babacul m-a rugat (pe cinstea mea, m-a rugat!)
s[ conduc eu ma=ina. Asemenea minuni, s[-mi dea el mie
volanul, se-nt`mpl[ foarte rar, a=a c[, v[ imagina\i, mi-ar fi fost
incomod s[-l refuz... =i, cu toate c[ am avut un drum destul de
anevoios („Ai grij[, c[scatule, intri cu ma=ina ]n troleibuzul din
fa\[! Vezi, dobitocule, nu fr`na prea tare, cauciucurile cost[ bani!“
— =i a=a mai departe...), iat[-m[, totu=i, aici, gata s[ str`ng m`na,

Unchiul din Paris
tremur`nd de v`rst[, a unui unchi, ajuns capitalist dintr-o
sup[rare...
A, nu v-am spus, unchiul meu e, mi se pare, proprietarul unui
mic (a=a, nu prea mare!) restaurant de la marginea Parisului,
restaurant pe care ]ns[ l-a ]nchis sau l-a v`ndut zilele astea din
motive de criz[...
Am mai fost de c`teva ori la gar[, dar n-am b[nuit niciodat[
c[ toat[ lumea asta, care st[ cu s[pt[m`nile pe peron, to\i
c[sc[unii [=tia cu aere grave, plictisite, preocupate, indiferente,
curioase, adormite, exaltate — toat[ gloata asta pestri\[ — sunt
rudele mele. „Uite, Riki, (]]]]!...), zice mama, asta-i tanti Lena, o
mai \ii minte? Sora mai mic[ a lui... Adic[ nu, veri=oara de-a
doua a lui bunic[-ta. }\i aminte=ti? Te \inea ]n bra\e...“ Sigur, cum
s[ nu-mi amintesc, perfect, c`nd aveam patru luni, am f[cut pipi
pe rochia ei, cu care trebuia s[ se duc[ la onomastica lui nenea
Bazil, care e nepotul de-al treilea al lui… etcetera... Se poate s[
ui\i una ca asta!
Tanti Lena se apropie de noi cu gura p`n[ la urechi, trecut[
prin cel pu\in trei cabinete de cosmetic[, ]ntr-un mantou de piele
de m`nz (cite=te: pisic[ b[rbierit[!) =i ]nso\it[ de o fiin\[ diafan[
=i gr[su\[ ]ntre optsprezece =i treizeci de ani, probabil, o, Doamne!
tot o rud[... (Aoleu!) E cinci =i un sfert, la cinci fix aveam o
]nt`lnire cu Aura ]n fa\a teatrului, m-am aranjat — trei zile nu
mai vorbe=te cu mine. O s[ m[ odihnesc! „Vai, strig[ ea de
departe, c`t de fericit[ e=ti, Dino! (Adic[ maic[-mea.) }l credeam
cu to\ii pierdut, =i iat[... lacrimi. +i b[iatul [sta e... Nu m[-nnebuni!
Riki?!! (Brrr...) Dragul de el, ce-a mai crescut! =i ce frumos
s-a f[cut! Vino s[ te pupe m[tu=ica, Riki! Trei pete de vax pe
obraji — le =terg eu cumva mai ]ncolo, s[ nu uit. — Mai \ii minte
cum te duceam ]n bra\e? Cum se poate s[ uit a=a ceva? Vai, cum
trece vremea! Mai ieri parc[ aveai doi ani=ori =i mi-ai murd[rit
cu ciocolat[ fusta de crepde=in chiar c`nd m[ g[team s[ plec cu
9

10 Aureliu Busuioc
Fane (cine-o mai fi =i [sta?), la balul de Anul Nou! }\i aminte=ti?…“
Nu mai a=teapt[ s[-mi amintesc, de=i depun eforturi grozave
s[-mi reconstitui ]n memorie faptele importante din zbuciumata
mea copil[rie, o ia de-o m`nec[ pe fiin\a diafan[ =i o repede spre
mine:
— Mimi, f[ cuno=tin\[ cu veri=orul t[u!
— Stai, intervine maic[-mea, chiar ]n momentul ]n care
reflectam asupra celui mai bun mijloc de ap[rare contra s[ruturilor,
stai, Lenu\o, de ce „veri=or“? Dac[ tu ai fost veri=oar[
de-a doua cu mama, Dumnezeu s-o ierte, ]nseamn[ c[ Mimi —
vai, ce dulce e! — ]i vine lui Riki un fel de m[tu=[, adic[ nu,
chiar...
M[tu=a Mimi ]mi ]ntinde m`nu\a transparent[ =i o str`nge
pe-a mea cu ginga=a for\[ a unui ]ncercat amator de jiu-jitsu, ]n
timp ce un bariton bine st[p`nit pronun\[:
— }mi pare bine. Hai s[ ne plimb[m.
Probabil simte oarecare nehot[r`re ]n atitudinea mea, pentru
c[ m[ ia de cot =i m[ pune pe direc\ie:
— Hai.
— Nu, drag[, de ce de-a treia? De-a doua... mai reu=esc s[
aud din urm[ altul dramatic al lui tanti Lena.
— Unde ]nve\i? m[ ispite=te baritonul diafan.
— La medicin[, tanti.
— Ha, ha. Rahat! M[ ia de guler =i m[ ]nv`rte ]n fa\a ei. Stai
a=a. Ai mutra plin[ de tencuial[. +i f[r[ alte explica\ii scoate din
buzunarul meu mic batista liliachie — perechea cravatei! — =i
]mi ]n=ir[ pe fa\[ toate rujurile multicolore ale maic[-sii.
Inutil[ orice ]ncercare de salvare. M`na ei nu =tie mila.
— Nu-\i place medicina? am o voce le=inat[.
— A, rahat! Nu, aveam ]n vedere adresarea asta: „tanti“. Cu
a=a grad de rudenie ne putem culca. S[ nu-mi spui tanti.
Tata m[ prive=te din mijlocul unui grup de b[rba\i. Dup[

Unchiul din Paris
spr`ncenele lui ridicate ]n\eleg c[-i datorez o explica\ie. O ]mping
pe dolofan[ ]n centrul grupului =i salut.
— Mimi, fiica lui tanti Lena. M[tu=a mea.
— A, Mimi, se-nsenineaz[ Tigrul, te-ai f[cut fat[ mare.
— +i gras[, precizeaz[ m[tu=a.
Tata =i b[rba\ii r`d.
— Da de unde, gras[... Lips[ de convingere ]n glas. Reu=esc
s[ recunosc printre b[rba\i un tip pe care-l pusesem la punct, ]n
troleibuz, vreo c`teva zile ]n urm[.
— B[iatul meu, Andrei. Tigrul ]mi pune m`na pe um[r. E
destul de grea. Iar dumnealor sunt rudele noastre. F[ cuno=tin\[:
Vasile Paierele, inginer, fratele lui...
+i a=a mai departe.
Ajung la tipul cu troleibuzul. M[ str[duiesc zadarnic s[ ro=esc.
Tipul ]mi smulge m`na din um[r, mi-o pune la loc =i pronun\[
c`teva sunete pe care nu le descifrez. Z`mbe=te. Dar sub fruntea
lui, destul de ]ngust[ de altfel, ghicesc ]ncordarea aproape
disperat[ de a-=i aminti ceva. Dac[-i =i el inginer, sunt pierdut.
— Riki, miorl[ie diafana. Hai s[ ne plimb[m.
— Da, da, copii, se gr[be=te Tigrul (]=i spuneau, probabil,
anecdote), plimba\i-v[, sigur!
Am sc[pat.
O iau pe m[tu=[-mea de b[rbie =i o ]ntorc cu fa\a spre mine:
— Uite ce e, tanti! Dac[ mai pronun\i o singur[ dat[ numele
[sta...
— Riki?!
— Ei bine, dac[ mai pronun\i o singur[ dat[ numele [sta
blestemat... }=i elibereaz[ dintr-o mi=care gu=a =i m[ prive=te cu
interes v[dit. ...S[ =tii c[ te fac rasol!…
Ea d[ ochii peste cap.
— E un nume at`t de frumos! Nu cunosc nici un b[iat cu
asemenea nume!
— Nici n-ai s[ cuno=ti. M[ cheama Andrei. Punct.
11

12 Aureliu Busuioc
— }n ce an e=ti, Ri... }n ce ani e=ti, Andrei?
— Trei.
— La ce facultate?
— Curativ[.
— Rahat!
— Mai =tii =i alte cuvinte?
— Eu fac educa\ia fizic[. Sunt ]n anul doi.
— Box?
Se opre=te brusc =i m[ prive=te cu ni=te ochi ]n care pare s[
se fi dizolvat toat[ nefericirea omenirii.
— Sunt chiar a=a de gras[?
R`de.
}mi pare r[u.
— Pe dracu. E gluma mea preferat[.
— M[ ocup cu aruncarea discului. Rezultate mijlocii. De ce
nu veni\i pe la noi? Mama zice c[ ]n copil[rie ne jucam.
Oamenii gra=i par s[ fie cu adev[rat foarte buni. Trebuie s[
mai adaug c`teva kilograme.
Mimi ar putea face orice magnetofon s[ ro=easc[. +i are o
memorie! }n c`teva minute aflu numele tuturor celor de pe peron
c`t =i pagini alese din via\a a trei b[bu\e r[mase ]n sala de
a=teptare ca s[-=i mai trag[ sufletul.
La urma urmei, nici nu-i chiar at`t de gras[. +i are spirit. Neam
de-al nostru, ce dracu!
Se aude un sfor[it, ni=te fluier[turi =i din galg`iala general[
ce urmeaz[ se poate deduce cu oarecare aproxima\ie c[ trenul
rapid num[rul... sose=te ]n gar[ pe linia...
Peronul ]ncremene=te pe-o clip[.
Apoi se ]mpr[=tie u=urel, ca o pic[tur[ de sos gras pe-o fa\[
de mas[ de import, iar ]ncremene=te, ]ncearc[ agitat s[-=i defineasc[
perimetrul =i, ]n sf`r=it, ia forma unui monolit de trupuri
=i ochi ]n dreptul locului unde se presupune oprirea vagonului
=apte.

Unchiul din Paris
M[ uit la tribul acesta =i ]ncerc s[ mi-l imaginez ]n epoca de
piatr[: un mamut nu i-ar fi ajuns nici pentru micul dejun.
S[racul unchiul din Fran\a! Bietul b[tr`n c`rciumar, sl[bit =i
zguduit de crize, jumulit =i ciop`r\it de to\i rechinii financiari ai
sistemului economic capitalist... Cine te poart[ prin trenuri de
curs[ lung[ la v`rsta asta, c`nd e tocmai timpul s[ te g`nde=ti
la cele sfinte?
Ori, cel pu\in — ce dracu! — s[ fi venit ]ntr-un „Mercedes—
220“... Pe care s[-l ui\i aici…
2
De fapt vinovat[ de toat[ chestia e Aura. (+i [sta nume, las’
pe mine! Imagina\i-v[: Riki =i Aura! Brrr...)
Pu=toaica e mult mai mic[, am aflat de existen\a ei c`nd era
]nc[ boboc. St[tea ]n u=a teatrului anatomic, galben[ ca o solu\ie
de baz[ de sulf, =i c`nd m-a v[zut, s-a aruncat ]n halatul meu ca
la pieptul lui bunicu-s[u. A b[gat ]n mine doi ochi c`t ni=te
farfurioare =i a sc`ncit:
— O s[ venim zilnic ]n mizeria asta?...
Anul lor f[cea prima vizit[ de curtuazie [lora.
St[tea ag[\at[ de halatul meu, ca o mic[ maimu\[ de blana
maic[-sii.
Am ]ncercat s-o lini=tesc:
— Fire=te, de trei ori pe zi.
Farfurioarele se umplur[ imediat de umezeal[.
Trebuie s[ v[ spun c[ lacrimile femeilor sunt marea mea
pasiune. Am scos din buzunar o vertebr[ =i i-am ]ntins-o:
— Na. S[ te joci. O s[-\i fac[ bine.
N-am v[zut o fiin\[ care s[ execute cu at`ta agilitate un salt
]napoi.
Am profitat de fericita ocazie =i m-am strecurat ]n sal[. Chi\c[itul
care m[ ajungea din urm[ putea fi ]n\eles f[r[ echivoc:
13

14 Aureliu Busuioc
— Prostule!...
A doua ]nt`lnire am avut-o chiar ]n sala cu pricina.
St[tea l`ng[ masa de la geam, la picioarele ]nc[ ]ntregi ale
unui ex, ]n atitudinea pe care trebuie s-o fi avut bocitoarele
faraonilor ]nainte de a primi semnalul pentru rev[rsarea sincer[
a sentimentelor. Privirile ei albastre ]ncercau s[ r[zbeasc[ prin
vopseaua alb[ a geamurilor. Am ]n\eles c[ are nevoie de reazemul
moral al unei vechi cuno=tin\e, am l[sat s[ tremure mai departe
vocea patetic[ a docentului, care ]ncerca s[ fac[ un bun medic
din z[p[cita mea persoan[, =i m-am apropiat de fiin\a tragic[.
— Hm, am ]nceput cuv`ntarea, de=i am continuat apoi cu o
]ntreag[ octav[ mai sus dec`t am vocea. Iat[-te iar ]n mizeria
asta. |i-a trecut?
A ]ntors spre mine — grav =i m[re\ — farfuriile. Erau uscate.
Puteam continua.
— A=a e la ]nceput, am constatat filozofic. Da... Pe urm[ trece.
— Prostule. }mi pare a=a de r[u c[ n-am reu=it la conservator!
}n ce prive=te epitetul — tata mi-l comunic[ regulat din
fraged[ copil[rie, a=a c[, a= putea spune, discu\ia avea loc ]n
familie.
— Peste dou[-trei luni o s[ c`n\i =i aici.
— Cum te cheam[?
Recunosc c[ e una din marile prostii pe care le-am s[v`r=it ]n
scurta =i sc[p[r[toarea mea via\[:
— Riki. Vreau s[ zic Andrei...
Avea un r`s clar, ca un clopo\el de... Cunoa=te\i compara\ia
din diferite lecturi mai vechi.
— Riki!... Andrei!.. Nici nu =tie cum ]l cheam[! Riki!... Am
un mot[na=... O s[-l botez Riki!.. Hi, hi!
Nenoroceam =i un animal nevinovat.
Peste trei s[pt[m`ni ]i f[ceam prima declara\ie de dragoste.
Ne aflam to\i ]n sala de festivit[\i, aduna\i de mai-marii grupelor
cu ghionturi =i fluier[turi, asemenea unor cerbi ]n ocolul unde

Unchiul din Paris
urmeaz[ s[ li se taie coarnele, pentru a audia o conferin\[ cu
tem[ antireligioas[, de=i ]n tot institutul singurul care mai
pomenea numele lui Dumnezeu — =i doar ]n anumite contexte
— era nenea Mi=u, paznicul de la sala de disec\ii. (Ce le mai
trebuie =i [lora paznici?!)
St[tea ]n fundul s[lii, rezemat[ de-o coloan[, ce voia s[ imite
marmura, =i ]ncerca s[-=i dea aere de evlavioas[ modestie. Mi-am
f[cut loc cu coatele printre suspinele a vreo dou[zeci de muco=i
care o ]nconjurau =i m-am postat ]ntre ea =i lumin[.
— Ei, ai ]nceput s[ c`n\i? trebuie s[ =ti\i c[ nu sunt lipsit de
umor.
+i-a cobor`t privirile pe p[m`nt =i a constatat:
— A, Riki.
— Nu, am ripostat ferm. Andrei!
— Atunci ai alt drum. Eu m[ g`ndeam la Riki.
(Probabil, la mot[na=.)
Mi-am ventilat ad`nc pl[m`nii:
— Drumul meu, domni\[, trece prin inima ta!
M-a cercetat foarte minu\ios un minut ]ntreg. A cl[tinat din
cap cu triste\e:
— Unde ai citit fraza asta?
Aveam, f[r[ ]ndoial[, o mutr[ extrem de inteligent[, pe care
n-o putea ascunde nici faptul c[ m[ aflam, cu spatele la geam,
]n contrajur, pentru c[ a continuat:
— Bine. M[ cheam[ Aura.
(+tiu, ]ngera=ule!)
— E=ti ]n anul patru, da?
(Spune-mi, ]n care ai vrea s[ fiu? Voi fi!)
— Adic[ peste al\i trei e=ti doctor, nu?
(Profesor, dac[ vrei tu!)
— Ai s[-mi preg[te=ti lucr[rile scrise. At`ta timp c`t am s[
r[m`n la medicin[, natural!
(+i pe cele de la conservator!)
15

16 Aureliu Busuioc
— Ai s[ fii prietenul =i ap[r[torul meu!
(Garda personal[! Eroic[ =i sentimental[!)
— +i o s[ te cheme Riki!
(Brrr...)
Dar dac[ din motive tactice =i strategice cu Riki al ei am fost
nevoit s[ m[ ]mpac, cu Riki al mamei lucrurile stau altfel.
Riki al Aurei — presupune viitorul.
Mama — vizeaz[ trecutul.
— Cum po\i s[-mi ceri una ca asta, Riki, m[ prive=te cu ni=te
ochi dilata\i de groaz[, de parc[-i propun s[ m[ pun[ pe rug cum
a f[cut Abraam cu fiu-su. S[ nu-\i mai spun Riki?! Tu nu =tii ce
]nseamn[ s[ =ezi la c[p[t`iul unui mititel, s`nge din s`ngele t[u,
s[ tremuri pentru s[n[tatea lui, pentru via\a lui... +i c`t[ fericire
c`nd ]l vezi voinic, g`ngurind ca un huluba=... Cu m`nu\ele
gr[su\e, gr[su\e... M-a n[scut c`nd avea treizeci =i cinci de ani
=i ]mi face impresia c[ a r[mas cu complexe. Sau, poate, eu? —
+i tu ]mi ceri... Ochii ei arunc[ sc`ntei =i fulgere. Ba nu, m[garule,
po\i s[ cre=ti mare c`t o c[mil[, pentru mine tot Riki al meu cel
mititel ai s[ r[m`i, =i s[ nu te mai aud vorbind asemenea prostii,
c[-\i rup g`tul cu m`inile mele!
Vede\i, a=adar, motivele pentru care discu\iile mele cu mama
sunt extrem de scurte =i de ce informa\iile mele despre unchiul
sunt foarte s[race.
Cu Tigrul e alt[ m`ncare de pe=te.
Convorbirile noastre poart[ un caracter strict oficial: „La
ce-ai r[spuns azi? Ce not[ ai luat la histologie? De ce nu mi-ai
spus c[ ai absentat la microbiologie? C`t ai la chimie? Cinci?
Hm... — de parc[ ar fi trebuit s[ iau mai mult. — C`te ore ai
m`ine?“ =i a=a mai departe.
+i ]n general, se poart[ cu mine, cum te-ai purta cu un \`nc
dintr-a doua prim[var[: vine la decanat, cerceteaz[ fi=ele de
prezen\[, st[ de vorb[ cu docen\ii =i asisten\ii, m[ face de r`s la
tot pasul.

Unchiul din Paris
— Avem un nume prea bun ca s[ ne permitem luxul de a
cre=te o haimana ]n familie!
Singura lui calitate e c[-mi zice Andrei, de=i pronun\[ numele
[sta, de parc[-i gata s[-i pun[ ]n fa\[ =i un titlu nobiliar.
Aristocrat de la R[spope=ti!
Se teme, probabil, s[ nu-i mo=tenesc ]nclina\iile mai pu\in alese,
pentru c[ nu se prea d[ ]napoi de la un pahar de vorb[ cu prietenii,
iar ]n fa\a sexului slab e gata s[ danseze ca un cal de circ.
De=i, ]n fond, e b[iat bun...
+i nici de Aura nu-mi zice nimic.
Ba mai mult, nu mai =tiu la ce premier[, mi se pare la Teatrul
Tineretului, — Aura nu las[ s[-i scape nici un spectacol! — am
dat nas ]n nas cu el =i ne-a z`mbit at`t de dulce la am`ndoi,
]nc`t era c`t pe ce s[ m[ topesc de fericire.
— }l cuno=ti? m-a ]ntrebat Aura.
— Vag... +i am schimbat vorba.
— Dumneaei era fiin\a care-\i scurteaz[ nop\ile? m-a ]ntrebat
peste vreo dou[ zile Tigrul. +i, f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul la
care chibzuiam febril, m-a b[tut — imagina\i-v[! — m-a b[tut
pe um[r =i mi-a z`mbit: Face impresia s[ ai un pic de gust. E
foarte scenic[. E f[cut[ pentru scen[! +tie s[ lege trei cuvinte?
Bine]n\eles, am avut destul[ materie cenu=ie ca s[ nu-i comunic
Aurei ]nalta apreciere: cred =i voi continua s[ cred c[ avem
prea mul\i c`nt[re\i =i prea pu\ini doctori, iar un doctor, chiar
nereu=it, trage la c`ntar infinit mai greu dec`t o c`nt[rea\[ care
n-a ]nc[put de la bun ]nceput la conservator...
}ncerc s[ m[ strecor spre babaci ca s[ fim familia ]n bloc. |i-ai
g[sit: tribul =i-a jalonat teritoriul =i nu cedeaz[ o palm[ de loc.
Mimi m[ apuc[ de m`nec[:
— Unde vrei s[ te duci? Hai s[ ne plimb[m.
Fiin\a asta are ov[z ]n picioare.
— Fii serioas[, m[ tanti, acu=i vine trenul.
S-a bosumflat.
2 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
17

18 Aureliu Busuioc
— }l cuno=ti pe unchiu-t[u?
— }n principiu.
— Cum arat[?
— Viguros. M[n`nc[ pesme\i =i bea ceai de mu=e\el.
— Da?
— Da.
— }l iube=ti?
— Enorm.
— E bogat? Capitalist?
— Se zice c[-i ]mprumut[ bani lui Rockfeler.
Face gura botic. E cam gr[su\[, totu=i...
— R`zi de mine, da?
— Se-n\elege!
Z`mbe=te. De unde s[ =tiu eu toate astea, g`sculi\o? Singurul
lucru pe care-l =tiu precis e c[ acum patruzeci de minute trebuia
s[ m[ aflu ]n fa\a teatrului =i c[ acum treizeci =i cinci de minute
]n fa\a aceluia=i teatru dou[ farfurioare de por\elan japonez au
privit la ceasul po=tei, apoi au clipit nedumerite, pentru ]nt`ia
oar[ revoltate, pe urm[ doi pantofi de sport au purtat spre o
direc\ie necunoscut[ cele mai frumoase picioru=e din lume. +i
mai =tiu precis c[ imediat dup[ lacrimogena ceremonie a ]nt`mpin[rii
=i conducerii la re=edin\[ a ]naltului oaspe, cet[\eanul
Andrei va zg`ria ca un c[\elu= la u=a unei =i mai ]nalte personalit[\i,
]n speran\a de a c[p[ta cel mai regesc dar, numit iertare.
Iat[ ce =tiu eu, dr[gu\[ tanti.
+i ceea ce m[ interesa acum trei minute, adic[ dac[ va cobor]
din tren un babal`c obez, sus\inut de doi lachei ]n livree, sau o
epav[ foarte slab[, proptit[ de propria umbrel[, nu mai are nici
o importan\[.
— Mami a spus, Mimi coboar[ vocea p`n[ la nivelul cu care
se fac cele mai confiden\iale comunic[ri, mami a spus c[ ]l
invit[m neap[rat =i la noi. Ai s[ vii =i tu?

Unchiul din Paris
C`t de mult ]ncheag[ o mare familie ]ntoarcerea unui fiu
r[t[citor!
— P[i, se poate s[ nu vin =i eu? Tocmai eu se poate s[ nu
vin? Mimi, e=ti fantastic[!…
Pare dezolat[.
— Uite-a=a vorbesc to\i cu mine. Nu m[ ia nimeni ]n serios.
Norocul meu c[ nici eu nu v[ iau ]n seam[!
+i o porne=te ]n lungul peronului.
Aura, renun\ la familie pentru tine, vezi?
Tanti Lena se smulge din mijlocul tribului ca o st`nc[ din
corpul unui munte:
— Sunt prea sensibil[, vai, sunt prea impresionabil[ ca s[ pot
rezista la asemenea ]ncerc[ri! M[ tem c[ am s[ pl`ng...
Tigrul, cu tactul s[u obi=nuit, nici nu ]ncearc[ s[ se amestece
]n via\a privat[ a unei femei. Ceilal\i b[rba\i scruteaz[ dep[rt[rile
]n lungul liniilor.
Tanti Lena pierde brusc din sensibilitate =i revine ]n mijlocul
tribului, de parc[ nici n-ar fi ]ncercat s[-l tr[deze.
}n care clip[, acolo unde paralelele de o\el ]ncep s[ se
]nt`lneasc[, apare botul verde al locomotivei.
}n care clip[, din sala de a=teptare a g[rii, se arat[ lumii trei
a=chii din monolitul situat ]n fa\a presupusului loc de oprire a
vagonului =apte, spre a demonstra oii pierdute c[ =i ]n lipsa ei
via\a =i-a urmat cursul.
Vagonul =apte nu =i-ar fi putut calcula oprirea mai precis nici
cu ajutorul unui ordinator.
}nso\itorul coboar[ scara, de pe care scar[ sare aproape
imediat un b[rbat bine f[cut, ]mbr[cat ]ntr-un costum mototolit,
cu o mic[ valiz[ ]n m`n[.
B[rbatul face c`\iva pa=i pe peron =i se opre=te ]ncurcat. Tribul
\ine ochiul \int[ ]n h[ul c[scat de u=a vagonului =apte =i a=teapt[
cu respira\ia t[iat[.
19

20 Aureliu Busuioc
Valiza b[rbatului cu alur[ sportiv[ nu pare s[ fie tocmai u=oar[
=i el o depune atent pe asfalt.
}nso\itorul vagonului ]ncepe s[ m[ture lene= culuarul, =i tribul
suce=te ]n ritmul m[turatului un singur g`t =i a\inte=te un singur ochi.
B[rbatul bine f[cut se apropie de mine.
Ne privim.
+i ]n\eleg.
— Tu e=ti Andrei? Bine te-am g[sit, nepoate!
+i ]n clipa asta monolitul se desface, ]l smulge cu tot cu m`na
]ntins[ la jum[tatea drumului spre m`na mea =i ]l ]nghite.
Mai era un om care ]n\elesese.
Mama.
Dar ea le=inase de la bun ]nceput ]n bra\ele Tigrului, care nu
mai pricepea nimic...
3
V`rsta ]naintat[, precum =i alte circumstan\e de for\[ major[
nu produser[ ]n r`ndurile tribului pierderi prea ]nsemnate, a=a
c[ mica =i sucita noastr[ c[su\[ ar[ta cel pu\in ca un stup de
albine ]n preajma nun\ii reginei. Masa la care maic[-mea trudise
vreo trei zile ]n =ir fusese luat[ cu asalt de o p[rticic[ foarte
m[runt[ a clanului, restul membrilor pusese st[p`nire pe buc[t[rie
=i dependin\e. C`nd intrai ]n odaia mea s[-mi schimb
pantalonii, asupra c[rora ma=ina produsese o impresie de ne=ters,
d[dui peste cele trei pensionare ale s[lii de a=teptare, care, la
vederea mea, scoaser[ ni=te murmure at`t de amenin\[toare,
]nc`t fui nevoit s[ bat ]n retragere.
Mimi trona ]n capul mesei, ]ntre unchiu-meu =i tata, fapt care-o
f[cuse pe maic[-sa s[ spumege de indignare, adic[ de invidie,
dac[ e s[ zicem lucrurilor pe nume:
— Am o fat[ tare prost crescut[! Leit taic[-su, Dumnezeu
s[-l ierte!... Stau oameni b[tr`ni ]n picioare =i ea...

Unchiul din Paris
Cu gura plin[, radioas[, Mimi ]mi f[cea semne disperate s[
trec l`ng[ ea, c[, adic[, s-ar mai afla un loc =i pentru mine.
Ar fi trebuit s[ p[=esc prin farfurii, ca s[-i fac pe plac.
— Pe sub mas[, Andrei, pe sub mas[! strig[ unchiul, l[s`nd s[
at`rne ]n aer zecile de ]ntreb[ri care-l ]mpresurau din toate p[r\ile.
— Ce Riki, Dino, ia mai las[-m[ ]n pace cu asemenea nume!
Toate pu=lamalele Parisului numai a=a ]=i zic — Michi, Riki,
Vichi... P[i noi suntem neam de pu=lamale, cocoan[, hai? Eu am
s[-\i zic Andrei, e de-al nostru, nu?!
Mama nu auzea nimic.
Se topise ]ntr-un z`mbet f[r[ margini, ]i cerceta cu ochi
]mp[ienjeni\i fiece tr[s[tur[ =i d[dea din cap la orice vorb[ a lui.
Bun b[iat, mama...
— Conduci bine, Andrei, bravo. M[i Tudore, — adic[ tata —
ai un b[iat bun!
Tigrul se mul\umi s[ m`r`ie sau s[ schimbe vorba.
Invidia!
Mama zbura ca un flutura=.
Din buc[t[rie ]n sufragerie =i invers, ca s[ schimbe farfuriile,
ce luau un aspect feciorelnic cu o iu\eal[ ame\itoare; ]n baie, ca
s[-=i =tearg[ sudoarea, ce-i brobonea fruntea; pe verand[, ca s[
z`mbeasc[ unei ]ncruntate p[r\i a clanului, ce comenta, fire=te
]n mare contradictoriu, ultimele evenimente din casa unei vecine,
care, — „nici nu v[ pute\i ]nchipui cu ce se ]ndeletnice=te!...“.
Tanti Lena ocupase un punct de mare ]nsemn[tate strategic[
]n mijlocul coridorului, unde adusese din baie drept scaun co=ul
de rufe, ]=i pusese pe genunchi mantoul de m`nz — suport
pentru farfuria cu o bun[ jum[tate din tortul „Napoleon“, de care
mama ]=i amintise s[-i fi pl[cut ]n copil[rie unchiului —, =i
necheza vioi ori de c`te ori ]i p[rea ei s[ se fi spus o vorb[ de
spirit ]n sufragerie, adic[ ]n cabinetul tatei.
— Vai, Dino, g`ngurea, ce tort minunat, drag[! Ai grij[ s[
nu-mi ver=i sosul [la pe mantou. S[-mi dai neap[rat re\eta!...
21

22 Aureliu Busuioc
Tigrul privea ]ncruntat la farfuria neatins[ din fa\a lui =i de
c`te ori ridica ochii, ca s[ se conving[ de prezen\a at`tor dragi
meseni, umplea dou[ pahare: pe al lui =i al oaspetelui.
— M[ Alecule (unchiul adic[), bine-ai venit =i hai noroc!
Unchiul nu se l[sa rugat a doua oar[ =i d[dea paharul de
du=c[, de parc[ anume asta-i meseria de c[petenie a capitali=tilor.
— Bun vin, Tudore! Sunt =i pe acolo vinuri, =i ce vinuri, dar
de [sta n-am b[ut...
Tribul scotea urlete de aprobare =i usca =i el paharele, ca s[
le umple iar f[r[ ]nt`rziere.
Tata ]=i pironea ochii ]n farfurie =i t[cea.
Trebuie s[ v[ spun c[ nu-l prea recuno=team.
Adic[ de m`ncat, nu-l \in minte s[ fi m`ncat vreodat[, dar s[
tac[ ]ntr-o companie?!
Nici nu v-am spus: Tigrul e regizor la teatru, singurul om cu
care nu prea st[ de vorb[ sunt eu, ]ncolo — ]i merge papagalul!...
Avea el, probabil, motivele lui. +i dac[ nu m[-n=el, nu-i prea
pl[cea compania.
+i la urma urmei, de ce i-ar fi pl[cut? Dup[ c`te \in eu minte,
n-am prea v[zut multe din rubedeniile astea la noi ]n cas[. +i
n-am prea auzit s[ fi murit cineva de dorul nostru...
Iar acum...
Mare eveniment! Vine un babal`c...
Adic[ nu, stai! Chestia cu numele mi-a pl[cut. Chestia c[ n-a
f[cut praf cu tot felul de geamantane =i costume, c[ nu-=i d[ aere
— o not[m cu plus =i pe asta.
Dar ]ncolo?
}ncurcat[ afacere.
+i nici nu =tiu, dac[ face s-o descurc.
Eu am problemele mele.
+i cea mai ]nsemnat[ la ora asta...
Exact: Aura!
M[ strecor tiptil pe verand[. Apari\ia mea d[ na=tere unei

Unchiul din Paris
t[ceri profunde, cosmice. Vecina „aia“, probabil, ]nceteaz[ s[ mai
sughi\e. Clanul m[ prive=te neprietenos ca pe un intrus. Deschid
u=a, ies ]n curte. M[ strig[ cineva.
E o m[tu=[ (ce altceva ar putea s[-mi fie?), n[scut[ c`ndva
]n evul mediu.
— Te duci acas[ de-acuma? sc`r\`ie.
Cineva ]ncearc[ s[-i =opteasc[ adev[rul, probabil, cum c[ a=
fi de-al casei.
— Da ce s[ fac aici? ]i r[spund.
— +i eu o s[ m[ duc acas[.
— Hai! zic, =i o zbughesc spre poart[.
Am fost iste\ c[ n-am b[ut nici un strop de vin. Urc la volan
=i demarez.
}mi deschide Aura.
St[ ]n prag =i prive=te la stele.
Are ea un fel al ei, neastronomic, de a privi a=trii cere=ti, lucru
ce nu poate s[ nu m[ ]nc`nte pe mine, mare amator de autostr[zi
real betonate.
A, nici nu =ti\i: dup[ =coala medie, pe care, spre nepref[cuta
mea mirare, am terminat-o bini=or, tata a ]ncercat s[ m[ plaseze
la Institutul de Arte.
— Nu, am zis hot[r`t, =i a fost prima (=i ultima...) mea
r[scoal[ contra Tigrului. Doi arti=ti sub un singur acoperi= ar
]nsemna o curat[ nebunie!
Tigrul a r`s (cite=te: a r`njit), a declarat c[ arta nici n-are ce
pierde ]n mine, dimpotriv[, =i mi-a dat bilet alb. Cum la medicin[
nu se cerea calcul integral sau diferen\ial — am ales medicina.
Dar m[ abat.
+i exagerez...
Aura st[ ]n prag =i prive=te la stele.
— Maimu\ico, zic (]mi place s-o tachinez a=a), a venit un
unchi de-al meu pierdut prin str[ini =i am uitat cu totul de
]nt`lnire.
23

24 Aureliu Busuioc
M[ prive=te, de parc[ m-ar vedea prima oar[.
— A, atunci intr[. Dar trebuia s[ m[ previi.
Fantastic[ fiin\[, nici nu-=i imagineaz[ c[ a= putea s-o mint.
Odat[ n-a vorbit cu mine trei zile, atunci c`nd a aflat c[ P[duraruregizorul
=i P[duraru-studentul sunt tat[ =i fiu.
— Riki, e=ti un monstru, mi-a declarat. S[ nu-mi spui c[
regizorul, marele regizor P[duraru e propriul t[u tat[! De ce nu
m-ai prezentat, acolo, la teatru? }\i aminte=ti ce mi-ai r[spuns
c`nd te-am ]ntrebat dac[-l cuno=ti? — Vag! a=a ai zis. +i apoi
te-ai apucat s[-mi vorbe=ti despre Hlestakov al lui Vasile Toma.
De parc[ nu-s ]n stare s[-mi dau singur[ seama de talentul b[iatului…
St[team cu nasul ]n p[m`nt.
— Ei bine, odat[ ce e=ti asemenea monstru, am s[ te rog s[
nu m[ mai deranjezi timp de trei zile. Am terminat vorba. Gata.
Sentin\ele ei sunt f[r[ drept de apel.
Trei zile ]ncheiate a jucat rolul Sfinxului =i toate monologurile
mele au r[mas f[r[ replic[ — pentru un fleac, iar acum — poftim.
}ncearc[ de mai ]n\elege femeia =i logica ei!
Intr[m ]n camera ei.
— Aura, te rog s[ m[ ier\i. M-a luat Tigrul pe nea=teptate —
la cuv`ntul „Tigrul“ Aura se cutremur[, nu-mi permite s[ vorbesc
astfel despre p[rin\i, ciudat om! — =i tele... era c`t pe ce s[-i
spun c[ n-a r[spuns la telefon, ar fi fost o gre=eal[, uitasem de
toate c`nd a venit vorba de volan! — Aura, te iubesc!
— +i din ce raion e unchiul?
P[strez o pauz[. (Tigrul pretinde c[ cea mai stra=nic[ n[scocire
a teatrului modern sunt pauzele.) M[ str[duiesc s[ dau glasului
cel mai nevinovat ton.
— De la Paris...
— S[pt[m`na trecut[ a c`ntat ]n sala „Olimpia“ Maria Calas.
Nu =tii, a ascultat-o? Se zice c[ a sl[bit tare, dar vocea ei n-a
pierdut nimic din volum.

Unchiul din Paris
Fiin\a asta o s[ m[ omoare. Se-n\elege, ]ngerul meu, a
ascultat-o! Cum s[ n-o asculte! To\i c`rciumarii din Paris au un
singur vis — s[ trag[ mai repede obloanele =i s[ fug[ la concertele
sopranelor de coloratur[. Nici nu-mi ]nchipui un be\ivan cu
buzunarele doldora de franci s[ intre ]n restaurantul cuiva, care
n-a ascultat-o pe Maria Calas!
— Nu... Nu cred. Moare dup[ fanfare. Mar=uri funebre, =tii...
Din fericire, sticle\ii ei se rezum[ la muzic[ =i felul de a privi
oamenii, ]ncolo e cea mai dulce fiin\[ din lume.
— S[ locuie=ti la Paris =i s[ nu... }n definitiv, treaba lui. Facem
astronomie?
Adic[: ne plimb[m?
Iau aerul cel mai solemn de care m[ simt capabil!
— Ma=ina ne a=teapt[ la scar[.
— Ai =terpelit-o?
— Hm... Da. Adic[ nu. Adic[... habar n-am. Odat[ ce am fost
cu ei la gar[ =i ]nd[r[t... Hai, maimu\oiule!
Nu s-a plimbat niciodat[ ]n ma=ina noastr[. +i mai ales cu
mine la volan!
E plin[ de exclama\ii. }i place.
N-am prea condus noaptea, din fericire, ora=ul nostru e ceva
mai mic dec`t Parisul.
— Unde m[ duci Riki?
— La =osea, domni\[! La urma urmei, ai no=tri tot beau =i
oaspe\ii nu cred s-o ]ntind[ chiar at`t de u=or pe la casele lor.
}mi place grozav s[ conduc. La nebunie. Dac[ nu reu=esc s[
termin institutul, m[ fac =ofer la „Salvare“.
Ma=ina zboar[ ca o r`ndunic[. +oseaua e absolut pustie.
Numai susurul egal al cauciucurilor, numai vuietul sub\ire al
v`ntului t[iat de parbriz =i respira\ia, natural ghicit[ a nepre\uitei
mele pasagere...
— E o p[durice, Riki?
O m`n[ de salc`mi pr[fui\i.
25

26 Aureliu Busuioc
— Opre=te!
Opresc.
— Stinge motorul.
M[ conformez.
Aura deschide portiera.
— Aura...
— Taci.
Tac.
Trece o jum[tate de noapte.
— Auzi cum c`nt[ greierii?
Aud o ma=in[ venind din spate.
— Riki?
— Da, Aura...
— Nimic, Riki.
}mi ia m`na de pe umeri =i mi-o \ine ]ntr-a ei. Ochii fosforescen\i
i se ]ntorc ]ncet spre mine =i-mi taie respira\ia.
— Riki. M-ai ]ntrebat de o sut[ de ori dac[ te iubesc. Azi, ]n
fa\a teatrului, voiam s[ te s[rut... +i tu n-ai venit.
M[ aplec spre ea.
}mi pune degetul pe buze.
Sunt ]n cea mai liric[ dispozi\ie. }mi vine s[ urlu.
— Dac[ ar fi s[ ne c[s[torim, Riki, nu te-a= l[sa s[ stai la
volan. Niciodat[!
Da, marile drame se nasc atunci c`nd trebuie s[ ]mpaci dou[
pasiuni. }mi face impresia c[ aud =i eu ceva greieri.
— Aura...
— Taci. Tu nu =tii s[ vorbe=ti c`nd lumineaz[ stelele. Sunt
sigur[ c[ ai fi gata s[ operezi chiar =i ]ntr-o noapte ca asta.
}ngrozitor!..
— Bine, dar...
— Taci.
Tac.
— De ce nu m-ai invitat la voi niciodat[?

Unchiul din Paris
— Eu? Nu te-am invitat?...
— Ai un tat[ foarte simpatic. +i foarte, foarte talentat! +tii
doar c`t de mult ]mi place teatrul. Mai ales muzicalurile. Crezi
c[ n-a= putea c`nta un, s[ zicem, „Helo, Dolly“.
De asta m[ =i tem, Aura, dar cum s[ \i-o spun?
— Cum nu te-am invitat? Ei bine, uite: te invit oficial la noi
pentru ziua de... a doua zi dup[ fiziologie! Bine?
}=i retrage m`na dintr-a mea.
— Acas[, Andrei. E t`rziu...
...M[ ]ntorc pe la dou[.
Mimi doarme pe verand[ ]ntr-un jil\ de paie.
Trec pe v`rfuri.
}n sufragerie, la mas[, tata =i unchiul discut[ ceva foarte
aprins. Tanti Lena c`nt[ o roman\[ de pe vremea lui Dimitrie
Cantemir.
Tigrul ridic[ ochii la mine =i... z`mbe=te:
— Ai venit? umple paharele. Hai noroc, Alecule!
Unchiul arat[ v`rsta ce-o are.
— Tudore, bun vin. S[ bem cu Andrei! Toarn[-i!
— Mai t`rziu, Alecule. Pe urm[. Se-ntoarce spre mine: Tanti
Lena te a=teapt[ s-o duci acas[ cu ma=ina. Nu e=ti obosit, Andrei?
Se-nt`mpl[ ceva pe lumea asta!
Tanti Lena sare de la mas[.
— Vai, Riki, f[ binele [sta pentru o b[tr`nic[ ca mine!
O trezesc pe Mimi. M[ prive=te cu ochi somnoro=i, m[ recunoa=te
=i-mi face din deget:
— Vezi ce r[u e=ti?
Se repede pe nea=teptate =i-mi pune o ventuz[ pe obraz, chiar
]n clipa c`nd iese din cas[ =i tanti Lena.
Se uit[ la noi f[r[ s[ ne vad[. Scutur[ din cap:
— Nu sunt iubit[ ]n casa asta... }=i duce m`inile la ochi. Hai,
Riki... Doamne, Doamne, ce le-am f[cut?...
27

28 Aureliu Busuioc
La poart[ m[ opresc =i m[ uit spre veranda luminat[: tata =i
unchiul stau ]n prag =i ne privesc ]n t[cere.
Mimi m[ apuc[ de-o ureche =i-mi =opte=te.
— Mama e cam \icnit[ de la o vreme... Poate-ai s[ r[m`i la
noi?...
4
Au trecut optsprezece ore de c`nd sunt student ]n anul patru
=i peste c`teva clipe ]ncepem.
Da, optsprezece ore de c`nd pot spune lucrul acesta cu
absolut[ siguran\[, cu m`ndrie =i, dac[ vre\i, cu documentele ]n
m`n[.
Inteligen\a e un lucru pe care nu-l po\i ascunde cu una cu
dou[... Spre deosebire de lipsa de informa\ii. Dar =i din asemenea
situa\ie te poate salva... Exact: inteligen\a!
M-am postat, cu biletul ]n man[, chiar ]n fa\a lui.
— Cunoa=tem fiziologia, tinere? mi-a z`mbit, pentru c[ abia
se ]ntorsese din coridor, unde pl[tise din plin tribut necru\[toarei
patimi a fumatului.
+tiam r[spunsul la toate ]ntreb[rile din bilet. M-am str[duit
s[-l privesc drept ]n ochi.
— Mult mai pu\in dec`t dumneavoastr[... Din p[cate... am
luat o mutr[ sp[sit[.
A r`s.
E un fiziolog cu renume. Are at`tea titluri, c[ mi-ar fi de ajuns
unul singur ca s[ intru ]n enciclopedie. Are =i faima unui examinator
foarte sever.
+tiu din experien\a propriei familii (Tigrul e emerit!), c[ un
epitet ]n fa\a meseriei pe care-o practici na=te dorin\a avid[ de
alte epitete, noi.
A=a-i firea omului, slab[.
Vrea =i el s[ fie popular printre studen\i. Ne spune anecdote,
face spirite.

Unchiul din Paris
Fire=te — r`dem. Un r`s de polite\e, spaim[ =i nesiguran\[.
+i el ]n\elege...
— Mult mai pu\in dec`t mine, tinere, =tie oricine, chiar =i un
ignorant!
Am r`s din suflet, aproape cu hohote.
— Modestia m-a ]mpiedicat s[ v[ dau un alt r[spuns....
M-a privit atent, cum ai cerceta rezultatul unei analize de
]nsemn[tate major[.
— Spiritual!... Dar =tii... E=ti ]ndr[zne\, ]mi place. Modestia
n-are ce c[uta ]n =tiin\[! }n =tiin\[ sunt mode=ti numai oamenii
cu idei modeste!
}nc[lecase calul pe care i-l plasam!
Scoase din buzunar pachetul =i ]ncepu s[ f[r`me o \igar[.
— Cei cu idei originale, ]ndr[zne\e, sunt ]ndr[zne\i, sunt
curajo=i, sunt obraznici, dac[ vrei!
C[ut[ chibriturile, aprinse un b[\ =i... observ[ c[ ]l ascult[ cu
mult[ aten\ie p`n[ =i cei trei asisten\i. Stinse chibritul =i z`mbi
vinovat:
— Da... +tiin\a nu a=teapt[ de la noi modestie... D[-mi, te
rog, biletul.
}l puse pe mas[ cu fa\a ]n jos.
— +tii?
M[ obliga s[ renun\ la modestie.
— Da.
— Asta-i matricola dumitale?... P[duraru Andrei...
}mi amintesc. Clasific[–mi, dac[ e=ti bun, hm... Clasific[-mi
ganglionii vegetativi.
Era una din ]ntreb[rile biletului!
O, oameni!
}ncepui s[ vorbesc repede, cu intona\ii =i pauze.
M[ ]ntrerupe cu un gest. V[d m`na fin[, cu degete lungi, de
om al artelor, desen`nd un „5“ mare, a c[rui codi\[ cucerea =i o
29

30 Aureliu Busuioc
p[rticic[ din teritoriul rezervat „patrului“ de la economia politic[...
}mi ]ntinse matricola.
— Hai s[ fum[m...
... Peste c`teva clipe ]ncepem.
De fapt, am =i ]nceput.
Mingea se ]n[l\[ odat[ cu fluierul ascu\it al arbitrului. Sar.
Ating ceva =i nu ]n\eleg, dac[ e mingea sau m`na celuilalt centruatacant.
De altfel, nici n-am s[rit dup[ minge: am s[rit de bucurie c[
sunt student ]n anul patru, c[ Aura =tie lucrul acesta, c[-l =tie =i
Tigrul, =i mama, =i unchiul, de=i pentru ultimul a= putea fi cu
acela=i succes =i ]n anul dou[zeci =i cinci...
Ieri-sear[ nu i-am g[sit acas[, c`nd m-am ]ntors de la facultate.
De trei zile cutreier[ ora=ul ]n lung =i-n lat.
Mai alalt[ieri l-am auzit din odaia mea, unde st[team ]nchis
cu fiziologia ca un biet Hiperion cu cea mai zv[p[iat[ C[t[lin[
din lume, l-am auzit l[ud`nd totul cu at`ta entuziasm, de parc[
n-a mai v[zut ]n via\a lui un t`rg:
— Ce ora= s-a f[cut, Dino!... M[i Tudore, ce ora=! Nu-l mai
recunosc! Nici nu-mi ]nchipuiam! Bulevarde, prospecte! M[i
Tudore, n-am cuvinte! Bravo!
S[ scrie la gazeta de sear[, c[ [ia at`ta a=teapt[.
}mi ]nchipui ce-o fi ]n\eles el din Paris...
Ieri-sear[ nu erau acas[.
Luai receptorul =i culesei num[rul Aurei:
— C`nt[rea\o! Voiam s[-\i comunic...
— ...C[ m`ine, adic[ a doua zi dup[ fiziologia, pe care ai
dat-o, sunt invitat[ la voi! Accept cu m[rinimie.
Uitasem!... Dumnezeule, uitasem!
De obicei pot analiza cele mai complicate situa\ii destul de
repede, acum nu-mi intrau ]n cap dec`t „sunt un idiot, sunt un
cretin“...

Unchiul din Paris
— Aura, =tii...
Marasm. }ncercam s[ trag de timp. O =i vedeam pe mama
le=in`nd: „Bine, Riki, se poate, da ce nu mi-ai spus-o la vreme!
Cum s-o primim, vrei s[ m[ fac de r`s? S[ m[ preg[tesc ]n dou[
ceasuri?“
— Aura, =tii... Unchiul [sta ne-a ]ncurcat toate planurile.
Poim`ine, Aurico!…
M`ine, adic[ nu, azi o conving pe mama. Viitorul meu =i a=a
mai departe, m[ sinucid! Tigru e, oricum, la teatru. Fac eu pia\a!
— Aura, dragostea mea etern[, m`ine ai mei pleac[ ]ntr-o
vizit[ obligatorie cu unchiul [sta, =tii tu... De la Paris...
Neconving[tor.
Simt receptorul r[cindu-se:
— }mi pare r[u, Andrei (Andrei! st[m r[u...). Poim`ine nu
sunt eu liber[.
— Aura, nu te sup[ra, intr[ ]n situa\ie! Caz de for\[ major[!
— Nu te superi, nu?
— Nu, de ce s[ m[ sup[r.
Sunt un b[tr`n sclerotic.
— Aura, e=ti liber[ poim`ine, a=a-i? Ori ]i conving eu pe ai
mei s[ renun\e... Bine?
— Bine.
— Vezi? Am rezolvat totul! Apropo de m`ine, n-ai uitat, am
meci. Sper s[ te v[d printre spectatori! S[ \ii pumnii!
— Noapte bun[, Andrei.
— Aura!...
Bi-bi-bi...
Nu, hot[r`t lucru, la dou[zeci =i doi de ani scleroza trebuie
pedepsit[, nu tratat[!
L[sai matricola cu „cinciul“ deschis[ pe masa Tigrului =i m[
tr`ntii ]n pat.
Centrul universitarilor pare s[ aib[ inten\ii dintre cele mai
agresive. Sunt plin de v`n[t[i, =i arbitrii nu l-au penalizat dec`t
31

32 Aureliu Busuioc
o singur[ dat[. Numai sub co=ul nostru m-a tr`ntit de dou[ ori.
Foarte abil. Are instruc\ie special[. }ncepe s[ m[ scoat[ din
pepeni!
O pas[ excelent[! Prind mingea pe picior. Drumul spre panou
e liber. Acum un simplu „un-doi“ =i pot num[ra dou[ puncte.
Dar ]n ultima clip[ r[sare el. Discret, modest, parc[ st[tea acolo
de la facerea lumii... Bine]n\eles, ]l iau ]n piept =i... cad eu!
Canalia, era preg[tit! Arbitrul fluier[ =i m[ invit[ s[ ridic m`na:
penalizeaz[ atacul. O ridic cu prea pu\in[ pl[cere, dar nu m[ pot
lua la tr`nt[ cu oficialul, de=i mai a= face-o…
Url[ am`ndou[ taberele ca ni=te apuca\i. Nu-i dreptate pe
lumea asta. Singura cale e s[ \i-o faci singur.
}l prind sub co=ul nostru. }n salt. Ochesc plexul =i lovesc scurt,
sec, f[\i=.
Cade.
Pentru c`teva clipe stadionul ]ncremene=te. Lini=tea dinaintea
taifunului.
+i — ]nalt, melodios, dramatic — glasul Aurei:
— Riki! E=ti o bestie!…
Abia apoi — fluierul arbitrului.
Adic[ a venit. Cum n-am v[zut-o p`n[ acum, juc[m doar de
vreo zece minute! +i \ip[tul acesta... Nu, e o lovitur[ nepermis[.
Ca =i a mea.
Arbitrul se ]ndreapt[ spre mine. M-am cur[\at, miroase mai
r[u dec`t a simpl[ penalizare. Nu ]n\eleg nimic din ce-mi spune.
Urlete de jungl[. Zboar[ pe teren un m[r. Asta-i salvarea! Arbitrul
]l ridic[ =i se ]ndreapt[ spre masa oficialilor. Nici o salvare...
Acu=i...
Revine:
— Num[rul paisprezece, trebuie s[ te rog s[ ridici m`na?
Am sc[pat, ufff!
Antrenorul nostru ia pauz[.
— Andrei, trebuia s[ c`=tig[m meciul [sta. E singura noastr[

Unchiul din Paris
=ans[. Ai trei penaliz[ri =i, te rog, f[r[ b[taie, nu e=ti la box!
Te rog.
Am pierdut cupa acum cinci ani. Cu toate c[ am fost ]ntotdeauna
mai buni. Dac[ ar avea =i [ia de la Universitate programul
nostru! Parc[ ei =tiu ce-i aia ]nv[\[tur[?…
Suporterii lor nu-=i pot reveni. N-am auzit a=a s[lbatici. Sunt
]n stare s[ m[ p`ndeasc[ dup[ meci =i s[-mi „fac[ moral[“...
Trebuie s[ fiu atent.
De fapt, am r[spuns unui asistent. Am p`ndit momentul c`nd
el a ie=it s[ fumeze =i m-am prezentat. A=a fac to\i... Am luat un
patru...
Dar sunt student ]n anul patru.
+i conducem — mai sunt dou[ minute — conducem cu =aizeci
=i patru la cincizeci =i unu... Aura m[ a=teapt[ ]n fa\a ie=irii de
la du=uri.
— Maimu\o, ai un claxon grozav! Dar n-ar trebui s[-l folose=ti
]n locuri publice...
M[ strive=te cu o privire rece =i hot[r`t[:
— Bancurile tale proaste nu m[ intereseaz[. }mi pare r[u c[
n-am observat mai ]nainte ce brut[ e=ti.
Se ]ntoarce pe c[lc`ie ca o baletist[. }mi arunc[ peste um[r,
sec:
— Te po\i odihni trei zile, te rog s[ nu m[ deranjezi.
Pleac[.
+tiu c[ nu ajut[ la nimic, totu=i, ar trebui s[ fug dup[ ea, s[
fug =i s[ m[ milogesc pu\in.
A=a, de form[...
Dar o v[d pe mama. E cu unchiul.
Grozav[ surpriz[, ia te uit[!…
Las balt[ milogeala — pierdere de timp.
— Bravo, Andrei! Numai c[ =tii...
B[nuiesc.
— +tii... +i ]n sport e nevoie de m`ini cur[\ele...
3 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
33

34 Aureliu Busuioc
M[ menajeaz[. Ce mi=c[tor! Hai, zi-i direct, nene, dac[ ]\i d[
adversarul o palm[, tu ]ntoarce =i cel[lalt obraz! Zi-i! O s[ pl`ng
de ru=ine. }mi ]nchipui cum te speli pe m`ini, evlavios, ]nainte
de a turna ap[ ]n vin acolo, ]n cr`=ma ta dintr-o mahala a
Parisului...
— Trebuia s[-i spun mersi, nu?
R`de.
— Adic[ ]\i pare =i \ie r[u! Asta-i bine!
Al dracului mo=u: aici a nimerit-o. Sigur c[-mi pare r[u, dar
ce mai pot face? Faptul s-a consumat =i, la urma urmei, biruitorii
au dreptate. Eu cel pu\in l-am pocnit deschis.
— Riki, mama a r[mas cu acela=i z`mbet pe buze ca ]n ziua
sosirii lui, cred c[ mergi cu noi?…
Era vorba s[ umplem cupa cu c`te o bere pentru fiecare
membru al echipei. Mai ales c[ ne-a str`ns laba =i rectorul...
— Las[-l, Dino, ori crezi c[ o cup[ se c`=tig[ ]n fiecare zi?
Al dracului unchiul!
B[ie\ii m[ a=teapt[ mai la o parte. Ne privesc curio=i, m-am
sc[pat cu vorba c[ am oaspe\i din str[in[tate.
— Mul\umesc, nene Alecu, peste o jum[tate de or[ sunt al
vostru. Ce direc\ie lua\i?
Berea e cald[, b[ie\ii z`mbitori, dar fier\i, singurul care nu-=i
poate g[si locul e antrenorul. Ne bate pe um[r pentru a zecea
oar[, d[ ochii peste cap, ]=i comand[ un rachiu, pe care din
neobi=nuin\[ ]ncearc[ s[-l bea cu sorbituri mici, ]l toarn[ ]n
vazonul unui ficus =i iar ne tip[re=te pe omopla\i.
— M[i b[ie\i, m[i!…
Singurul care protesteaz[ c`nd plec tot el e.
— M[i Andrei, m[i... Optsprezece puncte! +i s[ te duci?…
}i ajung aproape de cas[.
— N-ai b[ut prea mult, Riki? mama are motivele ei s[ nu prea
\in[ la b[utur[ =i b[utori.
— +tii despre ce vorbeam? unchiul ]mi pune m`na pe ceaf[.

Unchiul din Paris
— }mi aminteam c[ acum vreo =aizeci de ani jucam \urca pe
locul unde-a\i avut azi meciul. Era un maidan p[c[tos =i acum
— poftim: campus universitar! Bravo!
}nc[ dou[-trei observa\ii din astea =i ]ncep s[ m[ m`ndresc
=i eu c[ nu locuiesc la Paris!
— |i-a pl[cut jocul, nene Alecu?
— Cum s[-\i spun, b[iatule...
Ah, da! Acu=i ]ncepe s[-mi zic[ de m`ini curate =i alte cele...
— Ce ]nseamn[ s[-mi plac[ sau nu... Pentru mine sportul...
— Vai, Riki! Tu nu =tii? Alecu a fost pe vremuri cel mai tare
la... Alecule, cum se numea sportul t[u?
— Greco-romane. Sau lupte clasice, cum li se zice azi. +i, din
p[cate, n-am fost chiar cel mai tare. A=a…
Asta-i bun[, ca s[ vezi! Acum ]n\eleg eu de unde alura asta
b[ie\easc[ la v`rsta lui Matusalem. Mu=chii sunt de mare folos
la o c`rcium[ — po\i da singur afar[ clien\ii bucluca=i.
— Sportul, m[i b[ie\el, e ceva, chiar =i baschetbalul!… Prinde
bine ]n via\[, =i ]nc[ ce mai prinde!
Tigrul st[ ]n verand[ cu o mutr[ de ]nmorm`ntare =i fumeaz[
ca un turc. Se vede treaba c[ iar i s-o fi interzis vreun spectacol
— a mai p[\it-o =i anul trecut. Se uit[ la noi cu ni=te ochi de
parc[ am fi din comisia de repertorii:
— Andrei, treci la tine ]n camer[ =i lini=te=te-o pe Mimi. Maic[-sa
s-a ]mboln[vit grav...
Mama se prinde cu m`na de inim[ =i se las[ moale pe-un scaun.
— Ce s-a ]nt`mplat, Tudore?
Tata m[ ]mpinge u=urel de spate:
— Andrei, te rog…
M[ opresc ]n coridor ca s[-mi preg[tesc cuv`ntarea: „A=a-i
via\a, feti\o... Fii tare, e=ti o fiic[ iubitoare, ]n\eleg, dar...“
Mimi st[ pe patul meu =i r[sfoie=te cu v[dit[ curiozitate
atlasul de anatomie.
— O, Andrei, bine c-ai venit odat[! +i trebuie s[ studia\i chiar
35

36 Aureliu Busuioc
toat[ str[=nicia asta? ]ntoarce spre mine atlasul cu plan=a nr.18
— „Organele genitale“...
Cred c[ e ]ntr-o stare de =oc.
— Mimi, ]mi pare foarte r[u, trebuie s[ te \ii tare...
Se uit[ la mine ca la un om picat din lun[.
— Mama? +tiam c[ a=a o s[ se termine... +tiam... De vreo
trei luni m[ tot uit la ea. Numai c[ azi-diminea\[...
— Inima?
Face un gest destul de elocvent:
— Ia-o mai sus! M-am dus la ea s-o ]ntreb nu mai =tiu ce, =i
unde se repede odat[: „Eu nu sunt vinovat[, am f[cut-o dintr-o
prostie...“ }i zic: „+tiu c[ n-ai f[cut-o dintr-o prostie!“ Numai c[
ea m[ prinde de m`n[, ]ncepe s[ mi-o s[rute =i-mi repet[ ]ncontinuu,
c[, adic[telea, ar fi cazul s-o iert, pentru c[ tot ce-a f[cut,
a f[cut numai =i numai din cauza c[ era alintat[. +i-mi zice
Maria... Cine-o fi =i Maria asta?… }ntr-un cuv`nt, c`nd am devenit
Maria, iar doctorul de la „Salvare“ a ]ncercat zadarnic s[-i
administreze un calmant — ne-am v[zut nevoi\i s[ apel[m la
alte servicii. A venit un psihiatru cu o mutr[ r[v[=it[ =i doi
vl[jgani, sem[n`nd a boxeri, cu care a plecat aproape fericit[.
S[rmana pup[z[ b[tr`n[, cine =tie ce taine o mai fi ascunz`nd
=i ea ]n capul ei cu p[r bine vopsit...
Mimi p[streaz[ un moment de t[cere.
A=a e de obicei ]n preajma marilor inunda\ii.
Caut cuvinte noi. Nu le g[sesc. Mimi ridic[ doi ochi complet
usca\i.
— Andrei, adu-mi, te rog, geanta de pe verand[.
}nc[ din coridor, aud vocea groas[ a unchiului:
— Nu, Dino, eu am uitat tot. Ar fi caraghios...
La intrarea mea se l[s[ o t[cere speriat[, ]ntreb[toare.
— Ce face Mimi? Pl`nge?
— S-a mai lini=tit.

Unchiul din Paris
Iau geanta =i m[ ]ntorc.
— Andrei drag[, nenea Tudor zice s[ r[m`n la voi. Tu ce zici?
Tac.
Asta-mi mai lipsea.
Cine naiba l-a mai adus =i pe unchiu-meu [sta? Dac[ nu venea
el, nu mi-a= fi cunoscut neamurile ]nc[ o mie de ani!
— P[i, dac[ a zis Tigrul...
}n fond, nu sunt un om f[r[ suflet. At`ta doar c[-mi place din
c`nd ]n c`nd s-o fac pe nebunul.
5
Sunt un om foarte nefericit.
Nu pentru c[ am dormit pe verand[, Doamne fere=te! E ]nceputul
lui iulie =i pe vremea asta ]mi mut singur culcu=ul aici — e
mai pu\in[ n[du=eal[, ba chiar =i mai comod: nu te controleaz[
nimeni cu ceasul ]n m`n[! (Tigrul: „Nu \i se pare c[ vii la ore prea
mici? Vezi...“ Mama: „Vai, Riki, dac[ te dezbrac[ cineva? Sau dac[
te bate?!! De ce m[ faci s[ tremur toat[ noaptea?…“)
Nici pentru c[ am casa plin[ de oaspe\i — pofti\i =i mai pu\in
pofti\i —, la unsprezece, c`nd am plecat, Mimi mai dormea, se
vede c[-i o prob[ de somnoroas[ clasa-nt`i, nenea Alecu a
=ters-o de data asta singur, cu noaptea-n cap, ca s[ se mire de
cine =tie ce nou maidan al copil[riei lui, ]mbr[cat ]n beton =i
piatr[ p`n[ la asfixie de c[tre harnicii s[i urma=i...
Ci pentru c[...
}n sf`r=it.
Pe la vreo nou[ ridic receptorul =i-i culeg num[rul.
„Alo?“
}i recunosc vocea, un pic miorl[it[, se vede c[ mai dormea.
— Maimu\oiule, zic, a r[s[rit soarele, e pe punctul s[ apun[!
T[cere, ca ]ntr-o =coal[ primar[, de vacan\[!...
— Aveam c`teva mici idei pentru ziua prezent[!...
37

38 Aureliu Busuioc
Aud b`z`itul s`rmelor pe care g`nguresc, probabil, porumbei.
— Aura! Am cheia de la ma=in[, ba chiar...
Depune receptorul atent, de parc[ ar fi fost f[cut din cristal.
E ]nc[p[\`nat[ ca un cat`r spaniol! Treaba ei, totuna aveam
de g`nd s[ mai dorm un pic.
La nou[ =i dou[zeci pune receptorul dup[ prima fraz[.
La nou[ treizeci =i cinci nu mai zice nici m[car „alo“.
Peste cinci minute nu mai r[spunde.
Oribil[ fiin\[!
A\i putea crede c[ sunt ]ntr-adev[r ]ndr[gostit.
Pe dracu!
E un joc al nostru, la care cred c[ am s[ renun\ foarte repede
— nu se poate s[ joci la infinit, c`nd partenerul nu respect[
regulile... Mofturi de m`\[ alintat[!...
La unsprezece =i zece m[ opresc ]n fa\a casei lor. Am venit pe
jos... Eram pe punctul s[ deschid portiera ma=inii, c`nd m-a b[tut
pe um[r Tigrul:
— M[ tem s[ nu-\i intre ]n obicei... +i-apoi am eu nevoie de
antilop[...
Nu l-am auzit niciodat[ s[ pronun\e un „eu“ neaccentuat.
Dar s[ speli o or[ ]ntreag[ la rabla asta =i s[ r[m`i cu buzele
umflate!
Locuie=te ]n bloc, la etajul doi. Fereastra ei d[ chiar ]n strad[.
Arunc o pietricic[ ]n geam =i m[ ascund dup[ un copac.
Apare. E ]ntr-un capot albastru =i are capul ]nf[=urat cu un
=tergar. Cerceteaz[ sticla cu mult[ aten\ie =i r[m`ne cu m`inile
rezemate ]n pervaz.
Un minut, dou[ minute...
Apoi deschide larg fereastra =i respir[ ad`nc aburii de benzin[
din strad[.
Apar, foarte dezinvolt, de dup[ copacul meu.
— Ei, zic, madona cu urzici! Tigrul mi-a r[pit ma=ina, dar a=
putea s[ te duc la =trand ]n bra\e!

Unchiul din Paris
Prive=te peste capul meu, spre infinitul op[rit al cerului, ]=i
potrive=te =tergarul ]n oglinda geamului =i dispare cu m[re\ie.
Arunc o pietricic[ ]n camer[.
Nici un efect.
Arunc o piatr[ destul de masiv[. Un zgomot vesel de sticlu\e
=i tinichele m[ face s[ b[nuiesc c[ am nimerit ]n noptier[.
A=tept.
— Andrei drag[! Tu e=ti? Bun[ ziua!
Maic[-sa!...
Nu exist[ un neam mai al dracului ca femeile.
— Aurica m-a rugat s[-\i spun c[ te a=teapt[ poim`ine!
+i-mi z`mbe=te.
Sper c[ am o mutr[ c`t se poate de imbecil[.
— Da, desigur... La revedere...
Cred c[-i poveste=te totul maic[-sii. Bun[ pereche! +i la ce
naiba ]mi trebuia s-o v[d azi? Mare z[natic mai sunt! Romeo!
Nu poate suporta nici m[car o clip[ f[r[ nepre\uita lui Juliet[!
+i doamna Capuletti ]n loc s[-mi toarne o c[ldare de ap[ peste
capul [sta idiot...
Nu, trebuie c[ termin odat[ comedia asta!
Maria Calas! Frumoasa mea lady!
Marea actri\[ ne]n\eleas[!...
M-am s[turat de ea =i de capriciile ei ca de mere p[dure\e.
Pe prospectul Tinere\ii dau nas ]n nas cu unchiu-meu.
Adic[ nu chiar nas ]n nas. St[tea ]n fa\a unei vitrine de la
„Lumea copiilor“. A= fi putut s[ trec pe l`ng[ d`nsul f[r[ s[ m[
vad[, dar m-a oprit ceva. Ceva ciudat de tot, caraghios. Privea
cu at`ta admira\ie un ursule\ de plu=, avea ]n ochi at`ta nepref[cut[,
copil[reasc[ curiozitate, ]nc`t am r[mas c`teva clipe ]n
spatele lui, ca s[-l observ mai bine.
A sim\it, probabil, c[ e fixat, s-a ]ntors, m-a v[zut =i s-a topit
]ntr-un sur`s care i-a ]ntins dou[ evantaie de zb`rcituri ]n coada
ochilor.
39

40 Aureliu Busuioc
— M[i Andrei, m[i! Mor dup[ juc[rii! Dac-ar fi dup[ mine,
le-a= cump[ra cu bra\ul =i le-a= duce... Numai c[ vezi tu, nu prea
am cui s[ le duc. Tu e=ti b[iat mare...
Voiam s[-i fac un banc grozav, dar l-am ]nghi\it.
— Nu te-ai s[turat ]nc[ de t`rgul nostru, nene Alecu?
— Cum s[ m[ satur?
— Cum... }n compara\ie cu Parisul...
M-a prins de umeri:
— }ncotro \ineai calea?
— A=a, nic[ieri precis...
— Nu vrei s[ te plimbi o \`r[ cu un b[tr`n? Nici n-am prea
stat de vorb[ am`ndoi...
Aveam perspective largi. Poate s[-l invit la =trand, ]n locul
Aurei?…
— De ce nu, i-am r[spuns.
— Atunci =tii ce? Hai cu mine.
M-a prins de-un cot, obiceiul Tigrului, dar de pe vremea c`nd
eram pu=tan, =i am pornit-o la deal.
— Ia s[-mi zici mie: ai o fat[?
— Fuge dup[ mine jum[tate de republic[....
— Dar a=a, o fat[, =tii tu?... Mandolin[ pe sub geamuri?...
— S[ admitem.
— Bun! +i c`nd te g`nde=ti la ea ori c`nd v[ ]nt`lni\i, cum
zici: „}n compara\ie cu Brigitt Bardo...“ A=a-i?
Auzi, Aura? Hai s[ ne ]mp[c[m. Nu mai sunt eu chiar a=a de...
— Vrei s[ zici de Paris =i de t`rgul nostru, unchiule? Nu se
prinde, e cu totul altceva.
— Ba nu, o s[ existe totdeauna o BB pentru ochi =i o... cum
ziceai c[-i zice?
— Aura..., m-a prins ca pe-un copil!
— +i o Aur[ pentru inim[ =i g`nduri. Un Paris pentru ochi,
iar t`rgul [sta, cum ]i zici tu, pentru toat[ via\a...
Sentimentali mai sunt =i c`rciumarii!

Unchiul din Paris
— Vreau s[ te duc ]ntr-un loc, mergem?
Am luat-o prin parc.
— +i, totu=i, unchiule?
S-a oprit la un col\ =i a privit nedumerit ]n jurul lui.
— Nu mai este?
— Ce?
— Era aici o sal[…
O mai prinsesem.
— A, Filarmonica! E asta, s-a reconstruit.
Am ]nconjurat-o de vreo c`teva ori. I-a pip[it zidurile.
Ne-am a=ezat pe-o banc[, la intrare.
— Frumos. Foarte frumos! +i ]n[untru?
— Normal. Vreo mie =i ceva de locuri.
— Bravo!
Era trecut de amiaz[ =i ardea o mam[ de soare! A= fi putut
s[ m[ duc la =trand =i f[r[ domni=oara mofturoas[.
— Era o hardughie mare de lemn, „lizion“! Dar ce oameni a
v[zut! Zaikin...
— L-ai cunoscut, unchiule?
— Da. Mi-a dat =i c`teva lec\ii... Dac[ n-ar fi fost el...
Era prin treizeci =i trei, m[i b[ie\el. |i-o fi spus maic[-ta,
lucram mecanic, era pe-aici un atelier, automobile, motociclete...
M[ preocupau mai ales motoarele =i luptele. }n categoria mea
eram un fel de =ef, campionul ora=ului… +i vine ]n treizeci =i
trei, cum ziceam, un neam\ — Leopold Erath, lupt[tor cu titluri
m`na-nt`i. Ai auzit, probabil, fierbea lumea pe-atunci, venise la
putere c[prarul cela al lor. Sala era ]mp[r\it[ ]n dou[ tabere: unii
]l huiduiau, al\ii ]i f[ceau o primire turbat[. Trebuia s[ avem dou[
]nt`lniri. La greutate ]l ]ntreceam cu dou[ kilograme, ]n norm[,
]ncolo nu ar[ta cine =tie ce. Altceva nu m[ interesa. Eram destul
de sigur pe mine.
Face o pauz[. Se preg[te=te, probabil, s[ ias[ pe covor. Al
41

42 Aureliu Busuioc
dracului mo=u! Lupt[tor de greco-romane! M[ uit la ceafa lui:
voinic[, dar plin[ de cre\ii m[run\i ai v`rstei...
— }n prima sear[ m-a aruncat pe tu=e ]n minutul trei...
Ofteaz[. }l ]n\eleg. Idolul galeriei pleac[ cu coada ]ntre picioare,
]ntr-o t[cere morm`ntal[... N-am ]n\eles nimic. Pluteam ca ]ntr-un
fum. +tiu doar c[ eram plin de-o unsoare puturoas[, pe care cu
mare ce am reu=it s-o sp[l. Am ie=it pe u=a din dos =i am \inut-o
]ntr-o fug[ p`n[ acas[. At`ta =tiam: mai mult nu urc pe covor.
Gata. Toate aerele mele provinciale erau bune de maidan =i nu
pentru... Era prima mea ]nt`lnire interna\ional[ =i prima mare
ru=ine… +i aveam treizeci =i doi de ani... Vroiam s[ m[ culc, s[
m[ uit ]n somn, c`nd intr[ pe u=[ doi vl[jgani: unul era Zaikin,
cel[lalt — un tovar[= de-al meu de la atelier, l[c[tu=. Oprea. Nu-i
puteam privi ]n ochi. Am t[cut cu to\ii vreo c`teva minute.
Zaikin a ]nceput primul: „Vrei s[ te la=i de lupte, a=a-i?“.
Era g`ndul meu. „Bine, a zis, las[-te. Dar mai ]nt`i vreau s[ afli
ce-a declarat neam\ul ziari=tilor. Te intereseaz[?“. Nu m[ interesa
dec`t propria ru=ine. „+i cu toate acestea, uite ce-a spus: „Rasa
noastr[ nu poate fi biruit[“. Ai ]n\eles? Rasa lor!“. Biruitorii pot
spune orice. „Da? s-a minunat Zaikin. Bine. Ai ]ncercat s[-l prinzi
de bra\e. +i n-ai reu=it. De la bun ]nceput. A=a-i?“. Mi-a lunecat
ca un \ipar, era foarte atent. „P[i cum s[ nu lunece ca un \ipar,
dac[ era uns cu uleiuri speciale, interzise? Menagerul t[u a =i
depus un protest. A fost respins. Vrei dreptate de la [ia?“.
Imposibil! „Imposibil? }ntreab[-m[ pe mine, m[i \ic[, c[-i =tiu
eu pe [=tia! Uite ce-ai s[ faci m`ine...“
Iar las[ o pauz[. Z`mbe=te: aude, probabil, urletele de ]mb[rb[tare
ale galeriei ori poate vede, aievea, must[\ile agresive ale
ro=catului de ras[ superioar[, uns cu uleiuri interzise.
— }n minutul doi ]l puneam pe omopla\i. Arbitrul nu mi-a
recunoscut victoria. Ar fi trebuit s[ auzi ce se f[cea ]n sal[.
M-am ridicat =i am luat-o de la ]nceput. Nu-mi mai tremurau
picioarele. Aveam ]n fa\a mea un tip jalnic, citeam ]n ochii lui

Unchiul din Paris
c[-i gata s[ m[ apuce cu din\ii, numai c[ nu m[ putea ajunge.
Din prima clip[ m[ l[sasem prins ]n pozi\ii nepericuloase =i acum
nu eram mai pu\in unsuros!... }n minutul opt ]l aveam imobilizat
]ntr-un dublu Nelson. Pe cinstea mea ]\i spun, c`nd i-am ]ntors
omopla\ii pe covor, l-am auzit oft`nd u=urat... +i nu trei secunde
— vreo treizeci l-am p[strat a=a, p`n[ s-au milostivit arbitrii =i
m-au declarat ]nving[tor... Mai b[ie\ele, s[ fi v[zut ce b[taie era
]n sal[! Dac[ nu se amesteca poli\ia, nu mai r[m`nea ]ntreg nici
unsurosul! Uite cum l-am cunoscut pe Zaikin =i cum m-am
]mprietenit cu Oprea... C[ dac[ nu erau ei...
}n fa\a Filarmonicii — un panou uria= cu zeci de afi=e: „Ast[zi
seara — Ansamblul de estrad[ din Odesa“.
S[ sper[m c[ o s[ se termine f[r[ b[taie...
}l las pe unchiul pe banc[, cu b[t[ioasele lui amintiri, =i m[
reped p`n[ la un telefon.
R[spunde Ea.
— Pi\igoiule, zic, s[ nu-mi arunci receptorul ]n nas, te rog.
Ceva extrem de important. Aura, te iubesc tare =i nu mai ridic
niciodat[ m`na asupra aproapelui meu! Vino la noi, Aura!
A=tept. Nu las[ receptorul. Tace.
— Aura, m-ai auzit?
Tace.
— Aura! url.
Un \[c[nit sec ]mi d[ de ]n\eles c[ predica mea a avut loc ]n
pustiu.
Hai! s[ n-o mai fac pe grozavul: sunt, totu=i, un om nefericit...
6
Mimi st[ ]ntins[ ]n hamac, ]ntr-un costum de baie. Soarele s-a
mutat de mult dup[ cas[; o ]nc[lze=te, probabil, cartea ce-o \ine
rezemat[ de s`nii proeminen\i — aha, tot atlasul meu de ana-
43

44 Aureliu Busuioc
tomie! E ad`ncit[ ]n lectur[ sau poate doarme, pentru c[ ne aude
abia c`nd suntem ]n mijlocul cur\ii.
Sare cu suficient[ u=urin\[ pentru tonajul ei =i se repede la
noi cu gura p`n[ la urechi, de parc[ nici n-ar fi putut fi ceva mai
firesc pe lumea asta, dec`t s[ te plimbi ]ntr-o curte str[in[,
acoperit doar cu un jalnic „bichini“.
— Fra\ilor, dar mult v[ mai l[sa\i a=tepta\i!
+i f[r[ s[ ne mai dea vreun r[gaz, ne prinde pe am`ndoi =i
ne s[rut[, cum \i-ai ]nt`mpina ni=te prieteni dragi, veni\i dintr-o
misiune secret[ =i periculoas[...
Unchiul ]ntinde g`tul de c`teva ori, de parc[ l-ar str`nge
=taiful. Tu=e=te.
— M[i Mimi=or, da pup[cioas[ mai e=ti!
Nu-l simt s[ fi r[mas prea ]nc`ntat de entuziasmul arunc[toarei
de disc. Intr[ ]n cas[.
— Ascult[, nepre\uita mea tanti, ce te repezi a=a la oameni
b[tr`ni? Vrei s[-i provoci un infarct? Vrei complica\ii diplomatice?
R`de. Copil al naturii: m`ncare, somn, joac[...
— Unde-s ai no=tri?
}ncearc[ zadarnic s[-=i ]ncre\easc[ fruntea.
— S-au dus la casa de... La mama, la spital.
— +i tu? De ce nu e=ti cu ei?
Ridic[ din umeri:
— Mare bucurie...
S-a sup[rat.
Se ]ntoarce =i se ]ndreapt[ spre hamac.
Dup[ trei pa=i ]i trece.
— Andrei, leag[nul [sta ne \ine pe am`ndoi?... Hai s[-ncerc[m!...
Unchiul doarme dus.
}l strig ]ncet — nici un r[sunet.
Al dracului =i sportivii [=tia, chiar =i la b[tr`ne\e, cum =tiu
s[-=i comande nervii! Dac[ nu-i un blef chestia cu Zaikin, mai

Unchiul din Paris
=tii la ce te po\i a=tepta? Francezii sunt plini de spirit, de=i n-am
prea observat-o ]nc[! Ar trebui s[-l duc la sec\ia noastr[ de lupte
— st[m bine, avem doi =i ]n selec\ionata republicii!
Trec ]n camera mea: hainele lui Mimi — pe toate scaunele.
Bun[ podoab[! Dac[ n-ar fi ]n situa\ia asta...
M-au cople=it al dracului c[ldura =i ]ncordarea din ultimele
zile. N-am obiceiul s[ dorm dup[-mas[ (aoleu, nici n-am m`ncat
azi!), dar simt c[ e cazul s[ m[ ]ntind un pic =i eu.
M[ pr[bu=esc.
Deschid ochii =i m[ aflu ]n amfiteatrul s[lii „Expres“. (O mai
\in minte, aveam vreo zece ani =i m-am dus cu mama la un spectacol
de p[pu=i). Stau sus, la galerie, singur-singurel ]n toat[
lemn[ria aceea vopsit[ ]ntr-un verde sp[l[cit.
Scena e goal[. Adic[ nu, st[ ]n centru un ring de box, luminat
de sus, dar nici un om, nici o fiin\[ m[car.
M[ tem. Simt nevoia s[ strig, c`t mai tare, s[ chem ]n ajutor
pe cineva, s[ m[ ridic de pe banchet[ =i s[ fug, dar am picioarele
de lut =i g`tlejul refuz[ s[ scoat[ cel mai ne]nsemnat sunet.
Sunt condamnat la ceva, nu =tiu la ce, nu =tiu de ce =i nu pot
accepta sentin\a. Nu vreau.
+i de ce nu mi se d[ posibilitatea s[ m[ ap[r?
Apare cineva din culise. E ]ntr-un halat de m[tase, negru,
c[ptu=it cu alb. +i poart[ glug[. Nu-i v[d fa\a. Ridic[ u=or, de
parc[ ar culege de pe jos o a\[, corzile ringului =i se opre=te la
mijlocul podiumului. Arunc[ de pe umeri halatul =i r[m`ne ]ntr-un
„bichini“ roz... Mi se ]nclin[. Apoi ]ncepe s[ r`d[ =i-mi face
semn cu m`na: poart[ m[nu=i de box, din care, nu =tiu de ce, i
se v[d unghiile lungi ca ni=te gheare, date cu lac ro=u aprins.
„Mimi“, strig c`t m[ \in bojocii, dar nu m[ aude. Nu m[ aud nici
eu. Las[ m`inile ]n jos =i nu mai r`de. E concentrat[, de=i nu-=i
poate ]ncre\i fruntea.
Privesc instinctiv ]n cealalt[ parte a scenei =i o v[d pe Aura.
E ]ntr-un halat alb, cu o bone\ic[ =i are un microfon ]n m`n[.
45

46 Aureliu Busuioc
Habar n-am ce se petrece. Nu ]n\eleg nimic.
Uite-o, p[=e=te pe v`rfuri, ca o baletist[, se uit[ la mine, dar
nu la mine — la tavanul de lemn afumat =i, de fapt, nu mai e
nici tavan, e noapte =i cerul negru-i plin de stele. Se opre=te la
corzile ringului, se ]nal\[ brusc, plute=te ]n aer =i coboar[ ]ncet
pe p`nza sur[ =i aspr[ a podiumului.
C`teva clipe stau nemi=cate am`ndou[, apoi, cu un gest grav,
Aura arunc[ peste corzile ringului firul ml[dios =i interminabil
al microfonului =i ]ncepe s[ c`nte, mai ]nt`i \eap[n[, apoi cu tot
mai multe =i mai elocvente gesturi ]nso\itoare „Helo, Dolly!“
Ciudat, ]ns[: nici melodia, nici cuvintele nu ajung p`n[ la
amfiteatrul meu, de=i nu m[ ]ndoiesc nici o clip[ c[ e anume
acesta c`ntecul, ba chiar vibreaz[ ]n mine melodia lui Armstrong
]n persoan[. Mimi rezist[ calm p`n[ la jum[tatea primei reprize,
apoi cade brusc =i costumul ei de baie dispare. Uite-o, st[ goal[
pe podeaua ringului, cu ochii larg deschi=i. Aura ]ntinde m`inile
]n l[turi =i iar ]ncepe s[ zboare, dar nu se mai poate opri, urc[
vertiginos spre tavan, adic[ nu spre tavan, nu mai exist[ tavanul,
se transform[ treptat ]ntr-un punct alb =i abia atunci ]mi dau
seama, aud c[ erau cu totul altele cuvintele, c[ m[ priveau direct
=i nemijlocit =i c[ mai sun[ ]nc[, de=i ca un strig[t de ajutor =i
nu ca un simplu =i prietenesc salut: „Helo, Riki...“ =i ecoul,
repet`ndu-le ]nfundat din mobilierul jerpelit =i demodat al s[lii:
„Helo!... Riki!“.
„Aura!“ vreau s-o ]mb[rb[tez, sunt ud de sudoare, dar nu pot
scoate dec`t un sunet nearticulat, departe de a ]nsemna numele
ei...
— Riki! Ce-i asta, Riki?...
Mama m[ prive=te cu ochi speria\i =i severi.
— Ce ]nseamn[ asta, Riki? Unde-i Mimi?
Arat[ cu un gest de procuror la rochia lui Mimi, aruncat[ pe
scaun.
Stupid vis!

Unchiul din Paris
— Unde-i Mimi? Ce se petrece aici?
— A, Mimi! Afar[, ]n hamac. Face plaj[. Era pe-acolo... Mama
se a=az[ pe col\ul patului =i m[ prive=te fericit[, de parc[ m-ar
fi scos numai ce, nev[t[mat, de sub ro\ile tramvaiului.
— Unde-i Tigrul? o ]ntreb.
}mi z`mbe=te complice.
De fapt, ea este autoarea titlului. C`nd eram mic, se zice c[
aveam obiceiul s[ url la mai toate ocaziile =i, c`nd timpanele
nu-i mai puteau rezista, m[ amenin\a cu felina ]n cauz[ — era
singurul mijloc s[ m[ dea la brazd[. +i cum la asemenea m[suri
extraordinare se mai deschidea =i u=a de la camera viitorului artist
emerit — a=a i-a r[mas numele.
— Cu nenea Alecu. Da’ ce v-a prins a=a somnul pe am`ndoi?
— A\i fost la...
— Da, Riki, ofteaz[ =i d[ trist din cap. Am fost la biata m[tu=ata.
R[u, Riki, r[u...
— Face scandal?
— De ce vorbe=ti a=a? E o femeie nenorocit[. S-o judece
Domnul... Nu ne-a recunoscut. St[ lini=tit[, nu vorbe=te nimic.
Doctorii zic c[ [sta-i tot viitorul ei... S[raca Mimi...
Se t`nguie=te...
Pl`nge.
Cred c[ jum[tate din via\a unei femei e alc[tuit[ din lacrimi.
— Medicina de azi, ]ncerc o adev[rat[ m`ndrie pentru viitoarea
mea breasl[, azi medicina poate face...
— Medicina... Ce =tii tu, b[iatul meu! Se ridic[ de pe pat. Se
opre=te ]n u=[: Din p[cate, nici o poli\[ nu r[m`ne nepl[tit[.
— Ce poli\[?
Iar pl`nge.
— Trebuie s[ fim oameni buni, Riki. Buni, ]n\elegi?...
Pleac[.
}n\eleg, buni. Adic[ de ce — buni? Ce ]nseamn[ a fi bun? +i
ce ]nseamn[ a nu fi?... Asta-i problema!
47

48 Aureliu Busuioc
Fantastic, ce mai predispun c[ldurile astea la filozofie! Ar
trebui s[ fac un du=. Hamlet!...
N-avem ap[. Fire=te! }ncearc[ s[ nu filozofezi...
Ce vis stupid!
Nu s-o fi ]nt`mplat oare ceva cu Aura? Telepatie? Dac[ ar fi
=i ea un om ca to\i oamenii...
— Alo? Da?
Are o voce egal[, respir[ normal. Slav[ Domnului! Probabil,
b[nuie=te c[ sunt eu, pentru c[ nu mai insist[. Dar nu pune
receptorul ]n furc[. O fi a=tept`nd =i ea s[-mi aud[ vocea? Ei bine,
nu. S[ fim oameni serio=i. B[rba\i!
— Alo?
Punem receptorul u=urel, a=a, s[ nu ne milogim, oricum,
n-are nici un rost, ba dimpotriv[, s[ mai dict[m =i noi un pic.
P`n[ capituleaz[ f[r[ condi\ii!
Tigrul st[ la spatele meu =i m[ prive=te cu mult interes.
— Ai g[sit o juc[rie?…
Tr[ie=te, Tigrule! Respir[, vorbe=te, a a=teptat s[ vorbesc =i
eu — asta-i principalul, restul — fleacuri.
— Andrei, ia vino la noi. E vorba de o idee!
Marea patim[ a tatei sunt ideile =i e prima dat[ c[ ]ncearc[
s[-mi ]mp[rt[=easc[ =i mie una. Curios! Nu puteam sc[pa ocazia.
Mama vorbe=te cu ]nsufle\ire, unchiul ]=i prive=te pantofii.
— Gata, Alecule, te rog! Tu nu e=ti vinovat cu nimic. +tiu c[
te doare =i pe tine, dar Dumnezeu nu bate cu b[\ul. S[ nu mai
vorbim de asta. Bine?...
Unchiul vrea s[ spun[ =i el ceva, dar ne vede =i tace.
E o tain[ ]n casa asta =i trebuie s-o cunosc!
— Alecu, zice tata, =i Dino, hai s[ vedem ce facem cu chestia
ceea de care am vorbit.
— Ce anume? pentru maic[-mea orice fraz[ neterminat[ e un
mare motiv de panic[.

Unchiul din Paris
— Cu plecarea lui Alecu. Eu — s-a hot[r`t de-acu — n-o s[-l
pot ]nso\i...
— Las[, Tudore, nu-i nici o grab[... Am timp destul.
Tigrul m[ prive=te z`mbind.
— Andrei, ce planuri ai?
— Peste vreo dou[ s[pt[m`ni ]ncepem antrenamentele.
— Prin urmare, ai dou[ s[pt[m`ni libere. }mi po\i ceda mie
una?
Probabil, ]i trebuiesc lucr[tori de scen[. }n deplasare. T`r`i
decorurile alea de c`te-o ton[ p`n[ te spete=ti, str`nge-le, ]ncarc[le,
vezi s[ nu zg`rii u=a castelului, e din aur curat, l-au ]ntins
doi pictori cu bidineaua. „De ce n-ai pus, m[garule, tronul acela
]n scen[, pe ce-o s[ se a=eze prin\esa, pe oala de noapte? Da ce
se h`\`ie peretele [sta, vrei s[ cad[ ]n capul spectatorilor?
Isc[le=te aici, cinci ruble, ce-ai f[cut cu banii? Da ce-ai crezut,
po\i tr[i degeaba ]n casa asta?...“ Ba nu, mul\umesc foarte
frumos, antrenamentele ]ncep chiar m`ine, exact, cum de-am
uitat, ]mi pare r[u, tat[, nu pot pleca.
— +tiu eu?... Dac[ zici tu...
— Atunci s-a hot[r`t. Alecule, m`ine pute\i pleca. Ai ]ncredere
]n el?
Adic[ ]n mine!
— M[i Tudore...
— Bun. Andrei, unchiul Alecu, ar dori s[-=i vad[ locurile pe
unde a copil[rit =i, ]n general...
Nu se poate!
— Iai ma=ina =i ]i stai la dispozi\ie. Numai...
Nu se poate una ca asta! Eu la volan o s[pt[m`n[ ]ntreag[!
Autostr[zi, =osele, vitez[, mirosul acela de benzina! Ce-i drept,
nu cu Aura — cu b[tr`nul capitalist, fost lupt[tor de grecoromane,
dar ce import[! Eu la volan, descrie-mi toate ]nt`lnirile,
=i interna\ionale =i neinterna\ionale, =i vorbe=te-mi =i despre
cr`=ma ta de mahala, pe care ai ]nchis-o din motive de criz[, nu
4 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
49

50 Aureliu Busuioc
puteai s[ cumperi un bar de noapte? Vorbe=te-mi, o s[ zic numai
„da, da, sigur“ =i n-o s[ te contrazic, o s[ ]nv`rt volanul =i mai
mult nu-mi trebuie nimic! Tigrule, \in foarte mult la tine!
— Bine, tat[, s-a f[cut. C`nd plec[m?
— Asculta-m[, r[spunzi cu ochii din cap. Conduci bini=or, dar
nu prea ai sim\ul m[surii.
— Am s[ fiu...
— Ai s[ fii c`t se poate de prudent. Alecule, am toat[ n[dejdea
]n tine. +i ]nc[ una: o ma=in[ nu se cump[r[ la prima burs[, pe
care, de altfel, nici n-o prime=ti...
Zi-i, Tigrule! O s[ controlez nivelul uleiului la fiecare cincizeci
de metri, o s[ am grij[ de fr`ne, o s[ merg numai cu viteza ]nt`ia,
la hopuri am s-o iau ]n spate =i, dac[ o s[ v[d un troleibuz ]n
fa\[, am s[ m[ urc pe trotuar =i am s[ m[ culc!
Zi-i, Tigrule, ]\i dau voie!
— Ne-am ]n\eles, nu? Alecu, pe la ce or[ pleca\i?
— +tiu eu? Ce zice =oferul!
Acum! Imediat!
— Adic[ mai de diminea\[, s[ nu v[ coace\i ]n tinicheaua asta.
+i cum ]ncepe\i c[l[toria? Andrei, ia d[ harta.
M[ ]ntorc cu ea ]n zece secunde. }ntr-o zi normal[ nici n-a= fi
g[sit-o: era la mama ]n bufet, sub serviciul de cafea, dou[sprezece
persoane, o cea=c[ lips[, spart[ manu propria la aniversarea mea.
}ntindem harta pe mas[. Tigrul scoate din buzunar un creion
ro=u, pare un mare=al ]n preajma unei b[t[lii decisive.
— A=a. O lua\i, vas[zic[, mai ]nt`i spre sud, la...
U=a se d[ de perete cu mare zgomot =i tot statul-major al
viitoarei b[t[lii ]ntoarce capetele: e Mimi, ]n „bichini“ roz...
— Am adormit. Dac[ nu m[ trezeau mu=tele!…
Mama e foarte =ocat[:
— Mimi, pune-\i o rochie ceva! Ai s[ r[ce=ti...
— }n mijlocul verii?
|i-ai g[sit persoana!

Unchiul din Paris
— A\i fost la mama? Cum o duce?
Maic[-mea o scoate u=urel din odaie!
— S[raca feti\[..., unchiul pare ]ntr-adev[r m`hnit.
— Da, ofteaz[ =i Tigrul. Poate-o lua\i cu voi?
At`ta mai lipsea!
— Tat[, am o voce hot[r`t[, te rog, f[r[ femei. E un drum
prea lung...
Tata st[ c`teva clipe pe g`nduri.
— Ai dreptate. Dar ]n situa\ia asta...
Doamne, ce z[p[cit sunt!
Aura!
— Pot pleca pe o jum[tate de ora? Antrenorul...
Plec.
Fug!
Trebuie s[-i vorbesc numaidec`t! Cu orice pre\!
+i dac[ nu vrea dumneaei s[ m[ asculte?
Aura, Aura! dracul m-a pus s[ am o criz[ de uitucie, chiar ]n
preajma unor evenimente de asemenea uria=[ ]nsemn[tate?
+i, iart[-m[, feti\a mea cu ochii ca dou[ farfurioare albastre
de por\elan japonez, iart[-mi sacrilegiul acesta: naiba te-a adus
=i pe tine la meciul acela idiot, c`nd se hot[ra soarta unei cupe,
pe care trebuia s-o c`=tig[m numaidec`t, spre binele =i faima
celei mai bune echipe de baschetbal din ora=?
Mai ales c[ la anul o s[ ne predea terapia chiar rectorul ]n
persoan[...
7
Habar n-ave\i ce este un carburator.
+i cu at`t mai pu\in un carburator „Moscvici-412“. Imagina-
\i-v[ o sut[ de mii de g[uri, legate ]ntre ele cu tot felul de treceri
=i conducte, dintre care o bun[ jum[tate nu se termin[ nic[ieri.
Benzina intrat[ la un cap[t poate s[ apar[ la cel[lalt peste o
s[pt[m`na sau, cum este cazul meu, s[ nu mai apar[ deloc.
51

52 Aureliu Busuioc
M[ chinui cu el de la ora cinci, de=i a= putea spune c[ m[
preocup[ ]nc[ de asear[, m[ ]nv`rt ]n jurul lui de dou[ ore
]ncheiate =i o s[ m[ mai ]nv`rt ]nc[ o jum[tate, c[ doar n-o s[
bat la u=a oamenilor cu noaptea ]n cap.
Tigrul m[ asist[ ]n t[cere, cu un aer serios =i preocupat, ca
orice ignorant timid, ]mi ]ntinde cheile pe care i le cer, piuli\ele
=i =aibele, arareori d[ mirat din cap =i m`r`ie: „M[i, ca s[ vezi...“
Unchiul mai doarme ]nc[ (din fericire!), s-a culcat t`rziu =i
nu l-am trezit.
Tigrul nu pricepe absolut nimic ]n motoare. Sunt convins c[
dac[ l-a= trimite acum s[-mi aduc[ dou[ sticle de =ampanie ca
s[ le turn[m ]n radiator, ar veni cu ele imediat. Carburatorul e
]n perfect[ ordine.
+i nu func\ioneaz[ numai pentru c[ nu vreau eu s[ func-
\ioneze. Familia Filotti — e numele pe care ]l poart[ Aura! —
se treze=te ]n jurul orelor =apte =i jum[tate...
Asear[ am aruncat ]n geamul ei un sac ]ntreg de pietricele —
de toate dimensiunile. +i am sunat la u=a lor vreo jum[tate de
or[ f[r[ nici un rezultat. +i abia c`nd s[ plec (]ntre noi fie vorba,
nu prea vesel: „Ce e amorul? E un lung...“), le-am ]nt`lnit ]n
strad[ pe am`ndou[: seniora Capuletti =i ginga=a ei progenitur[.
— Andrei, a exclamat cu nepref[cut entuziasm seniora =i s-a
aruncat ]ntre mine =i principiala ca o ra\[ s[lbatic[ ]n calea
vulpoiului gata s[ atenteze la integritatea micilor vl[stare r[\e=ti.
Ai fost la noi, Andrei?
— Da, am declarat pe un ton re\inut. }ntr-o calitate oficial[.
— Oficial[? Nu m[-nnebuni! Ia zi!
Puiul de ra\[, ]ntr-o poz[ care-i sublinia foarte convenabil
profilul semigrec, cerceta cu mult[ aten\ie, peste capetele pu\inilor
trec[tori adormi\i, frunzele pr[fuite ale castanilor. (Are
dreptate Tigrul: e scenic[!)
— Am venit s[ v[ cer fiica.

Unchiul din Paris
O, mame din toata lumea! C`t de r[u =ti\i s[ v[ ascunde\i
bucuria sau indignarea la auzul unor asemenea cereri...
— Sper c[ e o glum[.
(Mercurul termometrelor din ]mprejurimi scade cu dou[zeci
=i cinci de grade la umbr[.)
— V[ rog s[ permite\i Aurei s[ ia parte la o c[l[torie prin
republic[, ]nso\it[ de subsemnatul =i unchiul meu. Cu ma=ina.
— Serios?
(Temperatura ]n u=oar[ cre=tere.)
— Foarte serios. Pentru patru-cinci zile. Plecarea — m`ine.
— Bine, dar Aura e de acord?
— Voiam s[ aflu, ]ns[... vede\i...
— Eu... Andrei, dac[ vrea Aura! S-o ]ntreb[m.
Mi-i team[ s[ m[ mi=c din loc.
(Temperatura instabil[.)
— Ah, da... A=teapt[-m[!
Se apropie de Aura, ]i ]ndreapt[ o =uvi\[ din frizura „a la
Gavroch“, ]i =opte=te c`teva cuvinte; Julieta scoate un sunet ce
poate fi considerat =i exclama\ie, sare ]n sus doi metri, coboar[
pe p[m`nt =i bate din palme, d[ din cap, adic[: „Da!“, scutur[
imediat din cap foarte energic, adic[: „Nu!“ =i continu[ s[ contemple
frunzele palmiforme ale castanilor.
— Andrei, (seniora pare dezolat[), Aura e foarte fericit[ s[
plece cu voi, dar numai poim`ine. C`t despre mine — eu am
toat[ ]ncrederea ]n tine, b[iatul meu.
Iat[-m[ membru al familiei Filotti.
Nu vrea s[ m[ ierte ]ngerul, las’ c[ mai vedem noi! O c[l[torie
]n doi, cu unchiul, mi se pare, de altfel, mult mai pl[cut[ =i mai
instructiv[.
M[ ]nchin dup[ toate rigorile etichetei, chiar =i profilului,
contempl`nd castani, =i m[ retrag.
— Vas[zic[ pe poim`ine, Andrei? Ce s[-i preg[tesc?...
— Nimic.
53

54 Aureliu Busuioc
Fiin\[ ipocrit[ =i principial[!
Marea mea dragoste etern[!
Nata=a Rostova!
M-am s[turat.
Punct.
Carburatorul ]ncepe s[ func\ioneze la =apte treizeci fix. Tigrul
]=i freac[, satisf[cut, m`inile: „Hm... E o ma=in[ foarte bun[! O
laud[ to\i! Ca s[ vezi...“.
Unchiul arat[ proasp[t ca un june-prim. (Interesant, =i-a
v`ndut =i costumele odat[ cu tractirul? N-am prea v[zut s[ =i-l
schimbe pe [sta.)
— Gata calul, nepoate?
Maic[-mea arat[ trist[, de parc[ ne-ar conduce la c[t[nie.
— Riki, te implor, ai grij[, at`tea se pot ]nt`mpla!...
Tata ]mi bag[ harta ]n buzunar, de parc[ mi-ar strecura o sut[
de ruble.
— Cred c[ am ales ruta cea mai potrivit[. Dac[ v[ re\ine\i
cumva, telefona\i. +i uite-aici ni=te bani (fantastic!), ai grij[ de
unchiu-t[u, s[ se simt[ bine. Hai!
— }ntr-un ceas bun, Riki! Drum bun, copii...
Demarez ca la curse, ]mi ]nchipui ce mutr[ face Tigrul. Am trecut
cu bine poarta, ura, ]nainte! — toate semafoarele sunt verzi!
Facem prospectul p`n[ la cap[t =i o lu[m spre noul, adic[ nu,
cum se scrie ]n ziare — spre unul din numeroasele noi cartiere
ale ora=ului, mai precis...
Parchez ma=ina l`ng[ at`t de cunoscutul semnal „parcaj
interzis“. Unchiul ]=i revine din reveria care i-a legat p`n[ acum
limba:
— {sta-i drumul? Ori ceva neprev[zut?
— Foarte neprev[zut.
Scot din buzunar foaia de h`rtie la care am lucrat minimum
jum[tate de or[ =i pornesc plin de nestr[mutat[ hot[r`re.
Sun. Deschide autorul fiin\ei.

Unchiul din Paris
— Andrei!
Adic[: „La ora asta?“.
— M[ scuza\i pentru proasta cre=tere, cred c[ e un fenomen prea
general, dar motive independente de voin\a mea m[ oblig[...
Cum =tiu s[ m[ adaptez!
E avocat, mi se pare chiar decanul baroului, =i-i place grozav
expresia aleas[.
— Pai, era vorba s[ pleca\i m`ine, nu?...
— Au survenit anumite impedimente, care pot introduce
corective ]n planul ini\ial. V[ rog s[ transmite\i copilului dumneavoastr[
acest bile\el, vreau s[ zic, aceast[ misiv[...
}i ]nm`nez jum[tatea de „vatman“ caligrafiat o jum[tate de
ora: „ Drag[ (=ters) Aura! Ori azi ori niciodat[!!!“
Ia bile\elul, ]l c`nt[re=te (are ce c`nt[ri!), z`mbe=te ]n\eleg[tor,
]mi face din ochi =i d[ s[ se retrag[:
— Poate intri ]n cas[?
— Mul\umesc, nu!
Nu ]nchide u=a, e un om bine crescut.
A= putea s[ m[ consider o m[m[lig[, un tip jalnic =i pl`ng[re\,
dar e vorba de un principiu. +i de punerea unui punct.
Revine. Poart[ acela=i „vatman“ ]n m`n[.
— Te roag[ s-o ier\i, ]nc[ nu s-a ]mbr[cat. |i-a scris ceva acolo...
Desfac misiva.
Cu litere de tipar, de-a curmezi=ul strig[tului meu, cu ruj de
buze, un singur cuv`nt: „M~INE“!
— M[ ierta\i c[ v-am deranjat la o or[ at`t de matinal[...
— Fii serios, b[rba\i suntem, nu?!
Unchiul cocheteaz[ cu un agent de circula\ie.
Bun ]nceput...
La urma urmelor, hai s[ judec[m un pic, la rece: ce urm[resc?
Ce a=tept? Ce fac? M[ fac de r`s: iat[ ce fac, dar ]n numele a ce?
Ca s[-mi spun[: „+tii, Riki, cred c[ Adelina Pati n-ar face fa\[ azi,
tehnica interpret[rii a p[=it colosal...“
55

56 Aureliu Busuioc
Mersi. Sunt plin de note muzicale ca o fla=net[. N-am fost cu
ea nici o dat[ la un restaurant. („Vai, s[ ne c`nte orchestra aia
]ngrozitoare?“), n-am fost la un ring de dans, n-am fost m[car
la vreo serat[ oarecare pe la prieteni! Mofturi =i toane. Bah,
Prokofiev, Gerchwin... Renun\ la chirurgie, m[ fac psihiatru, ca
s[ determin fenomenul! A= putea s[ m[ ]nscriu ]ntr-o fanfar[ cu
specialitatea „mar=uri b[tr`ne=ti“. Adio, frumoasa mea! Cu bine!
M[rit[-te cu Ravel sau Pucini! Am s[-\i d[ruiesc un \ambal cu
strunele din ma\e de oaie! Eu sunt un t`n[r june student, s[n[tos
=i normal, urechea mea are nevoie de sunetele pe care le provoac[
un s[rut tineresc dezinteresat, inima mea bate ]n ritmul chitarelor
electrice =i ochiul meu prefer[ pe bancheta de al[turi
profilul vis[tor al unei m`\e oxigenate =i nu re\eaua de zb`rcituri
de pe fizionomia unui v`nz[tor de vinuri falsificate dintr-o
mahala parizian[. Chiar dac[ soarta a descoperit p`n[ la urm[
c[ suntem neamuri...
Adio =i n-am cuvinte!
Aprind o \igar[ de la bricheta „Ronson“ (cam ieftin[: 180 franci
vechi!), pe care mi-a adus-o unchiul — singura lui aten\ie...
— Nene Alecule, ai v`ndut bine restaurantul? Simt c[ se uit[
la mine cu ochi mari. O fi ]n\eles aluzia.
— Ce restaurant?
— Al t[u, c[ n-aveai s[ vinzi unul str[in!
— De unde ai mai scos-o =i pe asta?!
— Pai nu i-ai scris tu mamei?
R`de.
— Dina.... Ve=nic cu fanteziile ei... Adic[ am v`ndut un restaurant?!
— Bine, dar... Dar cu ce te ocupi... acolo?..
— A! Uite de unde-a scos-o!
— +i totu=i? nu m[ dau b[tut.
Ofteaz[.
— La Paris, Andrei, ori, mai bine zis, l`ng[ Paris, ]n or[=elul

Unchiul din Paris
Ivry, pe Sena, locuiesc abia de un an. +i singurul loc pe care
l-am g[sit a fost la un restaurant... Ceva ]ntre barman =i... zi-i
chelner... Acolo, la v`rsta mea, e greu s[ g[se=ti de lucru... +i
nici nu m-a= fi aranjat, dar st[p`nul s-a dovedit a fi un cunoscut,
de pe vremurile Rezisten\ei. Dac[ n-ar fi fost Luiza...
— Cine-i Luiza?
Tace un timp.
— Luiza?… se uit[ pe geam. Fiica mea.
Urc[m pe =oseaua care duce la ie=irea de sud a ora=ului.
— Ce cl[dire-i aia? Interesant construit[.
Cred c[-i o =coal[.
+i cred c[ nu mai scot alte m[rturisiri de la d`nsul.
— Pe aici v`nam iepuri cu Tolea. Fratele mai mare. L-ai
cunoscut?
Aveam vreo zece ani, c`nd a murit.
— S[-\i spun drept, mai b[iatule, nici prin g`nd nu-mi trecea
s[ aflu a=a ora=. Am l[sat un t`rg puturos, m[runt =i m[ ]ntorc
]ntr-o capital[! }mi vine s[ m[ dau jos =i s[ s[rut m`inile tuturor
trec[torilor... R`zi?...
De ce s[ r`d? Zi, dac[ vrei, opresc ma=ina =i s[rut[-i s[n[tos
pe to\i. O s[ fie un spectacol!
— Uite, chiar dealul [sta, s[ zicem. +tii ce desfund[tur[ era!
Aveam vreo zece-doisprezece ani, trebuia s[ ne ducem cu tata
la bunic[-ta, Dumnezeu s-o ierte, =i am luat „diligen\a“ —
balahura, a=a-i zicea. Era o platform[ cu scaune, un cal chior de
dreptul, altul, de st`ngul =i doi evreia=i cu o ta=c[ de piele —
=oferul =i taxatorul. +i, cum d[ o mic[ ploi\[, pe la jum[tatea
dealului numai ce strig[ „=oferul“:
— Clasa treia! D[-te gios!
Scaunele din urm[ erau clasa a treia. Ne d[m jos cu bunicut[u,
mestec[m glodul. Aproape de coama dealului dih[niile celea
de cai abia ]=i tr[geau sufletul:
— Clasa doua! Gios! Clasa treia — ]mpinge!...
57

58 Aureliu Busuioc
Uite-a=a era, =i tu r`zi...
Ba nu, unchiule, am s[ pl`ng. De bucurie. Pentru c[ nu sunt
nepotul unui capitalist =i astfel nu-mi compromit un viitor de
aur. Pentru c[ nu sunt =oferul unei „balahure“ =i nu voi fi obligat,
]n consecin\[, s[ te dau jos ]n caz de ploaie, ca pe un reprezentant
al clasei a treia. Pentru c[...
— Adic[ aici sf`r=e=te ora=ul?
— Aici.
Trag cu coada ochiului la postul de control al circula\iei:
inspectorul, ]n cu=ca lui de sticl[, flirteaz[ cu o t`n[r[ c[l[toare
(probabil, altfel ce-ar c[uta aici?) =i nu-i arde lui de un biet
„Moscvici-412“, care poart[ un chelner cu inima ]ntinerit[ de
viitoarea ]nt`lnire cu propria copil[rie =i un student cu inima
m`ndr[ de t[ria ce-a avut-o ca s[ rup[ odat[ pentru totdeauna
legaturile cu o fiin\[ uscat[ =i rece, ]n stare s[-l duc[ cel pu\in la
pierzanie...
Aura! Mi se p[rea ]ntr-un timp c[ te iubesc. M-am ]n=elat.
C`t de u=or ne l[s[m am[gi\i de noi ]n=ine la v`rsta de
dou[zeci =i doi de ani ]mplini\i!

PARTEA A DOUA
1
Ah, Parisul!
N-a\i fost la Paris niciodat[?
Nici eu…
+i uite-l, st[ al[turi de mine mo=ul [sta, capitalistul [sta, adic[
fost capitalist timp de cinci zile, p`n[ m-am priceput s[-l ]ntreb
cu ce se ocup[. A v[zut Parisul viu, a respirat aerul C`mpiilor
Elizee, a c[lcat asfaltul Marilor Bulevarde, a pip[it cu degetele
lui uscate pietrele cenu=ii ale Luvrului =i ]n loc s[ m[ ]nnebunesc[
cu tot felul de povestiri =i amintiri („+tii, ]ntr-o zi, pe Pia\a
Bastiliei, pe cine crezi c[-l v[d?...“ — „Pe Jean Gabin!“ — „Nu,
pe Moris, oberchelnerul nostru!“), ]n loc s[-mi rup[ gura cu
asemenea chestiuni fantastice, el casc[ ochii a mare mirare =i-i
pr[vale peste cap ori de c`te ori trecem pe l`ng[ o cl[dire dat[
mai cur[\el cu var:
— M[i Andrei, b[iatule! Ia te uit[ ce m`ndre\e de ferm[!
Trebuie s[ fie mecanizat[, nu?
Bine]n\eles, foarte mecanizat[! Bagi vaca la un cap[t =i sco\i
pachete de lapte la cel[lalt! Ce lapte! Ca=caval! Adic[, ce vac[?!
Pui f`nul ]ntr-o ma=in[ =i mulgi sm`nt`na din alta! Ceva ce n-a
v[zut Parisul! Circ!...
Soarele bate nemilos, ]mi arde genunchii. Geamurile cobor`te
nu ajut[ la nimic, at`ta doar c[ ne p[streaz[ ]ntr-un permanent
=uvoi de aer ]ncins.

60 Aureliu Busuioc
— Bun[ =osea! Foarte bun[! Pe vremea mea nu se pomeneau
a=a drumuri.
La v`rsta lui a= dormi.
Sigur c[-i o =osea bun[, unde s-a mai v[zut asemenea =osea!
Fii atent, unchiule entuziast, dac[ nu luam acum piciorul de pe
accelerator ]nainte de a intra ]n v[lurelele astea frumoase, de mult
eram ]n =an\, am`ndoi cu zgaibele ]n sus.
Pe vremea ta! Pe vremea ta se umbla cu balahura, uite cum
se umbla pe vremea ta!
Luvru, Montmartre, Palatul invalizilor. Place Pigal...
Doamne, c`te a= avea de povestit chiar m`\ei celei de Aura,
dac[ ai fi dat tu, Doamne, s[ fiu eu cel care sose=te acum de la
Paris...
Dar Tu nu =tii s[ ]mpar\i ceea ce ai.
Eu...
M[ rog, chiar anul trecut, c`nd m[ ]ntorceam de la Karlovy-
Vary =i aveam, la Praga, =ase ore ]ncheiate p`n[ la expresul de
Moscova, oare n-am v[zut eu ]ntreg ora=ul? +i eram f[r[ un sfan\
]n buzunar! N-ar fi trebuit s[ pomenesc lucrul [sta, dar fie, nu-i
cine =tie ce groz[vie, cheltuiam to\i banii ]nc[ din primele zile,
beam la bere de Pilzen cu c[ld[rile =i cump[ram la gum[ de
mestecat cu kilogramele, cred c[ a= fi putut turna dintr-]nsa toate
cauciucurile pentru ma=in[, plus roata de rezerv[, a=a c[ Zlata
Praga mi s-a prezentat de pe trotuare, f[cusem ni=te b[t[turi mai
mari dec`t pantofii. Dar c`te am avut de povestit apoi alor mei!
S[ lu[m barem Catedrala Sf`ntului Vitus, sau cum l-o mai fi
chem`nd, cu sfin\ii stau cam r[u: cum am intrat ]n holul c`t o
sal[ de conferin\e =i apoi ]n labirintul acela de abside, firide =i
cu=ti pentru spovedanie, cum m-am rezemat de col\ul unui altar,
ca s[-mi scot pantofii =i s[ admir o sculptur[ colosal[, al c[rui
autor ]mi scap[ (de=i, ]ntre noi fie vorba, nu l-am =tiut nici
atunci); =i cum s-a n[ruit muzica ceea peste mine ca o avalan=[
de z[pad[ =i a ]nceput s[ m[ pi=te un nu =tiu ce la inim[, c[

Unchiul din Paris
m-am sim\it mic, ne]nsemnat =i-mi venea s[ pl`ng, a=a ca un
copil c[ruia i s-a luat o juc[rie, =i dac[ nu era marmura ceea s[
m[ sprijine, m-a= fi ]ntins lat pe pardoseala cu mozaic, a=ternut
de maestrul... ei bine, nu import[, maestrul...
Uite, atunci am ]n\eles =i eu pe ce se \ine biserica ceea
protestant[ (sau catolic[?) at`tea veacuri: s[ bagi omului ]n cap
zi de zi, cu muzic[ =i iar cu muzic[, precum c[ el, omul nu e
mare lucru, c[ e o firimitur[ de materie =i s[-l strive=ti cu arcadele
de piatr[, mari c`t un arc de triumf...
Cine =tie, dac[ n-avea paraclisierul fericita inspira\ie s[-mi
arate cu degetul la pantofi =i la u=[, poate mai st[team =i azi
l`ng[ absida ceea =i m[ f[ceam c[lug[r! De altfel, o s[ m[ mir
mult[ vreme c[ nu s-a priceput ]nc[ nimeni s[ ne pun[ la tocit
microbiologia sau anatomia patologic[ ]ntr-o sal[ cu muzic[ protestant[
(sau poate catolic[?).
— Vai, Riki! avea s[ m[ ia ]n balon Aura. Cum po\i fi at`t de
ignorant? Era, probabil, Bach! Johan Sebastian Bach, a scris o
muzic[ dumnezeiasc[! +i orga de la Catedrala Sf`ntului Vitus e
dintre cele mai vestite ]n Europa. Prostule!
Acum ]n\eleg de ce, la Filarmonic[, dac[ se-nt`mpl[ s[ ne
ducem ]mpreun[ (=i dumneaei nu pierde nici o ocazie s[ m[ aib[
al[turi la orice simfonie!), ]mi miroase tot timpul a t[m`ie...
+i uite-l, poftim, st[ al[turi, pe bancheta din fa\[, omul care
a v[zut Parisul =i ]n loc s[-mi povesteasc[ pagini alese din via\a
privat[ a lui Alain Delon, m[ ]ntreab[ de ferme =i opriri pentru
autobuze, de parc[ ar avea de a face cu un birou de informa\ii
=i nu cu un t`n[r student, setos de cultur[...
Ori poate s[-l provoc la o discu\ie cu tema: arta culinar[ =i
servitul unei mese pentru dou[sprezece persoane la Paris =i ]n
suburbii?...
— M[i nepo\ele, ia mai zi =i tu ceva, ce-ai luat ap[ ]n gur[?
Al dracului mo=u! Cum =tie s[ citeasc[ g`ndurile!
61

62 Aureliu Busuioc
— Nici o ap[, zic. }njuram ]n g`nd. N-ai v[zut c[ era c`t pe
ce s[ ne r[sturn[m? O mizerie de =osea ca asta...
— Bravo! Pentru zece metri de asfalt prost ]njuri o sut[ de
kilometri de drum bun! Bravo!
Nu, neap[rat! Omul [sta trebuie s[ scrie ceva la ziar, ori s[
stea de vorb[ cu Aura, ea crede orice!
— Nene Alecule, ia zi, de ce-ai emigrat ]n Fran\a? Setea de
aventur[? Romantica, cum i se zice azi?
Se uit[ la mine cu ni=te ochi, de parc[ l-a v[zut pe str[bunicus[u
cu p[l[rie de paie.
— Andrie=, maic[-ta nu \i-a spus nimic?
Mama! Ea o s[-\i spun[ ceva din care s[ ]n\elegi c`t de c`t!
„Vai, Riki! }l credeam pierdut! +i lacrimi, lacrimi. Nici nu speram
c[ mai tr[ie=te...“
— Ba da. C[ ai plecat prin treizeci =i =ase =i c[ ai un restaurant
la Paris. }ncolo...
— Uite, asta-i Dina. O recunosc. P`n[ la =coal[ — lacrimi, c[
i-a stricat cineva juc[riile. }n timpul =colii — lacrimi, c[ i-a
murd[rit cineva caietele. C`nd am plecat, n-am v[zut-o, dar
b[nuiesc s[ fi pl`ns, pentru c[ i-a luat cineva fratele. +i acum —
lacrimi, pentru c[ i-a venit acas[ comoara. A=a-i?
Ei, chiar a=a pl`ng[rea\[ n-o mai =tiu eu, ba dimpotriv[, ]i
place s[ vorbeasc[ destul de mult, numai c[, iat[, despre tine,
nene, nu mi-a prea povestit. De fapt, nici n-am ]ntrebat-o...
— N-am emigrat nic[ieri. Am plecat. Pentru aventur[ eram
cam b[tr`nel: treizeci =i =ase de ani. Aproape vorba lui Hugo:
c`nd m-am n[scut, secolul ]mplinea un an. +i nici m[car ]n
Fran\a n-am plecat…
}=i las[ capul ]n piept. Z`mbe=te unor amintiri numai lui =tiute.
Axa: cherchez la femme! Nu? S[ c[ut[m femeia?
— E o poveste lung[. |i-o spun eu cumva...
Intr[m ]ntr-un sat. Primul pe ruta noastr[.

Unchiul din Paris
+oseaua aproape pustie: vreo c`\iva mititei se joac[ ]n fa\a
por\ilor, nici nu se uit[ la noi.
}n pragul magazinului stau ni=te b[tr`ni pe-o banc[, rezema\i
]n bastoane, cu p[l[riile l[sate pe ochi.
— Opre=te, Andrei.
Fr`nez. Am dep[=it magazinul. Dau ma=ina ]nd[r[t.
— Am avut un prieten aici. Cine =tie...
Coboar[ din ma=in[ =i se ridic[ ]n pridvorul de sc`nduri, cu
cozoroc din plastic multicolor.
Soarele e ]n zenit =i b[tr`nii, sunt vreo cinci, au fe\e ro=ii,
verzi, galbene.
Cobor =i eu: sunt curios s[ v[d cum pot vorbi parizienii cu
\[ranii no=tri...
— Bun[ ziua la mo=negi! Noroc!...
B[tr`nii r[m`n ]n acelea=i poze.
— +i la tinerei — bun[! r[spunde unul cu p[l[ria pe genunchi
=i cu c`teva fire de p[r alb pe craniul aproape gol =i zb`rcit.
Ceilal\i dau din cap =i z`mbesc.
— Ne pr[jim la soare, vas[zic[? Bun!...
— De, ca pensionarii. Ni-i cam rece s`ngele, ce s[-i faci, anii!
— tot mo=ul cu chelie.
— Str`ngi c[ldura o zi ]ntreag[ =i noaptea o dai gata ]ntr-o
jum[tate de ceas! — altul, pare a fi cel mai t`n[r.
R`d cu to\ii, unchiul, natural, cu hohote.
Vreo doi b[tr`ni se dau la o parte, ]i fac loc pe banc[.
— Odihni\i.
— Mul\am. M-am s[turat de stat jos.
Trebuie s[ v[ spun c[ m-a mirat ceva de la bun ]nceput:
aproape patruzeci de ani prin str[ini =i vorbe=te o limb[ frumoas[,
f[r[ nici un fel de amestecuri sau „]]]]“-uri. S[ nu uit s[-i
fac un compliment. La v`rsta lui nu stric[...
— De departe? — mo=ul cu chelie.
— Din capital[! unchiul pronun\[ cuv`ntul subliniat.
63

64 Aureliu Busuioc
— +i ]ncotro?
Nu r[spunde ]ndat[. Se str[due=te, probabil, s[ intre ]n ritmul lor.
— }ncotro? +i pe la dumneavoastr[ =i pe la al\ii...
B[tr`nii devin aten\i: ]l iau drept vreun =ef.
— V[d c[ suntem cam de-o v`rst[ =i voiam s[ v[ ]ntreb...
— Din ce an? ]ntreab[ tot mo=ul cu ple=ul zb`rcit.
— Nou[ sute unu.
— Da?... Nu prea ar[\i... Te credeam mai tinerel. Eu ]s din
nou[ sute. +i ce ziceai s[ ne ]ntrebi?
— Aveam un prieten ]n sat la dumneavoastr[. Unul Oprea...
— De-alde Oprea ]i plin satul.
— Vasile Oprea. Lucra l[c[tu= ]n ora= la...
B[tr`nul chel ]l ]ntrerupe:
— Ia stai! Cum ]\i zice? Nu cumva Alexandru?
Parizianul meu tresare, de parc[ l-ar fi izbit cineva.
— Alexandru... Da mata de unde =tii?...
B[tr`nul d[ din cap cu triste\e:
— Ai fost la noi ]n cas[. Demult tare... Unchiul prive=te la
b[tr`n, nedumerit =i st[ruitor.
— Ai fost, ai fost... Eu sunt fratele lui Vasile Oprea.
— Dumneata? Fratele lui Vasile? +i Vasile? Tr[ie=te? Unde-i?
Mo=ul nu r[spunde deodat[. Scoate o \igar[ din buzunar =i o
r[suce=te mult[ vreme. O aprinde de la chibritul pe care i-l ]ntinde
un tovar[=. }i tremur[ m`inile.
— Nu mai tr[ie=te Vasilic[, fie iertat... De mult nu mai tr[ie=te.
— Din patruzeci =i unu... ]ncepe un alt b[tr`nel. }ncepe, dar se
opre=te, de parc[ s-ar fi amestecat ]ntr-o vorb[ care nu-i =i a lui.
— Da, face fratele mai mare al lui Vasile Oprea. Din patruzeci
=i unu… A fost mutat la miaz[noapte…
— P[i era comunist! face unchiul.
— Ehe, t[tuca Stalin n-avea nevoie de ei…
Cobor la ma=in[.
Deschid u=ile =i m[ las pe speteaza ]ncins[ ca o sob[. Ajung

Unchiul din Paris
p`n[ la mine numai cr`mpeie de cuvinte, se aude doar un
zumzet de vorbe =i exclama\ii.
C[ldur[ mare.
Rareori trece c`te o ma=in[ pe =osea =i atunci se simte o boare
de aer mai r[coros. Ori mi se pare...
Unchiul =i cu b[tr`nii intr[ ]n magazin. Din semi]ntunericul
]nc[perii ]i v[d cu paharele pline. Nu ciocnesc. Las[ c`te o pic[tur[
de vin pe podele, apoi beau.
Peste vreo jum[tate de or[, c`nd simt c[ ]ncep s[-mi fiarb[ =i
creierii ]n cap, coboar[ cu to\ii. Au fe\ele ro=ii =i ochii lumina\i.
Interesan\i =i b[tr`nii [=tia: chiar =i amintirile triste ]i fac s[
se mai ]nvioreze.
Unchiul d[ m`na cu ei. Pe b[tr`nul Oprea ]l ]mbr[\i=eaz[.
Mo=ul scap[ o lacrim[.
— Poate mergem pe la mine, a? Pe-un ceas, a? S[-l pomenim...
Unchiul clatin[ din cap:
— La ]ntoarcere, bade Ghi\[. C`nd m[ ]ntorc...
— Nu ui\i, vas[zic[; a doua cas[ de la oc`rmuire. A doua.
Trece\i.
+i pe un ton mai sc[zut, probabil ca s[ nu dea prea mare
publicitate informa\iei:
— Mai am o balercu\[ din an\[r\! S[ nu ui\i!
O iau din loc prea brusc. }n retrovizor mai v[d grupul de
b[tr`ni, nemi=ca\i, cu capetele goale.
La prima cotitur[ dispar.
Pasagerul meu st[ cu fruntea la piept, z`mbe=te =i el unor
]nt`mpl[ri demult trecute.
— Mai tr[im, nepoate, mai tr[im! Aproape patruzeci de ani
=i s[ m[ recunoasc[! Ai v[zut?...
Sentimental b[tr`n!
C`\iva kilometri nu mai scoate o vorb[.
S[ caut o muzic[ ceva, s[-l mai veselesc? }mi re\ine m`na pe
butonul aparatului.
Ciuda\i mai sunt =i oamenii [=tia: cine-i roag[ s[ alerge dup[
5 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
65

66 Aureliu Busuioc
lucruri care le pot strica dispozi\ia? Cine-l pune pe mo=ul meu
s[ cutreiere satele ]n c[utarea de prieteni ai dep[rtatei lui
copil[rii? Pu\in probabil s[ g[seasc[ prea mul\i ]n via\[! Oricum,
au mai fost =i r[zboaie pe aici, =i foamete... +i apoi v`rsta medie
a unui b[rbat, chiar =i la noi, nu-i cu cine =tie c`t mai mare de
=aptezeci! +i-i are, slav[ Domnului, cu v`rf =i ]ndesat!
N-ar fi oare mai bine s[ intr[m, de-o vorb[, ]n restaurantul
[sta, construit cu at`ta inspira\ie chiar la =osea, spre buna
desf[tare a c[l[torului ]nsetat =i ]nfometat, =i ]n fa\a c[ruia,
ne=tiut de ce, piciorul apas[ pe fr`ne f[r[ comanda st[p`nului?...
— Nene Alecule, ai auzit vreodat[ cuv`ntul „=a=l`c“?
Se uit[ mirat la mine.
— Vezi, s-a ]mbog[\it limba noastr[! Nu =tii! A=a c[ e=ti
invitatul meu la un cuv`nt nou, pe care, cred, ai s[-l ]nve\i repede
=i cu pl[cere.
E restaurantul unde-i place Tigrului s[ mai r[t[ceasc[ din c`nd
]n c`nd cu ni=te prieteni. Am informa\ii sigure. Iar Tigrul nu se
duce la un tractir ordinar...
Unchiul adulmec[ aerul ca un copoi bine dresat:
— M[i, ce miros de frig[rui! +tii c[ mi-i foame?!
Vezi, nene Alecule! Eu s[ nu =tiu ce-i trebuie unui om cu prea
mult[ triste\e ]n inim[?
Sentimentalismul porne=te, totu=i, de la stomac!
M[car c[ n-am v[zut Parisul t[u niciodat[, aici s[ =tii c[ te
fac praf! Te dau gata cu noutatea.
— Ia zi, nene Alecule, ai servit vreodat[ lipitorilor de capitali=ti
=a=l`curi?
Se uit[ la mine, de parc[ nu i-am achitat nota.
2
Sunt or[=ean sut[ la sut[, or[=ean prin na=tere =i din convingere.
Am locuit la \ar[ numai dou[ luni, anul trecut =i acum

Unchiul din Paris
doi ani, c`nd ne-am dus cu tot institutul la culesul viilor. Pot
deosebi cu u=urin\[ o gr[mad[ de cartofi de-o ciread[ de vaci,
dar cam la at`ta se limiteaz[ cuno=tin\ele mele ]n ale satului.
Dac[ le-am mai completat cu ceva ]n cele dou[ luni de imens
ajutor adus gospod[riei s[te=ti, pot vorbi doar de c`teva indigestii,
rezultat al mustului la discre\ie, c`t =i de o s[pt[m`n[
]ncheiat[ de ploi ciob[ne=ti, anul trecut. Am avut o pl[cere
imens[, la ]ntoarcerea acas[ pantofii ar[tau ca dou[ jivine
nesalvate de la potop...
A=a c[ — mersi! — prefer asfaltul ne]nsufle\it =i dur drumurilor
de humus, lipsite de orice personalitate dac[ e vorba s[ dea ochii
cu o ploaie, prefer aburii de benzin[ =i bitum ]ncins oric[rui
v[zduh s[n[tos =i d[t[tor de for\e noi, dar plin de b`z`itul
optimist =i insistent al \`n\arilor...
Mai ales, dac[ e vorba s[ petrec o lun[ ]ntreag[ ]ntr-o barac[
de sc`nduri, ini\ial destinat[ altor scopuri dec`t dormitului...
Dar dac[ e vorba de o c[l[torie!...
O c[l[torie la volanul unei ma=ini care aproape ]\i apar\ine, gata
s[-\i satisfac[ orice moft din tot sufletul celor c`teva zeci de cai
struni\i ]n motor, ei bine, dac[ e vorba de asemenea chestiuni, via\a
la \ar[ mi se pare cel pu\in ideal[! Nici tu inspec\ie auto, nici tu
semnale rutiere, nici tu amenin\area unei amenzi ori =i mai r[u:
numai hopuri =i copaci, bolovani =i =an\uri…
Dar toate astea, deocamdat[, numai teoretic...
Practic: dup[ primul pod o iau la st`nga =i m[ a=tern unui
drumeag destul de ]ngust, dar b[tut bini=or. Culesesem datele
]n restaurant.
Peste vreo trei-patru kilometri aveam s[ ating \inta, mai bine
zis, una din \intele neprev[zute ale c[l[toriei.
Unchiul pare cufundat ]ntr-o toropeal[ vecin[ cu somnul. Vinul
b[ut cu mo=negii =i coniacul sorbit ]n prezen\a mea (]ntre noi
fie vorba, nu-mi place b[utura, adic[ pot suporta numai berea,
dar o ]nghit la rang de mare maestru), la care mai ad[ug[m =i
ramolismentul cuvenit v`rstei, =i-au spus cuv`ntul.
67

68 Aureliu Busuioc
Ap[s pedala acceleratorului p`n[ la refuz. Ma=ina m[ ]n\elege
pe dat[. Viteza cre=te vertiginos. Am b[nuit totdeauna c[ pe un
drum de \ar[ se merge mult mai moale dec`t pe asfalt! }n
retrovizor peisajul cu porumb =i floarea-soarelui se transform[
]ntr-un uria= nor de praf =i dac[ vre\i s[ numi\i lucrul [sta
inconvenient, afla\i c[ e singurul. Praful r[m`ne departe ]n urm[,
ai senza\ia c[ zbori ]naintea propriei umbre. Iau pe dou[ ro\i
un viraj nea=teptat, nu ascund, am tr[it c`teva clipe foarte pline,
]n schimb voi putea povesti lucrul [sta ca o realitate v[zut[!
Dar...
Am fost totdeauna contra iriga\iei (dac[ a transporta apa prin
\evi uria=e se nume=te astfel), cred c[ natura e mult mai ]n\eleapt[
dec`t o socotim noi: plou[ c`nd trebuie s[ plou[, e secet[,
tot din considerente superioare ]n\elegerii noastre. +i dac[ fr`nele
unui „Moscvici“ n-ar fi fost a=a cum sunt, cred c[ a= fi asistat la
propriul meu final. Un sf`r=it foarte spectaculos, e drept, dar mult
mai pu\in dorit...
Reu=esc s[ opresc ma=ina la centimetri de \eava cu pricina, m`na
]ntins[ instinctiv ]n pieptul unchiului nu-l poate ]mpiedica s[-=i
rezeme brusc fruntea de parbriz =i totul se afund[ ]ntr-un fum gros
=i ]n[du=itor: ne ajunge din urm[ ca un blestem propria crea\ie —
praful... Unchiul ]=i freac[ fruntea, se uit[ la mine =i tu=e=te:
— +tii c[ are un geam rezistent?!
Volanul tremur[ ]n m`inile mele ca un pui de pas[re. G[sesc
trecerea mult mai la st`nga. Slalomul motorizat a murit. Tr[iasc[
viteza normal[...
— De fapt ]ncotro mergem?
— Unchiule, ce-ai zice de-o baie?
}i sunt recunosc[tor pentru tactul de care d[ dovad[.
— O idee grozav[! Dar...
Nu mai termin[ vorba: Nistru apare simplu, de parc[ ar fi
]n\eles =i el c[ e cazul s[ se arate — am f[cut vreo cincisprezece
kilometri.

Unchiul din Paris
Cobor`=ul e abrupt, drumul pare s[ nu fi =tiut alt vehicul dec`t
tractorul, dar e prea t`rziu s[ mai dau ]nd[r[t. Unchiul ]=i str`nge
g`tul ]ntre umeri ca un b`tlan, dar nu zice nimic. Fr`nele sc`ncesc
jalnic.
Opresc sub ni=te s[lcii, la c`\iva pa=i de ap[. Sunt leoarc[ de
sudoare.
— E=ti un aventurier, b[ie\el! Ce zici?
Nu zic nimic. E foarte cu putin\[ s[-mi tremure =i glasul.
Deschid capota. Totul — normal. Bun[ ma=in[.
Unchiul a =i s[rit ]n ap[. }noat[ voinice=te, din c`teva mi=c[ri
e pe la mijloc.
M-am mai sc[ldat ]n r`ul acesta, dar v[ spun sincer, n-am avut
niciodat[ ambi\ia s[-i p[r[sesc malul. Sunt pentru cabotaj. Acum
]ns[ trebuie s-o fac. N-am ]ncotro. E o chestie de ambi\ie =i
onoare.
M[ urc pe malul cel[lalt la vreo jum[tate de kilometru mai
jos de punctul vizat. Al dracului repede apa! }mi v`j`ie urechile
=i capul, nu ]n\eleg nimic.
Interesant, este pe undeva vreun pod ca s[ m[ ]ntorc la
ma=in[?!
Mo=ul se b[l[ce=te ca un campion olimpic. Vine p`n[ la doi
pa=i de nisipul pe care zadarnic ]ncerc s[-l ]nc[lzesc, ]noat[ contra
curentului, se ]ntinde pe spate =i st[ nemi=cat ca o buturug[...
— Andrie=! Hai la ap[! e grozav[!
Te cred c[-i grozav[! Am auzit despre Sena c[-i r`ul cel mai
c`ntat =i cel mai murdar din lume. Dar s[ mai intru o dat[ la
undele astea cristaline?... Pardon!
Unchiul se ]ntinde pe nisip l`ng[ ma=in[.
Probabil, trebuie s[ plec[m.
Adio, iubi\ii mei p[rin\i, n-am fost un fiu grozav, dar am \inut
la voi.
Aura, p[cat c[ nu m-ai ]n\eles.
}n floarea v`rstei, ]n floarea v`rstei, ]n floarea...
69

70 Aureliu Busuioc
Scot un chiot mai dihai ca Tarzan =i m[ arunc ]n valuri. Intuiesc
ce e cu strig[tele de r[zboi ale pieilor-ro=ii: ]=i mascheaz[ spaima...
Dobor c`teva vechi recorduri de vitez[ pe felurite distan\e:
mai ]not =i vreo zece metri prin pietri=ul de pe malul cu ma=ina
=i unchiul. Ce conteaz[ coate =i genunchi zdreli\i! Principalul e
c[ nu va avea nimeni satisfac\ia s[ declare c[ am b[ut ap[ dintr-un
r`u pe jum[tate secat...
M[ ]mbrac urgent, umbrele se lungesc spre r[s[rit, e timpul
s[ ne vedem de drum.
— Unchiule... ]l strig ]ncet.
Nu r[spunde. E bine obosit...
Dau s[-l ating de um[r =i r[m`n paf: am`ndou[ picioarele =i
pieptul sunt acoperite de cicatrice. Mai ales picioarele — are
aproape toate degetele lipite...
Deschide ochii =i sare:
— Gata? Mergem? Sunt ]mbr[cat ]ntr-o clip[! Pe spate are
ni=te urme, de parc[ l-ar fi trecut un tractor cu =enile.
— }nainte?
Ie=im la =osea f[r[ alte complica\ii. Asfaltul ne prime=te de
parc[ nici nu l-am fi ]n=elat cu un drum p[c[tos =i plin de hopuri.
Dac[ a= fi avut un jurnal de bord, a= fi putut nota: „Ora 9.30 —
p[r[sit ora=. Ora 16.35 — parcurs 85 km, ajuns 60 km de la
punctul de plecare“. Cam s[r[cu\...
— La cine mergem, unchiule?
Nu se gr[be=te s[-mi r[spund[. }mi face impresia c[ nici el
nu =tie mai mult ca mine.
Am ]n\eles.
Tac.
C[l[torim ]n c[utarea timpului trecut, a amintirilor, a unor
oameni care s-ar putea s[ nu mai fie, dar care au fost =i au
]nsemnat ceva pentru tine, ]n c[utarea locurilor de joac[, a
locurilor de alt[dat[, dar ref[cute din temelii ast[zi, c[l[torim,
]ntr-un cuv`nt, dup[ lacrimi!

Unchiul din Paris
Vezi cum te ]n\eleg, unchiule? Vezi c[ ]ncep s[ devin =i eu
romantic?! Repede m[ apuc s[ scriu poezii, poate, chiar o pies[.
Tigrul va avea grij[ s-o pr[vale numaidec`t cu ideile lui ]nnoitoare!...
Apropo de ideile lui.
Marea lui pasiune sunt ]nscen[rile. L-a ]nscenat pe Creang[
(„D[nil[ Prepeleac“ — pentru copii, [ia ce ]n\eleg!) =i l-a jucat
]n costume care aminteau de o recep\ie la regina Victoria; l-a
]nscenat pe t`n[rul Verter; a fost un vodevil de toat[ frumuse\ea
— singurul atribut de epoc[ era cilindrul t`n[rului pl`ng[re\, pe
care (cilindru!) se a=ezau pe r`nd to\i actorii. Sper c[ ultima lui
idee e legat[ de punerea ]n scen[ a manualului meu de histologie,
]n care vor juca, bine]n\eles, vreo cincizeci de hipi =i bitnici (noul
contra vechiului!). }n general, cred c[ nu poate fi nimic mai
caraghios pe lumea asta dec`t un b[tr`n care-=i uit[ v`rsta...
P[strez viteza ]n limitele permise de regulamentul circula\iei.
E un mare noroc c[ nu-i =i Aura cu noi. Mi-o ]nchipui: „Riki,
e=ti un prost! Cine gone=te ma=ina ]n halul acesta?!“ De=i, dac[
e s[ punem m`na pe inim[, s[ judec[m la rece adic[, n-ar fi stricat
deloc s[-mi stea aici, al[turi... Cel pu\in a= fi avut cu cine s[ mai
schimb o vorb[, dou[, c`t timp mo=ul rumeg[ pingeaua dulce a
amintirilor...
— Andrei (tresar, credeam c[ doarme), Andrei, tu nu-\i po\i
]nchipui lucrul [sta =i a= vrea s[ nu-l cuno=ti niciodat[... Tu nu
=tii ce ]nseamn[ s[ tr[ie=ti printre str[ini. Dar str[ini ]n toat[
puterea cuv`ntului. Tu nu =tii ce ]nseamn[ s[ stai s[pt[m`ni
]ntregi f[r[ s[ auzi un cuv`nt de la cineva, s[-\i fie dor de-o vorb[
omeneasc[, chiar ]ntr-o alt[ limb[, dar s[ r[zbat[ din ea un pic
de c[ldur[, de ]n\elegere, de ]mb[rb[tare... Tu nu =tii ce ]nseamn[
s[ stai la un pahar de vin cu un cunoscut, s[-\i ]nchipui c[ \i-i
prieten numai pentru c[ nu \i-a f[cut nici un r[u =i s[-l vezi =i
pe [sta cum se tot uit[ la ceas, cum se ridic[ =i pleac[... Tu nu
=tii ce-i singur[tatea...
71

72 Aureliu Busuioc
Adev[rata singur[tate, ]n mijlocul unei mul\imi st[p`nit[ de
un singur g`nd: banii! Banii! Un an ]ntreg — tu nu =tii c`t de
lung poate fi un an! — un an ]ntreg s[ nu-\i calce piciorul ]ntr-o
cas[ de om... Poate m[ r`zi, poate-\i ]nchipui c[-s un exaltat, dar
nu-s altceva dec`t unul care a stat singur ani mul\i. +i-s gata acum
s[ m[ prind la vorb[ cu oricine, s[ discut despre orice, s[ m[
]mbr[\i=ez cu to\i trec[torii =i s[ =tiu c[ n-o s[ se uite nimeni la
ceas =i n-o s[ se ]ntrebe nimeni „ce-o mai fi vr`nd =i [sta de la
mine?“ +i chiar dac[ o s[ se ]ntrebe cineva — s[ =tiu c[-s ai mei
cei care m[ iau peste picior, ori se satur[ de vorbele mele! Ai
mei! A=a cum au fost ai mei =i...
Glasul ]ncepe s[-i tremure =i tace.
Te-a= ]n\elege cu pl[cere, unchiule, nu te sup[ra, dar ]mi vine
cam greu: ]ntr-adev[r nu cunosc acest gen de singur[tate. +tiu doar
singur[tatea pe care mi-o caut singur, dar, probabil, asta e cu totul
altceva. Adic[ nu, parc[ b[nuiesc ceva, ceva ]n genul [sta am tr[it
chiar acum c`teva clipe, c`nd mi se p[rea c[ dormi... Dar se vede
treaba c[ o ]ncurc =i de data asta. Hai s-o l[s[m moart[. Te
comp[timesc, natural, dar nu te sup[ra, un pic cam abstract.
La drept vorbind, nu: mint. Nu te comp[timesc deloc. Nu-mi
plac vorbele mari, dar d[-o-ncolo: nu era cazul s-o =tergi de aici
ca s[ ajungi un p`rlit de chelner... Fie =i la Paris! A= da mult s[
v[d =i eu Parisul, dar s[ alerg cu =erve\elul ca s[ scutur firimiturile
de pe masa oric[rui mocofan — s[ ne fie cu iertare — nu! Ori,
dac[ a= fi ajuns la zilele astea, acolo a= fi r[mas — pierdut pentru
totdeauna.
— Unchiule (tresare speriat), iart[-m[, se prea poate s[-\i pun
tot felul de ]ntreb[ri idioate, dar numai din cauza... }n fond, ce
=tiu eu despre tine? Uite, s[ zicem atunci era oare nevoie s[ pleci
numaidec`t?
— Numaidec`t.
— Nu-\i pl[cea s[ fii mecanic de r`nd... Visai, probabil, la
milioane, nu?

Unchiul din Paris
R`de.
— +i n-ai reu=it s[ prinzi norocul de barb[, a=a-i?
R`de.
}ncepe s[ m[ enerveze.
— Ai plecat la risc. +i ai pierdut. Ei =i? Nu e=ti singurul. S-au
mai fript at`\ia!...
Nu mai r`de.
— +i n-ai s[ te plictise=ti?
— De ce?
— Dac[-\i povestesc c`te ceva despre mine?
M[ ia ]n serios. L-am atins la sensibil.
— Nene Alecule, ai cuv`ntul meu: la primul c[scat o s[-\i
declar sincer c[ mi-i somn. }n regul[?
— }n regul[. A=adar...
A=adar, cum se obi=nuie=te ]n asemenea cazuri: ma=ina ]nghi\ea
kilometri din panglica =oselei, soarele nu mai ardea
nemilos, din motive de dup[-amiaz[; prin geamurile deschise
p[trundeau ]n salon miresme de iarb[ ars[, de porumb ve=ted
=i alte plante agricole; el avea un glas egal, aproape monoton,
ochii lui tri=ti priveau ]n propriul trecut, dar cel care st[tea al[turi
de d`nsul ]i sorbea cuvintele. Drept care a =i notat, desigur
p[rtinitor =i cointeresat:
PRIMA POVESTIRE A UNCHIULUI ALEXANDRU
DESPRE VIA|A +I C{L{TORIILE SALE
(care lucru l-ar fi putut face par\ial =i sora lui mai mic[,
Alexandra, dar nu l-a f[cut din felurite motive).
}n 1918 terminasem =coala normal[ de ]nv[\[tori odat[ cu
fratele mai mare, Anatolie. Nu, nu r[m[sese repetent, pur =i simplu
tata, \[ran chibzuit, dar destul de str`mtorat ]n mijloace, ]l \inuse
acas[ un an ]ntreg, s[ m[ a=tepte pe mine =i ]n felul acesta, cu un
singur schimb de c[r\i, cu o singur[ gazd[ =i la o singur[ mas[,
73

74 Aureliu Busuioc
studiind acelea=i materii =i ajut`ndu-ne astfel unul pe altul, s[ nu
provoc[m o sp[rtur[ prea mare ]n micul buget al familiei =i, totu=i,
s[ ajungem oameni.
Tata nu fusese luat pe front, avea ochiul drept stricat, dar caii
lui luptau pe undeva, a=a c[, lipsit de posibilitatea s[-=i lucreze
pu\inul p[m`nt, ]l vinde =i ]n =aisprezece se mut[ la ora=. Peste un
an avea s[ moar[ mama dup[ na=terea destul de t`rzie a surorii
Alexandra.
Cump[rase o c[su\[ cu gr[din[ la marginea ora=ului =i devenise
un fel de zarzavagiu. }n orice caz, ne hr[nea cumva =i ne
]mbr[ca, ba mai dovedea s[ se-ngrijeasc[ =i de micul broscoi — sora
noastr[, care avea, c`nd sf`r=eam =coala, abia un an =i jum[tate.
}n ora=, ba chiar =i ]n =coala noastr[, se petreceau lucruri din
cele mai ciudate. Se ]ntorceau solda\i de pe front, f[r[ ]nvoire, se
creau comitete, aveau loc tot felul de adun[ri, se tr[gea cu armele
]n mul\ime, se operau arest[ri, poli\ia era c`nd turbat[, c`nd
disp[rea cu totul, ]mp[rat nu mai aveam — ]ntr-un cuv`nt, se
preg[tea, vorba lui tata, „sf`r=itul lumii“. At`ta doar c[ eu =i fratele
ne vedeam de ]nv[\[tur[, de=i uneori se ]nt`mpla s[ fim la lec\ii
numai noi doi... Voiam s[ ajungem oameni =i ]n acest scop trebuia
s[ ascult[m de cei mai mari, s[ nu ne amestec[m ]n politic[, unde
nu ne fierbea oala, =i principalul — s[ m`nc[m cartea...
Dup[ terminarea =colii aveam s[ schimb[m \arul pe rege...
}ntre timp, dup[ numeroase examene, eram considerat apt pentru
a preda ]n clasele primare (fratele Anatolie renun\ase la ]nv[\[m`nt,
se aranjase contabil la o firm[ particular[) =i primeam numirea
]ntr-un sat din sud... L`ng[ Tatarbunar. O s[r[cie =i o mizerie de
nedescris. Foame, p[duchi… +coala — o ]nc[pere de v[l[tuci cu
un geam de-o palm[ — iarna nu avea aproape nici un elev: n-aveau
cu ce se ]nc[l\a, n-aveau cu ce se ]mbr[ca. }i ]nv[\am pe copii s[
c`nte „Tr[iasc[ regele“, s[ numere =i s[ scrie…
C`nd am fost chemat ]n dou[zeci =i cinci la armat[, am primit
lucrul acesta aproape cu bucurie: nu aveam s[ mai v[d toat[ mizeria

Unchiul din Paris
ceea uman[. Protest? Lupt[? Nu-mi d[dea prin cap a=a ceva.
Omene=te, ]i comp[timeam, desigur, dar... Nu m[ ocupam cu
politic[...
Am f[cut =coala de ofi\eri de rezerv[ la avia\ie. Cu atmosfera
cazon[ eram obi=nuit de la =coala normal[, cu munca p`n[ la
]ndobitocire eram deprins, tata nu sl[bea h[\urile nici o clip[,
mecanica ]ns[ m[ atr[gea, ]mi pl[cea pur =i simplu, eram considerat
unul dintre cei mai buni cunosc[tori ai aparatelor, de=i aparate
aveam abia vreo zece — „Farman“-uri =i „Bregué“-uri, orice automobil
de azi alearg[ de trei ori mai repede... }n armat[ des–
coperisem c[ sunt bun pentru lupte — peste un an deveneam campionul
=colii, ba mai mult, luam =i titlul de campion inter=coli —,
a=a c[ nu m-am mirat deloc =i am acceptat imediat, c`nd mi s-a
propus s[ r[m`n ]n cadrele active ale avia\iei. Ofi\er, cu toate c[
mi se promisese, n-am fost f[cut, aveam s[ ]n\eleg mai t`rziu de ce,
dar am lucrat mecanic la sol =i de bord vreo cinci ani, p`n[ prin
treizeci =i doi, c`nd am fost, pur =i simplu, concediat. Comandantul
=colii mi-a expus situa\ia direct: „E=ti un mecanic excelent, dar e=ti
basarabean. Domnului general nu-i plac basarabenii. +i, mai ales,
bol=evicii…“ Era prima lovitur[ pe care o primeam. Eu, omul
apolitic =i ]ndr[gostit de meserie p`n[ peste urechi, eram considerat
bol=evic =i m[car s[ fi ]n\eles ce ]nseamn[ asta!...
}ntors acas[, aveam s[ dau de bucurii =i mai mari. Tata abia o
mai ducea, ochii nu-l mai serveau aproape deloc, gr[dina nu-i d[dea
dec`t banii pentru impozite, jum[tatea mea de leaf[, pe care i-o
trimiteam, abia dac[ ajungea pentru ]ntre\inerea Alexandrinei,
acum fat[ mare, la =coala normal[ =i ea...
Aveam treizeci =i unu de ani, f[r[ nici o situa\ie, ne]nsurat.
M-am aranjat, dup[ multe c[ut[ri =i rug[min\i, la un atelier
de repara\ii auto-moto, =i numai datorit[ faptului c[ aveam un pic
de nume la luptele greco-romane, iar proprietarul atelierului era
un suporter pasionat. Pe de alt[ parte, un sportiv cu anumit[ faim[
75

76 Aureliu Busuioc
ar fi putut contribui cumva =i la sporirea num[rului de clien\i,
destul de pu\ini pe vremea ceea...
}mi pl[cea meseria, lucram pe cinste, n-avusesem nici o pl`ngere
din partea clien\ilor, care, ]ntr-adev[r, nu c[ d[deau n[val[, dar
se-nmul\iser[ sim\itor. Acesta a =i fost primul motiv de scandal cu
st[p`nul. M-a chemat ]ntr-o zi =i mi-a dat de ]n\eles c[ nu-i prea
mul\umit de mine. Nu m[ socoate suficient de iste\... Nu-l ]n\elegeam.
Dup[ p[rerea mea, n-avea nici un motiv s[ m[ ia de lene=
sau nepriceput. Ei bine, anume nepriceput m[ socotea. Dar nu ]n
meserie, ci ]n afaceri: repar`nd prea con=tiincios o ma=in[ sau o
motociclet[, ]nseamn[ s[ n-o mai vezi ]n atelier! Iar lucrul acesta...
N-am f[cut ce m[ ]ndemna inima s[ fac: s[-l pocnesc ]n numele
tat[lui. Era prea greu s[ g[se=ti undeva de lucru. +i aveam o fat[,
eram logodi\i. +i tata st[tea tot mai r[u...
Peste un timp aflu c[ m[ jefuie=te bine =i la plat[. }n alte ateliere
mecanicii primeau aproape dublu! M-am dus frumos s[-i cer socoteal[.
M-a rugat s[-i ar[t contractul prin care =i-ar fi luat angajamentul
]n general s[-mi pl[teasc[. N-aveam ce s[-i r[spund... Eram
]ntr-o situa\ie f[r[ ie=ire.
Atunci am ]nceput s[ m[ g`ndesc =i eu altfel la lucrurile astea.
Dar, din p[cate singur... Politica era, vorba tatei, pentru =mecheri
=i ho\i. }n atelier lucrau de to\i vreo dou[zeci de oameni =i prea
mare prietenie cu mine nu f[ceau. M[ socoteau omul patronului:
m[ primise la lucru c`nd erau pline drumurile de =omeri! Unul
singur, l[c[tu=ul Vasile Oprea, ]ncerca s[ lege vorb[ cu mine, dar
prea mi se p[reau suspecte aluziile lui =i, ]n general, nu-l puteam
]n\elege ce vroia. Singura mea alinare erau luptele, acolo-mi turnam
tot focul =i satisfac\ia victoriilor f[cea pentru moment s[ treac[ pe
planul doi toate necazurile. Natural, =i banchetele care urmau...
+i uite-a=a, p`n[ ]n treizeci =i trei, c`nd a venit neam\ul cela.
Atunci l-am ]n\eles eu pe Oprea c[-mi vroia omul binele. Dintr-o
vorb[ din alta — c[ ne ]nt`lneam tot mai des, nu numai la

Unchiul din Paris
atelier, chiar =i la c`te un p[h[rel — aflu eu c[, vorbind despre
patron a=a cum vorbeam, nu f[ceam altceva dec`t politic[!
Mai pe scurt, ]n anul treizeci =i =ase ]ndeplineam tot felul de
misiuni ale organiza\iei noastre ilegale =i m[ preg[team s[ fiu primit
]n r`ndurile partidului comunist. Nu mai eram tinerel.
Eram logodit cu o fat[ minunat[. Maria... Lucra la fabrica de
tutun. Ne iubeam, dar am`nam mereu c[s[toria: nu b[nuia nimic
=i nu =tiam, dac[ am dreptul s[-i propun =i ei o via\[ — sunt sigur
c[ ar fi acceptat-o, era o fiin\[ minunat[! — o via\[ legat[ de risc
zilnic, de lipsuri, de arest[ri =i ]nchisori, pentru c[ asta ]nsemna
ilegalitatea...
Cu Vasile Oprea ne lega o prietenie str`nsa =i sincer[, a= putea
spune c[ era de fapt primul =i singurul meu prieten. Mai cuno=team
abia vreo doi oameni din organiza\ie, legile conspira\iei erau aspre,
dar =tiam c[ ]n munca ilegal[ nu e nimic mai important dec`t s[
=tii c[ ai tovar[=i, c[ ]n caz de nevoie vei fi ajutat =i ap[rat, c[
tovar[=ii vegheaz[.
}mi cuno=team acuma =i du=manii: le sim\eam apuc[turile, acum
le =tiam =i mutra. Erau mul\i. Foarte mul\i.
+i c`nd a ]nceput Revolu\ia Spaniol[...
Ei bine, =tiam c[ locul meu e acolo! }n prima linie. S[-mi ap[r,
s[-mi ajut tovar[=ii de clas[! +i s[ pl[tesc cu v`rf =i ]ndesat toate
poli\ele neachitate...
Vasile era =i el de aceea=i p[rere. Peste c`teva zile avea s[-mi
comunice c[ tovar[=ii de la conducerea organiza\iei n-au nimic
]mpotriv[, c[ pot ]ntreprinde toate demersurile pentru a c[p[ta
pa=aportul spre Fran\a — una din pu\inele c[i pe care se putea
ajunge ]n Spania —, dar c[, ]ntre timp, trebuie s[ m[ preg[tesc de
intrarea ]n partid.
Manifestele lansate cu ocazia r[zboiului civil din Spania umpluser[
ora=ul. }n ]mprejurimile casei, unde era instalat[ tipografia
portativ[, fuseser[ v[zu\i de c`teva ori agen\i ai siguran\ei. Trebuia
77

78 Aureliu Busuioc
g[sit un alt loc, mai sigur, ori cel pu\in o ascunz[toare vremelnic[.
Era misiunea mea. Sarcin[ de partid.
}n octombrie nou[ sute treizeci =i =ase trebuia s[ devin membru
al partidului comunist!
Numai c[ ]n septembrie avea s[ se hot[rasc[ soarta mea pentru
aproape patruzeci de ani ]nainte...
Sora Alexandrina terminase =coala =i era ]nv[\[toare ]ntr-un sat
de pe malul Nistrului. A= fi putut s[ m[ bizui pe ea, dar drumul
era cam departe, mijloacele de transport — ]nt`mpl[toare, a=a c[
varianta asta c[dea.
Acas[ la noi — s-ar fi putut, dar tata ]mb[tr`nise tare, devenise
foarte capricios =i nu-i puteai ghici niciodat[ g`ndurile.
Locuia pe vremea aceea chiar ]n centrul ora=ului o rud[ dep[rtat[,
un fel de m[tu=[ mult mai t`n[r[ ca mine, fiica unor proprietari
de p[m`nt foarte ]nst[ri\i. N-am s-o numesc. Au trecut mul\i
ani...
Studia franceza la Ia=i, era o fat[ cam z[p[cit[, dar una la
p[rin\i, i se satisf[ceau toate capriciile, =i unul din capriciile acestea
era garsoniera, pe care o ocupa singur[ ]n centru. Venea deseori
pe la noi, mai ales c`nd era Alexandrina acas[, dar continua s[ ne
viziteze =i mai t`rziu. }n orice caz, ori de c`te ori pleca la studii,
]mi ]ncredin\a mie cheia =i nu logodnicului ei, un mare amator de
petreceri fundamentale...
Ce-i drept, de data asta, ]nainte de plecare, avusese loc un mic
incident, c[ruia nu-i d[dusem, din nefericire, prea mare importan\[,
adic[, mai precis, nu-i d[dusem nici una: la gar[, unde-o condusesem,
]nainte de a-mi ]nm`na cheia, se repezise la mine ca s[
m[ acuze de complicitate cu netrebnicul ei logodnic, ocupat ]n acea
clip[ cu bagajele. V[rsase un pahar de lacrimi amare, ca imediat
s[ moar[ de r`s, dar, cum o =tiam prea bine, am ]ntors chestiunea
]n glum[, o =i consideram glum[, de altfel! Am fluturat mult[ vreme
batista ]n urma trenului care-o ducea, =i foarte cur`nd aveam
s[-mi dau seama, c[ ]n munca de ilegalist nu exist[ fleacuri...

Unchiul din Paris
Tovar[=ii, c[rora, se ]n\elege, nici nu le pomenisem de m[runtul
incident, erau de aceea=i p[rere, c[ o ascunz[toare mai bun[ nu se
poate g[si: ]n centrul ora=ului, acolo unde comuni=tii nu prea sunt
c[uta\i, cas[ izolat[, st[p`na avea s[ lipseasc[ cel pu\in trei luni...
}n aceea=i noapte am transportat geamantanele. Peste trei zile
aveam s[ plec =i eu: primisem viza. }mi amintesc =i azi totul: or[=elul
Perpinian, strada Independen\ei, la domnul Gaston Cuin, de=i nu
aveam s[ cunosc nici or[=elul, nici pe ]ndr[zne\ul tovar[= Cuin, care
organizase at`tea treceri ilegale peste Pirinei.
}n ajunul plec[rii, c`nd m[ ]ntorceam din ora=, m[ acosteaz[ un
cet[\ean, ]mi cere un foc, m[ roag[ s[ nu fac g[l[gie =i s[-l urmez.
Cred c[ ar fi fost imposibil s[ nu recuno=ti de la o sut[ de pa=i un
agent al siguran\ei... }n apropiere ne a=tepta o ma=in[ cu al doilea
agent. Nu-mi prea f[ceam griji: la urma urmei, n-ar fi putut dovedi
nimeni c[ destina\ia mea e Spania =i nu Fran\a; =i mai pu\ine motive
s[ m[ nelini=tesc: cazier nu aveam, nu observasem vreodat[ s[ fiu
urm[rit, m[ ]ngrijeam =i eu =i tovar[=ii de lucrul acesta.
+i iat[, m[ trezesc cu ma=ina oprit[ ]n fa\a garsonierei... }mi
]nghe\ase s`ngele ]n vine: eram pierdut!
„Nu =tiu nimic“.
Acest lucru era singurul pe care puteam s[ li-l spun. +i singurul pe
care trebuie s[ li-l spun. Bine]n\eles, amprentele digitale vor demasca
afirma\iile mele, dar ce altceva a= fi putut inventa? Principalul era s[
aflu cum au descoperit ascunz[toarea? Era vorba de o tr[dare, sau?...
R[spunsul la ]ntrebarea asta ]nsemna foarte mult.
Un agent r[mase ]n antreu, cel[lalt m[ invit[ ]n camer[:
— Po\i s[ ne spui ce e cu geamantanele acestea?
Erau ]nchise.
De pe divan, unde st[tea al[turi cu un sergent s[ri... ruda mea:
— Alecule, dac[ a= fi =tiut... Erau at`t de grele, credeam...
— Domni=oar[, interveni agentul, v[ rog s[ nu scoate\i nici o
vorb[ p`n[ nu v[ dau eu voie!
79

80 Aureliu Busuioc
— Bine, dar credeam c[ e cadavrul lui...
— Duduie, ]nchide gura! url[ agentul. }n\elesei tot: era vorba
de o ]nt`mplare idioat[, stupid[, dar nu de o tr[dare sau un denun\.
Adic[ nu mai era nimeni amestecat. Eu aveam s[ rezist cumva...
— Te-am ]ntrebat ce e ]n geamantanele astea! Sunt ale tale?
Trebuia s[ mai c`=tig timp.
— De c`nd suntem la „tu“?
— Vrei poate s[-\i spun „Excelen\[“?
— Domnule inspector, uite ce vreau s[ te rog: p`n[ nu \i-am
r[spuns la ]ntrebare, p`n[ nu =tii ce e ]n geamantane =i p`n[
nu-mi po\i dovedi ]ntr-un mod absolut legal c[ le-a= fi furat sau
am ]mpachetat ]n ele cadavrul unui bog[ta=, afl[ c[ sunt un cet[\ean
tot at`t de nevinovat ca =i dumneata. Ca s[ fim ]n\ele=i. De unde
=tii c[ nu apar\in prefectului?
— Bine, o l[s[ mai moale, spune-mi atunci dumneata ce e cu
aceste geamantane? Ale cui sunt =i ce ai ]n ele? Ni s-a pl`ns proprietarul
apartamentului, a apelat la noi!
— Ba nu, am chemat un serg... ]ncepu ruda.
— Taci! Duduie, ]nc[ o vorb[ =i...
Adic[ =tiau ce con\in valizele...
— Dumneata nu vrei s[ vorbe=ti, domnul... domnul?..
— N-a\i =tiut pe cine aresta\i? eram profund mirat.
— Te-am re\inut, nu te-am arestat ]nc[. Poftim!
S-o fac pe niznaiul, ar fi ]nsemnat o arestare imediat[ =i, cine
=tie, poate mai r[u.
— Valizele acestea apar\in unui cunoscut al meu, m-a rugat s[
i le p[strez c`teva zile. B[nuiesc c[ sunt pline cu...
— Ei, ei?...
— Vede\i, care-i chestia... Cunoscutul meu e antrenor la haltere.
Presupun c[ are =i ]n valize fier[rie pentru sportul [sta de salahori.
— Serios? Presupui?...
Trebuia s-o fac =i pe sup[ratul.

Unchiul din Paris
— La urma urmei, ce vre\i de la mine? M[ acuza\i de furt?
— Noi nu te acuz[m de nimic. }ntreb[m. +i dumneata fii dr[gu\
=i r[spunde. Numele cunoscutului.
— }mi scap[... E din Bucure=ti. A plecat la Cern[u\i =i peste c`teva
zile revine.
— Aha... Un necunoscut ]\i las[ o valiz[ cu un om t[iat...
— Ce om t[iat! Parc[... ]ncepu s[ strige ruda mea.
— Duduie! agentul turba. Sergent, scoate-o ]n antreu!
Sergentul o lu[ de m`n[ =i-i f[cu v`nt pe u=[...
— }l =tiu de domnul +tefan... Numele de familie l-am uitat. A=
putea s[ mi-l amintesc.
— Poftim. Nu sunt gr[bit.
Trebuia s[ fac ceva. S[ inventez ceva, =i c`t mai plauzibil. Puteam
s[-l r[storn dintr-o lovitur[. Dar al doilea, cel din antreu? +i sergentul?
Nu, trebuia s[-i scot cumva de aici! Neap[rat! Afar[ ]nserase.
Imitam o g`ndire ]nfrigurat[: numele, numele!
— Ascult[, domnule inspector! }n definitiv, ce vre\i de la mine?
S[ desfacem valizele =i s[ control[m con\inutul. V[ declar limpede,
nu =tiu ce e ]ntr-]nsele! +i s[ a=tept[m proprietarul. Sau s[-l c[ut[m,
o s[-mi amintesc eu numele ista blestemat! +i, la urma urmei, nu
las[ omul a=a, de poman[ calicilor, patru valize de piele! Numai
pielea c`t face!..
— Patru valize? — mu=ca momeala. — Care patru?
Nu puteam juca dec`t „va banque“.
— P[i n-aveam s[ umplu garsoniera cu geamantane! Dou[ mai
u=urele le-am dus acas[ la mine.
Se ridic[ de pe scaun, se plimb[ prin camer[. Se opri ]n dreptul
valizelor. Deschise una:
— Poftim, prive=te.
Privii detaliile multiplicatorului cu v[dit interes. De altfel, ]l
vedeam pentru prima oar[.
— Ce-i asta?
— O facem pe niznaiul?
6 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
81

82 Aureliu Busuioc
Piesele erau pline de tu=.
— Ceva pentru tip[rit?
— Exact.
— +i interzice legea a=a ceva?
— Ale cui sunt geamantanele?
— |i-am spus, domnule! Uf, slav[ Domnului, intrasem =i eu la
idee c[ e poate un cadavru... +i ]n cel[lalt?
M[ cercet[ atent: o fac pe nebunul sau...
— Te-ai lini=tit cam devreme... Bine. E=ti gata s[ ne conduci =i
la celelalte dou[ valize?
}nghi\ea c`rligul!
— Bine]n\eles! Dar spune-mi, te rog, =i mie, e ceva grav la
mijloc?
M[ cercet[ atent, nu-mi r[spunse. Scoase o pereche de c[tu=e,
le ]nv`rti cu clinchet, le puse ]napoi ]n buzunar...
— S[ mergem.
}n coridor f[cu semn celuilalt. Acela ie=i.
— Sergent, ne a=tep\i aici. Nimeni nu s-atinge de nimic! Duduia
nu iese nic[ieri! }n\eles?
— ’|eles, don-subcomisar!
— Bine, dar..., o mai auzii pe ruda mea sucit[, care m[ b[ga ]n
cea mai nea=teptat[ ]ncurc[tur[ din via\[. +i dac[ m-ar fi ]ncurcat
numai pe mine...
Aveam casa ]n fundul unei cur\i nu prea mari, apoi urma gr[dina
=i mai departe lanurile de porumb =i floarea-soarelui. Vecini pu\ini,
nu prea curio=i, oameni s[raci =i nec[ji\i, obi=nui\i s[ se culce odat[
cu g[inile =i s[ se scoale odat[ cu ele. Singurul lucru care m[ punea
pe g`nduri era ma=ina: apari\ia unei ma=ini ]n cartierul [sta era
un eveniment, de=i uneori, f[c`nd proba vreunui automobil, m[
r[t[ceam cu el =i pe acas[... Din fericire, vecinii dormeau de mult...
M[ l[s[ s[ intru primul ]n curte. Spuse celuilalt s[ r[m`n[ la
porti\[. Trecui pe l`ng[ pridvor, aveam ]n spatele casei un fel de
hambar cu tot felul de vechituri =i unelte.

Unchiul din Paris
— }ncotro? m[ ]ntreb[ b[nuitor.
— Am aici un hambar...
— Acolo p[strezi dumneata lucrurile prietenilor?
— Dac[ a= avea un palat...
— Stai. Se opri s[ mediteze. P[un, vino-ncoa!
Veni =i cel[lalt. Tremuram — ]mi ghiciser[ planul...
— P[un, b[iatul [sta vrea, probabil, s[ ne duc[ de nas. Mergi
]n urma noastr[ =i fii atent!
— Nici o grij[!
}ncercai s-o fac pe revoltatul:
— Domnule inspector, m[ jigne=ti la tot pasul...
— Hai, hai, arat[-mi unde-s!
Deschisei u=a hambarului — sc`r\`ia al dracului. Tata avea
somnul greu, nu-mi f[ceam griji cu el. Principalul — s[ nu se
intereseze vecinii...
— N-ave\i un chibrit sau o lantern[?
— P[un, ia freac[ un chibrit!
N-a= fi ]n stare s[ povestesc m[car aproximativ cum s-au petrecut
lucrurile. Cred c[ a fost lupta cea mai scurt[ =i cea mai grozav[
din via\a mea. De fapt, nici n-a= putea-o numi lupt[ — mai degrab[...
Habar n-am cum s[-i zic... Atunci c`nd a sc[p[rat chibritul, l-am
=i lovit pe subcomisar — era al[turi, avea m`inile libere =i, probabil,
am f[cut lucrul acesta instinctiv. Mai c[dea ]nc[ ]n timp ce-l
pocneam =i pe al doilea. Eram voinic =i eram de o sut[ de ori mai
tare ca d`n=ii: eu aveam Spania! Ei...
I-am legat cu propriile lor centuri, iar din c[m[=i le-am f[cut
ni=te c[tu=e de toat[ frumuse\ea. Nu-=i reveniser[, ]i miruisem bine.
„S[ fug ]n c`mp, prin gr[dini, prin lanuri“, — acesta a fost
primul meu g`nd.
+i s[ fiu prins ]n cel mult o zi, dou[... Nu, mai puteam judeca
=i ]n\elegeam c[ o judecat[ la rece, nepripit[ e unica mea =ans[.
Mai era =oferul: peste o or[ cel mult d[ alarma. Luai unul din
83

84 Aureliu Busuioc
revolverele pe care le g[sisem ]n buzunarele sticle\ilor =i pe care le
aruncasem ]ntr-un col\ al hambarului, de=i m[ sim\isem tentat s[
le pun ]n propriul buzunar, =i m[ dusei la porti\[: =oferul mo\[ia
cu capul rezemat la volan.
}n c`teva minute st[tea =i el al[turi de st[p`nii s[i, care nu prea
d[deau semne de via\[.
Abia ]n clipa asta sim\ii c[ m[ ia cu rece: dac[ i-am ucis?
Respirau...
S[-i ]ncarc ]n ma=in[ =i s[-i duc undeva ]n c`mp — n-avea nici
un rost: oricum, autorul atacului era cunoscut — sergentul m[
v[zuse =i m[ =tia... Le controlai leg[turile =i c[lu=ele =i m[ ]ndreptai
spre cas[. Tata dormea. Luai geamantanul preg[tit din timp, m[
aplecai s[-mi s[rut b[tr`nul pe frunte — cine =tie, dac[ aveam s[-l
mai v[d! +i pe aici mi-a fost drumul...
}ncotro? Urcai ]n ma=in[: era un „Opel“ aproape nou, ma=in[
bun[ pentru vremurile acelea. Bacul — aproape plin. Diminea\a
aveam s[ fiu la Bucure=ti, la acceleratul de Paris...
Dar tovar[=ii?
}mi d[deam treptat, treptat seama de toat[ groz[via celor
petrecute: organiza\ia pierduse din cauza mea una din cele mai
trebuincioase =i temute arme...
L[sai ma=ina ]ntr-o strad[ l[turalnic[, neluminat[ =i m[ dusei
pe jos p`n[ la casa lui Vasile. Pe uli\e — nici \ipenie. B[tui la
geamul lui; ]mi r[spunse imediat, nu dormea.
— E=ti un mare conspirator, Alexandre. Era furios.
}i povestii totul de-a fir-a-p[r.
— Da... Nu-i o istorie prea vesel[. Tipografia pierdut[, tu ie=i
din joc, oricum, ]n c`teva zile vei fi arestat...
— Ba nu (eram plin de idei), tipografia o aduc ]n zece minute.
— Cum? Iar b[taie =i iar acte de eroism? Nu, b[iatule! Tu
trebuie s[ dispari. S[ sper[m c[ ai c`teva ceasuri. Tipografia las-o
pe seama noastr[... Tu...

Unchiul din Paris
A fost ultima oar[ c`nd l-am mai v[zut pe Vasile.
Peste c`teva ore de goan[ nebun[ eram ]n apropierea Gala\ilor,
l`ng[ lacul Brate=. Vreo dou[ sute de metri am ]mpins ma=ina cu
m`inile, benzina se terminase. C`nd am v[zut-o disp[r`nd ]n ap[,
m-am sim\it salvat.
A treia zi, noaptea, dup[ un drum f[cut, mai ales prin m[rfare
=i pe jos, b[team la geamul unui tovar[= din Constan\a — aveam
adresa lui =i un bile\el de la Vasile.
Mai pe scurt, dup[ vreo dou[ luni de ]ntemni\are voluntar[ ]n
casa prietenului de la Constan\a, dup[ o a=teptare care-mi p[rea
f[r[ sf`r=it, dup[ o adev[rat[ odisee tr[it[ ]n docurile portului, iat[m[
]mbarcat, mai bine zis, ascuns ]n cala unui cargou grecesc cu
destina\ia Tanger, dar — spre marele meu noroc — cu o escal[ la
Cartahena, port al Spaniei revolu\ionare... Dou[ s[pt[m`ni ]ncheiate
am blestemat toate m[rile lumii, inclusiv ]nsorita Mediteran[ —
era perioada furtunilor; dou[ s[pt[m`ni am m`ncat zilnic numai
at`ta, c`t poate m`nca un om normal la o cin[, dar c`nd ]n
diminea\a zilei de dou[zeci =i cinci decembrie, prima zi de Cr[ciun,
na=terea lui Mesia, a venit la mine matrozul acela negru ca fundul
ceaunului, omul acela de suflet, care m[ ascunsese ]n cal[, ca s[-mi
spun[ c[ ne afl[m ]n rada portului Cartahena =i c[ pe turnul Casei
portuare f`lf`ie drapelul ro=u al Revolu\iei Spaniole, ei bine, ]n
diminea\a aceea se n[=tea nu Mesia, m[ n[=team eu...
3
Oprisem ma=ina la marginea satului. Se ]nserase de-a binelea,
prin cur\i ardeau focuri vesele la cotloane, mirosea a lapte
proasp[t =i a fum, c`\iva pu=tani l[saser[ ]n plata Domnului
g`=tele dup[ care fuseser[ trimi=i =i desenau tot felul de semne
pe caroseria pr[fuit[ a ma=inii noastre. Ar fi trebuit s[ cobor, s[
dau cu ceva vorbe-n ei, dar nu coboram; unchiul t[cea concentrat,
85

86 Aureliu Busuioc
]=i amintea, probabil, imaginea unui ora= alb, sc[ldat ]n apele
de lumin[ ale dimine\ii, =i albastrul unei m[ri calde =i ]n
decembrie. +i, bine]n\eles, steagul ro=u f`lf`ind pe turnul unui
port cu aspect de ilustrat[, kilometrul acela de valuri m[runte,
mai pu\in albastre ]n apropiere, mirosind a petrol =i ulei, kilometru
pe care ]l str[bate ]not un t`n[r basarabean, venit aici s[
lupte =i s[-=i dea via\a pentru victoria unei cauze care-i apar\ine
=i lui...
Foarte curios, dar devin =i eu sentimental: l-am ascultat f[r[
s[ casc, cu toate c[ nu e un povestitor grozav; se vede c[ e o
chestie de ereditate.
Dar, la ora actual[, m[ intereseaz[ foarte serios ce are de g`nd
acum: st[m ]n mijlocul drumului =i nu-l prea v[d preocupat nici
de ad[post =i nici de stomac: eu sunt, totu=i, mult mai realist.
— Nene Alecule, sparg eu t[cerea, nu de alta, dar poate s[ r[m`n[
]ntreag[ prea mult[ vreme. Satul [sta, dup[ c`te ]n\eleg eu...
— E=ti prima oar[ aici?
— Prima...
— M-da... }n\elegi bine. {sta-i.
Iat[, a=adar, de unde vin =i eu pe jum[tate! Tata e din nord.
Nu simt deloc s[ mi se fi accelerat b[t[ile inimii. +i nici —
„un val de c[ldur[ ]l izbi ]n piept“. Un sat ca mai toate: case,
g`=te, g[ini, asfalt, praf... Acela=i magazin ]n centru, aceea=i Cas[
de cultur[ al[turi, lume mult[ — e sear[ =i se vede treaba c[ e
=i zi cu cinema.
— Unde tragem? — merg cu un kilometru pe or[; fiecare
muncitor de pe lanuri =i din livezi g[se=te de datoria lui s[ se
dea la o parte din calea ma=inii abia dup[ ce simte c[ nu mai
are ]ncotro.
— Opre=te =i tu undeva.
Opresc.
Cobor`m.

Unchiul din Paris
Nici un fel de urale, nici un miting. Lumea ]=i vede de treab[
f[r[ s[ se sinchiseasc[ de marea cinste ce i se face.
}n fa\a Casei de cultur[ stau grupuri-grupuri b[ie\i =i fete. Nu
par s[ ne ia ]n seam[. Unchiul se opre=te l`ng[ o gr[mad[ de
fl[c[i care discut[ ceva foarte aprins.
— Stanca? ]ncearc[ unul s[-=i aminteasc[. Noo... N-avem a=a
famelie ]n sat.
— Da pe doctor, m[i, o ]ntinde lene= altul. Pe doctor cum ]l
cheam[?
— Timofeev!
— Aha! Da, e pe-aproape...
Spiritual!
Trece un b[rbat voinic, cu un sac bine ]nc[rcat =i ]n urma lui,
la cei trei pa=i care ]nseamn[ respectul =i dragostea fa\[ de so\
(a=a b[nuiesc eu, cel pu\in!), o femeie cu dou[ sape ]nvelite ]ntr-o
basma.
— Stanca? se mir[ b[rbatul =i pune sacul jos, rezemat de
ma=in[. Femeia continu[ s[ p[streze distan\a. Stanca, vas[zic[...
Aprinde o \igar[, trage din ea cu nesa\. Da dumneavoastr[ cine
sunte\i?
Nu e prima oar[ c`nd observ acest lucru: \[ranii no=tri sunt
extraordinar de vigilen\i.
— A, c[l[tori, se-nvoie=te gospodarul. C[l[tori\i, cum se
spune... Stanca... Este unul Stanca. Secretar la comsomol. Numai
c[ nu-i acas[. La ni=te cursuri, de v’o lun[... Alt Stanca? Nu, alt
Stanca nu mai este... Au fost ei, dar nu mai sunt... Tat[l aistuia
a mai fost, dar s-a r[sturnat an\[r\ cu tractorul.
— Timofte Stanca, s[racul, Dumnezeu s[-l ierte! femeia nu
pare chiar at`t de sfioas[. Bun om mai era... B[rbatul ]=i cerceteaz[
o vreme so\ia, apoi se declar[ de acord:
— Bun... Trage ap[sat din \igar[, o m[soar[ din ochi cam c`t
o mai fi r[mas, mai trage o dat[, o arunc[ pe =osea =i o calc[
lung cu talpa. Sunte\i de la comsomol?
87

88 Aureliu Busuioc
— P[i nu se vede? unchiul ia un aer brav =i r`de. Suntem tineri!
— Control, adic[. Gospodarul =tie totul, pune ]ntreb[rile
numai de form[. Ce-a\i spus? Ciutac? Ciutac... Este a=a familie
Ciutac... Dac[-s b[tr`ni.
— Care-s Ciutac, m[i? femeia nu pierde un cuv`nt din discu\ie.
— A lui Co=tirea\[, care!
— Ciutac le zice?!
N-o ]nvrednice=te c-un r[spuns.
— Nu, nu prea departe, =i noi tot ]ntr-acolo mergem!
Femeia, sacul =i unchiul iau loc ]n spate, gospodarul se a=az[
l`ng[ mine. Dup[ vreo sut[ de metri de =osea o lu[m la deal pe
ni=te hudi\e ]ncurcate =i ]ntortocheate de mai mare dragul.
Ma=ina trebuie s[ arate din afar[ ca o barc[ pe timp sup[rat.
— Opre=te! comand[ gospodarul.
— Aici st[?
— Nu. Aici stau eu.
Desc[rc[m sacul =i femeia. Gospodarul urc[ la loc, l`ng[ mine.
— }ntoarce.
Abia pot manevra, drumul e foarte ]ngust. Cobor`m pe propriile
urme. La vreo c`\iva metri de =osea mi se ordon[ iar s[
opresc.
— Mo=ule, ]ndr[znesc eu. E=ti =mecher!
— Da ce, m-ai dus ]n spate?
R`de.
— Vras[zic[ v[ trebuie Ciutac. Da de ce v[ trebuie?
— E un coleg de-al meu. Am f[cut am`ndoi =coala ]nc[ ]nainte
de primul r[zboi.
Simt nostalgie ]n glasul unchiului.
— Aha, hot[r[=te gospodarul. Control adic[.
Bate la porti\[ cu inelul de fier al clempei. }ncepe s[ latre la
nemurire un dul[u.
— Are-un c`ine!... Doamne fere=te de-a=a boal[!...

Unchiul din Paris
}ntuneric la fere=ti. Brusc, ]n spatele casei se a=terne o f`=ie
de lumin[ =i se arat[ o umbr[.
— Care-i acolo?
— Eu! R[spunsul gospodarului nostru pare a fi satisf[c[tor,
pentru c[ umbra se ]ndreapt[ spre porti\[.
— Ce vrei?
— P[i \i-am adus oaspe\i, prime=te-i!
— Oaspe\i, zici? trage z[vorul de la porti\[, mai d[ ceva la o
parte, probabil vreun druc, =i iese ]n uli\[. E un b[tr`n foarte
]nalt. Ne m[soar[ din cap p`n[-n picioare, un felinar de pe =osea
]=i arunc[ lumina pu\in[ p`n[ aici. Nu v[ cunosc.
— Nici nu aveai de unde... ]mi vine nu =tiu de ce s[ adaug:
„din fericire“, dar m[ ab\in. Are ceva neprietenos ]n voce.
— E=ti Ciutac B. Teodor, nu? unchiul continu[ s[ fie liric.
— De unde sunte\i? lunganul pare speriat.
— Adic[ Fedea Ciutac, nu?
— Nu-mi spune nimeni a=a.
— Dar ]\i spunea cineva?
— Ce dorin\[ ave\i de la mine?
— M[i Fedea, unchiul ]=i alege un loc mai luminat. Ia uit[-te
mai bini=or la mine!
— M-am uitat. Ei?
— Nu m[ recuno=ti... Se vede c[ m-am schimbat. Eu te-am
recunoscut ]ndat[. Ad[-\i aminte...
— Ia l[sa\i joaca! Cine sunte\i?
— M[i Fedea, =coala, =coala normal[... A trecut cam mult,
dar...
— A, normala... Da, a trecut cam mult. +i cine e=ti?
— +i nu numai =coala. Am fost =i vecini parc[... C`nd locuia\i
]n deal...
— Al lui Stanca? Alexandru, nu?...
— El, Fedea!
— A…
89

90 Aureliu Busuioc
B[tr`nul Ciutac V. Teodor nu pare deloc emo\ionat de aceast[
neprev[zut[ ]nt`lnire cu dep[rtata lui tinere\e. Unchiul continu[
s[ z`mbeasc[, de=i mai mult ghicesc lucrul [sta dec`t ]l v[d.
Ghidul ]ncearc[ s[ descarce atmosfera.
— P[i ce st[m aici ]n drum?
B[tr`nul Ciutac ]=i =terge m`inile de pantaloni:
— Iaca, lipeam cu baba un sarai. Pleca\i?
M[ uit la unchiul: cred c[ a schimbat c`te ceva din culoarea
fe\ei. Nu r[spunde ]ndat[.
— Plec[m, Fedea. Suntem foarte gr[bi\i. }mi pare bine c[
te-am v[zut s[n[tos...
— S[n[tos? tu=e=te. Hm!... Poate vre\i s[ intra\i... numai c[...
— Nu, Fedea, r[m`i cu bine.
Nu-i d[ m`na. Urc[ ]n ma=in[.
Lunganul a =i intrat ]n curte. Gospodarul nostru suie =i el:
— S[ m[ repezi\i p`n[ acas[!
Cu mare pl[cere! Anume la asta m[ =i g`ndeam! Trebuia s[-l
lu[m cu noi =i pe babal`cul, cel pu\in s[-l pun sub un felinar,
s[-i v[d mai bine mutra!
}ntorc ma=ina =i o iau la deal.
— Ce face, e pensionar? Unchiul arunc[ ]ntrebarea f[r[ adres[.
— Da cine s[-i dea pensie? Omuleanul pare sincer mirat.
Pentru ce?
— A fost ]nv[\[tor, nu?
— El? Poate... Adic[ p`n[ la r[zboi, nu =tiu... Da de dup[
r[zboi ]ncoace face negustorie cu porci... Ca =i tat-su. Pe ascuns.
Acum ]n\eleg de unde putoarea ce venea din curte.
— He-he, =i pe la dub[ =i-a f[cut stagiul... Cred c-a umplut
to\i pantalonii c`nd v-a v[zut...
Unchiul s-a ad`ncit ]ntr-o t[cere pe care i-o respect!
— +i cine v-a rugat s[ v[ duce\i pe la d`nsul? A=a oameni! +i
]nc[ a\i mai ]nv[\at am`ndoi... Aista te las[ s[ mori de foame
sub gard!

Unchiul din Paris
Opresc ]n fa\a por\ii. Gospodarul nu se gr[be=te cu cobor`tul.
Simte de datoria lui s[ mai constate:
— C[c[nar, ce vre\i!
Deschide portiera, pune un picior pe p[m`nt:
— Mata, cel mai b[tr`n, ia s[ te dai jos.
Unchiul nu ]n\elege:
— Eu?
— Mata. Adic[ badea Alexandru, cum s-ar zice. Iar mata, aist
mai tinerel, cum iai seama c[ deschid poarta — hop ]n ograd[!
S[ vede\i cum se face o m[ligu\[ =i c`t ]i de acru vinul pe la noi!
Hai!
Unchiul coboar[.
N-am ]ncotro, m[ execut =i eu.
Las ma=ina ]n mijlocul cur\ii.
— Mie-mi zice Gheorghe. V[lu\[ Gheorghe. Al lui Vasile V[lu\[,
poate l-a\i =tiut. Mort pe front. Da fl[c[ului cum ]i zice?
Riki ]i zice fl[c[ului, omule. Dac[ ai =ti ce dor mi-i de-o
m[m[lig[!
}n prag stau alinia\i ca la un careu patru puradei cu ochi
somnoro=i, dar plini de enorm[ curiozitate.
}ncep s[ devin sentimental...
4
Curios lucru =i via\a asta!
Habar n-ai niciodat[ ce te a=teapt[ peste o or[, peste o zi.
Ei, cum ar fi trecut vara asta pentru mine, dac[, s[ zicem,
n-ar fi ap[rut pe orizontul senin al existen\ei mele acest b[tr`n
— unchiul — care, ]n fond, ar fi putut nici s[ nu fie?
Dou[ s[pt[m`ni ]n autobuzul teatrului. Una. O s[pt[m`n[ la
mare. Dou[. Dou[ s[pt[m`ni de antrenament. Trei. Dou[ de
competi\ii. Patru. +i =aizeci de seri ]n compania Aurei, f[r[ s[
91

92 Aureliu Busuioc
=tiu niciodat[ care e urm[torul compozitor genial ]n stare s[-mi
c[leasc[ nervii =i s[-mi verifice s`ngele rece...
+i c`nd colo, poftim, singur, la volanul celei mai grozave
ma=ini din curtea noastr[, st[p`n pe drumuri =i capetele tuturor
g[inilor, ce-mi taie calea (s[ nu m[ re\in ]n satul [sta la ]ntoarcere:
dac[ mi-a observat cineva num[rul, pot fi pus s-o m[n`nc
cu tot cu pene!), gata, ca acum, de cele mai nobile gesturi.
O sut[ de kilometri ]n urm[, ]n fa\[ mi-au mai r[mas doisprezece.
Am calculat perfect. +i nu m[ simt obosit deloc.
A=a, cu=ca de sticl[ a inspectorului, o l[s[m mai moale;
inspectorul doarme cu capul pe telefon (odihn[ pl[cut[, a=a s[
mi te v[d totdeauna!), vir[m la dreapta, oprim la pompa de
benzin[, facem plinul, pl[tim...
Nici n-o s[ m[ crede\i dac[ v[ spun: Tigrul mi-a strecurat ]n
buzunar cincizeci de ruble =i nici o copeic[ mai pu\in! S[-nnebune=ti!
Tata a devenit m`n[ spart[! Dac[ ar fi s[ adun la un
loc to\i b[nu\ii cu bort[ c`\i mi i-a dat de la ]nceputul institutului
— „bani de buzunar“, cum ]i place lui s[ exagereze, — nu cred
c[ a= aduna mai mult de cinci ]nghe\ate ieftine. +i acum — na:
cincizeci de ruble! Mo=ul nu m-a l[sat s[ pl[tesc la restaurant, a
scos un =umuiag de h`rtii, dac[ mai continu[ a=a, la finele
c[l[toriei dau un coctail pentru zece persoane!
Am dormit ]n casa cea mare =i m[ cam doare ceafa: mi-a pus
un bra\ de perne sub cap. Adic[ ce zic =i eu — dormit! A=a, un
pic de piroteal[! M[m[liga n-a fost dec`t un pretext. +i ]n general,
cred c[ pot r[m`ne cu o imagine fals[ despre via\a la \ar[: am
stat la o mas[ ]mp[r[teasc[, iar paharul cela de vin pe care l-am
b[ut mi s-a p[rut fantastic. Dac[ n-ar fi fost v[ic[relile =i sughi\urile
sentimentale ale lui unchiu-meu („Cum, alde Mohoreanu
mai tr[iesc? +i zici c[ mo= Ignat Popa a murit de tifos? S[racul,
n-a avut noroc ]n via\a lui... +i Marusea lui Until[ a fost m[ritat[
cu str`mbul cela?...“), cred c[ a= fi petrecut minunat.

Unchiul din Paris
}n zori, c`nd m-a trezit nana Vera, mai st[teau ]nc[ de vorb[
am`ndoi cu urciorul pierdut ]ntr-o ]ntreag[ armat[ de farfurii =i
farfurioare...
Intru ]n ora=.
Dac[ m[ vede Tigrul, sunt pierdut. }n fond, n-are ce c[uta ]n
cartierul [sta la ora asta, dar mai =tii?
Sun.
E =apte fix.
O s[ fie o mam[ de bucurie cu ochi lipi\i de somn!
Deschide =i r[m`ne z`mbitoare ]n prag.
U=a de la camera ei e dat[ de perete, soarele bate drept ]n
coridor, =i c[ma=a de noapte nu-i dec`t un mic fundal: silueta ei
pare tras[ cu c[rbunele.
Simt c[ mi se usuc[ gura.
+i mai simt c[ am o mutr[ de idiot.
— De ce a=a de t`rziu, Riki? N-o s[ ne fie prea cald ]n drum?
Intr[, eu sunt gata ]ntr-un minut.
}nchid u=a =i vedeniile dispar.
— Bun[ diminea\a, maimu\oiule! Se zice, adic[ am citit
undeva, probabil ]ntr-un calendar de perete, sunt lucr[rile cele
mai ]n\elepte, c[ asemenea adres[ri trateaz[ omul cu preocup[ri
m[runte, mic-burgheze. Maimu\ica mea!...
}mi lunec[ din bra\e ]nainte de a o putea cuprinde, ]mi arat[
limba =i se strecoar[ ]n baie.
R[m`n ]n mijlocul coridorului ca un oaspe scump.
Seniora Capuletti apare din buc[t[rie ]n mare galop =i casc[
ochi mari:
— Andrei, tu? Unde-i Aura? Vai ce obraznic[ e! Treci, te rog,
]n salon... De ce a=a de t`rziu? De ce n-ai telefonat asear[ s[ ne
previi? Unde-o s[ v[ opri\i? Unchiul e ]n ma=in[?
+i a=a mai departe. Azi e ]nc[rcat[ numai cu ]ntreb[ri.
Inutil s-o ]ntrerup sau s[-i r[spund: comoara ei c[l[tore=te
93

94 Aureliu Busuioc
pentru ]nt`ia oar[ singur[, f[r[ m[mica, =i evenimentul [sta a
schimbat mersul lumii.
}n salon, pe podele, un geamantan c`t jum[tate de camion,
iar deasupra lui, ]ncerc`nd cumva s[-l apese cu burta — avocatul.
— Andrei, o m`n[ de ajutor, te rog!
— Pleca\i undeva? mi se pare c[ ]n\eleg...
Z`mbe=te sarcastic:
— E pentru Aura.
O s[ leg dulapul acesta ]n urma ma=inii. }mi ]nchipui ce
con\ine: un ciorap f[r[ pereche, pijamaua lui taic[-s[u =i jum[tate
din bibliografia Pergolezi, de parc[ prima escal[ o facem ]ntr-o
sal[ de lectur[...
— N-ai nici o grij[, e cu m`ncare!
Cu at`t mai bine: mor dup[ un Stravinschi ]n magiun de
prune!
Aura revine nea=teptat de repede. E ]ntr-un superb costuma=
de nu =tiu ce, probabil, l`n[, ]n orice caz, are suficiente g[uri ca
s[ adune c`teva kilograme din praful ce ne a=teapt[ cu ner[bdare.
Valiza are greutatea unui motor dizel mijlociu, simt sc`r-
\`ituri suspecte ]n coloana vertebral[.
Ma=ina se face mai scund[ cu o bun[ jum[tate de metru, c`nd
]i ]ncredin\ez bagajul: slav[ Domnului, c[ nu mi-a d[ruit unchiul
o rabl[ str[in[, un mercedes, de exemplu, asta rezist[!
— Andrei, unchiul unde e? aud note de alarm[ ]n glasul
]ndureratei mame.
— Acas[, ne a=teapt[. Nu ro=esc. La urma urmelor, ne a=teapt[
unde ne-o fi a=tept`nd.
— Andrei drag[, te =tiu b[iat a=ezat =i cuminte, am toat[
n[dejdea ]n tine! Aurico, puiule, hai s[ te s[rute mama...
Nu exist[ om ]n ora=ul [sta care s[ n-aib[ toat[ n[dejdea ]n
mine. Mai u=urel, cet[\eni, s[ nu-mi iau nasul la purtare.
Asfaltul sc[ldat de lacrimi r[m`ne ]n urm[.
Aura tace.

Unchiul din Paris
Cu=ca de sticl[ a inspectorului auto imit[ perfect decorul din
ajun: un agent de circula\ie, o t`n[r[ c[l[toare (altfel ce-ar c[uta
aici?). Istoria se repet[, dar pe un plan superior: c[l[toarea pare
ceva mai sp[l[\ic[...
— Riki, dar unchiul? Nu l-am luat pe unchiul?
Are un spirit de observa\ie colosal. }i explic situa\ia.
— Bine, dar de ce n-ai spus lucrul [sta =i mamei? O s[ fac[ nervi!
E ]n stare s[ sar[ din mers. Las lucrurile s[ decurg[ de la sine.
E mai s[n[tos a=a!
— Ce natur[ minunat[! }mi pare a=a de bine c[ suntem
]mpreun[! Nici nu-\i ]nchipui!
Aura! Aura, ca s[ vezi =i tu ce om e=ti: ]\i ba\i joc de mine
trei zile ]ncheiate, tu =tii c[ a= fi fost ]n stare de orice, de exemplu,
s-o rup cu tine pentru totdeauna? Habar n-ai! +i eu sunt foarte
]nc[p[\`nat, dac[ e cazul!
Ar fi trebuit, desigur, s[ dau un telefon acas[. Dintr-un automat.
Sigur c[ ar fi ridicat receptorul mama, i-a= fi zis c[ vorbesc
din raion... Poate a= fi ]ncercat s[ aflu =i numele rudei, care i-a
f[cut bucata unchiului. Nu =tiu de ce, dar m[ urm[re=te un g`nd
r[u, o b[nuial[ =i a= vrea s-o verific. Adic[ nu, nu e o discu\ie
de telefon... C`nd ia receptorul ]n m`n[, mama e at`t de oficial[
=i caraghioas[! Se vede c[ ]n tinere\ele ei a r[spuns la multe
apeluri care nu-i erau adresate...
— De ce nu spui nimic, fiin\[ ingrat[?
Tresare. A= da mult s[ =tiu la ce se g`ndea.
— E=ti a=a de nostim la volanul [sta, a=a de serios!
S-o spui lui mutu, maimu\o! Nici m[car cu coada ochiului
n-ai tras spre mine.
— Vreau s[-\i spun ceva, Riki, dar tu s[ nu-mi r[spunzi nimic.
Bine?
Angel radios! Dac[ m[ rogi tu!
— M-a= teme s[ fiu so\ia ta... Cred c[ n-o s[ m[ m[rit niciodat[
cu tine. C`nd te scoate cineva din s[rite, e=ti at`t de brutal!
95

96 Aureliu Busuioc
Cum ai putut s[-l love=ti a=a pe b[iatul [la? Habar n-ai ce s-a
str`mbat de durere! +i ]ntr-o c[snicie po\i fi scos din s[rite at`t
de u=or...
Nici nu m[ ]ndoiesc, iubito!
— Bine, dar...
— Mi-ai promis s[ nu zici nimic. Gata. +i ]n general, m-am
sup[rat pe tine pentru c[ eram a=a de preg[tit[ s[ vin la voi...
Tu =tii c[ taic[-t[u e un regizor genial?...
Asta-i bun[!...
Dau drumul aparatului de radio. E o gre=eal[ ireparabil[:
muzic[ simfonic[... Concert de diminea\[. Dac-a= putea zbura cu
ceva mai mult de viteza sunetului, s[ las miorl[iturile astea ]n
urm[. O fi murit cineva, persoan[ important[ — altfel, ce le-ar
fi venit [lora s[ scoat[ asemenea sc`ncete la ora asta!
— Berlioz! Hector Berlioz! Riki, e=ti un b[iat minunat!
Mul\umesc!
Un agent de circula\ie ar fi r[mas ]nc`ntat: s[ te s[rute cineva
la volan e o ]nc[lcare foarte serioas[, mai ales ]n momentul c`nd
dep[=e=ti un alt vehicul... C`t de schimb[toare sunt femeile,
Doamne!
Nana Vera spal[ vasele. E ]nalt[ =i iute, n-ai spune niciodat[
c[ are peste treizeci =i ]nc[ patru copii pe deasupra.
— D-apoi cum, au plecat ]nc[ de cu noapte, de c`nd te-ai dus
=i singur! Dumnealor au vrut s[-=i vad[ unde au avut casa =i pe
urm[ s[ se duc[ la nanul Filimon, c[ sunt, chipurile, oleac[ de
neamuri. Nu =tii unde st[ nanul Filimon? Dar de unde s[ =tii? }l
ia de-o arip[ pe cel mai r[s[rit, un b[ie\a= de vreo =apte-opt ani:
— Spal[-te, Filipa=, mam[, s[ te duci cu nenea s[-i ar[\i unde
st[ nanu Filimon. Hai, fugu\a!
}mi iau r[mas-bun de la gospodina care a stat o noapte
nedormit[ de dragul unor oaspe\i necunoscu\i.
— Ehei, dac[ nu intra\i c`nd v[ ]ntoarce\i ]napoi, ne sup[r[m,
s[ =ti\i!

Unchiul din Paris
Nanul Filimon, la care h`trul Filipa= reu=e=te s[ m[ aduc[
dup[ ce ]nconjurar[m satul de trei ori, a plecat, se ]n\elege, cu
oaspe\ii la cuscrul Vasile, care cuscru Vasile a plecat cu oaspe\ii
=i cu nanul Filimon la v[rul Timofte, care v[r Timofte...
Descoperim p`n[ la urm[ o companie impresionant[ ca num[r
=i culoare ]n casa uria=[ a unui cumnat, cu nume indescifrabil.
Unchiul are obrajii nes[n[tos de rumeni: ochii mici, cu pleoapele
zb`rcite, ]i sticlesc de fericire:
— Andrei, nepoate, uite-i! Ai no=tri, Andrei! Aici m-am n[scut,
]ntr-un sat cu ei, =i-s de-ai no=tri, ]i vezi?!
Aura ia loc pe tronul din capul mesei cu m[re\ie =i simple\e,
=i din momentul acela intr[ ]n centrul aten\iei. Gust[ vinul din
pahar cum ar s[ruta o floare =i ]mparte cu poporul muncitor
m`ncarea lui modest[ =i aspr[ — conserve de pe=te, batog,
scrumbie afumat[, pui fript, ou[-jum[ri, br`nz[ =i ro=ii.
E aproape ora pr`nzului, c`nd reu=esc s[-mi ]mbarc pasagerii.
Unchiul are ochii umezi, continu[ s[ str`ng[ m`ini pline de
b[t[turi =i prin geamul ma=inii.
Cred c[ brava a=ezare, ]n care a v[zut lumina zilei nu mai
pu\in bravul meu unchi, poate num[ra vreo dou[zeci de zile
munc[ minus fa\[ de plan...
}n ma=in[ e o c[ldur[ de nesuferit.
Unchiul s-a pr[bu=it pe bancheta din spate =i sfor[ie c`t ]l \in
bojocii.
M[ doare capul, simt c[ am obosit =i eu.
Aura scruteaz[ dep[rt[rile de asfalt, z`mbe=te enigmatic, un pic
trist, ceva ]ntre Sfinx =i Gioconda, =i constat[ f[r[ drept de apel:
— Sunt ni=te oameni foarte simpatici. Foarte. +i unchiul t[u
e un om foarte simpatic.
}n semn de aprobare =i recuno=tin\[, unchiul ]nceteaz[ s[ mai
sfor[ie...
7 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
97

98 Aureliu Busuioc
5
Un mic lac, pe jum[tate acoperit de trestie, o p[durice scund[,
mai mult tufari, ]mprejur. Un soare nemilos ]n plin zenit, vreo
dou[zeci de kilometri p`n[ la urm[toarea etap[, un unchi foarte,
hai s[-i zicem, obosit, iar ]n ma=in[ un =ofer fiert. O pasager[
gata s[ se entuziasmeze chiar =i la vederea unei vr[bii pe o movil[
de urme cavaline, strig[tul ei de ]nc`ntare — „Vai ce col\i=or
minunat!“ — =i ma=ina cote=te singur[ =i imediat spre oaza
fericit[, probabil ultima: mai departe intr[m ]n Bugeacul lipsit
de prea darnic[ umbr[ =i r[coare.
Pustiu.
Unchiul doarme dus.
Trag ma=ina sub tufele dese de alun (amintiri din epoca
botanicii!), scot cortul din portbagaj =i-l a=tern pe iarb[. }mi face
impresia c[ b[tr`nul m-a p`ndit, pentru c[ ]ndat[ ce e totul gata,
se treze=te ca la comand[.
— Un pui de somn, ai? (arat[ proasp[t ca un copila=). A cui
e ideea? Bravo!
Peste trei minute sfor[ie pe foaia de cort.
Aura s-a instalat frumu=el pe malul iazului, ]n sf`r=it, e ]n
mediul ei — fo=net de trestii, flutura=i, broscu\e, greiera=i.
}mi aleg un culcu= mai departe de fluier[turile mo=ului, a=a
ca s[ am ]n fa\[ numai apa cu naiada de pe mal =i m[ ]ntind.
Am obosit ca un cal, dar nu vreau s[ dorm: s[ stau a=a ]ntins,
cu ochii pironi\i ]n peticul de cer g[lbui, dintre coroanele tufarilor,
s[ m[ g`ndesc la toate =i la nimic, s[ num[r l[custele care m[
sar ]n cruce, s[ ]ncerc s[ m[ p[trund de poezia vie\ii bucolice =i
s[ nu pot...
Ah, cum o invidiez pe Aura!
Uite-o, a ridicat m`na st`ng[ la nivelul genunchilor, pe care
]=i \ine rezemat capul. O mi=c[ u=urel, cu degetele r[sfirate, o
coboar[, iar o ridic[ ]n sus. Pariez pe orice c[ dirijeaz[ „Pastorala“,

Unchiul din Paris
a= putea numi cu precizie =i pasajul anume! +i de-ar fi numai
at`t! Ochii ei privesc peste trestii, peste dealul gol din fa\[, =i
acolo unde eu v[d doar un orizont op[rit =i le=inat de c[ldur[,
ea deslu=e=te p[stori =i p[stori\e ]n costume de operet[ dans`nd
gavoturi =i menuete. Bostanul spart, ce se leag[n[ pe apa plin[
de m[tasea-broa=tei, e o gondol[ aurit[, la c`rma c[reia un
vene\ian negru =i buzat scheaun[ o arie dulceag[ unei prin\ese
cu talia de viespe, r[sturnat[ ]n perne moi, brodate cu fir de aur...
Fantastic! De necrezut! }n epoca asta, c`nd ai la dispozi\ie =i
visul =i imagina\ia ]n pilule, c`nd e absolut suficient s[ ]nv`r\i
butonul magnetofonului sau manivela aparatului cinematografic,
ca s[ iei de-a gata tot ce-\i dore=te inima, f[r[ nici un efort de
fantezie, dudui\a asta ]nc`nt[toare e ]n stare s[ cread[ — =i
crede! — c[ luna te poate inspira, c[ stelele ]\i pot clipi numai
\ie =i c[ fo=netul plopilor, noaptea, are ]n el ceva misterios!...
Ori poate altfel nici n-a= iubi-o at`ta!
O iubesc, =i asta m[ face s[ r`d cu hohote!
Uite-o, se ridic[, se-ntoarce cu fa\a la mine, ]mi z`mbe=te: at`t
de str[in[ de lumea asta, de de=ert[ciunea de=ert[ciunilor numit[
lupta pentru existen\[, acu=i o s[ str`mbe din nas, poftim, =i-l
]ncre\e=te! Ce-am zis eu? A sim\it miros de benzin[, vai c`t de
bine ar fi dac[ motoarele ma=inilor ar func\iona nu cu benzin[,
ci cu nectar din floare de salc`m!.. „Vino la mine, pi\igoiule, mai
ciripe=te-mi ceva, mi-i dor de tine! Cum ar fi oare lumea asta,
dac[ ar fi toat[ lumea ca tine?“.
Nu v[d nici un fir de iarb[ s[ se ]ndoaie sub t[lpile ei. Habar
n-am cum s-a ]nt`mplat, c`nd s-a schimbat, dar e ]n c[ma=a ceea
de p`nz[ de p[ianjen =i razele de soare, ce p[trund prin frunzi=ul
cuminte al alunilor, trec prin trupul ei, cum ar trece prin apa unui
izvor =i nici o umbr[ nu i se a=terne ]n urm[...
Aura, Aura, ai s[ faci un poet din mine =i o s[ m[ topesc de
prea multe suspine, =i o s[ piard[ lumea un excelent doctor, ]l
=i v[d pe el, marele fiziolog, pl`ng`nd. Cine o s[-i mai ]n\eleag[
99

100 Aureliu Busuioc
glumele, cine o s[ mai aib[ ]ndr[zneala s[-i r[spund[ cu spirite
la spirite =i cui o s[-i mai pun[ unicul „cinci“ din tot institutul?
Se las[ ]ncet ]n genunchi la capul meu, ]mi r[v[=e=te p[rul.
M`ng`ie-m[, ingrato, am s[ ]ntorc „Moscvici“-ul cu ro\ile ]n sus,
]l prefac ]n gondol[ =i o s[-\i c`nt cu dulce glas de gondolier
tuciuriu „Paloma“, sau „Podmoscovn`e vecera“. M`ng`ie-m[, eu
m[ prefac c[ dorm, vezi? |i-am prins m`na =i \i-o s[rut.
— Riki! ochii ei ca dou[ flori, al c[rora nume l-am uitat chiar
dup[ teza de la botanic[, semestrul ]nt`i, privesc ]n ad`ncul
ochilor mei, ]ntreb[tori. Andrei, m[ iube=ti?
— Da.
Unde sunte\i cuvinte mari =i frumoase?
— +i eu te iubesc, Andrei. Tare. S[ nu m[ min\i niciodat[, s[
nu m[ p[r[se=ti...
— Aura...
C[ma=a ei se destram[ ca un fum. }i s[rut g`tul, umerii,
s`nii... A= vrea s[ strig, s[ pl`ng, s[ fiu at`t de ginga=! Aura, =tii,
m-am sup[rat odat[ pe tine, \i-am spus ]n mintea mea obtuz[
c[ e=ti mofturoas[ =i mai cum? Nu, nu \i-am mai spus altfel, eram
furios, sufeream =i nu =tiam c[ suf[r, nu =tiam ce-i asta, iart[-m[,
feti\a mea, spune-mi: prostule, prostule... M[ s[ru\i,
Aura? Tu m[ s[ru\i?
— Andrei...
Sunt cel mai norocos om de pe p[m`nt. Aura, de ce m-ai ales
pe mine? Dac[ n-a= fi cobor`t atunci ]n sala de disec\ie, tu ]\i
po\i imagina, dac[ n-a= fi cobor`t ]n ziua ceea ]n sala de disec\ie...
Nu, trebuia s[ cobor, era soarta care veghea la pa=ii mei =i mi
i-a condus, nu se putea s[ nu cobor. Aura, auzi tu?...
— Te iubesc, Andrei!...
— Te iubesc, Aura, Aura!...
Alunii se ]nv`rt ca un disc de patefon =i peticul galben de cer
din mijloc e tot un disc, dar de foc, =i strig[tul ei de durere e
sf`=ietor =i senin:

Unchiul din Paris
101
— Riki, Riki!...
+i ecoul ad`nc al p[durii:
— I-i-i...
Alunii se ]nv`rt frenetic =i ]ncremenesc.
Acum are dou[ fe\e.
— Aura, feti\a mea?
— Riki, ce-i cu tine? Ai b[ut gaz? Aiurezi?
Cea de-a doua fa\[ e a unchiului.
— Ai adormit cu capul la soare! Vrei s[ dea o dambla peste tine?
A =i dat.
— Las[-l s[ mai doarm[, Aura, e obosit.
— Ajunge, nene Alecule! E ora trei!
Bravo, unchiule, mai ai =i o nepoat[! P[cat c[ nu era al t[u
restaurantul, \i-l ticseam cu rude p`n[ mai stai aici la noi. +i ]n
general...
Aura alearg[ dup[ o g`nganie, cred c[ e vorba de un fluture.
— Riki, vino-ncoa! E at`t de dr[gu\!...
Sigur, ]ngera=ule, prinde-l, dac[ e ]ntr-adev[r dr[gu\, =i rupe-i
aripile.
Mi se cam ]nv`rte capul.
Am impresia c[ nu-mi prie=te grozav dormitul ]n s`nul naturii...
6
Unchiu-meu nu are pe nimeni aici, a=a c[ depinde numai de
mine s[ opresc sau nu: e satul lui Costic[ Balan, colegul meu de
an =i de grup[, care s-a jurat pe sfintele moa=te ale lui Esculap
c[ m[ transform[-n piftie la toamn[, dac[ nu-i fac o vizit[ ]n
vacan\[. }n ce prive=te amenin\area, ar trebui s-o iau ]n seam[:
Costic[ e cu un cap mai ]nalt =i trage cel pu\in un chintal ]n
greutate. Adresa i-o =tiu cu precizie: ]n fa\a stadionului, o poart[
verde de metal. Dar cum nu sunt singur...
Aura i-a rupt gura lui mo=u, =tie Parisul mai bine ca el, de=i

102 Aureliu Busuioc
nu-mi prea amintesc s[ fi c[l[torit mai departe de Holba\i =i
Odesa, poate doar alt[dat[, ]n copil[rie, lucru de care m[ cam
]ndoiesc, =i continu[ s[-i pun[ ]ntreb[ri, cu viteza unei mitraliere
bine unse. Cele mai multe vizeaz[ ]ns[ starurile de cinema
(descop[r o nou[ pasiune a duduiei!), ]n care privin\[ interlocutorul
e perfect profan. Ceea ce nu-l ]mpiedic[ s-o priveasc[
cu ni=te ochi, c[ de n-ar fi la mijloc v`rsta =i gradul de rudenie,
a= putea fierbe ]n cazanul cu gelozie.
}nc[ la balta aia, c`nd fugea pu=toaica dup[ himere, mi-a
declarat cu glas tremur`nd de emo\ie:
— M[i, ce fat[, Andrei! S[-\i tr[iasc[, bravo! Ai gust =i noroc.
I-am mul\umit simplu, ]n numele viitorului, =i am ]ncercat
imediat s[-mi rezolv obsesia:
— Nene Alecule, cine a fost neamul prost care te-a v`ndut
siguran\ei?
A f[cut o mutr[ at`t de lung[ =i speriat[, c[ a= fi putut-o folosi
imediat drept model pentru o masc[ de carnaval latino-american:
— Uite ce e, Andrei! Am s[ te rog s[ nu mai vorbe=ti lucruri
de astea! Nu m-a v`ndut nimeni =i cine m-a v`ndut, n-a vrut s[
m[ v`nd[. }mi pare r[u c[...
— De ce, unchiule? (ar[ta ]ntr-adev[r foarte am[r`t). Te-am
]ntrebat =i eu a=a... F[r[ nici un g`nd r[u... Scuz[-m[!
— Ei iaca, scuz[-m[! Hai s-o l[s[m...
— }n regul[, i-am zis.
— Bravo!
Am observat c[ are ceva cu acest „bravo“, ]l ]mparte la dreapta
=i la st`nga cu d[rnicia unui ziarist ]ncep[tor. De=i ]n cazul Aurei
nu pot s[ nu-i dau un pic de dreptate...
— Nene Alecu, se zice c[ ]n Montmartre e o strad[ sau o pia\[
Rimscky-Korsakov, e adev[rat? E unul din compozitorii mei
prefera\i! Visul meu e s[ c`nt ]n „Sadko“!
}l v[d pe b[tr`n cum ]=i ]ntinde g`tul fundamental din gulerul
devenit deodat[ prea ]ngust.

Unchiul din Paris
103
— Da... Sigur! Este o strad[... Adic[ nu, o pia\[.
Sunt convins c[ nici n-a mirosit Montmartrul, mare =mecher!
Stadionul, mai bine zis terenul de fotbal, care a fost botezat
f[r[ ]ndoial[ cu numele lui Feren\ Liszt =i al lui ginere-su Wagner,
e mai bine p[zit dec`t Capitoliul: o ]ntreag[ armat[ de g`=te ]i
tunde gazonul. Diferen\a de nivel dintre por\i trebuie s[ fie de
cel pu\in zece metri, sunt absolut convins c[ poarta de la vale e
rezervat[ pentru echipele-oaspe...
Satul se ]n=ir[ numai de o parte a =oselei, de cealalt[, dac[
nu punem la socoteal[ stadionul, e o ]ntindere cu iarb[ ars[ =i
cu mici pete de ap[, probabil, ]n trecutul ei glorios, o simpl[
balt[.
Toate gardurile =i toate por\ile din fa\a stadionului sunt de
metal, vopsite ]n verde =i sunt noi... Mai r[m`ne ca =i proprietarii
s[ poarte to\i numele Balan.
Opresc la casa ce mi se pare mai ar[toas[, oricum taic[-su e
brigadier, e cineva!
— A, doctorul! A treia cas[, la vale! o bab[ ]mi z`mbe=te
fericit[, de parc[ i-a= fi nepotul ]ntors din armat[.
Doctorul, e ]mbr[cat foarte sumar (una pereche chilo\i),
pompeaz[ de zor, ]n mijlocul ogr[zii, la roata unei motociclete
cu ata=.
— Tu e=ti? Na, sufl[ aici, ]mi ]ntinde pompa =i dispare ]n cas[.
Un dul[u c`t un vi\el se ridic[ din umbra gardului =i se ]ntinde
lene= l`ng[ mine. Nu-mi d[ nici o aten\ie, de=i ]l privesc plin de
sentimente contradictorii.
Costic[ coboar[ sc[rile, ]mbr[cat ]n mare \inut[, descul\, ]n
urma lui o femeie sl[bu\[ =i scund[ =i un Goliath, probabil, tat[l.
Trece pe l`ng[ mine cu un aer grav.
— Costic[, nu sunt singur... Am intrat pe un minut, plec[m
la...
— Bine.
Goliath vine radios, cu m`na ]ntins[:

104 Aureliu Busuioc
— Bine a\i venit, Andrei! Eu sunt tata lui Constantin. Gheorghe
Gheorghevici.
M[ ia ]n bra\e =i m[ bate pe um[r. O s[ am nevoie de
comprese.
— +i asta-i maic[-sa!
Nu m[ las[ s[-i s[rut m`na.
— Gheorghe Gheorghevici, suntem ]n trecere, doar pe-o clip[,
e =i un mo= cu mine =i o...
— O bab[? Acu=i v[ num[r[m! Tatian[, ia vezi...
Mama lui Costic[ dispare ]n spatele casei. |ipete elocvente
de g[ini. Brigadierul m[ ia de umeri:
— Vas[zic[, a\i venit! Foarte bine!
Costic[ opre=te ma=ina ]n umbra casei. Ajut[ oaspe\ii s[
coboare =i-mi ]ntinde m`na:
— Noroc, Andrei! O sut[ de procente!
Trebuie s[ recunosc c[ locuin\a noastr[ rezolvat[ ]n stil
neoexisten\ialist, ar putea l[sa doar o impresie jalnic[ al[turi de
re=edin\a permanent[ =i privat[ a brigadierului. De altfel, nici nu
v-am spus nimic despre „casa Tigrului“, =i cred c[ merita s-o fac.
Acum vreo dou[zeci de ani, eu nu-mi amintesc lucrul [sta din
motive tehnice, locuin\a num[ra abia dou[ camere, ]n care, ce-i
drept, ar fi putut dansa un batalion de grenadieri =i tot baletul
de azi al Tigrului. Apoi avea s[ se nasc[ urma=ul cu o voce foarte
bine pus[, drept care marele regizor a dorit s[ ridice o baricad[
]ntre urechile sale ]nchinate artei =i izvorul de zgomote antiartistice,
a=a c[ una din cele dou[ camere a fost transformat[ ]n
doi c`rna\i lungi numi\i: a) „camera copiilor“ (sic! mai mul\i
n-aveau ei s[ vad[, au fost nevoi\i s[ se mul\umeasc[ cu subsemnatul!)
=i b) „camera fericitei mame“, ]n care se mai lua =i
masa, se asculta muzic[, se uscau pelincile =i a=a mai departe.
Mai apoi, ]n zilele pe care memoria mea le deslu=e=te ]nc[,
salamurile au fost transformate ]n patru mici cu=ti, dintre care
dou[ f[r[ lumina lui Dumnezeu, la numirile anterioare ad[u-

Unchiul din Paris
105
g`ndu-se c) „camera pentru oaspe\i“ (nu mai ]nal\i de un metru
=aptezeci =i cinci de centimetri, altfel trebuie s[ doarm[ cu
genunchii la gur[!) =i d) „micul salon“ cu o pereche de fotolii =i
o m[su\[, ]n care salon patru oameni normali, ]n picioare, cu o
bun[ doz[ de optimism =i r[bdare pot bea o cafea, bine]n\eles,
din ce=ti mici.
A r[mas f[r[ schimb[ri, fire=te, numai cabinetul tatei… Dar
principalul e cu totul altceva: vopseaua =i mobila. Mai ales,
mobila: executat[ dup[ schi\ele regizorului ]n atelierele teatrului,
ar putea pune pe g`nduri =i oameni cu o voin\[ mult mai
puternic[ dec`t a mamei:
— +tii, Riki, mi-a declarat ]ntr-o zi, c`nd tata era plecat ]ntr-o
deplasare ]ndelungat[. M[ simt ]n casa asta ca ]n culise... +tiu
c[ e foarte modern =i de bun-gust, dar...
Costic[ e un amfitrion clasa-nt`i, de=i simt c[ pune mai mult
accent pe buna dispozi\ie a Aurei; cum ]ns[ Aura face mai mult
naveta: camera unde ne afl[m — buc[t[ria, =i de fiecare dat[ se
]ntoarce cu o noutate culinar[ =i mai =i, complimentele mute ale
gazdei r[m`n numai ]n raza mea de vedere.
— E o fat[ grozav[, m[i! O sut[ de procente! conchide el.
Unchiul pare s[ se fi n[scut ]n casa asta.
Brigadierul simte c[ =i-a g[sit tovar[=ul =i toarn[ „c`te un
aperitiv, p`n[ servim ceva“ (recunosc influen\a copiilor asupra
p[rin\ilor!) dintr-o garaf[ respectabil[, al c[rei con\inut roz scade
pe m[sur[ ce-l pot citi ]n obrajii celor doi prieteni de c`nd lumea.
— Adic[ veni\i de la Paris?… M-da, se-nt`mpl[... Foarte bine,
s[ fim s[n[to=i!
Nici unul dintre ei nu recunoa=te jum[t[\ile de m[sur[.
— Azi sunt mai liber oleac[, mi-am f[cut singur zi de odihn[.
Abia diminea\[ am venit de la raion…
Costic[ ]ncepe s[ r`d[ cu hohote, are un r`s foarte sub\irel
pentru dimensiunile lui.
— M[i Andrei, ia ]ntreab[-l de ce-a fost la raion. }ntreab[-l!

106 Aureliu Busuioc
Taic[-su ]=i ]ntinde gura p`n[ la urechi:
— Da, ]nt`mplare! Nici la Paris n-ave\i a=a ceva!
— Hai, zi-i, tat[! M[i Andrei!…
Brigadierul pune mana pe pahar:
— Nu =tiu dac[ o s[ ne facem slav[ cu fermele =i cu gr[dinile,
da iaca aista are s[ ne duc[ numele prin toat[ \ara! r`de. Ni s-a
stricat o pomp[ la gr[dini, un fleac, de-o capic[, numai c[ nu
puteam g[si nic[ieri fleacul ista. +i vine mai alalt[ieri la mine
unul de-aici — avem un t`r`ie-br`u, fost magaziner, c[ se \ine
mai mult de b[ut, — vine, zic, la mine =i, cic[, na=u Gheorghe
(nu l-am botezat, da, a=a-mi zice), vine =i, cic[, dac[-l trimit la Odesa,
se-ntoarce cu ventilul cela pentru pomp[ =i s[-i pun =i-o cinste.
Nu =tiu cum o fi pe la dumneavoastr[ la Paris...
Unchiul apuc[ =i el paharul. Pare ni\el =ifonat: brigadierul crede
c[-l lu[m ]n b[=c[lie cu ]ntoarcerea din Fran\a...
— O, da! La mine, la Paris!… Hai noroc!
— Noroc! S[ m[ ierta\i, nu o spun cu r[utate, mai glumim
noi. Este peste v’o dou[ dealuri un sat... Tot Parij ]i zice... +i zic,
la noi aici, vras[zic[, dac[ nu g[sim ceva de-a dreptul, apoi o
mai lu[m =i pe ocolite =i ce m[ g`ndesc — o fi, n-o fi, dar f[r[
pompa ceea cam greu —, ]i dau bani de drum =i de cump[r[tur[
=i-i zic s[ nu-l mai v[d ]n colhoz, dac[ m[ duce de nas, oricum,
tot cu c`=tig aveam s[ r[m`n... +i azi-noapte, de fapt, pe la miezul
nop\ii, m[ scoal[ telefonul de la raion, cic[, a=a =i pe dincolo,
s[ vin imediat la spital, c[ un colhoznic de-al nostru a nimerit
]ntr-un accident. }ncalec eu motocicleta =i peste-un ceas — ce-avem
aici? Vreo treizeci de kilometri? — m[ prezint s[-l v[d mort pe
t`r`ie-br`ul meu. Numai c[ mortul st[ viu ]n pat =i doctorii se
t[v[lesc de r`s: „Fenomen! S[-l ar[\i la circ!“ Nebunul se urcase
]n avion la Odesa, ]ntr-un „cucuruznic“, cum ]i zicem noi, se
urcase cam beat =i pe drum l-a prins somnul. Ieri prin p[r\ile
celea a trecut un =uvoi de ploaie zdrav[n[, avionul n-avea cum
s[ se a=eze ]n glod, =i d[-i s[ se ]nv`rte pe deasupra aero-

Unchiul din Paris
107
dromului, dac[ =i-acela-i aerodrom, s[ arunce po=ta. +i cum s-a
l[sat a=a pe-o arip[, numai ce-o porne=te =i M`\u dup[ saci, c[
a=a ]i zice. De la vreo cincisprezece metri... „Norocul lui, ziceau
doctorii, norocul lui c[ a c[zut ]n cap, c[ altfel nu mai deschidea
ochii!“. +i-a scr`ntit o m`n[ =i i s-au cl[tinat un pic creierii, dar
cred c[ pe ai=tia i-o fi cl[tinat b[utura…
— Iaca povestea! Hai noroc!
+i d[du pe g`t paharul.
Unchiu-meu cr[pa de r`s.
— Nu, tat[, ]l ]ndeamn[ Costic[, n-ai spus principalul!
— A, ventilul! Cum am intrat la el, cum mi-a ]ntins un pachet,
cic[: „Iaca, tovar[=e brigadier, \i-am adus fleacul cela pentru
pomp[!“. L-am =i montat la loc azi-diminea\[…
Singura care nu g[se=te nimic vesel ]n toat[ istoria asta e, se-n-
\elege, Aura. Ne las[ s[ ne mai lini=tim =i ]ntreab[ cu glas le=inat:
— +i o s[-i pl[ti\i pensie?
Brigadierul se uit[ la ea cu ochi mari:
— Pensie?
— Da, pensie! Omul a suferit, s-a jertfit pentru colhoz…
— Nu cred…, are un aer foarte nec[jit. Uite, dac[ ar fi c[zut
pe teritoriul colhozului...
— O sut[ de procente!
Aura ]l m[soar[ cu o privire glacial[.
— M[i Gheorghe, nevasta brigadierului pare foarte sup[rat[.
Tu s[ te ast`mperi, c[ de nu!… O prinde pe Aura de umeri:
M[n`nc[, Aurico, m[n`nc[, nu te potrivi lor. Se uit[ la fiu-s[u.
Tu mie s[-mi aduci a=a nor[ acas[, ai ]n\eles?
V[d dup[ mutra lui uns[ cu admira\ie c[ n-ar avea nimic
contra.
E singur la p[rin\i. Ca =i mine.
Numai c[ maic[-mea ]nc[ n-o cunoa=te pe Aura...
Brigadierul ]nal\[ ochii spre tavan ca pentru o rug[ciune, se
ridic[ brusc, =i, f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt, se ]ntoarce pe c[lc`ie

108 Aureliu Busuioc
=i dispare ]n camera vecin[. }n ]nalta societate sau ]ntr-una din
piesele istorice montate de Tigrul mica mizanscen[ ar fi purtat
titlul conven\ional de „finalul pr`nzului“: b[tr`nul conte a obosit
=i s-a retras ]n bibliotec[... Mama lui Costic[ a ]ncremenit cu o
farfurie goal[ ]n m`n[ =i prive=te cu ochi speria\i la Aura. Tot la
Aura prive=te =i Costic[, adic[ mai prive=te ]nc[, =i nu face deloc
impresia s[ fi observat dispari\ia subit[ a lui tat[-s[u.
— Iaca, prinde glas nevasta brigadierului, i-am spus de cum
a venit s[ se culce pe-un ceas, da parc[ ai cu cine vorbi! Nu v[
fie cu sup[rare, acu=i se-ntoarce. M`nca\i, servi\i, Aurico, tare
sl[bu\[ mai e=ti...
Aura se face alb[ ca varul:
— Eu — slab[?! }n glasul ei vibreaz[ nepref[cut[ indignarea.
— M[tu=[ Tatian[, dac[ vrei s[ =tii am... am cu trei kilograme
=i jum[tate mat mult dec`t trebuie! +i la dumneavoastr[ am mai
ad[ugat cel pu\in dou[!
— O sut[ de procente! Costic[ a cobor`t pe p[m`nt =i e gata
s[ crape de r`s. At`ta vorb[ pentru trei kilograme! Poftim, tata
la un pariu bea dou[zeci =i nu se teme c[ se ]ngra=[!
M[tu=a Tatiana clatin[ din cap sup[rat[:
— M[i Costic[, tu vezi...
Nenea Alecu se ridic[ de la mas[ =i se ]nchin[ gospodinei:
— Am m`ncat pe cinste, v[ mul\umesc. Acuma oleac[ de
mi=care, nu? Ia hai, afar[, b[ie\a=i, la aer!
Pe scar[ ]l ia de umeri pe Costic[:
— M[i, frate Costache, avea Noie trei fii...
— Sim, Ham =i Iafet?
— Exact! +i Biblia o studia\i la medicin[?
Costic[ r`de foarte =mecher:
— Ba nu. Dar a=a-mi zice =i tata c`nd se-nt`mpl[ s-o ia un
pic la m[sea. +i eu sunt Ham, nu?
Nenea Alecu desface bra\ele a mare mirare.
— Nici o problem[, tovar[=e Stanca, tata-i b[iat bun =i a avut

Unchiul din Paris
109
el grij[ s[-=i creasc[ un fecior plin de respect fa\[ de p[rin\i,
n-a\i v[zut ce m`ini are? Numai c[ a ]nceput s[ cam ]mb[tr`neasc[...
Nenea Alecu r[m`ne pe lavi\a din fa\a por\ii „s[-=i mai ]nc[lzeasc[
oasele la soare“, noi trecem =oseaua.
Sunt convins c[ Pele ar refuza ]n ruptul capului s[ joace pe
asemenea teren, p[m`ntul e tare ca piatra, =i iarba, ne=tiut prin
ce minune vie =i aproape verde, ar putea concura cu orice perie
de s`rm[. Domni=oara Capuletti scoate un chi\c[it dramatic =i
se gr[be=te s[-=i ]ncal\e pantofii, prea necugetat arunca\i din
picioare la vederea gazonului.
— Riki, m-am ]n\epat, nu vezi! D[-mi m`na.
Chiar dac[ a= fi avut reac\ia unui cobre imperiale, n-a= fi reu=it
s-o iau ]naintea lui Costic[. S[rmanul prieten, o s[ aib[ nop\i
albe dup[ plecarea noastr[.
Micile pete de ap[ spre care ne ]ndrept[m, spre marea nemul-
\umire a c`rdurilor de g`=te, nu sunt altceva dec`t ni=te fata
morgana de ]nsemn[tate local[. Bugeacul apare aici ]n toat[
m[re\ia =i nimicnicia lui de milenii, drumul b[tut al pecenegilor
=i cumanilor, a=ternut acum sub picioarele a trei viitori medici,
dintre care unul (una) cu t[lpile prea ]naintate ]n evolu\ie, pentru
a mai putea lua contact cu p[m`ntul. Priveli=tea care se deschide
de aici asupra satului e de-a dreptul ]nc`nt[toare: un ma\
nesf`r=it de por\i absolut identice, ]n lungul =oselei, parc[ special
alese ca la deschiderea lor apari\ia caselor s[ constituie o surpriz[:
]nalte, cu ferestrele largi =i vopsite ]n toate culorile curcubeului.
+i la picioarele unui deal at`t de ]mp[durit de livezi, ]nc`t ar fi
constituit un obstacol de netrecut ]n calea pecenegilor... Unchiule,
va trebui s[ te aduc ]ncoace, nu te pot lipsi de asemenea
perspectiv[ asupra noului ]n Bugeac!
— Costic[, hai ]napoi, nu mai pot de c[ldur[! Aura a luat ]n
obraji culoarea unui rac bine fiert. De ce nu sem[na\i ni=te copaci
]n pustiul [sta?

110 Aureliu Busuioc
— Nu s[dim copaci, — Costic[, ia te uit[ la d`nsul, nici nu
z`mbe=te m[car! — pentru c[ peste vreo doi ani are s[ fie aici
un iaz de opt sute de hectare! Atunci s[ veni\i, s[ vede\i ce plaj[
am s[-mi fac chiar la poart[!
Perspectiva asta nu m[ r[core=te nici pe mine. Unchiul st[ pe
lavi\[ al[turi cu un b[tr`nel uscat, ]n bondi\[ =i cu o cu=m[
\uguiat[ de miel alb. Un asin cam jerpelit, cu samar de lemn
lustruit de vreme, pa=te lini=tit din gazonul menit s[ descopere
cine =tie ce mare speran\[ a fotbalului nostru ]nfloritor.
— Vai! Aura a ]ncremenit ca un copil de gr[dini\[ ]n fa\a lui
mo= Cr[ciun. Un m[g[ru=!
— Ehe, bun m[g[ru=! Costic[ tip[re=te protector crupa plin[
de ciulini a animalului care nu ne d[ nici cea mai mic[ aten\ie.
M[g[ru=ul [sta e mai b[tr`n ca mine! Renumitul m[gar al lui
mo= Matei! Noroc, mo= Matei!
— Costic[, nu m-am plimbat niciodat[ pe-un m[g[ru=! Se
poate? Nu-i periculos?
— {sta-i nepotu-meu, Andrei. Doctor!
Mo= Matei ]mi ]ntinde o m`n[ plin[ de noduri =i nea=teptat
de viguroas[.
— S[ v[ tr[iasc[!
Aura ]mi face semne triumf[toare de pe samarul bietului
animal, care continu[ s[ pasc[, de parc[ nici n-ar \ine ]n spinare
cea mai frumoas[ amazoan[ a Institutului de Medicin[. Costic[
depune eforturi fizice =i lingvistice disperate ca s[ clinteasc[ din
loc asinul.
— Nici s[-l tai c[ nu porne=te p`n[ nu-i zic eu! Mo= Matei
pare foarte m`ndru de m[gar. Iaca s[ vede\i! ]l mai las[ c`tva
timp pe Costic[ s[ fac[ nervi, apoi strig[ cu glas sub\irel =i
tremurat: Vasilic[! Ia hai, tat[, hai!
M[g[ru=ul ]n[l\[ capul, ciuli atent urechile, =i dup[ o scurt[
clip[ de ]ndoial[ o porni cu pa=i m[run\ei pe marginea =oselei.

Unchiul din Paris
111
Strig[tul de entuziasm al Aurei nu-l opri dec`t peste vreo cincizeci
de metri.
— Iaca, a\i v[zut? Vasilic[, ia hai la tata, hai!
Bidiviul lui mo= Matei se ]ntoarse scurt =i o porni spre glasul
st[p`nului cu at`ta tragere de inim[, ]nc`t Costic[ abia reu=i s[
prind[ ]n aer pre\ioasa =i speriata povar[, neobi=nuit[ cu galopurile
m[g[re=ti. Mo= Matei ]=i mu=c[ nervos must[\ile trase pe oal[ =i
mult prea stufoase pentru fa\a lui smochinit[, dar c`nd cavalcada
neprev[zut[ sf`r=i cu bine, nu-=i putu ascunde un z`mbet:
— Iaca, mai n-a pr[v[lit fata! +i ]nc[ se cheam[ c[-s om
b[tr`n!…
Fata r`dea cu gura p`n[ la urechi, fericit[! Ce poz[ pentru
albumul de familie a ratat! Costic[ apuc[ de samar animalul care
se pusese imediat pe p[scut:
— Mo= Matei! +tii ce-am s[ fac eu cu Zaporoje\ul matale? =i
f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul b[tr`nului se aplec[ sub foalele
dobitocului, ]l aburc[ pe umeri =i ]l s[lt[ cu o palm[ de la
p[m`nt. Mai mult se vede c[ nu-l \ineau bojocii, dar ac\iunea se
desf[=ur[ cu at`ta iu\eal[, ]nc`t m[garul lu[ m[surile de rigoare
abia c`nd sim\i iar terenul sub picioare: prea t`rziu, copitele lui
lovir[ ]n gol.
— +i spune-i s[ zic[ mul\am c[ nu l-am dat de p[m`nt!
— Voinic mai e=ti, m[i Costic[! Iaca a mers =i Vasile al meu
c[lare... avea un r`s m[runt =i molipsitor.
— Costic[, zise unchiul, n-ai ]ncercat s[ te apuci de lupte?
— E campionul institutului la tr`nt[, nene Alecu!
— Sigur! Altfel cum d[deam latina!
Aura catadicsi ]n cele din urm[ s[-=i ia ochii de pe eroul zilei
=i se a=ez[ pe lai\[:
— Mo=ule, de ce-i zici m[g[ru=ului Vasile? Se poate s[ dai
unui animal un nume omenesc?
Sf`nt[ naivitate! Mot[na=ul Riki poart[ adic[ un nume normal
dup[ p[rerea ei!

112 Aureliu Busuioc
Mo= Matei miji ochii =i un ]ntreg p[ienjeni= de zb`rcituri ]i
acoperi fa\a t[b[cit[ de ani.
— D-apoi c[ nici nu-i zice Vasile! Suru-i zice. Vasile-i nepotumeu,
tovar[=ul lui Costic[, iac[t[-l!
— +i nu face g[l[gie nepotul? unchiul p[rea s[ se fi ]nc[lzit
bini=or.
— Ehe, d-apoi unde-i nepotul =i unde-i Suru! Nepotul s-a dus
=i ne-a l[sat am`ndoi cu Suru, iaca, m[ mai iau =i eu cu dorul...
Costic[ s[ri ]nfocat:
— Da cine-=i f[cea cruce c`nd a plecat Vasile? Acuma \i-i dor?
Mo= Matei ]=i netezi must[\ile impun[toare =i z`mbi:
— Las’ c[ bune poame-a\i mai fost am`ndoi. Se-ntoarse spre
unchiu-meu: Numai Dumnezeu =i cu Suru =tiu c`t chin am avut
cu d`nsul. +i cu Costic[ ista. D-apoi n-au suit odat[ pe cas[,
dracii, =arabana pre=edintelui?
— Ce-i aia =araban[? se interes[ Aura.
— C[ru\[. Aveam un pre=edinte cam be\iv, nici n-a prea f[cut
purici pe la noi, apoi ]ntr-o noapte deavolii [=tia i-au desf[cut
=arabana c`te-un =uruba= =i i-au suit-o pe cas[! Au adunat tot
satul ca la comedie.
— A=a-s tinerii, neast`mp[ra\i, zise unchiul ]mp[ciuitor.
— Ehe, interveni Costic[, dac[ nu ne prindea paznicul, ]i
suiam =i calul! C[ nu ne d[dea lemne la =coal[.
— Tot a=a de voinic erai =i atunci? hot[r`t lucru, Aura ]ncepe
s[ manifeste un interes prea nes[n[tos pentru bunii mei prieteni.
— +i i-am c[utat tot satul trei zile.
— Iar noi, zise Costic[, huzuream am`ndoi ]n podul casei
pre=edintelui. O jum[tate de porc afumat am m`ncat!
— Da, buni b[ie\i, r`se unchiul. Se vede c[ nu \i-a fost prea
ur`t, mo= Matei.
Mo=ul oft[:
— A=a-i c`nd cresc copiii f[r[ p[rin\i. Nici nu credeam s[-l
mai v[d om...

Unchiul din Paris
113
— Orfan?
— De tat[. A murit de r[ni la vreo cinci ani dup[ r[zboi. Iar
maic[-sa, fiic[-mea, d[, ca femeia. A tot pl`ns vreo trei ani =i
p`n[ la urm[ s-a luat cu un tractorist din Bucovina. Numai c[
b[iatul nu i l-am dat. Erau vremuri grele, porneau colhozurile...
— +i intrau oamenii cu pl[cere ]n colhozuri? ]ntreb[ unchiul.
— Ei ba, cu pl[cere! Eram ]ntuneca\i! r`se mo=ul. Apoi a venit
fie-mea dup[ b[iat, peste vreo patru ani, c[ mai prinsese =i ei la
cheag, dar n-a mai vrut el s[ se duc[, nici n-o cuno=tea! Umbla
de-acu la =coal[, ]n\elegea... Mo= Matei arunc[ \igara =i o strivi
lung cu tocul cizmei.
— Adic[ =i bunel ai fost, =i mam[, =i tat[, zise unchiul.
— De toate. Dar mai mult mili\ioner, c[ tare zb`n\uit mai era.
Unde m-au chemat ]ntr-o zi la scoal[, cic[ s-a ]mbr[cat Vasile al
meu ca directorul; c`nd l-am v[zut — taman directorul =i pace,
=i cu \igara ]n din\i...
— Aveam un director, apoi =i la lec\ii fuma!
— Nu spune, era om bun, m[car c[ fuma, a=a era patima
omului. Ia, de-atunci, c[ era de-amu prin clasa a noua, am vrut
s[-l duc la maic[-sa chiar eu, c[-mi scria =i mie scrisori =i lui,
numai c[ el le d[dea pe foc, nici nu le citea, =i fugea de-acas[ =i
se ascundea, a=a era de sup[rat pe d`nsa. C`nd ]i spuneam de
maic[-sa, apoi ]=i astupa urechile...
— To\i am fost buni, constat[ profund Costic[. Ei =i ce, ne-am
pr[p[dit? S-a pr[p[dit Vasile al matale?
— Da cine zice c[ s-a pr[p[dit? Iac[t[-l! mo=ul ]ntinse un
deget noduros spre asin. Pa=te!
— Ehei, mo= Matei, strig[ Costic[, nu te mai preface! Cine se
laud[ prin tot satul cu fotografiile lui? Tovar[=e Stanca, iaca s[
vede\i dac[ n-are s[ vi-l arate =i dumneavoastr[!
Unchiul r`se:
— Lucreaz[, ]nva\[?
— Lucreaz[, zise mo=ul.
8 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

114 Aureliu Busuioc
— E actor, strig[ Costic[.
Aura se trezi:
— Actor? Cine?
— Nepotul lui mo= Matei. Artist la Teatrul Tineretului.
— Cum ]i zice?
— Vasile. Vasile Toma.
— Vasile Toma? Aura se ridic[ ]ncet =i solemn de pe lavi\[ =i
se ]ntoarse spre b[tr`n: Mo= Matei, Vasile Toma-i nepotul dumitale?
— A\i auzit de el?
— Cum s-aud? Riki (asta mai lipsea, acum o s[ =tie =i m[garul
lui mo= Matei cum m[ cheam[ cu adev[rat!), Riki, am fost
]mpreun[, nu? La „Revizorul“, ]\i aminte=ti? A jucat rolul lui
Hlestakov! E un actor genial, mo=ule!
— D[, face =i el ce-l duce capul, zise b[tr`nul.
— }\i aminte=ti, Riki?
De ce m[ pui ]n ]ncurc[tur[, ]ngerul meu, =tii foarte bine c[-s
s[tul de teatru p`n[ peste urechi =i nici memoria fizionomiilor
n-o am.
— Da, da, desigur!.. Unul a=a... talentat! Zicea =i Tigrul... Zicea
=i tata!...
Costic[ se posomor]:
— Suntem fotografia\i pe-un tablou dintr-a zecea, al[turi.
— Hai s[ mi-l ar[\i!
— D-apoi uit[-te la mo= Matei: copia lui!
Aura ]l m[sur[ cu o privire glacial[:
— Hai! +i f[r[ s[ mai a=tepte aprobarea ]mpinse porti\a.
Cu toat[ suta lui de kilograme, Costic[, ]n urma ei, mi se p[ru
deosebit de mic.
Ah, Aura, Aura, fiin\[ sucit[, c`te suspine cresc pe urma pa=ilor
t[i!... Mo= Matei se ridic[ =i-i ]ntinse m`na lui unchiul:
— Am venit c-o bucurie =i m[ duc cu dou[. Apoi zi =i mata,
tovar[=e, nu-i p[cat s[ mori? La toamn[ m[ duc la sanator, iaca

Unchiul din Paris
115
s[ vezi! }=i repezi cu=ma pe ceaf[ =i ]=i ]ndemn[ m[g[ru=ul: Hai,
Vasilic[, hai, b[ie\el, acas[! ]ntoarse capul: Tare m-a\i bucurat!...
Sentimental mo=ul. Interesant, =i pe Tigrul o s[-l umfle tot
a=a m`ndria, c`nd o s[ afle de la vreun necunoscut c[ eu l-am
operat de apendicit[?
— Simpatic mo=ulic[, ce zici, nene Alecule?
Unchiul tres[ri de parc[ i-a= fi strigat ceva la ureche:
— Simpatic, zici? +tii la ce m[ g`ndeam eu, Andrei? Iaca, m-a
v[zut omul [sta pe banc[, nu m[ =tie, nu-l =tiu... +i s-a a=ezat
al[turi. Am schimbat o vorb[ despre vreme, despre ploaia de
ieri... +i mi-a spus, =tii ce mi-a apus? C[ are o mare bucurie, c[
nepotu-su s-a ]mp[cat cu mama. C[ a iertat-o, dup[ dou[zeci =i
patru de ani a iertat-o! }n\elegi?
Parc[ ]n\eleg. Ori poate e ceva prea complicat pentru ]n\elegerea
mea?
Unchiul d[ g`nditor din cap =i z`mbe=te:
— E=ti un om fericit, Andrei, tu nici nu =tii c`t de fericit e=ti!
De ce, unchiule, b[nuiesc! Aici ai nimerit-o: de=i cu unele
lipsuri, ]n mare, sunt fericit.
Dar nu g[se=ti c[ e cam mult un sfert de ceas ca s[ admiri
mutrele solemne ale unor muco=i fotografia\i ]n clasa a zecea,
chiar dac[ unul e genial, iar cel[lalt poate s[lta un m[gar ]n
spinare?…
7
Abia peste vreo zece kilometri ]l conving pe Costic[ s[ fac[
drumul ]nd[r[t.
A luat-o ]naintea noastr[ pe motociclet[ — „ca s[ ne deschid[
calea o sut[ de procente“, ]n fond, ca s[ se mai afle un pic ]n
preajma Aurei. E ]ndr[gostit lulea, m-am convins definitiv de
lucrul acesta asear[, c`nd, dup[ plecarea unchiului =i a brigadierului,
am ]nceput s[ le povestesc cu unele prescurt[ri biografia

116 Aureliu Busuioc
parizianului plecat ]n Spania. Nu credea nici o iot[ din ce le
spuneam, ]n schimb profita de faptul c[ ]ngera=ul meu asculta
cu gura c[scat[ (Aura moare s[ =tie c`t mai mult despre cunoscu\ii
pe care-i consider[ ea drept „cineva!“), =i mi-o m`nca pur
=i simplu din ochi! S[ explodezi de r`s, nu alta! Dac[ n-o s[-=i
caute uitarea ]n munc[, o s[ aib[ mult de suferit bietul b[iat.
Aura st[ pe bancheta de l`ng[ mine, dreapt[ =i vis[toare, pare
s[ n-o preocupe absolut nimic pe aceast[ lume trec[toare =i van[
(a=teapt[ s[ fac ceva bancuri pe socoteala lui Costic[; o s[
a=tepte mult =i bine, nu sunt chiar at`t de prost, =tiu ce poate
urma!), ]n schimb unchiul debiteaz[ la cuvinte cu iu\eala unui
automat de f[cut col\una=i:
— M[i copii, au ni=te gr[dini extraordinare, cinci sute de
hectare, glum[-i asta? O fost[ balt[ ]mpu\it[, o mai \in minte =i
eu, =i acum numai canale de beton =i ploaie artificial[! +i o livad[
c`t vezi cu ochii! +i ]n ce loc, fra\ilor! }n pustiul acesta, unde nu
cre=teau dec`t salc`mi! Trebuia s[ merge\i =i voi s[ vede\i, n-a\i
fi regretat.
Aura ]l aprob[ z`mbind.
Pisicu\a a g[sit limb[ comun[ cu mo=ul, de=i sunt absolut
convins c[ o sa r[m`n[ paf, c`nd o s[ afle c[ ro=iile nu cresc ]n
copaci.
— Da-a, nu m[ pot st[p`ni, o s[ ai cu ce ]nnebuni prietenii
c`nd te-ntorci, unchiule. Livezi noi, zarzavat... +i un milion de
probleme de protec\ie a naturii.
Probabil, am cam s[rit peste cal, nu-mi r[spunde ]ndat[.
Aura m[ transform[ cu ochii, simt eu, ]ntr-un pumn de cenu=[.
— Unde s[ m[-ntorc, Andrei?
— La Paris, Adic[ la Ivry...
Tace. Nu-n\elege gluma. O repar:
— Am auzit c[ ]n Fran\a zarzavatul se aduce din str[in[tate.
R`de.
Natural, =i Aura ]l imit[.

Unchiul din Paris
117
— Nu m[-ntorc nic[ieri, Andrei. Am venit acas[. Poate cam
t`rziu, dar am venit acas[ =i tu vrei s[ m[ ]ntorc?
Asta-i bun[. Interesant, =tiu =i ai mei? P[i bine, unchiule, abia
apucasem =i eu s[ am rude ]n Fran\a =i na, c[ le-am pierdut...
Cum vine asta? Cum v[d eu Parisul?
— }mi pare bine, nene Alecu. O aduci aici =i pe Luiza.
— Cine-i Luiza? se gr[be=te Aura.
— Fiica lui unchiul!
— Vai, nene Alecu, ai o fat[? +i-i mare?
Ne cuprinde pe am`ndoi de umeri, simt c[ m[ str`nge tare.
— Am avut o fat[, Aura. A murit. }n prim[var[, la ]nceputul
lui mai...
Podul din fa\[ e demontat, observ semnalul ]n ultima clip[
— puteam s-o fac lat[. Podul provizoriu tremur[ ca apucat de
friguri. P`r`ia=ul n-are nici dou[ degete de ap[, dar e cu malurile
]nalte, =i pe cel spre care urc[m se mai v[d zigzagurile n[p[dite
de b[l[rii ale unor foste tran=ee.
— Unchiule (trebuie s[-i spun ceva), mi-ai promis s[-mi
poveste=ti de Spania.
E un b[rbat, totu=i.
— +i dac[ te plictisesc?
— }n\elegerea!
— Dar Aura?
Aura are ochii umezi.
— Nene Alecu!… Chiar ai c[l[torit ]n Spania? A=a cum spune
Andrei? }ngrozitor!...
...+i iar goana ma=inii printre dealuri ple=uve; iar miresme de
ierburi, de data asta ]ns[ proaspete; din motive de diminea\[,
soarele n-a reu=it ]nc[ s[ usuce roua; iar o pereche de urechi,
adic[ nu, dou[ perechi, am =i uitat de Aura, dou[ perechi de
urechi ciulite atent; =i iar vocea lui, a povestitorului, dar nu
monoton[ =i nici obosit[. (Curios cum ]nvie vocile b[tr`nilor, dac[

118 Aureliu Busuioc
printre ascult[tori se afl[ o femeie, ba ]nc[ una t`n[r[ =i
frumoas[!)
Drept care am =i notat:
A DOUA POVESTIRE A UNCHIULUI ALEXANDRU
DESPRE VIA|A +I CAL{TORIILE SALE
(care povestire, din motive lesne de ]n\eles,
n-o putea spune altcineva)
„S-a r`s mult pe socoteala mea ]n ora=, vreo dou[ zile eram oprit
la tot pasul, m[ acostau tot felul de oameni, ca s[-mi str`ng[ m`na,
s[ m[ bat[ pe um[r =i s[-mi spun[ cuvinte frumoase, pe care, de
altfel, mai mult le ghiceam dec`t le ]n\elegeam.
Mi se d[duse o camer[ la hotel, un „mono“ — o salopet[ albastr[
— era uniforma revolu\iei, un nume spaniol — Himenes, dar nu
mi se d[dea lucrul cel mai de seam[: o arm[ =i posibilitatea s[ lupt
cu ea ]n m`n[.
}n fond eram singur vinovat: ]n loc s-o fac pe infanteristul naiv
=i s[ fiu trimis la Albasete, unde se afla centrul de organizare a
brig[zilor interna\ionale, am declarat sincer care mi-i meseria, a=a
c[ foarte cur`nd nimerii la aerodromul Los-Alcasares, ]n apropierea
Cartagenei.
}nc[ din toamn[ zeci de cargouri spaniole =i sovietice desc[rcau
]n toate porturile republicii alimente, ]mbr[c[minte, =i, principalul,
echipament militar. Portul Cartagena nu era nici el o excep\ie: zilnic
acostau la docuri sau aruncau ancora ]n rad[ vase de toate tonajele
=i zilnic, pe str[zi sau ]n cafenele, se discuta numai despre tancuri,
avioane, vedete rapide — secretul militar era pentru expansivii =i
mereu optimi=tii spanioli o problem[ extrem de conven\ional[... Pe
terenul de zbor de la Los-Alcasares, ba chiar =i ]n ]mprejurimile lui,
pe =osele, ]n livezile de portocali =i l[m`i se desc[rcau l[zi uria=e
cu un con\inut „strict secret“ — un secret cunoscut tuturor:

Unchiul din Paris
119
avioane de lupt[ demontate. Lucram zi =i noapte la asamblarea lor.
Fronturile nu puteau a=tepta.
Odat[ cu aparatele, pe acelea=i vapoare sau pe alte c[i soseau =i
pilo\ii, inginerii, mecanicii — voluntari din toat[ lumea.
Lucram mult, uneori trebuia s[ repar[m avioanele chiar ]nainte
de a le putea expedia pe aeroporturile din preajma fronturilor —
aproape ]n fiecare noapte ne vizitau „Junkers“-uri =i „Heinkel“-uri
nem\e=ti sau „Fiat’’-uri, ca s[-=i arunce, nepedepsite, ]nc[rc[turile
de bombe — ap[rarea antiaerian[ lipsea aproape cu des[v`r=ire,
v`n[toare de noapte nu aveam…
Cu toate c[ bombardamentele creeau o atmosfer[ de front, cu
toate c[-mi d[deam perfect seama c[ =i munca mea e un mic aport
la efortul general ]ndreptat spre zdrobirea fascismului, =i nu numai
a celui reprezentat de Franco! — eram, ]n sinea mea, nemul\umit:
mi se p[rea c[ nu fac ceea ce ar trebui s[ fac, c[ nu aici era locul
meu, ci pe front, pe un front ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului —
unde se trage cu arma =i ]l po\i vedea pe du=manul zdrobit. Aici, ]n
rarele ore de odihn[, ]\i mai puteai permite =i un cinematograf =i o
cafelu\[ cu coniac, ]n timp ce ]n tran=ee st[teau de veghe oameni
viteji, privind clip[ de clip[ moartea ]n fa\[...
}n februarie treizeci =i =apte c[dea — ocupat[ de fasci=ti, ori mai
bine zis p[r[sit[ de anarhi=ti =i tr[dat[ de ofi\erii de la statul-major
— Malaga. Luasem hot[r`rea ferm[ de a pleca pe front.
Raportul meu a r[mas ]ns[ f[r[ r[sunetul scontat, cu toate c[
folosisem frazele cele mai alese =i mai conving[toare.
— Republica Spaniol[ are nevoie de dumneata aici! mi-a declarat
comandantul. Oricine poate trage cu arma, dar nu oricine poate
repara avioane. +i un avion e mai ceva dec`t un mauzer...
+tiam =i eu lucrul acesta, ]l ]n\elegeam prea bine, dar inima
are legile ei!...
}n martie, c`nd bravul corp expedi\ionar italian al generalului
Manzini, cel care ocupase Malaga, era f[cut terci la Guadalahara,
c`nd toat[ Republica s[rb[toarea str[lucita victorie asupra uneia

120 Aureliu Busuioc
dintre cele mai modern echipate armate am profitat de sosirea la
Cartagena a =efului avia\iei republicane =i, f[r[ s[ stau prea mult
]n cump[n[, i-am ie=it la raport peste capetele tuturor superiorilor
direc\i. Ignasio Idalgo de Cisneros era o adev[rat[ legend[ =i, f[r[
discu\ie, unul din cei mai talenta\i comandan\i ai Revolu\iei
Spaniole. }ntre timp o rupeam destul de bini=or ]n limba tizului s[u
=i ]i prezentai rug[mintea verbal, f[r[ s[ mi-o scrie cineva pe h`rtie.
M-a privit cu ochii lui negri =i p[trunz[tori, =i-a netezit musta\a
zb`rlit[ sub nasul care p[rea destul de m[ricel pe fa\a sl[bit[ de
oboseal[ cronic[ =i mi-a z`mbit:
— Vrei s[ lup\i? Ceea ce faci aici e tot lupt[. }\i mul\umesc ]n
numele guvernului legal al Republicii. Dar dac[ vrei s[ faci =i mai
mult, m[ voi str[dui s[ g[sesc ceva demn de elanul acesta.
Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, c`nd renun\asem la orice speran\[
s[ fiu transferat pe front (nu c[ i-a= fi ]n\eles promisiunea doar ca
o simpl[ vorba bun[, =tiam c[ are lucruri mult mai serioase pe cap),
vine ordin de la centru s[ m[ prezint ]n escadrila „Aripile ro=ii“, ]n
Aragon, pe frontul de Est... Adic[ nu uitase de mine!
La ]nceputul lui aprilie eram ]n capitala Cataloniei — Barcelona.
Ora=ul acesta, unde ]n timpul primului r[zboi mondial se producea
o bun[ parte din poten\ialul de r[zboi francez, unde se fabricau
motoarele „Hispano-Souisa“ dintre cele mai bune pe vremea lor —
ora=ul acesta nu p[rea deloc s[ fie cuprins ]n v`ltoarea b[t[liei. E
drept, geamurile caselor erau lipite cu f`=ii de h`rtie, pancarte la
tot pasul, lozinci, dar restaurantele =i terasele erau pline de o
mul\ime vesel[ =i g[l[gioas[: pancartele vorbeau despre un Madrid
care nu va fi fascist niciodat[, despre un Madrid care are nevoie de
ap[r[tori, iar poten\ialii ap[r[tori ai Madridului =i ai Spaniei
umpleau str[zile, ]narma\i ca de parad[ =i ]mpodobi\i cu insigne
de tot felul, ]nc`t ai fi putut deduce din simpla lor contemplare c[
proprietarii sunt concomitent membri a zeci de partide =i a tot
at`tea sindicate...

Unchiul din Paris
121
Barcelona fusese bombardat[ doar de vreo trei ori de pe mare =i
cam tot de at`tea ori din aer; poate acesta era motivul c[ ora=ul
nu prea credea ]n existen\a real[ a r[zboiului, a unui r[zboi
cr`ncen, pe via\[ =i pe moarte, de care depindea =i existen\a lui...
Cine =tie! Erau multe lucruri pe care nu le puteam ]n\elege, pe care
aveam s[ le ]n\eleg mult mai t`rziu. +i, din nefericire, nu numai
eu...
Cu mare greutate, =i abia peste vreo trei zile de alerg[tur[, reu=ii
s[ aflu c[ escadrila „Aripile ro=ii“ era dislocat[ „undeva ]ntre Lerida
=i Zaragoza“.
}narmat cu aceste informa\ii precise, precum =i cu un „salvoconductor“
— permis pentru zona de opera\ii „por la zona de
guera de la provincia Aragon“, plin de =tampile rotunde, =i ovale,
am purces la drum =i, spre marea mea bucurie, abia dup[ o zi de
c[ut[ri =i ]ntreb[ri am descoperit aerodromul. Nu pot s[ nu remarc
un am[nunt: dac[ secretul militar ar fi fost c`t de c`t respectat de
cei pe care ]i ]ntrebam, probabil n-a= fi dat de urmele unit[\ii mele
nici p`n[ la sf`r=itul campaniei...
Aerodromul era situat ]n apropiere de Juesca, la poalele mun\ilor
Aragonului, de fapt un mic platou de piatr[, ]nconjurat din toate
p[r\ile de ni=te dealuri st`ncoase, ple=uve. C`teva bar[ci de sc`nduri
vopsite pentru camuflaj alc[tuiau =i postul de comand[, =i dormitoarele,
=i cantina, =i atelierele. Vreo dou[zeci de „Bregué-19“
]mpr[=tiate pe tot terenul. La marginea c`mpului — cam tot at`tea
schelete arse a ceea ce fuseser[ c`ndva aparate de zbor.
Comandantul escadrilei, un t`n[r ]nalt =i chipe=, cam de v`rsta
mea, locotenent-colonelul Raul Blasco Ruiz, m-a primit ca pe o rud[
foarte apropiat[, ]ntoars[ din str[ini:
— }mi pare bine, Himenes (nu te superi dac[ o s[-\i spunem
Sancho? A fost oricum un om ]n\elept =i devotat!), ]mi pare bine
c[ nu te-ai temut s[ vii la noi. }mi pare bine c[ nici =eful n-a uitat
de rug[mintea noastr[! Ne trebuiesc mecanici, pilo\i avem destui.
Zici c[ ai fi preferat frontul? Sunt zece kilometri p`n[ la prima

122 Aureliu Busuioc
linie =i dou[zeci =i cinci p`n[ la aeroportul lor... }n\elegi, probabil
c[ nu st[m mai r[u dec`t cei din tran=ee?
Foarte cur`nd aveam s[ m[ conving de juste\ea observa\iei:
— Mecanic de bord? Nu. Uite, ma=inile noastre: te dai jos din
zbor =i p[=e=ti al[turi cum ai m`na un m[g[ru=...
Avioanele lor zboar[ de trei ori mai repede, nu ne putem permite
lupte aeriene, aparatele noastre sunt ochii comandamentului,
zbur[m numai ]n recunoa=tere... N-avem cum le ad[posti, ]n piatra
asta nu po\i s[pa hangare. Suntem bombarda\i =i mitralia\i zilnic
— iat[ de ce ne trebuiesc mecanici pricepu\i, nu-i avem... Avioane
noi, moderne? +tiu, sunt, dar ele trebuiesc acolo unde e pericolul
mai mare, la Madrid... Frontul nostru e lini=tit...
}n aceea=i clip[ sun[ telefonul de campanie de pe masa lui.
Ridic[ receptorul, pe fa\a-i smead[ nu se putea citi nimic:
— Bine. D[ alarma. Comunic[ pilo\ilor: direc\ia nord.
M[ privi cu aer ]ngrijorat:
— Din fericire, avem un serviciu de informa\ii destul de bun.
Acum zboar[ ]n direc\ia noastr[ =apte avioane inamice: dou[ „Ju“
=i cinci „Fiat“-uri. Nu, nu special pentru aerodromul nostru. Dar
dac[ ne prind pe teren, nu ne iart[. +i noi trebuie s[-i evit[m,
n-avem ]ncotro, zbur[m ]n alt[ direc\ie... Uite!
Vedeam =i f[r[ s[-mi fi atras el aten\ia: la nici dou[ minute dup[
r[getul sirenei primul aparat era ]n aer, celelalte ]l urmau...
— Hai la ad[post. Peste cinci-=ase minute sunt aici... Ad[postul
era o simpl[ ]ngr[ditur[ de pietre. C`nd ap[rur[ dinspre vest
avioanele inamice, ale noastre erau toate ]n afar[ de orice pericol,
cu excep\ia unuia care abia rula la start.
— Filip! strig[ Ruiz. E rabla lui Filip!
— „Bregué“-ul stop[ brusc. V[zui o mog`ldea\[ s[rind din prima
carling[ ]n cea de-a doua, unde era instalat[ mitraliera.
— Bietul Filip! comandantul se apuc[ cu m`inile de cap.
„Fiat“-urile cobor`r[ ]n zbor razant, „Junkers“-urile ]=i v[zur[

Unchiul din Paris
123
de drum. Mitralierele ]ncepur[ s[ \[c[ne cu ]nver=unare, dou[ avioane
atacau „Bregué“-ul, celelalte lovir[ ]n bar[ci. Totul nu dur[ dec`t o
clip[. Din coada avionului nostru ap[ru o =uvi\[ de fum, mog`ldea\a
s[ri din carling[, ]=i scoase haina =i ]ncepu s[ izbeasc[ cu ea peste
profundoarele incendiate. Comandantul apuc[ o c[ldare cu nisip =i se
repezi spre avionul lovit. }l urmai. Dar ]n clipa asta unul dintre cele
dou[ „Fiat“-uri vir[ brusc =i se ]ndrept[ razant spre noi.
— Culcat! strig[ comandantul, =i ne tr`ntir[m cu to\ii la
p[m`nt. „Fiat“-ul ]ns[ se cl[tin[ ]ntr-un mod ciudat, scoase trenul
de aterizaj, atinse p[m`ntul =i, dup[ ce f[cu c`teva salturi din cele
mai caraghioase, ]ncremeni la vreo zece pa=i de marginea c`mpului.
Comandantul p[rea s[ fi fost aruncat de o catapult[:
— E lovit! Filip l-a dobor`t! Ole, Filip! strig[tul lui putea fi
auzit la zece kilometri.
Uitar[ cu to\ii de avionul incendiat =i se repezir[ ]ntr-o goan[
turbat[ spre musafirul nepoftit.
Avionul era intact, dar ]n viziera carlingei se c[scau patru g[uri
cu p[ienjeni= ]mprejur. Pilotul st[tea cu capul ]n piept =i nu d[dea
semne de via\[. Fu cobor`t pe iarb[. Avea um[rul drept sf[r`mat.
Comandantul trimisese dup[ pansamente.
Filip alerga ]n c[ma=[ =i cu capul gol:
— Unde-i tic[losul! }l ucid! Era s[-mi dea foc! +i mi-a t[iat
coada! p[rea foarte indignat.
— Bravo, Filip! Ai f[cut o treab[ grozav[!
Zeci de m`ini se ]ntindeau s[-l felicite.
— Mi-a retezat coada, macaronarul! }i tai g`tul!
Italianul deschise ochii, z`mbi, apoi se str`mb[ de durere, ]ncerc[
s[ mi=te m`na dreapt[, f[cu o grimas[ =i mai grozav[ =i ridic[
st`nga f[cut[ pumn:
— Rot front! glasul ]i tremura.
Filip se repezi la el:
— Auzi la el, ce-a ]nv[\at: Rot front! Stai, fecior de t`rf[! }\i
ar[t eu \ie!...

124 Aureliu Busuioc
Comandantul ]l apuc[ de m`n[:
— E prizonier, Filip!
Italianul ]ntreb[:
— O s[ fiu ]mpu=cat? =i ]ncepu s[ pl`ng[.
Ruis ordon[ unui t`n[r, care venise cu pansamentele:
— Pe urm[ ]l aduce\i la mine. +i italianului, f[r[ s[-l priveasc[:
Noi nu ]mpu=c[m prizonierii.
A=a l-am cunoscut pe Filip, francezul Filip, care avea s[-mi devin[
un bun prieten. Din nefericire, pentru pu\in timp. Prea pu\in.
Escadrila era, de fapt, o familie mare, de=i puteai num[ra vreo
zece na\ionalit[\i ]n componen\a ei: francezi, englezi, un negru din
Statele Unite, un mexican, doi s`rbi, doi suedezi.... Renun\aser[ cu
to\ii la sold[ ]n folosul copiilor din satul vecin. Pe dealurile din
apropiere p[=tea o mic[ turm[ de oi — proprietatea escadrilei.
Atelierele erau rudimentar ]nzestrate, dar, de mare ajutor.
M-am convins de lucrul acesta c`nd am reparat „Bregué“-ul lui Filip:
avea profundorul retezat =i alte c`teva piese distruse, ]n condi\ii
normale trebuia expediat la fabric[, =i, totu=i, l-am f[cut s[ zboare!
Nu pentru Filip. Filip s-a declarat imediat proprietar al „Fiat“-ului!
— O s[ le ar[t eu dumnealor ce pot face cu asemenea ma=in[!
{ia-s pilo\i? Ni=te c`rpaci nenoroci\i! Birjari! Fac ]n pantaloni, dac[
trebuie s[ lupte cu ni=te b[rba\i! O s[ le ar[t eu Asmara!
Un an ]n urm[, Filip, pilot al liniilor aeriene franceze, re\inut
de evenimente ]n Abisinia, ]n ora=ul Asmara, fusese martor al
atrocit[\ilor trupelor invadatoare.
— Ni=te bestii, Sancho!
Se afla ]n escadril[ din primele zile. L[sase acas[ — era din
Montpelier, o or[ =i jum[tate de zbor peste golful Lyonului — o
so\ie t`n[r[ =i frumoas[, acum o a=tepta =i pe ea:
— O s[ fie o sor[ de caritate grozav[! +i eu o s[ m[ simt mai al
dracului, o s[ vezi!
Eram bombarda\i =i mitralia\i zilnic. Dar tot zilnic trimiteam
la statul-major al frontului mape cu fotografii: Zaragoza, Juesca,

Unchiul din Paris
125
Belcite, aerodromuri mascate printre livezi sau aproape ostentativ
necamuflate — fasci=tii =tiau c[ n-avem cum ]i lovi =i erau foarte
arogan\i —, drumuri, tran=ee, ]ntr-un cuv`nt — tot ce putea
interesa comandamentul ]n vederea opera\iilor. Din p[cate, ]n
perioada aceea opera\iile de pe frontul de Est — mai ales, ]n Aragon
— nu erau prea ]mbucur[toare, anarhi=tii nu alc[tuiau o armat[
de n[dejde, ba dimpotriv[, deseori reu=ita trupelor regulate ale
Republicii era anulat[ de cine =tie ce ie=ire idioat[ sau chiar de o
retragere a anarhi=tilor. Ar putea p[rea de necrezut asemenea lucru,
dar „revolu\ionarii“ ace=tia erau ]n stare s[ ]ncheie un armisti\iu
cu falanghi=tii, ]n toiul luptelor, numai pentru a juca cu ei un meci
de fotbal...
Pe la ]nceputul lui iunie sosi la aerodrom =i t`n[ra so\ie a lui
Filip, frumoasa arlezian[ Madelaine. Cantina, pe care Madelaine o
lu[ imediat ]n primire, ]ncepu s[ serveasc[ vizitatorilor m`nc[ruri
nici visate mai ]nainte, gulerele c[m[=ilor prinser[ s[ sclipeasc[ de
albea\[ („Ne demasc[m a=a“, glumeau pilo\ii), b[rbo=i sau nesp[la\i
nu mai vedeai pe tot aerodromul.
„Fiat“-ul lui Filip era ]narmat, din fericire, cu patru mitraliere
obi=nuite, a=a c[ muni\iile nu-i lipseau. Patrula zilnic ]n ]mprejurimile
aerodromului, elaborase un adev[rat cod ]mpreun[ cu Ruiz
— aparatele de atunci ]nc[ nu erau ]nzestrate cu emi\[toare, —
a=a c[ nu prea riscam s[ fim ataca\i pe nea=teptate, cum ni se mai
]nt`mpla uneori.
Ziua, c`nd a dobor`t primul „Junchers-52“, a fost o adev[rat[
s[rb[toare. E o istorie care merit[ a fi amintit[. Treceau dinspre
vest, pe deasupra aerodromului nostru, patru „Junchers“-uri escortate
de cinci „Fiat“-uri. +tiam lucrul acesta, fusesem anun\a\i.
St[team cu to\ii ]n ad[posturi, aparatele noastre erau ]n aer, pe
dup[ coline; vreo cinci schelete de „Bregué“-uri arse erau special
neglijat mascate, le mutam din loc ]n loc: „momeala“, la care se
repeziser[ de nenum[rate ori a=ii fasci=ti. Nici de data aceasta „Fiat“urile
nu l[sar[ s[ le scape „prada“. Cobor`r[ ]n picaj, mitraliind

126 Aureliu Busuioc
bietele ruine de mai mare dragul. Un „Fiat“ ]ns[ lua ]n[l\imea, urc[
peste plafonul „Ju“-urilor =i...
— Filip! E Filip! auzir[m strig[tul entuziast al lui Madelaine.
Era, ]ntr-adev[r, Filip. Se aranjase foarte comod ]n coada
forma\iei — nu schimbase semnele de reper ale aparatului — =i
acum t[b[ra nestingerit asupra bombardierului ]ntr-at`ta n[ucit
de faptul c[ e atacat de „ai s[i“, c[ nici nu reu=i s[ riposteze.
„Junchers“-ul l[s[ o coad[ de fl[c[ri =i fum =i porni cu urlet spre
p[m`nt. Filip continu[ picajul, redres[ brusc aparatul =i vir[ ]n
zbor razant ]ntr-o v`lcea, ce se deschidea spre platoul nostru. }n
timp ce „Junchers“-ul f[cea s[ izbucneasc[ un vulcan de foc la vreo
doi kilometri de aerodrom, v`n[torii, b[nuind antiaeriana, ]ntoarser[
spre noi =i acoperir[ bar[cile avioanelor arse cu un adev[rat
torent de plumb. Apoi ]=i v[zur[ de drum, probabil, cu sentimentul
datoriei ]mplinite…
P`n[ prin octombrie, c`nd „Fiat“-ul nostru luase aspectul unui
ciur =i nu se mai putea ridica ]n aer, ]n jurul aerodromului ]=i
g[siser[ locul de ve=nic[ odihn[ =ase avioane fasciste.
— Ni=te lupt[tori grozavi italienii [=tia, r`dea Filip. Doi c[c[cio=i
au s[rit cu para=uta ]nc[ ]nainte de a reu=i s[ trag ]ntr-]n=ii!...
+i, cu toate acestea, st[team din ce ]n ce mai r[u. Ne r[m[seser[
vreo cinci „Bregué“-uri ]ntregi. Opt tovar[=i nu se mai ]ntorseser[
din misiunile de recunoa=tere, atelierul nostru nu mai prididea cu
reparatul, de=i dormeam doar c`te patru-cinci ore pe zi... Ajunul
Anului Nou 1938 nu prevestea nimic bun: se vorbea despre o
ofensiv[ a fasci=tilor ]n Aragon =i primisem ordine stricte s[ fim gata
pentru a ne evacua ]n orice moment pe un teren de rezerv[ din
apropierea Leridei.
Tot ]n preajma acelui ajun devenise ]ntr-at`ta evident c[ Filip
va fi repede tat[, ]nc`t Ruiz ordon[ „surorii de caritate, buc[t[resei,
sp[l[toresei =i ]ngerului p[zitor al escadrilei“ — Madelaine s[ se
retrag[ pe noi pozi\ii, unde va putea asigura securitatea viitorului
mic republican Luis!

Unchiul din Paris
127
Masa de r[mas-bun de la ]nceput nu p[rea s[ fie dintre cele mai
vesele, Madelaine =tiuse s[ se fac[ pre\uit[ =i stimat[ de to\i. Apoi
cele c`teva poronuri (ni=te burluie cu dou[ g`turi, dintre care unul
mai lung avea menirea s[-\i expedieze o =uvi\[ de vin acri=or drept
]n g`tlej), n[scur[ c`ntece =i glume. Filip privea cu tandre\e la
nepre\uita lui so\ie, Madelaine c`nta un vechi =i, probabil, foarte
vesel c`ntec ]n dialectul catalan...
— Dac[ se ]nt`mpl[ s[ nu m[ ]ntorc din misiune, Sancho, te
rog pe tine s[ ai grij[ de ea. E singur[. Ca =i mine...
— Filip, ]ntrerupse c`ntecul Madelaine. Ne-am ]n\eles doar: nu
\i se poate ]nt`mpla nimic, nu-i a=a?
— Natural, feti\o! At`ta timp c`t Sancho are grij[ de pterodactilul
meu, nu mi se poate ]nt`mpla nimic.
A doua zi plecar[. El avea s-o conduc[ p`n[ la Perpignan.
Peste trei zile Filip se ]ntoarse. }n aceea=i zi zbur[ ]n misiune
spre Zaragoza, ]l a=teptar[m p`n[ se f[cu noapte t`rziu, p`n[ se
lumin[ de zi spre r[s[rit, =i ]n zori un „Hainchel“ para=ut[ de la o
mare ]n[l\ime asupra aerodromului nostru un co=, ]n care g[sir[m
cadavrul ]ngrozitor mutilat al bravului Filip...
La ]nceputul lui martie porni ofensiva fasci=tilor ]n Aragon...
}n timp ce ne evacuam spre noul aerodrom (nu aveam s[-l mai
v[d), camioanele cu personalul tehnic fur[ atacate =i mitraliate de
c`teva ori, dar singura victim[ aveam s[ fiu eu: am fost transportat
f[r[ cuno=tin\[ mai ]nt`i ]ntr-un spital de campanie, apoi la
Barcelona. Vreo =apte luni am a=teptat s[ mi se vindece ma\ele
sf`=iate de schije =i tot at`ta timp a trebuit s[ fiu un simplu martor
la marea b[t[lie pentru ap[rarea Cataloniei. }n spital d[dui peste
un compatriot, prin el luai leg[tura cu al\ii, din brig[zile interna\ionale.
Nout[\ile aflate cu prea mult[ ]nt`rziere nu erau dintre
cele mai ]mbucur[toare: taic[-meu murise, sora fusese cercetat[ =i
r[scercetat[ un an ]ntreg, dar l[sat[ apoi ]n plata Domnului —
]ntr-adev[r, nu =tia nimic... Nu puteam s[-i scriu, a= fi expus-o
zadarnic la cine =tie ce nenorociri...

128 Aureliu Busuioc
Evenimentele din preajma evacu[rii se precipitaser[ astfel, c[ nu
reu=isem s[-i scriem lui Madelaine. }n orice caz, hot[r`sem c[ va fi
nevoie s[ invent[m o sf`nt[ minciun[, ar fi fost prea crud s[-i
spunem adev[rul. +i, mai ales, ]n situa\ia ei. Se hot[r`se de comun
acord c[-i voi scrie eu. Lucru pe care l-am =i f[cut de ]ndat[ ce am
putut lua tocul ]n m`n[. I-am scris c[ Filip a plecat cu o misiune
de mare ]nsemn[tate, la Madrid, c[ ve=tile de acolo vin cu ]nt`rziere
=i c[ voi face tot posibilul s-o anun\ ]ndat[ ce voi afla vreo noutate.
Scrisoarea ei sosi abia prin aprilie. Era dezolat[ c[ trebuie s[-l
m`hneasc[ pe Filip — Luis al lor era, de fapt, o mic[ Luiz[, dar o
fat[ foarte b[ie\oas[ =i dr[g[la=[. }n post-scriptum m[ ruga s[ nu
m[ tem s[-i spun adev[rul, oricare ar fi... Am mai primit de la ea
]nc[ vreo patru-cinci scrisori cu aceea=i rug[minte, dar n-am r[spuns
la nici una: credeam c[ o c`t de slab[ umbr[ de speran\[ e mult
mai bun[ pentru t`n[ra mam[ dec`t certitudinea groaznicului
adev[r. Eu nu puteam s[ i-l dezv[lui.
Apoi a urmat tristul februarie 1939...
La grani\a francez[ ne a=teptau reprezentan\i ai comisiei Ligii
Na\iunilor. +i jandarmi francezi. +i ma=ini blindate, =i mitraliere,
ca nu cumva s[ se supere, Doamne fere=te, Hitler sau Musolini, sau
Franco...
}n lag[rul din Angeles-sur-Maire ]mpreun[ cu alte zeci de mii de
voluntari, cu zeci de mii de refugia\i spanioli — femei =i copii — m-am
aflat p`n[ ]n prim[vara lui patruzeci. Era o plaj[ de nisip, pustie, ]n
calea tuturor v`nturilor, c`teva bar[ci, ]n care nu puteau ]nc[pea
nici m[car copiii, ne ]nconjurau din toate p[r\ile s`rma ghimpat[,
jandarmi senegalezi =i cavaleri=ti marocani...
Foarte rar, dar se mai ]nt`mpla din c`nd ]n c`nd s[ vedem c`te-un
fericit chemat la comandantul lag[rului, de unde se ]ntorcea
fie pl`ng`nd, fie cu ochii sclipind de fericire: primise vizita unei rude,
a unui prieten sau pur =i simplu a unui reprezentant al Crucii Ro=ii.
Dar c`nd veni un jandarm s[ m[ cheme =i pe mine, trebuie s[
recunosc c[ am r[mas cu gura c[scat[.

Unchiul din Paris
129
Nici prin cap s[-mi dea c[ voi ]nt`lni ]n vorbitor pe Madelaine.
Am recunoscut-o cu greu. }mb[tr`nit[, cu un copil ]n bra\e.
N-a pl`ns. M-a ]ntrebat simplu:
— Spune-mi, unde a c[zut, Sancho?
Nu-i puteam spune adev[rul:
— }n luptele pentru Barcelona, ]n ianuarie treizeci =i nou[. }mi
pare foarte r[u, Madelaine…
— Nu trebuie, Sancho... Ai f[cut bine c[ nu mi-ai scris. }\i
mul\umesc. Pentru Luiza...
Mititica era copia lui Filip. }ntindea spre mine m`nu\ele pline =i ginga=e
=i g`ngurea f[r[ ]ncetare. Cu greu ]mi puteam st[p`ni lacrimile.
— Lucrez la o fabric[ de conserve la noi, la Montpelier. Dac[
se-nt`mpl[ cumva s[... S[ nu ui\i ce te-a rugat Filip...
F[cea eforturi colosale s[ se st[p`neasc[. C`nd se c[s[torise, abia
terminase =coala =i avea de g`nd ca dup[ ]ntoarcerea lui Filip s[
intre la arta dramatic[. Am`ndoi visau la ziua aceea.
Convorbirea avea loc ]n prezen\a unui jandarm foarte acru, se-nt`mplase
de multe ori s[ ne ciocnim, c[uta cap[t de g`lceav[ pentru
cele mai m[runte fleacuri. C`nd Madelaine m[ rug[ s[-i povestesc
despre ultimele zile ale lui Filip, capul p[trat se ridic[:
— Timpul a trecut, doamn[. V[ rog s[ p[r[si\i imediat vorbitorul.
Min\ea ]n mod obraznic, ni se acordase o jum[tate de or[ =i nu
trecuser[ nici zece minute. Madelaine remarc[ foarte politicos acest
lucru.
A privit-o o clip[ c[ =i cum n-ar fi ]n\eles despre ce e vorba, apoi
s-a f[cut stacojiu =i s-a repezit la ea ca un s[lbatic:
— Afar[, t`rf[. Ie=i afar[!
O prinse de m`nec[ =i o izbi spre u=[. }i sf`rtec[ rochia. Mititica
]ncepu s[ \ipe speriat[.
Nu =tiu precis cum s-au petrecut lucrurile, =tiu c[ peste o clip[
mocofanul z[cea la p[m`nt...
Tribunalul din Narbone n-a vrut s[ ia ]n considera\ie pledoaria
9 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

130 Aureliu Busuioc
avocatului, ce mi se d[duse din oficiu =i care ]ncerca zadarnic s[
demonstreze onor magistra\ilor, c[ e datoria oric[rui b[rbat — =i
mai ales ]n Fran\a! — s[ ia ap[rarea unei femei. Am fost condamnat
la =apte ani de temni\[ grea.
Aveam s[-i fac, adic[ numai o parte din ei, la ]nchisoarea din
Montpelier. Numai o parte, pentru c[ ]n ziua de 11 noiembrie 1942,
c`nd trupele Wermachtului invadau f[r[ s[ ]nt`mpine nici o ]mpotrivire
teritoriul de sud al Fran\ei, s-a g[sit un suflet de om =i printre
temnicerii francezi =i ne-a l[sat pe cei condamna\i din motive
politice — era calificat astfel =i delictul meu! — s[ plec[m ]n cele
patru puncte cardinale... A=a-i, b[ie\i!...“
Ne apropiem vertiginos de centrul raional, sau, exact, pe dos,
centrul raional se apropie vertiginos de noi, o sumedenie de
cl[diri din piatr[ alb[, cu balcoane multicolore (probabil, transformate
pe ici, pe colo ]n cote\e pentru g[ini =i alte or[t[nii
m[runte. Ce s[-i faci — via\a la \ar[, tradi\ia micii gospod[rii
auxiliare!), nici un fel de introducere sub form[ de c[su\e mici,
\[r[ne=ti, intri direct ]ntr-un ora= adev[rat cu asfalt =i beton.
Chestia asta putea r[m`ne necomentat[ de unchiul?
— Andrei (ce-am zis eu?), acesta-i satul?...
— {sta-i, [sta-i, unchiule! Uite =i t[bli\a zice!
Ba nu, de dup[ primele cl[diri albe se z[resc pe panta lin[ a
dealului =i c`teva c[su\e mai mititele. Nu-\i f[ griji, unchiule, ]l
g[sim noi pe prietenul t[u cel cu vinuri bune ]n pivni\[!
Aura nu scoate nici un sunet. M[ ]ntorc spre ea — cum de
n-am f[cut-o p`n[ acum! — pe fa\a ei curg dou[ =iroaie de lacrimi
uria=e. Unchiule, unchiule, uite ce ai f[cut cu patetica ta povestire!...
— }ngera=ule, pl`ngi? Unchiule, s[ nu mai poveste=ti nimic
fa\[ de ea! E prea sentimental[.
Trebuie s[ recunosc sincer c[ n-am nimerit ]n =an\ numai
pentru c[ aveam m`na pe schimb[torul de viteze =i nu pe volan.

Unchiul din Paris
131
Nu-mi ]nchipuiam vreodat[ c[ unghiile ei fine pot p[trunde at`t
de ad`nc ]n musculatura viguroas[ a unui baschetbalist ]ncercat.
— Prostule! E=ti un prost, un prost! Un prost!...
N-o crede, unchiule. Nu e adev[rat. Uite laba mea: \i-o ]ntind
cu toat[ stima =i respectul: Te-am crezut la ]nceput un simplu
aventurier: am avut =i eu un coleg care a plecat dup[ a zecea ]n
Extremul Orient „la romantic[“, =i anul trecut, c`nd s-a ]ntors,
nu =tia s[ ne spun[ nimic altceva dec`t c[ a c`=tigat trei mii de
ruble =i c[ mai pleac[ o dat[, c[ s[ agoniseasc[ de-o ma=in[; apoi
te-am crezut un la=: ai fugit pentru c[ te temeai s[ ]ncapi ]n
ghearele celora pe care ]i urai, ]n loc s[ te iai cu d`n=ii de piept.
Acum =tiu c[ m-am ]n=elat. }\i str`ng m`na, unchiule.
+i nici tu nu te sup[ra pe mine, Aura! Nu pot s[ suf[r lacrimile.
+i =tii de ce? Pentru c[ exist[ =i altfel de lacrimi, care n-ar trebui
s[ existe. Lacrimi pe care le vars[ copiii n[scu\i c[ s[ r`d[ =i s[
g`ngureasc[, nu s[-=i vindece arsurile de napalm prin spitale...
Sunt prea bombastic? Dar crezi tu oare c[ n-a= fi eu primul,
dac[...
Uite ce-i, Aura, feti\a mea, vreau s[-\i comunic o noutate: am
un unchi.
+i mi-ar fi p[rut grozav de r[u s[ nu-l am.

PARTEA A TREIA
1
O pia\[ p[trat[, uria=[. Casa Sovietelor, un magazin universal,
po=ta, o libr[rie, Casa de cultur[ =i un restaurant ]n stil grand.
Restaurantul, c[ptu=it cu lambriuri de stejar lustruit =i cu
garderobierul la post, de=i nu-mi imaginez cam ce s-ar putea l[sa
pe timpul [sta la garderob[, poate doar c[ma=a. Vreo trei mese
f[cute una =i o companie pletoas[, plin[ de \ipete — probabil,
pasagerii autobuzelor =i camioanelor parcate l`ng[ intrare =i
]nsemnate spre avizul tuturor: „Televiziunea“.
Ocup o mas[ la suficient[ distan\[ de vesela societate (Aura
ar fi ]n stare s[ intervin[ ]n cazul c`nd la ginga=ele-i urechi ar
ajunge o expresie mai pu\in controlat[!) =i m[ duc s[ schimb
roata bravului vehicul. Luase un cui, dar r[suflarea =i-o d[duse
abia aici, c`nd sc[zusem din vitez[. E prima pan[ de cauciuc ]n
cei dou[zeci de mii de kilometri c`\i are, trebuie s[ intervin
acum, e vorba de c`teva minute, dup[-mas[ o s[-mi vin[ mai
greu s[ m[ aplec.
De fapt, oprirea aceasta e absolut neplanificat[. Aura nu-i mare
amatoare de localuri. Sau, mai bine, localuri f[r[ lume aleas[.
Dar pr`nzul la iarb[ verde, la marginea unui p`lc de salc`mi,
fusese compromis ]nc[ ]nainte de a deschide valiza cu bun[t[\ile
doamnei Capuletti: un miros acru, r[zbind din viscerele ]ncataramate
ale sacului de voiaj, ne anun\a c[ a ]ntemni\a p`rjoale
]n portbagajul unei ma=ini de fier pe o c[ldur[ de cuptor e o

Unchiul din Paris
133
aventur[ temerar[, dar cu triste urm[ri. Cu un sentiment de
profund regret am ]ncredin\at vulpilor =i p[s[rilor cerului componentele
unui festin, ce n-avea s[ ne mai desfete. Din snobism
=i solidaritate calea c[rnurilor o luaser[ =i dulciurile. Aura nu-=i
putea g[si locul:
— Riki, mama o s[ fie distrus[ dac[ afl[ ce-am p[\it! Cum
crezi, poate s[ nu-i spun?…
Fire=te, ]ngera=ule, nu-i spune, e=ti o feti\[ mare de-acum,
poate ar fi cazul s[ mai ai =i tu micile tale secrete!…
Scot cricul, ]l instalez =i ]ncep s[ ridic ma=ina la nivelul
cuvenit, c`nd... Ah, romanele poli\iste: „...o m`n[ grea i se las[
pe um[r...“
M[ ]ntorc — natural, brusc — =i sub imensa =i n[cl[ita
vegeta\ie p[roas[ a unui tip pro\[pit ]n fa\a mea prind printre
spaime s[ deslu=esc tr[s[turi cunoscute: bah, e Emil-pup[ciosul
]n persoan[!
— Helou, Andrei!
— Salutare, Emil!
— E a ta daradaica, Andrei!
— Ce surpriz[, Emil! Ce cau\i aici?
Am fost colegi, p`n[ ]ntr-a noua. Era craiul clasei, cel mai
b[tr`n dintre noi, de altfel, mare specialist ]n problemele sexului
=i candidat la a doua repeten\ie, fapt care ]l =i determinase s[
ne spun[ adio pe la jum[tatea anului:
— O s[ m[ bag ]n cinematografie! Felini n-are nici patru clase
primare!...
Omul care-l dep[=e=te evident ca studii pe Felini, ]ntr-o
pereche de pantaloni de doc, suficient de ro=i ca s[ fie la mod[,
=i cu o c[ma=[ ]nnodat[ deasupra buricului, m[ prive=te z`mb[re\:
— Culegem aici un subiect. Spanac. De mult nu te-am v[zut...
Scot roata de rezerv[ din portbagaj.
— Ce culege\i?

134 Aureliu Busuioc
— A! Film[m. Colhoznicii la etajul cinci. Transformarea satului
]n ora= =i invers.
R`de satisf[cut de propria glum[.
— E=ti aici cu televiziunea?
— Aici muncim.
— Actor, regizor?
Se a=az[ pe roata g[urit[:
— Asistent la regie. Spanac. Deocamdat[. La toamn[ ]ncep
turnarea unui serial la Novosibirsk. N-ai auzit? Adic[ da, de unde...
Aici e cam greu s[ faci carier[. Invidia! Extrauterin.
— Ce extrauterin?
— A=a. Ai terminat =coala?
— Sunt ]n trei la medicin[...
— Extrauterin. +tii, am o idee genial[! Am fost colegi...
Roata de rezerv[ e cam dezumflat[. Trebuie s[ pompez.
— Asta-i ideea?
— Nu. Cu regizorul [sta. Stau bine. }ntre noi fie vorba, e un
prost[nac. Eu conduc totul, dar =tii… Pot aranja s[ te filmez.
— Nu m[-nnebuni!
— Extrauterin. Cu ma=ina. Chiar am =i episodul! — te-ntorci
de la c`mp cu rabla. Bel=ug. |[ran atomic. Extrauterin!
— Nu m[ prea simt colhoznic.
— Spanac. Cine te =tie?… A=teapt[-m[ aici!
Intr[ ]n restaurant.
Pia\a a ]nceput s[ se ]nvioreze, ]n fa\a Casei de cultur[ se
adun[ b[rba\i prea ]n\oli\i pentru c[ldura asta, femei leg`ndu-=i
broboadele din mers, =i — nici nu se putea altfel — o armat[
de copii ciufuli\i =i curio=i. Un alt b[rbos cu pantaloni de doc =i
p[l[rie de paie „vestul s[lbatic“ se consum[ ]n fa\a mul\imii ca
un dirijor ]n fa\a unui cor pestri\, nu-l aud ce vorbe=te; un lungan
slab, f[r[ c[ma=[, desf[=oar[ ]n direc\ia agita\iei un cablu cu
]nceputurile ]ntr-unul din autobuzele „Televiziunea“. Probabil,
prin s`rma aceasta se va transmite spre imprimare puf[itul obosit
al ma=inii colhoznicului impostor Andrei P[duraru… Ce per-

Unchiul din Paris
135
spective frumoase =i delectabile pentru telespectatorii de azi =i
din toate timpurile!
Iau loc la mas[ cu o clip[ ]nainte de a ne sosi tava cu cele
comandate: simt ceva foame.
— Nu-i nimic grav, Riki? Aura are obiceiul s[ se sperie dup[
trecerea pericolului.
Trebuie s-o lini=tesc:
— Depinde... Ne amenin\[ nemurirea =i slava, cel pu\in pe mine.
Nu are timp s[-mi cear[ explica\ii — de la masa comun[ se
ridic[ trei tinerei ]n frunte cu Pup[ciosul =i se apropie de noi.
— Andrei, [sta-i Toni, iar [sta-i Jora, face prezent[rile din
mers.
}=i iau to\i scaune de la mesele vecine =i ne ]nconjoar[.
— +tii, un spanac! Dobitocul meu se teme, dar cred c[ am
s[-l conving. Tu nu te gr[be=ti?
— Relativ.
— Extrauterin. Ia sticla din fa\a unchiului =i o prive=te la
lumin[. Nu ne prezin\i?
Jora (sau Toni, nu m-am deprins ]nc[ s[-i deosebesc) prive=te
lung la Aura:
— A= putea s[ te prind ]ntr-un cadru, p[pu=o, ce zici?
Emil se apleac[ la urechea mea:
— E asistentul cameramanului... Al operatorului. Spanac.
Aura nu-=i retrage m`na: are ni=te priviri ne]ncrez[toare =i
entuziaste:
— Serios?
— Prim-plan! Jora (sau Toni) ]ncearc[ s-o pre\uiasc[ din ochi.
Ia arat[-mi profilul!
Aura ]=i expune docil[ nasul semigrec:
— Cum ]l g[se=ti?
— Clasic! }n cinematografia noastr[ nu este nimic asem[n[tor.
— Serios?
Jora (sau Toni) pare lezat:

136 Aureliu Busuioc
— Termin VGHIK 1 -ul, p[pu=o... Am succes... }n\elegi?
— Aha. +i e=ti gata s[-mi propui un rol de figurant[ ]ntr-un
serial despre cre=terea dovleceilor pe balcon, nu?
Emil sare aprins:
— To\i ]ncepem la fel! Greta Garbo a f[cut figura\ie vreo cinci
ani! +i nu era cu nimic mai ur`t[ ca tine... Principalul e s[ te ia
la ochi un regizor la mod[... Extrau... Hm...
Aura pare convins[. E o actri\[, totu=i: se ]ntoarce grav =i
m[re\ ]nspre ajutorul de cameraman:
— Sunt m`ndr[ c[ m-ai observat! C`nd s[dim copacii, regizorule
la mod[?
Fantastic, Aura! Ai calit[\i pe care nici nu \i le b[nuiam!
Asistentul de cameraman r[m`ne o clip[ aiurit, apoi ]ncepe s[
r`d[ foarte mul\umit:
— Mi=to! Are =i temperament!
Aura arboreaz[ o min[ victorioas[. Pentru mine, fire=te.
Chelneri\a mai aduce o sticl[.
Toni (sau Jora) face impresia unui om de lume: ]nchin[
paharul spre Aura, ]i z`mbe=te curtenitor, apoi spre unchiul:
— E o c[ldur[ grozav[! V[ topi\i ]n ma=in[, nu?
Nu pot pierde ocazia:
— Pentru el chestia asta-i un fleac! A locuit cincizeci de ani
]n Mozambic!
Unchiul se uit[ la mine ur`t. }i fac din ochi. D[ din cap c[
]n\elege. Toate trei g`turile TV se ]ntorc spre d`nsul.
— }n Mozambic? Emil a r[mas cu gura c[scat[.
Pot paria c[ habar n-are pe ce continent e notat[ \ara.
— Da. Trebuie s[ le rup gura cumva: a venit s[-=i vad[ locurile
natale...
O feti\[ ]n aceia=i pantaloni de doc deschide u=a =i strig[:
— Anton, Gheorghe! Emil! Pe terenul de filmare!
1 Institutul de cinematografie din Moscova.

Unchiul din Paris
137
B[ie\ii golesc repede paharele =i se ridic[. Toni (sau Jora) se
]nclin[ ]n numele tuturor, mai ales spre Aura:
— Ne-a f[cut o deosebit[ pl[cere!
Emil se-ntoarce de la jum[tatea drumului:
— Andrei! O idee genial[! Extrauterin! Vino-ncoa!
M[ ]mpinge ]ntr-un col\:
— }n\elegi? Colosal: un om din p[r\ile astea se ]ntoarce dup[
cincizeci de ani! S[rut[ p[m`ntul =i pl`nge! Extrauterin! O s[
vorbesc cu regizorul. {la, f[r[ mine, nu face nici un pas! M[
a=tepta\i aici, auzi?
— Extra!...
Emil-pup[ciosul arunc[ o privire de ansamblu asupra grupului
nostru, d[ mul\umit din cap, probabil, ne g[se=te telegenici, =i
o ia ]n pas alerg[tor spre ie=ire.
— Simpatici b[ie\i, conchide unchiul. De ce i-ai luat peste
picior, ]=i fac =i ei meseria!
— Mi se pare c[ l-am l[sat paf pe [la, neb[rbieritul! Trebuia
s[-i spun c[ am =i voce... Dar =tii, e simpatic, ]ntr-adev[r... Riki,
ce-ai zice dac[ a= lua gluma asta ]n serios?
Hot[r`t lucru. Aura e plin[ de talente ne=tiute. +i progreseaz[.
Po=t[ri\a ]mi restituie cele trei ruble sub form[ de monede =i
]mi indic[ o u=[ de sticl[ pe care scrie simplu: „Automat interurban“.
Halal raion: „Culege\i numerele de cod ale ora=ului care v[
intereseaz[ conform t[bli\ei al[turate, apoi, dup[ apari\ia tonului
de joas[ frecven\[, num[rul de telefon al abonatului...“ Adic[ doipatru-doi-trei-=apte,
— b`z-b`z...
— Alo! Seniora Capu... Apartamentul Filotti?... Saru-m`na...
Cred c[ \inea receptorul la ureche ]nc[ de la plecarea noastr[.
— Nu, nu s-a-nt`mplat nimic. Aura e aici, s[n[toas[!... +i
unchiul e aici, se-n\elege... Da, da... Poftim...
Aura intr[ ]n receptor cu totul:
— Mami, te s[rut, te s[rut!... Bine, bine, e a=a de frumos!...

138 Aureliu Busuioc
Unchiul e un b[iat minunat!... Nu, e b[tr`n!... Care b[iat?... A,
b[iat!... A=a se spune!... }mi pare foarte bine c[ m-ai l[sat s[...
Nu, nu ]n drum! La un coleg de-al lui Riki!... Cum?…
Ascult[ un monolog nesf`r=it =i se schimb[ la fa\[. S-o fi
]nt`mplat ceva. Se str`mb[ la mine =i d[ din cap a pagub[...
Asear[ am ]ncercat zadarnic s[ lu[m leg[tura prin telefonul
brigadierului: sunt convins c[ i-o fi t[iat cineva firul ca s[ lege
vaca...
Unchiul studiaz[ cu aten\ie concentrat[ anun\ul ilustrat care
descrie avantajele coresponden\ei recomandate.
— Bine, mami, bine chiar azi... Sau m`ine... Te s[rut dulce,
dulce... }mi pare foarte r[u... Adic[ nu!... Nu!... N-ai nici o grij[...
Sp`nzur[ receptorul cu aerul unui copil care a pierdut o
bomboan[.
— Andrei...
Renun\[ ]n ultima clip[ =i se ]ndreapt[ spre unchiul:
— Nene Alecule, i se aga\[ de reverele hainelor, tata a cump[rat
foi la o cas[ de odihn[ ]n Crimeea =i poim`ine avem
avionul...
— O s[ petreci o vacan\[ frumoas[, felicit[rile mele!
Pi\igoiul [sta n-a =tiut niciodat[ s[-mi fac[ o surpriz[ pl[cut[.
— Andrei, ]mi pare a=a de r[u! M-am sim\it foarte bine cu voi.
— Bine, dar ieri babacu-t[u n-a =tiut c[ are foile alea p[c[toase?
Farfurioarele ei albastre ]ncep s[ str[luceasc[: ah, da! Cum
de-mi permit s[-i spun lui t[ticu-su „babac!“!
— N-a =tiut!... Eu trebuie s[ plec.
— Las[, Aurico, nu te nec[ji, mai c[l[torim noi, c[ n-a ]n\[rcat
mama c[l[toriilor! Unchiul e un ]mp[ciuitor colosal.
— Nene Alecu, peste dou[ s[pt[m`ni c`nd ne ]ntoarcem, e=ti
invitatul nostru! P[rin\ii mei au s[ fie foarte bucuro=i!
S[-\i co=i smoching, unchiule! Mai larg ]n talie, mama fiin\ei
acesteia e o gospodin[ grozav[, o s[ ne ]ndop[m! Dac[...

Unchiul din Paris
139
— Pe mine nu m[ invi\i, maimu\o?
— Numai dac[ ai s[ te por\i frumos ]n lipsa mea! Unchiule,
s[-mi spui cum s-a purtat!
I-a trecut suferin\a. Natural, pentru ea nu exist[ dilema etern[:
el — p[rin\ii. M[mica =i t[ticul sunt pe primul plan...
— Plec[m chiar acum? sper c[ am o voce tare uscat[.
— Unde?
— Acas[ la t[ticu =i la m[mica!
}n pia\[, se pune, probabil, piatra de temelie a unui nou turn
al lui Babel. Emil ]=i face loc cu coatele prin mul\ime. Duce ]n
spate un jupiter de zece kilowa\i. Ne vede l`ng[ ma=in[, las[
jos reflectorul =i se repede spre noi.
— Andrei, un mare spanac. Nu mi-a spus ]nc[ nimic. Cred c[-i
place. Dar o face pe nebunul. O fi auzit de Novosibirsk. E un
invidios grozav. Extrauterin. Dar =tii, \i-a v[zut feti\a, ]i place!
Crede c[ are un cadru pentru d`nsa. Ce zici?...
— O s[ mai cuget[m.
Mul\imea ]l ]nghite ]ntr-o clip[... Pe deasupra capetelor se mai
z[re=te doar reflectorul cu ap[r[toarele negre desf[cute, ca o
cruce stilizat[. Nici nu b[nuiam c[-i at`t de greu drumul spre
Golgota gloriei cinematografice...
Opresc la rug[mintea ginga=ei pasagere l`ng[ sta\ia de autobuze.
Aura coboar[:
— Eu plec cu autobuzul sau cu un taxi.
Asta mai lipsea!
Unchiul coboar[ =i el:
— M[i Aurico, p[i a=a ne-a fost vorba?!
}l prinde de g`t =i-l s[rut[ pe am`ndoi obrajii:
— Nene Alecu, mi-ai pl[cut foarte mult =i m[ sup[r, dac[ ai
s[ m[ ui\i! C[l[torie frumoas[!
Presupun c[ mo=ul are de g`nd s[ verse o lacrim[.
Capricios specimen — domni=oara!
— Andrei, condu-m[.

140 Aureliu Busuioc
— Bine, Aura, dar m`ine putem pleca to\i…
Absolut de prisos orice insisten\[: e ]n stare s[ se duc[ pe
jos. Intr[ la case. Singur[.
Revine:
— Riki, miorl[ie, ioc taxiuri! +i primul autobuz, abia peste
patru ore.
— Aura, ]mi potrivesc vocea la registrul cel mai conving[tor,
folosit doar la examene =i cereri de ]mprumuturi b[ne=ti, propun
urm[toarea variant[: ]l ducem pe unchiul ]n sat la cine trebuie,
facem o sut[ optzeci de grade ]ntoarcere =i peste trei ore te depun
vie =i nev[t[mat[ ]n bra\ele familiei fericite. Pe urm[ revin la
unchi, simplu =i genial!
Nenea Alecu o cuprinde de umeri:
— Aurico, nepotul meu are o idee bun[! Hai!
Sunt sigur c[ nici nu ne-a ascultat:
— Mai pierde\i cu mine ]nc[ trei ore, bine? Riki, mor de
curiozitate s[ v[d un magazin ]n raion!
}n pia\[ construc\ia noului Babilon a avansat considerabil: un
tractorist bine grimat, cu un picior rezemat de =enila ma=inii,
cite=te cu glas nesigur scurta declara\ie, ce-o are de f[cut telespectatorilor,
scris[ cu litere de-o =chioap[ pe un panou uria=,
sus\inut de doi ajutori voluntari ]n spatele camerei de luat vederi.
Descifrez cu greu prin fumul dens al electrozilor ]ncin=i „angajamentele
mele pentru anul…“. +i stopez ]n fa\a magazinului.
La toate trei etajele nici urm[ de fiin\[ vie, pustiu ca pe
]ntinsurile Antarcticei, iarna: toate v`nz[toarele, cu nasurile
strivite de vitrine, ]nghit cu ochii larg deschi=i televiziunea ]n
sucul ei natural. De afar[ am crezut c[ sunt ni=te manechine bine
confec\ionate, de import...
— Vai, Riki! Chi\c[itul Aurei nu treze=te nici urm[ de impresie
]n magazin. Uite ce paltoane fran\uzesti! Exact ca al Nadinei!
N-am timp s[ cunosc scurta biografie a Nadinei. Aura dispare
printre r`ndurile ticsite cu \oale ca un ac ]ntr-un car cu f`n.

Unchiul din Paris
141
— M[i Andrei, r`de unchiul, ar trebui s-o ]ncepi de pe acum
cu economiile, ce zici?
Julieta revine ]ntr-o blan[ gri, probabil, veveri\[.
— Cum m[ g[si\i? — o piruet[ =i un um[r aruncat provocator
]nainte. Un v`rtej gri-argintiu =i un r`set de clopo\el. M`na se
repede singur[ spre carnetul cu cecuri.
Simt ]n dreptul inimii un mare viitor gol financiar...
— Aurico, n-am cuvinte! unchiul are mutra unui copil, care
contempl[ o capodoper[ de ciocolat[ prin sticla vitrinei.
— Dar acum?
Astrahan veritabil. Karakul maro cu guler de samur...
Aura e un manechin ]nn[scut. Demonstrat de ea, cred c[ =i un
halat de baie pentru octogenare ar putea trece drept rochia de
nunt[ a Gretei Garbo. Probabil, pierde ore multe ]n fa\a oglinzii,
trebuie s[ l[muresc lucrul [sta cu precizie ]nainte de a fi prea t`rziu!
Interesant, c`t c`=tig[ un membru plin al Academiei de +tiin\e
Medicale?
Ie=im din magazin onora\i de aceea=i aten\ie, cu care am fost
]nt`mpina\i la intrare.
Babilonul intr[ probabil ]n perioada final[ a construc\iei: cerul
de deasupra pie\ei a disp[rut ]n fum. E cazul s[ ]nceap[ amestecul
limbilor.
— La aer, la iarb[! Aura se a=az[ ]n ma=in[ =i tr`nte=te portiera
cu at`ta putere, ]nc`t un t`n[r din mul\imea de spectatori
]ntoarce capul =i ne prive=te foarte nemul\umit...
...Mai avem o jum[tate de or[. }n fa\a autog[rii stau =i cele
dou[ autobuze „TV“.
— Aura, poate pleci cu ei? ar fi de-a dreptul p[cat s[ nu-i
servesc o ]n\ep[tur[-dou[ la desp[r\ire. Ai putea poza c`teva ore
]n drum, ]\i imaginezi ce senza\ie ar provoca printre cunosc[tori
apari\ia unui nas unical ]n cinematografia noastr[?
Cobor`m din ma=in[. Unchiul a reu=it s[ sar[ primul si ]ntinde
galant m`na ]naltei pasagere.

142 Aureliu Busuioc
— Riki, =tii c[ uneori ai idei? S-ar putea s[ le dau ascultare.
}l cuprinde pe unchiul =i-l s[rut[. Nu m[ conduce\i. Pleca\i
imediat, ne-am ]n\eles? La revedere, nene Alecule, pa!
M[ ia de bra\. Cred c[ am o mutr[ c`t se poate de voioas[.
— Uite ce e, Andrei, s[ nu m[ ]ntrerupi. Te iubesc tare, a=
vrea s[ stau ghemuit[ la pieptul t[u =i s[-\i ascult inima cum
bate. Mult, mult... +i acum pleac[. Cu unchiul. +i imediat.
}mi pune dou[ degete pe buze =i-mi face v`nt spre ma=in[.
Aura, Aura, element subversiv =i ]nc[p[\`nat ca un cat`r, tu
nu-\i dai seama c[ mai am ]nc[ trei ani de institut =i c[ de la
toamn[ voi fi nevoit s[ caut un post de felcer ]n orele de noapte
ca s[ pot ]ntre\ine o familie?
O familie mic[, dou[ persoane, dintre care una va asculta
mereu cum bate inima celuilalt.
2
}ntr-un trecut foarte ]ndep[rtat, pierdut ]n negurile de nep[truns
ale unor vremi ce nu vor mai veni niciodat[, dup[ ce
sf`r=isem aproape cu bine clasa a =aptea, p[rin\ii ]mi d[duser[
voie s[ petrec dou[ s[pt[m`ni ]ntr-o tab[r[ de pionieri.
}n ajunul plec[rii, casa noastr[ avea aspectul unui balamuc
p[r[sit ]n mare grab[, la buc[t[rie se afumau, se d[deau ]n foc
cantit[\i importante de merinde ce trebuiau s[ ]ntre\in[ ]n stare
de bun[ func\ionare organismul fiului drag, rupt brutal din
bra\ele mamei; ]n od[i dou[ valize p`ntecoase ]nghi\eau nenum[rate
schimburi =i c`rpe, menite s[ fereasc[ de intemperii
trupul s[n[tos al iubitei progenituri, ]n care trup s[n[tos — cine =tie?!
— c`ndva se va dezvolta poate =i o minte s[n[toas[... N-am
s[ uit niciodat[ privirile pline de nespus[ duio=ie =i spaim[ ale
mamei ]n clipa c`nd autobuzul ]nc[rcat cu o mul\ime de exemplare
de teapa mea pleca din curtea =colii. }ntre noi fie vorba, =i
Tigrul ar[ta destul de acru, fuma \igar[ dup[ \igar[ =i tot ]ncerca

Unchiul din Paris
143
s[-mi fac[ din ochi, f[r[ prea mare succes de altfel, ]nchidea, nu
=tiu de ce, am`ndou[ pleoapele deodat[.... Mare comedie! Acum
mi se ]nt`mpl[ lucrul acesta a doua oar[, atunci ]mi era ]nc[
necunoscut =i m[ speria: un nod ]n g`t =i senza\ia c[ s-a n[ruit
ceva ]n lumea asta, ceva ve=nic, f[r[ de care via\a ]=i pierde orice
sens… Nu-i vorb[, p`n[ la urm[ toate aveau s[ revin[ ]n albia
lor, tab[ra era la marginea ora=ului, mama m[ vizita de trei ori
pe zi, la un moment dat ]ncepuse s[-mi fie ru=ine: oricum d[deau
s[-mi creasc[ must[\ile, aveam vocea unui coco=el la primele
c`ntece...
Iat[-m[, a=adar, retr[ind azi =i senza\iile mele de atunci, =i
sentimentele de negr[it[ spaim[ =i duio=ie ale mamei. De prisos
bancurile =i bravada, lucrurile stau anume a=a, =i cu toat[ ru=inea
pentru v`rsta mea ]naintat[, trebuie s[ ]nghit noduri ca un pionier
cu urme de lapte pe buze...
}ntorc ma=ina, c`t pe ce s[ dau peste un camion care-mi vine
din fa\[, nu-l lovesc, cu toate c[ mi-ar fi fost absolut indiferent,
respir ad`nc, oricum mai e un pasager ]n ma=in[ =i port toat[
r[spunderea pentru securitatea lui, unchiul presupune c[ oftez:
]l simt cu un z`mbet de ]n\elegere pe buze, acu=i o s[-mi spun[
vorbe de ]mb[rb[tare. Nu mi le spune, unchiule, a= putea s[-\i
]ntorc cine =tie ce cuvinte nepotrivite, =tii =i tu: patimile amorului!
Dar el nu-mi spune nici un cuv`nt, tace, de=i z`mbe=te ]n
continuare. Mul\umesc, unchiule, e=ti un b[iat!
Pia\a mai fierbe de lume: evenimentul zilei trebuie comentat!
— A=adar, unchiule, spre satul vechi? +i la cine? }l surprind
]nghi\ind ni=te pilule: a observat =i el c[ l-am prins:
— C[ldur[ mare, b[iatule! Nu mai suntem tinerei.
Centrul raional sf`r=e=te la fel cum ]ncepe: brusc, f[r[ periferii.
Satul vechi fa\[ de centrul nou e la o distan\[ plin[ de respect, de=i
nu-l simt prea umil — c[su\e noi, de o arhitectur[ foarte vesel[.
— La cine, zici? se ]ntunec[. La so\ul =i fiica Mariei. Fosta mea
logodnic[... Ea a murit anul trecut.

144 Aureliu Busuioc
La marginea drumului, adic[ aproape ]n drum, cre=te un copac
nu prea ]nalt, dar cu o coroan[ imens[, lucru neobi=nuit pentru
locurile astea. Opresc ma=ina la umbra lui, am stat prea mult la
soare, suntem fier\i am`ndoi. Dac[ mai =tiu c`te ceva din botanic[,
e un ulm.
— Unchiule, posibil s[ fie cam nu =tiu cum, dar voiam s[ te
]ntreb: fiica ta, care a murit...
— Luiza... Da, Andrei, era copilul lui Filip. C`nd am intrat la
ei ]n cas[, atunci dup[ ]nchisoare, mi-a spus tat[... Ar fi fost prea
crud din partea mea s-o ]n=el. Din nefericire, nu i-am fost prea
mult timp tovar[= de joac[: la ]nceputul lui patruzeci =i trei
aproape to\i membrii Rezisten\ei din Montpelier au fost aresta\i.
}n beciul casei lui Madelaine aveam un adev[rat laborator, unde
confec\ionam bombe =i mine. Acolo am fost arestat =i eu. Apoi
a urmat Vila Trandafirilor, sediul Gestapoului din regiune. M[
considerau unul dintre =efii mi=c[rii, de=i nu eram, au ]ncercat
s[ scoat[ din mine tot ce =tiam, nu le-am spus nimic... Ai v[zut
cum: toate semnele de pe mine sunt amintiri din casa cu numele
acela poetic... Vila Trandafirilor... Au fost lucruri =i mai ]ngrozitoare,
dar vila ceea nu se poate uita... Montpelier a fost eliberat
dup[ un atac prin surprindere, hrubele ]n care m[ aflam =i eu
erau minate, dar n-au avut timp s[ le arunce ]n aer. Am stat prin
spitale mai bine de un an; am ie=it ca s[ aflu c[ Madelaine fusese
]mpu=cat[ cu copilul ]n bra\e ]nc[ de atunci, de la arestarea mea,
=i c[ mititica Luiza sc[pase ca prin minune, dar cum? Cu un
glonte ]n =ira spin[rii, paralizat[. Putea doar s[ vorbeasc[. Am
g[sit-o la ni=te vecini. +i iar mi-a spus tat[... Am fost =i hamal,
=i chelner, =i sezonier pe la ferme, =i mecanic la sta\iile de
automobile. Am str`ns bani dou[zeci de ani. +i dou[zeci de ani
am p[zit-o. A murit pe masa de opera\ie...
Cobor`m din ma=in[ =i c`teva g`=te se ridic[ pripit, dar nu
se prea gr[besc s[ plece: cu g`turile ]ntinse paralel cu p[m`ntul,
ne amenin\[ =i ne spun vorbe tari ]n limba lor s`s`it[. }ntre satul

Unchiul din Paris
145
vechi =i noile construc\ii se ]ntinde un =es, gol, cu iarba ars[, =i
dup[ m`neca v[rgat[, ag[\at[ ]n v`rful unui st`lp, al[turi de o
cl[dire mic[ =i alb[, presupun c[ ne afl[m l`ng[ aerodrom. M`neca
v[rgat[ at`rn[ f[r[ via\[, cerul pare un capac de aluminiu peste o
oal[ ]n care se prepar[ o tocan[ cu miros de praf =i iarb[ ars[.
— A=a-i, b[ie\a=, n-a= putea s[ m[ laud c[ am avut o via\[
chiar u=uric[, dar nu m[ pl`ng: am tr[it.
M[ ia de um[r =i m[ ]ntoarce cu fa\a la el:
— Trebuie s[-\i spun c[ ai f[cut o alegere foarte bun[, ]mi
place Aura ta. +i-mi place c[ ai ales medicina, e o meserie nobil[!
Bravo!
Dac-ai =ti cum am f[cut alegerile!
— Unchiule, =i, totu=i, cine a fost fata ceea, ruda ta, care te-a
v`ndut? Eu o cunosc, a=a-i?
Se schimb[ la fa\[ brusc, urc[ ]n ma=in[.
Urc =i eu.
— S[ mergem.
P`n[ la sat avem mai pu\in de-un kilometru.
— Uite-aici a tr[it Maria din treizeci =i =ase, c`nd s-a m[ritat.
— Nu te-a uitat prea repede, unchiule? Mi se pare c[ tot ]n
treizeci =i =ase plecase=i =i tu?
— Disp[rusem, Andrei! +i nu e totuna...
— Oricum...
— Nu te ]nv[\a s[ judeci oamenii prea repede.
Asta-i bun[, mi-o ]nchipui acum pe Aura ]n autobuz, flirt`nd
cu cine =tie ce criminal! Unchiule, nu-mi mai vorbi asemenea
lucruri, ]ntorc ma=ina =i o ajung ]n jum[tate de or[!
— }l cuno=ti pe so\ul ei?
— Da. +i-i pre\uiesc gestul: a renun\at la o cariera frumoas[,
s-a mutat aici de dragul ei, simplu contabil...
Unchiul dispare ]n cl[direa direc\iei sovhozului ca s[-l caute
pe simplul contabil Ion Roman, iar eu r[m`n ]n ma=in[ ca s[
cuget la cele ve=nice =i netrec[toare: de exemplu, la ce-a= putea
renun\a de dragul Aurei? Probabil numai la lini=te...
10 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

146 Aureliu Busuioc
+i descop[r cu mult[ spaim[ c[ sunt gelos...
S[ fie oare-un semn de maturizare?
Desigur. Am hot[r`t doar. Iar hot[r`rea asta m[ oblig[ s[
veghez =i la onoarea mea de familist!…
3
Fiica gazdei, o femeie frumoas[ =i rece, aproape ursuz[, e
inginer la o uzin[ din Bacu =i a venit s[-=i viziteze tat[l abia de
vreo dou[ zile. S[ aib[ vreo patruzeci de ani, poate mai mult,
poate mai pu\in, nimic mai greu pe lumea asta dec`t s[ ghice=ti
v`rsta unei femei frumoase =i distante. E ]n continu[ mi=care,
explicabil[ de altfel: locuin\a contabilului se resimte de lipsa unei
gospodine.
St[m la mas[ numai noi trei, b[rba\ii. Omul cifrelor e un
b[tr`n m[t[h[los =i melancolic, n-am observat s[ sar[ ]n sus de
bucurie c`nd a ie=it cu unchiul din cl[direa sovhozului =i nici
acum nu mi se pare prea avid de informa\ii. Nu bea, de=i toarn[,
e cu ulcer la stomac, probabil, asta-i =i explica\ia c[ e predispus
la filosof[ri:
— Da, Alecule, azi distan\ele nu mai ]nseamn[ nimic. Patru
mii de kilometri ]i faci ]n patru ore! M`ine ai s[-i faci ]n dou[.
Ce nu inventeaz[ oamenii [=tia ca s[ poat[ fugi mai repede unul
de altul...
Nu s-a vorbit ]nc[ nici un cuv`nt despre disp[rut[. A fost o
femeie frumoas[, deasupra mesei ]ntr-o ram[ masiv[ e portretul
ei ]n rochie de mireas[ al[turi de fericitul so\. Are un z`mbet
crispat =i ochii foarte tri=ti. Am surprins de c`teva ori privirea
unchiului trec`nd, parc[ ]nt`mpl[tor, peste fotografie.
Alexandra Ionovna, cum ni s-a recomandat, intr[ mereu ]n
camer[ indiferent[ la discu\ie, n-a scos nici un cuv`nt. Descoper[
mereu obiecte =i rufe nelalocul lor, le scoate ]n od[ile vecine cu
aerul unei laborante c[reia i-a substituit cineva solu\iile ]n

Unchiul din Paris
147
retorte. Trebuie s[ fie o mam[ de scorpie clasa-nt`i, are buzele
foarte sub\iri, trase-ntr-o linie perfect de dreapt[ =i nemi=cat[.
Am senza\ia c[ am mai ]nt`lnit-o c`ndva.
— Se tem oamenii unii de al\ii, Alecule, =i se ur[sc. Nu pot
]mp[r\i lumea! Iaca, ai fost tu ]n Spania, ai luptat pentru ni=te
str[ini; ]n Fran\a zici c-ai luptat, ei si? Ce, s-a schimbat ceva?
Stai, ascult[-m[! Te-a mul\umit cineva? |i-a pus cineva monument?
Cu ce-ai ajuns tu la b[tr`ne\e? Nici cas[, nici \ar[, nici
copii, nici un col\i=or unde s[-\i pui capul... Stai!... +i toate numai
pentru c[ oamenii sunt r[i, egoi=ti! Trebuie s[ urli ca lupul, a=a
poate mai faci ceva! Eu am ]n\eles treaba asta demult, =i m[ =tii,
nu eram mai r[u ca tine =i ca al\ii!...
Unchiul e gata s[ sar[ de pe scaun, apoi se calmeaz[ =i-l
ascult[ foarte atent. Dar b[tr`nul contabil contene=te brusc =i-=i
pirone=te privirile ]n gol.
— De unde-ai scos, Ioane, filosofia asta? }ntr-adev[r, parc[ te
=tiam mai altfel!
Contabilul pufne=te:
— De unde, de unde... Din via\[, de unde! Ce-am v[zut eu
]n via\a asta? Numai r[u, din toate p[r\ile =i de la to\i. Dar le-o
pl[tesc =i eu...
— Bine, Ioane, nu zic, poate-i fi av`nd tu dreptate — n-am
nici cas[, nici mas[, nici copii; de \ar[ s[ nu vorbim, am \ar[.
Dar tu? Ai de toate, de ce te ]nr[ie=ti pe toat[ lumea, \i-o fi f[cut
cineva vreun r[u, dar chiar to\i?
Contabilul z`mbe=te ironic =i d[ din cap:
— Da, am de toate! +i cas[, =i vac[, =i fiic[, =i nepo\i, m[car
c[ pe [=tia nici nu i-am v[zut, iar fiica vine numai o dat[ la opt
ani... Am =i post de contabil-=ef la sovhozul „Plugarul ro=u“! Ce
mai vreau ]ntr-adev[r, ce mai vreau?...
Unchiul pare foarte calm.
— M[i Ioane, nu te mai recunosc! Ce-i cu tine?... Oare nu-\i
aminte=ti ce mizerie era prin p[r\ile astea? +i acum uite, tu poate

148 Aureliu Busuioc
te-ai obi=nuit cu toate =i nu le mai vezi, dar eu le v[d: gospod[rii
ca la oameni, ori s[ lu[m chiar or[=elul [sta! Unde era?...
B[tr`nul Roman se uit[ la mine cu ni=te ochi de parc[ ar
c`nt[ri de-i pot fi martor:
— Mare ora=!
Se opre=te brusc. Sufl[ greu, ca dup[ tras la plug:
— +i-apoi, despre asta-i vorba? Zi, despre asta vorbim noi?
Dac[ ar fi fost altul regimul, nu s-ar fi f[cut acela=i lucru? Nu s-a
f[cut ]n Germania? }n Italia? }n Austria?… Ce-are gospod[ria
mea, lua-o-ar focul, ce-au gospod[riile oamenilor cu ceea ce
vorbim noi? Adic[ ce vorbim?...
Unchiul ]=i soarbe paharul cu vin ]ncet, ]l pune pe mas[ =i
cioc[ne=te u=urel toba cu unghiile:
— Ai fost un om nobil, Ioane. }n stare de gesturile cele mai...
Contabilul nu mai a=teapt[ sf`r=itul frazei. Sare ]n picioare
ca aruncat de-un resort:
— Tu s[ nu-mi spui mie a=a lucruri, auzi? S[ nu-mi vorbe=ti
a=a ceva! N-ai dreptul! Tu n-ai urcat un deal de patruzeci de ani
cu crucea ]n spate! N-ai urcat!...
Se tr`nte=te pe scaun cu capul ]n palme. La un moment dat
mi se p[rea c[ e gata s[ sar[ la b[taie. Unchiul — alb ca varul.
Nu face nici o mi=care, dar simt cum tremur[ =i pielea pe el.
N-am crezut niciodat[ ]n lecturile care ]ncercau s[ m[ conving[
de sentimente ]n stare s[ se ]ntind[ de-a lungul unei existen\e
omene=ti. Oricum, oamenii tr[iesc, totu=i, foarte mult. Va trebui,
dup[ cum v[d, s[-mi revizuiesc convingerile. Alexandra deschide
u=a, r[m`ne ]n pragul ei ca ]ntr-o ram[, cred c[ aduce ni\el a
pictur[ flamand[ — posomor`t[ =i calm[ —, depune pe mas[ o
h`rtie ]mp[turit[ =i prive=te ]ntreb[tor la noi to\i. Apoi se retrage
]n t[cere, de parc[ ar fi aflat r[spuns definitiv la cine =tie ce
]ntrebare.
Contabilul d[ semne de via\[:

Unchiul din Paris
149
— S[ vorbim despre altele, Alecu...
Unchiul nu pare s[ mai aib[ chef de vorb[.
— Ia zi, te-ai ]ntors cu totul ori...
— Am venit acas[.
— +i \ara te-a primit cu p`ine =i cu sare… Erou al revolu\iei!
— Mi se pare c[ o cam faci pe grozavul, Ioane.
E r`ndul contabilului s[ p[leasc[:
— Sigur c-o fac pe grozavul! S[ te fi v[zut pe tine aici, vreo
zece ani ]n urm[, c`nd mai urlau lupii...
— Acum nu mai url[.
— Acuma urlu eu.
— Dar cine te \ine acas[? E=ti pensionar, treci =esul, iat[ ce
restaurant. +i cinematograf, =i...
— Jochei-club! M[i, m[i Alecule, e=ti un agitator mare! Oare
pentru at`ta treab[ ai venit de la Paris? Nu era nevoie, avem
destui!... +i mai cu experien\[!
— |i-ai ales singur locul acesta, Ioane! +i nu-i r[u. Eu nu
mi-a= dori altceva.
Contabilul se uit[ la unchiul cu ni=te ochi s[lbatici. O clip[
am impresia c[ sare s[-l prind[ de g`t. Apoi ]=i coboar[ privirile
=i pronun\[ cu un glas r[gu=it:
— Da… Sigur c[ \i l-ai dori…
}nv`rte ]n m`ini h`rtia Alexandrei, apoi, parc[ lu`ndu-=i
seama, o apropie de ochi =i cite=te:
— E pentru tine, Andrei. Telegram[.
I-o smulg din m`ini: probabil familia Filotti nu-=i afl[ locul
]n absen\a prin\esei.
„... sovhozul... Roman Ivan… pentru Andrei P[duraru... Veni\i
urgent stop. Nepl[ceri. Unchiul ne]nregistrat mili\ie stop...“
A trimis-o mama, precis. Numai ea e ]n stare s[ le=ine =i prin
telegraf.
— Ceva important? se intereseaz[ unchiul.

150 Aureliu Busuioc
Stau un pic la ]ndoial[, n-a= avea chef s[-i stric dispozi\ia, dar
pun totu=i misiva pe mas[.
O cite=te contabilul.
— Hm... Ilegali=tii t[i... Te a=teapt[ la banchet s[-=i ciuguleasc[
concurentul... Ce s[-i faci, Alexandre, a=a-s revolu\iile...
Unchiul o examineaz[ lung, o ]ntoarce pe toate p[r\ile =i se
ridic[ brusc. Are fa\a alb[ ca varul.
— Cred c[ trebuie s[ plec[m... Glasul ]i tremur[. Dar parc[
am trecut controlul =i la vam[, =i la gr[niceri!
Contabilul pufne=te:
— Calmeaz[-te, te-a alintat Fran\a ta, mai vino =i acas[! Dar
f[r[ grab[: mili\ia doarme ]nc[, o s[ a=tepte…
— Crezi?
— Aha, ]ncepi s[ ]n\elegi c`te ceva... Hai noroc!
— Plec[m de diminea\[, unchiule, nici o problem[. Eram sigur
c[ te-ai ]nregistrat c`t a\i umblat cu mama prin ora=, numai c[
doamna a cam picat din lun[...
Unchiul ]mi arunc[ o privire plin[ de dojan[.
— Andrei…
Am impresia c[ sunt de prisos la agapa asta prieteneasc[. }mi
lipse=te experien\a unei ]nt`lniri cu so\ul logodnicei mele dup[
o desp[r\ire de aproape patruzeci de ani, dar b[nuiesc c[ anume
cam a=a trebuie s[ decurg[. +i, mai ales, f[r[ martori.
Afar[ ]ncepe s[ se ]ntunece. Aura o fi ajuns de mult ]n s`nul
familiei. Mi-o ]nchipui pe seniora Capuletti ]nghi\ind-o din ochi
=i ]nghi\indu-i povestirile la ceaiul de sear[:
— „Vai, mami, e o natur[ at`t de frumoas[, mai ales lacul
acela cu trestii! +tii cum susurau ]n v`nt, =i tufi=urile acelea din
jur, cum murmurau =i ele! Aminteau de alegretto din simfonia a
=aptea ]n la minor, op. 92 ...“
— „+i cum ai venit tu a=a, singuric[, ]ngera=ul mamei? Andrei
e un m[gar foarte mare!... Sunt sup[rat[ pe el!“
— Sa=a! strig[ b[tr`nul contabil.

Unchiul din Paris
151
Alexandra Ionovna r[sare imediat ]n prag. Am senza\ia c[
st[tea ]n spatele u=ii. Tace. +i totu=i, am mai v[zut-o undeva!
B[tr`nul nu ]ntoarce capul:
— Mai adu o sticl[ de vin.
Trebuie s[-i trag un telefon. S[-mi spun[ cum a ajuns. S[ aflu
dac[ nu moare de dorul meu. S-o ]ntreb de tipul neru=inat =i
plin de sine, cu care a ]ndr[znit s[ flirteze ]n autobuz...
Unchiul ]mi evit[ privirea. Nu s-a uitat la mine nici o dat[ de
c`nd am p[=it ]n casa aceasta posomor`t[.
— Nene Alecule, am s[ dau o rait[ pe la po=t[. Poate-i g[sesc
acas[ pe-ai no=tri. S[ aflu despre ce-i vorba.
— Cum? A, da, sigur!...
Ma=ina e plin[ de desene =i inscrip\ii peste praful de care e
plin[. Trebuie s[ recunosc c[ autorul nu-i lipsit de talent grafic,
de=i mi se pare cam agramat: se scrie, totu=i, „Fedea“ =i nu
„F[dea“...
Armata TV a disp[rut din pia\[, ]n aer mai plute=te ]nc[ un
slab iz de ozon =i chimicale. Ocolesc un cui gros. Nu-i nici un fel
de cui — e un electrod ars, cum o fi sc[pat de copii?
}n fa\a Casei de cultur[, un camion din care se descarc[ sc`nduri,
parc[...
Respectele mele! C`te decoruri am dat jos numai eu din rabla
asta! E camionul teatrului, iar al[turi, la intrarea de servici —
autobuzul. Pare gol.
Ghi\[, =oferul, mo\[ie cu capul pe volan. C`nd ]l ating de um[r,
tresare speriat =i porne=te motorul. Deforma\ie profesional[.
— A, tu erai, Andrei! Noroc! Nu, tata n-a venit. Dar a venit...
A iac[t[-o!
De pe treptele intr[rii de servici coboar[ ]n salturi Mimi.
O surpriz[ mai pl[cut[ nici c[ se putea!
Prea t`rziu s[ ]ntreprind ceva, discobola m-a z[rit =i se repede
la mine, f[c`nd betonul Casei de cultur[ s[ se cutremure amenin\[tor:

152 Aureliu Busuioc
— A, dezertorule! Te-am prins! Andrei, ce bine-mi pare c[
te-am ]nt`lnit! +i nenea Tudor zicea c[ v[ g[sim pe-aici!...
M[ prinde ]n bra\e, m[ turte=te peste s`nii ei uria=i =i m[
s[rut[ ]n col\ul gurii.
— Andrei, ce bine! Hai s[ m[ plimbi cu ma=ina!...
Cum s[ nu, tanti, ]ndat[, de c`nd visam la a=a ceva! Ce-am
zis eu, Tigrul are mereu idei colosale, poftim rezultatele... Mare
lucru s-o fi \inut acas[ pe z[p[cita asta?
— Cu ce ocazie, Mimi?
— A=a. Muream de plictiseal[... Tr[d[torule, de ce nu m-ai
luat =i pe mine?
— P[i... parc[ e bolnav[ maic[-ta...
— +i ce pot s[ fac eu? Nici nu m-au l[sat s[ intru la d`nsa...
Andrei, a=a-i c[ e o surpriz[ grozav[?
Excep\ional[, mie-mi spui! Mai lipse=te rectorul =i nenea Mi=u
de la sala de disec\ii =i am fi putut organiza un pocher.
— Hai cu ma=ina, Andrei...
Dac[ nu inventez nimic plauzibil, sunt pierdut. Dar creierul
refuz[ cu ]nc[p[\`nare s[ colaboreze. De c`nd m[ =tiu n-am mai
dat dovad[ de at`ta lips[ de fantezie. +i puteam s[ mint a=a de
frumos ]ntr-un timp!...
— Mimi drag[, poate e timpul s[ dai o m`n[ de ajutor actorilor...
Nu mai cred eu s[ te fi trimis tata chiar a=a, de florile...
— Cum s[ nu, acu=i! O s[-i grimez eu! Ni=te adormi\i, au
sfor[it tot drumul! Hai, Andrei!...
— Vezi tu care-i buba... sunt pierdut definitiv. Ma=ina, carburatorul
nu prea... }n\elegi, ]nt`rzie aprinderea...
|i-ai g[sit mu=teriul. Se uit[ la mine cu ni=te ochi at`t de tri=ti,
]nc`t =i Zeus ar fi fost ]n stare s[ i-l scoat[ din lan\uri pe Prometeu.
— Hai f[r[ ma=in[, nu vrei s[ ne plimb[m?
Se sp`nzur[ de bra\ul meu cu toat[ greutatea.
— Bine, o s[ repar ma=ina mai ]ncolo... Ce-o fi o fi! Stai pu\in

Unchiul din Paris
153
s-o ]ncui! Luminile din blocuri ]ncep s[ se sting[ una c`te una =i
pe str[zile or[=elului prind s[ apar[ perechi-perechi viitorii
spectatori ai marelui show despre un c`rn[\ar ajuns om de teatru
— un vodevil stupid, preparat pentru „la \ar[...“.
— +tii, c`nd a\i plecat, am pl`ns de ciud[! Dac[ a= fi aflat
din ajun c[ pl[nui\i o c[l[torie, nici nu m-a= fi culcat!
Ca s[-mi ciripe=ti apoi tot drumul? Mersi! }n\elege, te rog,
fiin\[ obtuz[, nu facem o c[l[torie de pl[cere: unchiul meu are
o mul\ime de treburi, abia de-mi pot trage sufletul!
— Dar unde-i unchiul?
— E la o rud[... Un contabil. Fac ni=te calcule...
— A, probleme de mo=tenire! Dup[ ce ne plimb[m, mergem
la ei, bine?
Interesant ce mutre ar fabrica omul cifrelor =i zglobia inginer[
din Bacu, dac[ mi-a= face apari\ia ]n primitoarea lor cas[ cu
diafana mea tanti la bra\! Trebuie s[ descop[r ceva, fam. Filotti
se culc[ foarte devreme.
Ie=im din ]mp[r[\ia betonului =i balcona=elor roz. Ma=inile
sunt destul de rare la ora asta, dar cele care ne smulg din
]ntuneric \in de datoria lor s[ ne salute cu c`teva claxoane. Umor
provincial!…
— De ce nu spui nimic, Andrei? |i-a t[iat cineva limba? Hai
s-o lu[m peste =es! Prinde-m[!
Sare peste =an\ =i o ia la fug[ pe toloaca g`=telor, ar fi o
frumuse\e s[ dea ]ntr-o b[ltoac[. Nu m[ gr[besc s[-i iau urma.
E trecut de zece, dac[ nu telefonez p`n[ la miezul nop\ii, se-nchide
po=ta.
— Andrei! De ce nu m[ prinzi?...
S-a a=ezat pe iarb[, ]mi ]ntinde m`na:
— Stai jos l`ng[ mine.
}n fond, nu-i ur`t[ deloc. Poate cam plinu\[, dar are o pereche
de ochi =i ni=te din\i! +i forme. Cred c[ o stric[ limba: n-am

154 Aureliu Busuioc
pomenit un om cu at`tea cuvinte ]n memorie! O adev[rat[
mitralier[ lexical[. Copil mare =i naiv...
— Hai s[ vedem cine-i mai voinic!
}ntr-o clip[ m[ trezesc r[stignit de m`ini, s`nii ei mari ]mi
acoper[ fa\a, ]i simt inima cum bate cu vuiet, m[ asfixiez probabil,
]mi zv`cne=te propria inim[ ]n urechi, ]n g`t, ]n v`rful
capului, aud cuvinte, un g`t de aer, nu mai aud nimic, un disc
de foc ]ncepe s[ creasc[ vertiginos, ]ncerc s[ m[ zbat, nu, nu
pot...
}nghit aerul cu =uier, n-am b[ut nimic mai gustos ]n via\a mea.
S[ vezi c[ nici nu-=i d[ seama c`t e de voinic[. S-a ridicat, a pus
un picior pe pieptul meu =i cred c[ m[ prive=te triumf[tor.
— Te predai?
La lumina pu\in[ a stelelor mai degrab[ ]i b[nuiesc pulpele
rotunde =i v`rtoase urc`nd spre cer. S`nii ]i miroseau a piersici,
avea respira\ia unei s[lb[ticiuni c`nd se joac[ cu hrana viitoare,
]nc[ vie. Se las[ ]n genunchi al[turi, s`nii ei se profileaz[ pe calea
lactee ca doi vulcani.
— Spune, te predai?
}nchid ochii, dar nu mai v[d nimic: nici telefonul interurban
automat, nici chipul somnoros al...
Se ridic[ ]ncet =i se ]ndreapt[ cu pa=i mici spre =osea.
— Mimi!
Ce-o mai fi inventat?
— Mimi!
O ajung din dou[ salturi. Umerii i se zguduie: pl`nge sau r`de?
— Ce-ai p[\it, tanti?
Se smunce=te din m`inile mele:
— Las[-m[!...
Pl`nge cu hohote.
— Mimi, nu ]n\eleg nimic! Ce s-a ]nt`mplat?
Cred c[ are o criz[ de isterie. O scutur v`rtos:
— Mimi! Lini=te=te-te!

Unchiul din Paris
155
Se ]nv`rte brusc =i-=i ascunde fa\a la pieptul meu. }ntr-o clip[
]mi face c[ma=a leoarc[. Se vede treaba c[ m[ urm[re=te un
blestem, nu =tiu nici o femeie s[ nu urle ]n prezen\a mea!
Oi fi av`nd ceva comun cu zidul pl`ngerii, la naiba! Dac[ afl[
secretul [sta vestalele ora=ului, m[ pot considera un sinistrat...
— Fii serioas[, ur`to!...
— Serioas[, serioas[!... printre sughi\uri. |i-i sc`rb[ de mine,
da? }\i stau ]n g`t, da? De ce nu-mi spui cinstit, de ce?
Problema ]ncepe s[ ia o ]ntors[tur[ grav[...
— Proasta de mine, m-am bucurat c-am g[sit =i eu un prieten,
=i tu...
— Bine, Mimi, dar ce am f[cut?…
— Nimeni nu =tie c`t de nefericit[ sunt... Pe cine am eu? Ori
tu crezi c[ mama-i bolnav[ abia de-acum? Iar acum =i pe ea am
pierdut-o, a=a \icnit[ cum era...
— Mimi, cred c[ nu-\i dai seama ce spui!
— Ce =tii tu, Andrei, ce =tii tu...
Sper s[ devin confidentul fetelor nefericite.
Dar... S[raca Mimi. Pe ea cred c[ o ]n\eleg.
Pia\a e plin[ de fe\e fericite, spectacolul pare s[ fi avut succes.
— M[i, al dracului! Ai v[zut ce-o mai pupa?!
Actorii coboar[, grima\i ]nc[, scara de servici =i iau autobuzul
cu asalt. E mai bine s[ r[m`n ]n umbr[; fiul regizorului-=ef se bucur[
totdeauna de o aten\ie deosebit[, =i e noapte t`rzie, cale lung[...
— Drum bun, Mimi, zi alor mei c[ e totul bine =i ne ]ntoarcem
m`ine de diminea\[.
— N-am s[ m[ duc la voi.
— Ba ai s[ te duci la noi! Scoate\i prostiile din cap.
M[ prive=te ne]ncrez[toare:
— C`nd vii, ai s[ m[ plimbi cu ma=ina?…
Po=ta nu mai lucreaz[. Luminile se sting una c`te una. Noapte
bun[, Julieta, o s[ ai o noapte bun[ f[r[ telefonul t`n[rului
Montecchi?…

156 Aureliu Busuioc
4
}n umbra Casei de cultur[ ma=ina mea st[ pe dou[ ro\i
dezumflate. Nu sunt sparte, dar… Halal respect fa\[ de proprietatea
privat[!
S-o fi r[zbunat cineva pentru marele vodevil mare? Sunt
nevinovat! Oricum, patru sute de mi=c[ri ritmice =i reconfortante
cu pompa ]n m`n[. Eh, s[ fi observat eu lucrul [sta la timp, ce
mai supap[ era pentru surplusul de energie al dudui\ei Mimi!...
Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se pot tr[i senza\ii at`t de
tari ]n mijlocul unei civiliza\ii de piatr[ =lefuit[: pia\a =i str[zile
goale, lumina pu\in[ =i ireal[ a felinarelor, ferestrele ]ntunecate,
contururile col\uroase ale betonului pe fondul unui cer plin de
stele reci =i lini=tea, o lini=te ]ntr-adev[r absolut[ — toate te
azv`rl cu mii de ani ]napoi, singurul supravie\uitor al unui cataclism
groaznic =i ne]n\eles...
Stau ]ncremenit pe asfaltul respir`nd ]nc[ de canicula zilei =i
m[ tem s[ fac cea mai mic[ mi=care: un gest al meu ar putea
dezl[n\ui urm[ri fatale. Dac[ mai continu[ a=a, ]ncep s[ cuget
la ]nsingurare, necomunicabilitate, absurdul existen\ei...
La mama dracului, am un sistem nervos normal, nu m-am
pl`ns niciodat[ de complexe metafizice!
Pun hot[r`t m`na pe m`nerul portierei =i bag cheia ]n broasc[...
Apropo de metafizic[.
Eram printr-a =aptea sau a opta, v`rsta cea mai potrivit[
pentru observa\ii ad`nci =i concluzii demne de a fi luate ]n seam[
o via\[ ]ntreag[. Tigrul avusese premier[, o pies[ v`rtos aplaudat[
chiar =i de mine, mai ales de mine; dup[ florile =i str`ngerile
de m`ini obi=nuite avea s[ urmeze partea cea mai interesant[ a
oric[rui spectacol, banchetul, care pentru mine, ]ns[, se dovedi
a fi fructul oprit... St[team ]n a=ternutul meu, singur ]n toat[ casa
=i trecusem num[r[toarea de zece mii, a=tept`nd zadarnic s[ m[
cuprind[ somnul eliberator de toate sup[r[rile =i jignirile, c`nd

Unchiul din Paris
157
u=a de la intrare se d[du de perete, =i b`rlogul Tigrului fu invadat
cu strig[te =i r`sete de o ]ntreag[ turm[ de iubitori ai artei
teatrale, dornici s[ continue disputa pe marginea unei premiere
]mbel=ugat stropite.
St[p`nii se repezir[ am`ndoi ]n camera prin\ului mo=tenitor,
sc[par[ o lacrim[ de fericire c`nd ]l v[zur[ dormind lini=tit, fapt
care nu-l ]mpiedic[ ]ns[ pe numitul prin\ s[ trag[ cu urechea la
urm[torul dialog:
— Cum s[-i primesc, Tudore? Ve=nic tu cu apuc[turile tale,
nici nu m-ai ]ntrebat dac[ am cu ce servi toat[ banda asta.
Banda se distra de minune ]n cabinetul Tigrului. Tigrul ]ncre\i
(b[nuiesc!) spr`ncenele:
— Treze=ti copilul, Dino. Parc[ eu i-am adus? F[ o cafea, ]n
jum[tate de or[ ]i dau afar[, s[ vezi...
Chiotele =i strig[tele unor teatrali ame\i\i de premier[ nu aduc
nici pe departe a c`ntec de leag[n, curiozitatea nu-i nici ea un
somnifer prea bun.
Nu puteam adormi. Peste vreo or[ larma conteni brusc.
}n c[ma=[ de noapte =i descul\ m[ strecurai pe v`rfuri p`n[
la biroul Tigrului. D[dui u=urel gardina la o parte ca s[ asist la
cel mai ciudat spectacol ce se jucase ]ntre ace=ti pere\i: o bun[
duzin[ de oameni ai muzelor, inclusiv babacii, st[teau gr[mad[
asupra m[su\ei de telefon, pe care, cu tot semi]ntunericul, se
putea distinge o h`rtie plin[ de litere =i o farfurie r[sturnat[. To\i
\ineau c`te un deget pe fundul farfuriei.
— Invoc spiritul lui Plautus... Invoc spiritul… Tigrul avea o
voce r[gu=it[, necunoscut[.
Auzisem c`te ceva despre spiritism.
}n coridor era ]ntuneric. Sim\eam c[ m[ ia cu furnici. M[
rezemai str`ns de perete, tremuram, eram gata s[ fug, dar p`n[
la urm[ curiozitatea birui.
— A r[spuns! strig[ mama cu glas sugrumat.

158 Aureliu Busuioc
— Lini=te! Tigrul st[tea cu spatele la u=[, nu-i puteam vedea
fa\a. Ce s[-l ]ntreb[m?
Oaspe\ii nocturni ]ncepur[ s[ murmure. Tr[iam adev[rate clipe
de groaz[.
— Ce ne a=teapt[, spirit al lui Plautus? Ce ne a=teapt[,
r[spunde!…
Farfuria ]ncepu s[ se ]nv`rt[ ca apucat[. Slujitorii lui Bahus
=i ai muzelor prinser[ s[ strige literele ]n cor, cum o fac mititeii
dintr-a-nt`ia. Apoi contenir[ brusc.
— Ce-a spus? mama avea o voce speriat[ r[u.
— A ]ncetat! Nu mai spune nimic... zise un gr[san. Tace.
— Ce-a spus? Ce-a spus?… insista mama.
— Pai ce, n-ai citit? se mir[ gr[sanul.
„Oaspe\ii p[r[sesc imediat casa. Se va ]nt`mpla...“. Aici s-a oprit...
Tigrul se ridic[ de la m[su\[.
}ntr-o clip[ eram ]n pat. Tremuram ca varga. Auzii u=a de la
intrare tr`ntindu-se, apoi vocile babacilor ]n camera de al[turi.
— Tudore, ce o s[ se ]nt`mple?… Mama era gata s[ pl`ng[,
ca =i mine, de altfel.
Tigrul izbucni ]n r`s:
— Pai n-ai ]n\eles? O s[ dormim.
— Bine, dar spiritul lui... {la...
— Dino, Dino, prostu\[ mai e=ti! Te temi de-o farfurie. +i
\i-ai petrecut doar o bun[ parte din via\[ la buc[t[rie!
— Adic[ e o glum[? |i-ai r`s de ei?… O s[ se supere...
Tigrul r`dea de se cutremurau pere\ii.
Nu putea s[ aud[ cum r`deam =i eu...
A=a-i cu =tiin\ele oculte...
Deschisei portbagajul ca s[ iau pompa.
U=a restaurantului se cr[p[ sc`r\`ind =i ]n pragul ei ap[ru...
Pup[ciosul. Se ]ndrept[, ca =i cum lucrul acesta ar fi fost c`t se
poate de firesc, spre o ma=in[, pe care nici n-o observasem p`n[
acum. Un „Tonvagen“ cu emblema televiziunii.

Unchiul din Paris
159
Eram pe punctul s[-l strig, c`nd o alt[ apari\ie m[ f[cu s[-mi
]nghit limba: Jora (sau Toni) =i ]n urma lui — Toni (sau Jora),
se opresc am`ndoi de o parte =i de cealalt[ a u=ii, ca s[ creeze o
mic[ gard[ de onoare pentru o a treia fiin\[, ]nalt[ =i ml[die,
plutind m`ndru =i eteric, cu p[rul blond ca o aureol[ ]n lumina
pu\in[ a felinarelor, cu privirile uimitor de albastre =i cunoscute.
Aura.
U=a „Tonvagen’’-ului se deschide ca de la sine =i patru bra\e
p[roase se ]ntind servil ca s-o ajute s[ urce: nu trebuie, b[ie\i,
fiin\a aceasta =tie s[ zboare!
Fiin\a aceasta =tie s[ c`nte, =tie s[ f[rmece, =tie s[ vindece,
=tie s[ fac[ noapte sau zi.
Nu-i ]ntinde\i m`inile z[darnic: ea este imaterial[. Se poate
rezema de o umbr[ sau o =uvi\[ de lumin[, poate sta de vorb[
cu un fluture f[r[ s[-l sperie, poate...
„Tonvagen’’-ul demareaz[ cu un zgomot infernal.
— Aura-a-a!!!
Luminile ro=ii ale stopurilor se fac din ce ]n ce mai mici, ca
ochii unei s[lb[ticiuni de alt[ lume, fugind ]n ascunzi=ul ei cu
prada. Or[=elul doarme f[r[ griji: ce-i pas[ lui de-un biet automobilist
amator, nevoit s[ pompeze de patru sute de ori la dou[
ro\i dezumflate?!
La urma urmelor, paza propriet[\ii private ]i prive=te direct =i
nemijlocit pe ]n=i=i proprietarii!
5
Am`ndoi ]n picioare, de-o parte =i de cealalt[ a mesei. Fereastra
larg deschis[ d[ ]n veranda f[r[ obi=nuita verdea\[
]mprejur, perdelele sunt trase ]ntr-o parte, se vede perfect totul
ca ]ntr-un teatru de marionete, vorbele ]ns[ nu ajung p`n[ aici
— casa e ]n fundul cur\ii.
E poate dou[, poate trecut de trei, nici o boare de v`nt, stelele

160 Aureliu Busuioc
clipesc proste=te ca ochii unei primadone provinciale, un cor
ne]ntrerupt de greieri =i cicade imit[ pasabil trosnetele unui
aparat care proiecteaz[ un film mut. M[ ]ntind c`t pot pe bancheta
din spate, las picioarele s[-mi sp`nzure ]n colbul drumului
=i iau cea mai potrivit[ pozi\ie ca s[ nu pierd ecranul-fereastr[
din fa\a ochilor. E un joc interesant s[ ghice=ti con\inutul unei
discu\ii numai din gesturile personajelor.
Vorbe=te simplu contabilul. Unchiul st[ pro\[pit ]n fa\a lui ca
un lupt[tor, cu g`tul c`ndva puternic plecat =i adus ]nainte, cu
ochii privind ager pe sub spr`ncene, ca nu care cumva s[ se lase
]n=elat de vreo mi=care-momeal[ a adversarului =i s[ piard[
partida decisiv[. Simplucontabilul ]l ]ntrece cu un cap, dar se
simte ceva ciudat ]n atitudinea lui, parc[ lips[ de suflu, poate
simpl[ oboseal[ — ]n orice caz gesturile ]i sunt prea moi, trebuie
s[ se declan=eze fulger[tor la timpul oportun.
Iat[-l aduc`nd dreapta ]n fa\[, la piept, iat[, o pune pe inim[,
o apas[, o ]ndep[rteaz[ larg la nivelul um[rului =i o las[ s[-i at`rne
f[r[ vlag[ ]n lungul trupului. Adic[: „Ce vrei de la mine, tu crezi
c[ eu nu ]n\eleg at`ta lucru? }n\eleg foarte bine, dar ce vrei s[
fac...“ O ridic[ iar, dar nu prea sus, aha, ia sticla de pe mas[,
toarn[ ]ntr-un pahar, apuc[ paharul =i nu-l ]ntinde lui unchiu-meu;
]l d[ singur peste cap dintr-o mi=care: Anteu soarbe for\e noi de
la maic[-sa vi\a de vie, a =i uitat de ulcer — cine =tie c`t de
departe au ajuns cu vorba!...
Unchiul apuc[ =i el paharul, ]l pune la loc. Bravo, unchiule,
]ntr-o ]ncle=tare hot[r`toare vinul nu-\i poate da altceva dec`t
iluzia for\ei, jos alcoolul! Ridic[ am`ndou[ m`inile p`n[ la piept,
foarte bine, doi — unu pentru noi! le duce la inim[, se prinde
de c[ma=[ ]n dreptul acestui organ — simbol al sincerit[\ii =i se
las[ u=urel pe scaun. Tace. Simplucontabilul nu-l vede, ridic[
ambele bra\e spre tavan, odat[ cu ochii, aminte=te vag de regele
Lear ]n clipele de mare mizerie moral[, vorbe=te, vorbe=te,

Unchiul din Paris
161
vorbe=te =i se ]ntoarce cu spatele la interlocutor dup[ ce l[s[
palmele s[-i cuprind[ \easta ple=uv[.
Unchiul mai st[ pe scaun, las[ o m`n[ s[-i cad[ pe mas[, cu
cealalt[ scoate ceva din buzunarul mic al hainei, un flacona=,
probabil, ]l destup[, r[stoarn[ ceva ]n palma st`ng[, ia stai, mi
se pare c[ se cam termin[ spectacolul =i ]ncepe o chestie mai
pu\in spectaculoas[! Ba nu, s-a r[zg`ndit, strecoar[ ]napoi ]n
flacon ceea ce \inea ]n palm[, a fost o alarm[ fals[...
Omul cifrelor se ]ndreapt[ cu pa=i cl[tina\i spre u=a care d[
]n camerele vecine, oare nu cumva p[r[se=te teatrul ostilit[\ilor?
Nu, nu iese, r[m`ne ]n prag, apoi se d[ la o parte =i face loc
unui halat incolor, aha, e inginera t[cut[; b[tr`nul a hot[r`t s[
arunce ]n lupt[ rezervele. Revine ]n mijlocul camerei =i iar d[-i
la vorbe! Unchiul s-a ridicat pe jum[tate, e gata pentru asalt,
Meduza-Gorgona scoate o exclama\ie =i fuge, tr`ntind u=a,
unchiul se las[ iar pe scaun =i b[tr`nul socotitor ]l imit[...
Apoi m[ ridic de la locul meu cu un aer brav, m[ apropii de
masa cu preparatele, ]l aleg pe cel care mi-l indic[. Gorgona —
straniu, nici nu =tiam c[ ne pred[ chimia biologic[, o s[ iau o
not[ bun[, oricum, suntem cunoscu\i, instalez lamela de sticl[
sub obiectiv =i manevrez ca s[-mi plasez cristalele de carboxihemoglobin[
]n c`mpul de vedere, be\i=oarele roz-ro=ii ]mi
amintesc de desenul unei rochii foarte cunoscute, ba uite-o =i
pe Mimi, m[ amenin\[ cu degetul, nu-i nimic, dudui\[, te-ai
priceput =i tu, probabil, c[ nu mai sunt eu chiar a=a de pornit
contra rudelor...
Apoi o explozie de lumin[.
Stau to\i trei ]ntre ma=in[ =i poart[, unchiul =i contabilul
mohor`\i nevoie mare =i inginera cu fa\a pl`ns[. Dar ]mi z`mbe=te!
Ia te uit[, =tie s[ z`mbeasc[!
— Se poate una ca asta, Andrei?! |i-am f[cut patul =i tu...
Cred c[ am o mutr[ impun[toare. Soarele-i destul de sus.
— Cu bine, Ioane.
11 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

162 Aureliu Busuioc
Contabilul str`nge m`na unchiului f[r[ s[ spun[ un cuv`nt.
D[ din cap, acela=i gest =i spre mine, se-ntoarce greoi =i intr[ ]n
curte. La drum! Sper s[-mi ajung[ benzina p`n[ la prima pomp[.
— La revedere, Sa=a..., unchiul ]i p[streaz[ m`na.
Inginera pare st`njenit[:
— Adresa mea... de la Bacu...
— O am, Sa=a. E aici. Un gest spre buzunarul mic. La revedere.
Iart[-ne pentru deranj...
}nc`lcit[ chestie =i lumea asta: inginera se apleac[ brusc =i
s[rut[ m`na mo=ului. Apoi se-nv`rte pe c[lc`ie =i o =terge. Nu
]n\eleg nimic. Unchiul se a=az[ pe bancheta din spate. Nu-l pot
prinde ]n retrovizor. Tace.
Ma=ina porne=te ca de la sine.
— Unchiule, n-a= putea spune c[ prietenul [sta al t[u, contabilul,
e un tip grozav.
— Cred c[ te ]n=eli, Andrei. Oricum, nu eu a= putea s[-l
condamn...
Simt c[ nu prea are chef de vorb[.
Scoate flacona=ul din buzunar =i ]nghite c`teva pastile. }l v[d
]n retrovizor.
— Dac[ ar fi toate a=a de simple...
Nene Alecule, ia stai, mi se pare c[ nu te prea sim\i bine!
— Fleacuri, acu=ica ]mi trece.
Vrea s[ par[ chiar vesel, dar m[ pune pe g`nduri respira\ia
lui.
— }ntorc ma=ina la spital!
— Nici s[ te g`nde=ti! M[ simt normal...
Ma=ina zboar[ ca o r`ndunic[, Tigrul va comite o gre=eal[
colosal[ dac[ nu mi-o d[ cadou cu ocazia deschiderii noului an
universitar. }n m`inile lui nesigure bolidul acesta pare mai
degrab[ un camion cu cai bun de dus rufele la sp[l[torie. }n orice
caz „Volga“ din urma mea, care-a ie=it odat[ cu noi din or[=el,
nu m[ poate dep[=i de aproape o jum[tate de or[.

Unchiul din Paris
163
— M-am g`ndit mult, Andrei, de zeci de sute de ori m-am
]ntrebat: poate...
— Unchiule (nu-l las s[ continue, vreau s[ pun ]ntreb[rile eu.
Le am ]n mine =i trebuie s[ i le pun.), vreau s[ l[muresc ni=te
lucruri. Pentru mine... Se poate?
— Ce ]ntrebare, Andrei! pare mirat.
— De ce nu te-ai ]ntors acas[ ]ndat[ dup[ r[zboi?
— Credeam c[ \i-am spus...
— +tiu. Faptele. Dar vreau s[ =tiu tot. Te-ai temut? }l v[d ]n
retrovizor. Z`mbe=te:
— De ce s[ m[ tem?
— Ai r[mas ]ntr-o \ar[ ]n care ai fost umilit =i ]nvins...
Nu mai z`mbe=te.
— Umilit =i ]nvins? Andrei, oamenii nu pot fi umili\i =i ]nvin=i,
dac[ nu vor singuri lucrul [sta.
— Ai fost =i argat, =i chelner, =i hamal, adic[ ai recunoscut, ai
acceptat umilin\a!
— Munca nu umile=te, Andrei...
— Adic[ mai bine un chelner ]n str[in[tate, dec`t... ]l simt
mai degrab[, nici nu m[ uit ]n oglind[, cum tresare ca dup[ o
lovitur[, dar nu mai pot da ]napoi. Vreau s[ =tiu tot. Unchiule,
de ce te-ai temut s[ te ]ntorci? +tiai ce se petrece aici?
Vocea lui nu tr[deaz[ c`t de c`t c[ l-a= fi jignit.
— |i-am spus de ce... N-am avut de ce m[ teme, am luptat
cinstit.
— Atunci nu mai ]n\eleg nimic, unchiule, judec[ =i tu: te duci
soldat voluntar pentru cauza interna\ional[ a Revolu\iei =i r[m`i...
Unchiule, hai s[ l[s[m emo\iile, r[m`i pan[ la urm[
]ngrijitoare pe l`ng[ un copil schilod! Revolu\ia =i un copil, care
nici nu era m[car al t[u!
Tace lung. Prive=te la copacii rari, care alearg[ ]ntins ]n lungul
=oselei, la r`ndurile drepte =i nesf`r=ite ale butucilor de vie, cu
frunza dat[ ]n p`rg.

164 Aureliu Busuioc
— C`t ar face o revolu\ie, Andrei, dac[ n-ar purta grija fiec[rui
om ]n parte?... Iar tace. Eu te-n\eleg, nu-i acela=i lucru: s[ lup\i
cu arma-n m`n[ ori s[ hr[ne=ti cu linguri\a zi de zi, lun[ de lun[,
ani ]n =ir o mic[ fran\uzoaic[, pe care ai fi putut foarte bine s-o
dai la un orfelinat de unde-ar fi ie=it, dac[ ar fi ie=it c`ndva, direct
]n strad[, cu m`na ]ntins[ la trec[tori... +i totu=i, ai dreptate,
nu e acela=i lucru. Prea pu\in[ romantic[. Ori poate crezi c[ nu
mi-am pus =i eu asemenea ]ntreb[ri? C[ nu m-au cercetat =i pe
mine de zeci, de mii de ori ]ndoielile? Acum vreo zece ani, ]n
timpul unei greve generale a lucr[torilor agricoli, a arga\ilor, cu
alte cuvinte, am fost arestat =i eu. Ei bine, un comisar tinerel,
un copil n[scut, probabil, ]n timpul r[zboiului, mi-a spus, dup[
ce mi-a cercetat documentele: „Ascult[, rusule, dac[ te temi de
Siberia =i ai ales libertatea, vezi de respect[ legile \[rii care te-a
ad[postit!“.
— Ei, vezi, unchiule!
— Peste trei zile, c`nd mi-au dat drumul, eram ferm hot[r`t
s[ iau calea spre \ar[. Puteam pleca foarte u=or, ai v[zut =i tu,
nu m-au prea obosit bagajele. Dar c`nd am intrat ]n cas[... Luiza
nu m`ncase de trei zile, at`ta c`t am lipsit...
Tace. }ntr-adev[r, prea pu\in[ romantic[...
— Andrei (vorbe=te aproape ]n =oapt[, cred c[ st[ r[u, o s[
opresc ]n primul sat, g[sim noi un doctor), uneori ]mi ]nchipui
lupta asta a noastr[... cum s[-\i spun: ca un vapor. +i atunci, =tii,
m[ las[ ]ndoielile: nu pot fi to\i c[pitani! Cineva trebuie s[ ung[
ma=inile, altcineva s[ spele puntea, altul s[ citeasc[ h[r\ile.
Lucrurile mari sunt =i ele alc[tuite din lucruri mici, nu? Iar pe
cele mici cine s[ le fac[?
}l caut ]n oglind[. Z`mbe=te:
— M-am temut s[ m[ ]ntorc acas[? Andrei, visam la ]ntoarcerea
aceasta ca la o r[splat[. Abia acum am primit-o, =i dac[
m[ tem de ceva, e s[ nu fie cam t`rziu.... Cine alege lupta, nu
=tie s[ sc`nceasc[, a=a-i?

Unchiul din Paris
165
Pare sincer fericit.
+i totu=i nu pot s[ nu-i pun chinuitoarea ]ntrebare!
— Unchiule… Dar... bine, ai dreptate, nu pot s[ nu \i-o dau.
Dar... ai fost ]n ilegalitate.... Ai luptat... te-ai ]ntors... tu =tii cum
mai huzuresc fo=tii no=tri ilegali=ti, =i cei adev[ra\i, =i cei ]nchipui\i?
+i s[ nu se intereseze nimeni de tine, am ]n vedere
conducerea, s[ nu se ]ngrijeasc[ de unul care-a dus greul ]n
ilegalitate? Oare at`ta s[ meri\i tu, c`t „nepl[ceri stop ne]nregistrat
mili\ie“? S[ aib[ dreptate cei care afirm[ c[ orice
revolu\ie ]=i devoreaz[ copiii ori, ]n cel mai bun caz, c[ o doare-n
cot de soarta lor?
}l v[d ]n oglind[ cum se posomor[=te, apoi sur`de chinuit:
— Dar cine-a zis de huzur? Nu tu? +i, te rog, s[ nu mai vorbim
despre astea…
Probabil nu trebuia s[-i pun ]ntrebarea. }n orice caz, nu lui.
„Volga“ se \ine scai de noi. La drept vorbind, ar fi putut s[
m[ dep[=easc[ de zece ori, motoru-i motor, dar cred totu=i c[
principala pies[ ]ntr-o ma=in[ este =oferul. La naiba modestia!
Drumul intr[ ]n pant[ rapid[, slav[ Domnului, au r[mas ]n
urm[ colinele =i =esurile netede ale Bugeacului, de ambele p[r\i,
ar\ari stufo=i, alc[tuind un adev[rat tunel verde; nici dou[ zile
de c`nd am trecut pe aici =i parc[ nu i-am v[zut de-o ve=nicie.
Nici nu m[ uit la indicatorul de vitez[, simt iu\eala fizic, cu tot
trupul. Mai =tii, poate zace ]n mine un =ofer ]nn[scut, da\i-mi o
ma=in[ de curse =i o poli\[ de asigurare pentru treizeci de ruble!
— Opre=te, Andrei...
P[r[sesc asfaltul =i fr`nez moale.
Cobor. Coboar[ =i el, r[m`ne s[ se sprijine de ma=in[. N-are
un pic de s`nge ]n obraji. Las[ capul pe spate =i prive=te la
coroanele ar\arilor:
— Frumoas[ alee.
— Uite ce-i, unchiule, pe mine nu m[ duci de nas: \i-i r[u?
— Un pic. Hai s[ m[-ntind pe iarb[. }mi trece.

166 Aureliu Busuioc
S-a priceput cineva =i a s[dit ar\arii ace=tia ]n c`teva r`nduri
— o adev[rat[ p[dure cu fo=net de frunze =i r[coare. Ne-am
rezemat cu spatele de trunchiuri, soarele a r[mas afar[, pe asfaltul
]ncins al =oselei joac[ apele tremurate ale unor miraje m[runte,
cum se =i cuvine la asemenea latitudine.
A mai ]nghi\it c`teva pilule.
— Frumo=i ar\ari, Andrei. }ncearc[ s[ z`mbeasc[, nu deschide
ochii. Avea Filip un c`ntec, de fapt, nici nu prea =tiu dac[ era
c`ntec, de fiecare dat[ n[scocea un motiv nou, dar cuvintele
r[m`neau acelea=i. Stai... Aha: „Inima mea bate numai aici,
printre ar\ari, printre stele, ]n Patria mea...“.
— Nene Alecu, poate n-ar trebui s[ vorbe=ti at`t?
Pufne=te =i deschide ochii:
— Z[u? Adic[ s[ tac? +i cui s[ spun c`t de bine-i s[ te =tii
sub ar\arii t[i, dup[ at`\ia ani?... Ehe, Andrei, b[iatule!…
E de metal mo=ul. Iaca: s[ las acum m`inile pe iarb[, capul
]n piept =i peste dou[ minute d[ cu tunul s[ m[ treze=ti! +i
totu=i, am dormit vreo c`teva ore... Pe c`nd el, a cam s[rit peste
cal b[tr`nul: la v`rsta lui o noapte alb[ =i discu\ia cu contabilul
nefericit =i plin de triste\e dup[ trecutul ]ngropat ]n provincie =i
]ntr-o dragoste f[r[ dividende...
Printre ar\ari, la marginea asfaltului, ma=ina pare un cal alb
cu capul aplecat ]n undele calde ale unui r`ule\ lene=.
La vreo sut[ de metri ]n urma noastr[ a oprit =i „Volga“.
Curios!
}n aerul str[puns ici-colo de c`te-o raz[ b`z`ie roiuri etajate
de g`ng[nii minuscule.
— Andrei, a= vrea s[ =tii: Sa=a e fiica mea… A mea! Tu
]n\elegi?…
Se salt[ ]n capul oaselor de parc[ ar vrea s[ se ridice, renun\[,
se ]ntinde u=urel =i ]nchide ochii.
— Unchiule, ]l strig ]ncet. Unchiule!
Nu-mi r[spunde.
+i deodat[, ]n\eleg…

Unchiul din Paris
6
167
Peste c`\iva ani voi =ti poate, adic[ nu poate — sigur! c[ nu
era nici o salvare, c[ sunt legi ale naturii din fa\a c[rora nu te
po\i sustrage, c[ exist[ limite pe care nu le po\i dep[=i sau ]nc[
nu le po\i dep[=i...
}mi povestea unchiul:
— Am nimerit odat[ la Cartahena ]n timpul unei alarme
aeriene, eram cu un t`n[r pilot Rafael Pereira; sosise abia de vreo
s[pt[m`n[ =i ardea de ner[bdare s[-=i vad[ mai repede asamblat
avionul ca s[ zboare pe frontul Madridului. St[team ]n gura
ad[postului =i fumam — un pic de bravad[, sigur, doar eram tineri
=i nu ne temeam de nimic...
Rafael ]mi povestea c[ locuie=te ]n Canare, ]ntr-o mic[ a=ezare
de pescari, c[ are doi pu=tani grozav de zb`n\ui\i =i frumo=i —
„viitori pilo\i, fire=te“ — =i o so\ie t`n[r[ =i sever[, ]nv[\[toare,
care-l =tie la statul-major al diviziei, departe de ostilit[\i. Bombele
explodau ]n cel[lalt cap[t al ora=ului, iar antiaerian[ era prea
pu\in[... La Cartahena prim[vara ceda caniculei, iar noi ]ncercam
s[ ne imagin[m cum dau ]n muguri copacii de prin p[r\ile
Nistrului =i cum v`slesc prin negura aceea luminoas[ c`rduri
vesele de ra\e s[lbatice... Apoi bombele au ]nceput s[ detune
foarte aproape =i din caldar`mul str[zii pornir[ s[ sar[ a=chii de
piatr[ =i sc`ntei: „Fiat“-urile mitraliau ora=ul ]n zbor razant. Rafael
l-a observat primul: era un mititel de vreo trei ani, fugea ]n lungul
str[zii cu c[p=orul ]nfundat ]n umeri =i \inea m`nu\ele lipite de
urechi.
— Tic[lo=ii, ]n cine trag!
La doi pa=i de copil, Rafael s-a poticnit parc[, aproape s[ cad[,
apoi =i-a revenit, l-a prins ]n bra\e =i din c`teva salturi a ajuns la
ad[post. Nu mai =tiu cine i-a luat mititelul, Rafael s-a a=ezat l`ng[
mine pe scar[ =i =i-a l[sat capul ]n piept. Nu se poticnise: un
glonte ]i str[b[tuse pieptul...

168 Aureliu Busuioc
La anul, sau nu, ]n cinci, probabil, voi afla la cursul de psihiatrie
c[ unul dintre cele mai puternice instincte programate ]n
om este cel al conserv[rii =i c[ de dragul acestei conserv[ri
individul e capabil de fapte extraordinare.
…C`nd am ridicat de pe podeaua ma=inii pa=aportul care-i
lunecase din buzunar, l-am deschis f[r[ s[-mi dau seama ce fac.
Alexandru Stanca, n[scut 1901, p[rul… fa\a… musta\a…semne
particulare: trupul plin de cicatrice. Cet[\enia francez[…
— S-a zis cu mo=ul.
Nici nu observasem „Volga“ ce se afla acum l`ng[ ma=ina mea
=i nici pe cei doi tineri ce cobor`ser[ =i st[teau — unul ]n fa\a
mea, cel[lalt aplecat asupra unchiului.
— Probabil apoplexie sau infarct. Nici o ]ndoial[, zise cel de
l`ng[ b[tr`n. Nu era el de asemenea plimb[ri, tovar[=e P[duraru...
Ce facem? i se adres[ celuilalt.
T`n[rul de l`ng[ mine scoase din buzunar ceva cu tartaje ro=ii,
probabil o legitima\ie =i mi-o flutur[ sub nas.
Nu vedeam aproape nimic.
— Cred c[ ]l urc[m ]n ma=ina lui… Ai s[ po\i conduce?
Probabil mi se adresa.
Nu =tiam.
— E=ti b[rbat, tovar[=e! +i medic, la urma urmei! Noi o s[
venim din urm[ ca s[ nu ai explica\ii cu to\i mocofanii de
mili\ieni... Ai s[ conduci?… }ncet, noi o s[ te urm[m...
7
Eu =tiu: are s[ vin[ c`ndva o zi, nimeni nu =tie c`nd, dar nu
m[ ]ndoiesc c[ va veni, =i am s[ m[ ]ntreb atunci =i eu: de ce ai
crezut at`ta timp, Andrei-frate, c[ lumea ]ncepe cu tine =i de la
tine? De ce =tiai cu at`ta siguran\[ c[ p[catele pot fi s[v`r=ite
numai de al\ii? +i mai ales de cei care-au v[zut lumina ]naintea
ta? Sigur, e ]ngrozitor s[ ai o mam[ care-\i spune Riki, de=i tot

Unchiul din Paris
169
ea te-a botezat Andrei, e de nesuferit un tat[ care te-ntreab[ de
ce-ai tras chiulul la biologie ]n loc s[ te invite la un pahar de
vorb[ s[ discuta\i politic[ =i e de condamnat bunicul care-a plecat
din lumea asta \[ran cu t[lpile cr[pate, ]n loc s[-=i fi l[sat numele
]n enciclopedie cu nota „comandant de o=ti“ sau cel pu\in
„academician“...
Nepl[cut, desigur...
+i totu=i...
Ce-ai s[ r[spunzi ]n ziua aceea, c`nd va veni mama =i te va
]ntreba: „Ai inim[ bun[, fiule?“. Tata: „E=ti un om corect, fiule?“.
Bunicul: „}\i place munca, nepoate?“ Unchiul: „Andrei, e=ti un
lupt[tor?“.
Interesant, unchiule...
Dac[ nu te-ar fi g[sit el, tu l-ai fi c[utat?
Pune m`na la inim[ =i r[spunde cinstit =i ferm: nu!
De ce l-ai fi c[utat? Un simplu =i m[runt episod din via\[.
E=ti t`n[r, inteligent, spiritual, ai at`ta nemurire ]nainte, lumea
]ncepe cu tine =i de la tine... Iar ]n fa\a ta tu nu e=ti vinovat cu
nimic. Cu ce-ai fi? Cu ce-ai fi putut fi? Ce sentiment de vinov[\ie
te-ar putea chinui, ca s[ te g`nde=ti la o r[scump[rare?
+i totu=i... +i totu=i...
Nu, nu am s[ m[ ]ntorc s[-l v[d pe bancheta din spate. Mort.
Eu ]l =tiu altul, cel adev[rat.
}\i mul\umesc c[ ai fost.
Pentru cursul de anatomie: sunt inimi care =tiu s[ bat[ pline
de vigoare neobosit[, numai at`ta timp c`t bat pentru al\ii. C`nd
trebuie s[ bat[ pentru ele ]nsele, se opresc...
C`t ]mi lipse=te Tigrul acuma. M[ simt ]ntr-adev[r un copil.
El ar =ti s[ g[seasc[ toate cuvintele ]n stare s[ acopere c`t de
c`t golul imens =i dureros c[scat a=a de nea=teptat =i tragic...
Din culmea dealului panorama ora=ului se deschide toat[ =i
brusc. Le vezi? Blocurile acelea albe, m`ndre, aproape arogante.
+i printre ele petice mici, sure — amintirile. Aerul tremur[

170 Aureliu Busuioc
alb[striu ]n amurg asupra tuturor; liniile acelea verzi sunt castanii,
plopii, salc`mii, ar\arii.
+i mai la o parte, vezi?
Turnul acela de ap[, vechi, cu acoperi=ul din olane ro=ii? Pare
co=ul unui vapora= m[runt =i harnic, ]n care bat, impetuos,
talazuri de beton si aluminiu...
Ma=ina din spate claxoneaz[ lung =i strident.
De fapt, am oprit f[r[ s[-mi dau seama. Probabil, am vrut s[
privesc ora=ul cu ochii lui.
„Volga“ o ia ]nainte, cel cu legitima\ia — de unde m-o fi
cunosc`nd oare? — ]mi strig[ prin geamul cobor`t s[-i urmez.
Are dreptate: via\a trebuie s[-=i continue cursul.

SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI

}N LOC DE PROLOG
L-am ]nt`lnit, recunosc, ]ntr-un restaurant. De fapt, n-are importan\[
unde l-am ]nt`lnit, pentru c[ l-a= fi ]nt`lnit neap[rat, ]l
c[utam, iar locul n-are nici o semnifica\ie.
St[tea la singura mas[ liber[, avea ]n fa\[ un coniac =i o cafea
abia ]nceput[, =i dup[ felul cum mi-a permis s[ ocup locul =i
apoi =i-a ]ntors, pref[cut distrat, privirile spre intrare, am ]n\eles
c[ a=teapt[ pe cineva =i c[ nu m[ puteam considera dec`t un
intrus.
Cum ]ns[ foamea ]mi dicta alte reguli dec`t cele impuse de
buna-cuviin\[, am preferat s[ r[m`n anume la masa aceasta.
A\i ghicit, desigur, c[ el avea s[ fie eroul a cele ce urmeaz[ =i
\in s[ v[ confirm imediat presupunerea. Da, el avea s[ fie eroul
celor ce vor urma. Atunci ]ns[ nu =tiam lucrul acesta nici eu, =i
cu at`t mai pu\in ]l putea b[nui el.
Era un client vechi al acestui a=ez[m`nt, am notat am[nuntul
din gestul gratuit al chelnerului de a-i scutura ni=te firimituri imaginare
de pe fa\a de mas[ ]n timp ce asculta, absent, comanda mea.
C`nd cele c`teva slabe ]ncerc[ri de a lega o discu\ie se izbir[
de zidul impenetrabil al unor „da“ =i „nu“ seci, m[ limitai s[-l
examinez pe furi=: un prost, dar util obicei profesional, care mi-a
cauzat destule nepl[ceri ]n via\[, dar mi-a oferit =i numeroase
satisfac\ii ]n scris.
Era un b[rbat sub treizeci de ani, probabil ]nalt (mai t`rziu

Singur ]n fa\a dragostei
173
m-am convins de juste\ea presupunerii), de o frumuse\e rar[.
Una din acele frumuse\i, pe l`ng[ care treci f[r[ s-o observi imediat,
dar de care nu te po\i rupe, odat[ observ`nd-o.
Tr[s[turi precise (=i totu=ii mai mult schi\ate!), viguroase =i
aproape clasice d[deau fe\ei lui o expresivitate uluitoare. Negru,
aproape un mulatru, cu buze senzuale =i nas roman, cu ochii negri,
dar f[r[ s[ par[ mici, sublinia\i de ni=te cearc[ne bine ]ntunecate
=i ele, cu ovalul fe\ei alc[tuit parc[ din numeroase linii
fr`nte =i totu=i nea=teptat de perfect, t`n[rul acesta nu putea s[
nu atrag[ aten\ia.
Nu m-a= teme s[ afirm, chiar cu riscul de a m[ contrazice, c[
ar fi putut servi model anume prin faptul c[ toate am[nuntele
fe\ei lui erau ]n fin[ discordan\[ cu ceea ce ne-am obi=nuit s[
numim model. Dar numai aparte luate! }n ansamblu alc[tuiau
un tot armonios, a= zice etalonar, de frumuse\e viril[.
}=i cuno=tea, probabil, calit[\ile, pentru c[ m[ l[sa s[-l examinez,
f[r[ s[-mi dea de ]n\eles c[ am dep[=it orice limite, chiar
ale unei banale curiozit[\i.
Contrar aparen\elor, era foarte agitat. Dar cu pref[cut[ indiferen\[
]=i pironise privirile pe intrare, de parc[ din clip[ ]n clip[
ar fi trebuit s[ apar[ ]ngerul s[ tulbure apele numai unuia lui
=tiute. Era ]n starea aceea de nervi pe care o ]ncerc[m nu ]naintea
orei fixate pentru ]nt`lnire, ci dup[ ea, c`nd am epuizat toate
mijloacele din arsenalul de semne ce le posed[m to\i: ]nc[ zece
minute, ]nc[ trei minute; dac[ trece chelnerul p`n[ num[r la
dou[zeci — vine!... =i a=a mai departe... le =ti\i prea bine!
Apoi am prins s[ observ cresc`nd pe fa\a lui resemnarea. Resemnarea
aceea ce ne cuprinde, c`nd am mizat totul pe o carte
=i a jucat alta, =i ne d[m seama de acest lucru abia c`nd se
]mpart iar c[r\ile.
C`t de u=or se puteau citi acestea toate pe fa\a lui! Acum le
reconstitui din fragmente, se-n\elege! Dar c`t a= fi dat s[ =tiu
atunci c[ voi avea nevoie de fiece am[nunt, de fiece nuan\[ ]n

174 Aureliu Busuioc
acea gam[ de expresii ce se succedau pe fa\a lui ca imaginile pe
un ecran!
Atunci voiam s[ plec, =i numai olimpica lips[ de grab[ a chelnerului
m[ mai re\inea.
C`nd, dup[ plat[, am observat c[ pierdusem dou[ ore pentru
o cin[ de unul singur, prinsei s[-mi beau ]n grab[ cafeaua ca
s[ m[ ridic.
— Pleca\i? m[ ]ntreb[ pe nea=teptate.
— Da, zisei, trebuie s[ plec.
— P[cat. Eu v[ cunosc.
— Nu m[ mir[, z`mbii. Am obiceiul s[ particip la multe
=ez[tori =i alte sindrofii literare.
— V-am ascultat odat[, ]nt`mpl[tor. Nu v-am citit.
— M[ bucur[ sinceritatea!
De fapt, nu m[ prea bucura, dar ]n\elegeam c[ majoritatea
oamenilor vor s[ par[ altfel, neobi=nui\i, c`nd stau de vorb[ cu
un scriitor.
— Nu vreau s[ par altcineva dec`t sunt, dar ]ntr-adev[r citesc
pu\in[, cum s[-i zic... beletristic[. M[ enerveaz[ uneori prea multa
ei asem[nare cu via\a, iar alteori m[ scoate din s[rite siropul
pe care-l serve=te drept via\[...
— O, e alta discu\ia! Dar, fie-mi permis[ remarca, cum po\i
ajunge la asemenea concluzii c`nd nu cite=ti?
}n sinea mea aproape c[ renun\asem la plecare =i n-am protestat
c`nd ]mi umplu p[h[relul din g[r[fioara lui ]n timp ce vorbea:
— }n primul r`nd am spus c[ citesc pu\in, n-am spus c[ nu
citesc deloc; iar ]n al doilea r`nd, nu e suficient oare s[ =tii doar
o parte, ca s[-\i po\i imagina ]ntregul? Mi se pare c[ ave\i =i o
figur[ de stil, care uzeaz[ de acest procedeu... Litota, nu?...
— Da, f[cui eu, e drept, dar trebuie s[ recuno=ti c[ nu e un
compliment obi=nuit =i nici chiar pl[cut s[ spui unui scriitor c[
nu-l cite=ti!

Singur ]n fa\a dragostei
175
El ]=i sorbi cu ]nghi\ituri mici coniacul =i zise:
— Amor propriu, orgoliu... Sunt sentimente care pot fi lezate
u=or... C`nd vrem s[ fie lezate... Mi se pare c[ un scriitor nu trebuie
s[ se team[ de asemenea lucruri. Dimpotriv[! Ca un om,
hai s[-i zicem, conven\ional, ales, care are de sondat cele mai
ad`nci taini\e ale sufletului omenesc, el trebuie s[ fie o fiin\[
f[r[ sentimente, cel pu\in ]n aparen\[. Ca un chirurg! Dac[ e s[
taie, s[ taie, dar s[ poat[ r[spunde de ceea ce face =i s[ nu se
team[ de r[spundere pentru to\i chirurgii! Sunt mul\i, sunt extraordinar
de mul\i oameni care cearc[ s[-=i duc[ via\a ca ]n romane.
Uneori mi se pare c[ am citit prea mult...
}mi f[cea impresia totu=i c[ vrea s[ par[ un copil teribil!
— Nu te ]n\eleg, ]l ]ntrerupsei destul de brutal. Vrei ca literatura
s[ dea re\ete de via\[, ]n a=a fel ca ast[zi dumneata s[ nu
suferi c[ ea n-a venit la ]nt`lnire?
El p[li u=or, dar continu[ pe acela=i ton, oarecum obosit:
— Orice re\ete ar fi absurde. +i ar fi absurd s[ le cerem! Fiecare
om e o lume, o lume cu specificul ei, =i doar mici tangen\e, ce
dau ]n totul lor un fel de lege, hai s[-i zicem legea atrac\iei umane
universale, ne adun[ pe to\i ]ntr-o omenire, un univers. Ar trebui
scrise tot at`tea re\ete, c`te lumi! Absurd! Altceva am vrut
s[ spun... Dumneavoastr[, scriitorii, zice\i: „Am avut senza\ia
c[-mi trece o m`n[ aspr[ peste coapse“, =i comenta\i imediat
toate suferin\ele bietelor coapse, dar n-am ]nt`lnit niciodat[ ]n
scrisul dumneavoastr[ descrierea senza\iilor ce le tr[ie=te acea
m`n[ aspr[, pentru c[, probabil, are =i ea senza\iile ei.
— +i totu=i nu te ]n\eleg...
— Ca s[ m[ ]n\elege\i, ar trebui s[ m[ cunoa=te\i, remarc[
el. De=i, dac[ e s[ m[ cunoa=te\i, o s[ m[ ]n\elege\i cu at`t mai
pu\in! Paradoxal, nu?
Majoritatea oamenilor pe care i-am ]nt`lnit, =i am ]nt`lnit
mul\i oameni, s-au str[duit ]ntotdeauna, de ]ndat[ ce aflau c[
am meseria scrisului, s[-mi comunice istoria vie\ii lor ca un fapt

176 Aureliu Busuioc
excep\ional, inedit, ce merit[ a fi descris. Nici nu v[ imagina\i
ce uria=[ piedic[ ]n drumul spre oameni e am[nuntul acesta! Banal,
dar adev[rat: oamenii trebuie examina\i din[untru; c`nd
]ncep confesiunile, oamenii pot fi cunoscu\i doar din afar[. Oare
nu vrea =i t`n[rul acesta s[ m[ conving[ c[ e un caz aparte? At`ta
doar c[ a g[sit un mijloc mai inteligent s[ m[ intrige?
La urma urmei, mi-am zis, diferen\a de v`rst[ dintre noi nu e
prea mare (mai t`rziu m-am convins c[ am dreptate), experien\a
mea n-o poate dep[=i ]ntr-at`ta pe a lui, ca s[ nu-i pot p[trunde
lumea interioar[ =i s-o cunosc f[r[ frumuse\i =i alte floricele, =i
— iar la urma urmei, — mare lucru s[ am ]nc[ o deziluzie =i s[
nu fie el cel care ar fi putut s[ m[ intereseze m[car c`t de c`t?...
Hot[r`i totu=i s[-l mai ]ncerc pu\in.
— To\i oamenii cred despre ei ]n=i=i lucruri bune, socot cel
pu\in c[ via\a pe care au tr[it-o merit[ s[ fie a=ternut[ de cineva
pe h`rtie. O mic[ sl[biciune omeneasc[, mi=c[toare, de altfel.
S[ nu te superi...
— Nu m[ sup[r, m[ ]ntrerupse el, ner[bd[tor. Sunt matematician
=i caut s[ traduc orice fenomen ]n limba ecua\iilor =i
integralelor mele. Ciudat, nu? Singurul fenomen pe care nu-l pot
integra ]n nici o formul[ e scurta mea existen\[ de p`n[ azi...
+tiu, el m[ opri cu un gest, ]mi lipsesc mul\i factori, dar nu m[
g`ndesc numai la azi, el ar[t[ la scaunul gol de al[turi, rezemat
cu sp[tarul de mas[ ]n semn c[ locul e rezervat, =i z`mbi for\at:
Ba chiar s[ facem abstrac\ie de azi!... Oricum, nu g[sesc ecua\ia...
N-aveam ce s[-i spun. S[-i spun c[ via\a nu poate fi modelat[
matematice=te? De ce adic[ s[ nu poat[ fi? Sau alte cuvinte f[r[
importan\[, doar de dragul de a spune ceva?
— Probabil c[ diferen\a de v`rst[ dintre noi nu e prea mare,
continu[ el. Oamenii din aceea=i genera\ie g[sesc mai u=or limb[
comun[, dac[ nu se nasc b[tr`ni sau cu gr[sime pe creier. A\i
observat, probabil, acest obicei al unor semeni de-ai no=tri...

Singur ]n fa\a dragostei
177
Urm[rile... }n sf`r=it, un c`ntec prea des repetat. Da, p`n[ de
cur`nd am fost ]nv[\[tor la \ar[. V[ mir[?
Avea spirit de observa\ie. Aceast[ ultim[ declara\ie m[ mira
pu\in. Eram convins c[ am ]n fa\a mea un or[=ean tipic.
— Nu trebuie s[ v[ mire! M-am menajat. O, de mine m-am
]ngrijit ]ntotdeauna! Nu v[ intereseaz[ problema intelectualului
la \ar[?
— N-o cunosc dec`t ]n linii mari. Dar exist[ ]n fond aceast[
problem[?
Vroiam s[-l ]n\eleg cumva. Indiferen\a jucat[ a tonului, acum
]n\elegeam c[ juca pu\in, m[ jena. +i el, probabil, ]n\elegea
acest lucru.
— Sunt multe probleme care nu exist[. P[rin\i =i copii, de
exemplu, =i altele. Dar una dintre cele mai arz[toare probleme
inexistente la ordinea zilei este... C`t de frumos sun[...
M-a vizitat chiar a doua zi.
N-am stenografiat =i nici n-am ]nregistrat pe o band[ de magnetofon
ce mi-a povestit, dar n[d[jduiesc c[ n-am schimbat prea
mult din cele auzite, ba chiar am p[strat =i nara\iunea la persoana
]nt`ia! Singurul lucru care mi l-am permis a fost s[ intercalez
]n povestirea lui unele pagini (unele!) din caietul cu
]nsemn[ri zilnice ale Vioric[i Vrabie, pe care, ]n seara aceea, Radu
Negrescu a a=teptat-o zadarnic la restaurant.
Cum am aflat de acest caiet =i cum am reu=it s[-l r[sfoiesc, e
o ]ntreag[ poveste, iar dac[ n-o istorisesc aici, o fac nu pentru
c[ m-a= teme s[ v[ plictisesc, dimpotriv[! ci pentru c[ e vorba
de un secret profesional, =i, nu trebuie s[ v[ explic, =ti\i prea
bine c`t de greu e s[ afli de la cineva o tain[ de breasl[!
12 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

178 Aureliu Busuioc
1
Curios lucru, dar c`nd s-a oprit ]n u=a cancelariei la bra\ cu
Otilia, nici prin cap nu mi-a dat s[-i cercetez picioarele sau bustul.
I-am prins doar privirea, foarte nedumerit[ =i speriat[ sub p[rul
pr[fuit ce-i c[dea, bine piept[nat, pe ochi, =i am ]n\eles imediat
c[ =tie totul.
C[ Otilia („te rog s[-mi spui Otilia Octavianovna!“) are (dup[
o scurt[ ezitare) patruzeci de ani ne]mplini\i, pred[ lucrul manual
la =coala din localitate („o mizerie!“), a absolvit liceul de
menaj („i se spunea „=coal[“, de fapt era liceu“), n-a fost m[ritat[
niciodat[ =i e ]nc[ fat[ mare („b[rba\ii sunt ni=te tic[lo=i, nu
merit[ s[ le dai ce ai mai scump, ]i =tiu eu!“).
De altfel, informa\iile acestea le putea c[p[ta oricine chiar de
la de\in[toare, =i nu mai t`rziu dec`t ]n primele trei minute de
convorbire.
}mi imaginam ce mutr[ f[cuse c`nd a ]ntrebat-o: „Mai e=ti virgin[?“,
ca s[ m[ descrie ]ndat[ pe mine, =i ]nc[ ]n cele mai negre
culori. „Fii foarte atent[! E cel mai mare tic[los de la noi. Ca
to\i b[rba\ii!“
Nu m[ ]n=elasem. Sim\ii lucrul acesta din tremurul m`nu\ei
mici =i umede de emo\ie, din privirea un pic obraznic[, ]n orice
caz superioar[: „Crezi c[ nu te =tiu?“ =i din vibra\ia aproape imperceptibil[
a glasului, c`nd se f[cur[ prezent[rile:
— Vi-orica...

Singur ]n fa\a dragostei
179
}mi p[rea, se-n\elege, foarte bine, eram chiar ]nc`ntat, a= fi
dorit doar s[ =tiu: „Ivanovna“ sau „Vasilevna“? („Uite bine la
mine, s[ vezi cum arat[ un corup[tor de minore de la \ar[!“)
}=i smulse m`na cu un gest aproape disperat =i repet[ cu un
glas mai sigur, de=i for\at:
— Viorica! Viorica Vrabie! („Ca s[ =tii: tovar[=a Vrabie, =i at`t!
V[ cunosc eu, b[rba\ii!“)
Sp`nu se gr[bi s[ ]ntrerup[ dialogul numai de noi ]n\eles, ca
s[ rosteasc[ unul din numeroasele adev[ruri, pe care le =tia
adesea pe de rost:
— Ehe, tovar[=[ Vrabie, dar are dreptate tovar[=ul Negrescu!
La noi a=a-i: cum intri ]n =coal[ ca pedagog, s-a terminat cu Viorica
=i Marica — Viorica Ivanovna, Maria Vasilevna, iaca! +colarii
au nevoie de pilde bune! +i noi trebuie s[ le d[m pilde bune.
Ea z`mbi:
— Viorica Mircevna. Sun[ ciudat, nu-i a=a?
Sp`nu constat[ cu mult[ profunzime:
— Ciudat, neciudat, n-ai ce-i face! C[ nu mata l-ai botezat pe
tata!
Otilia izbucni ]ntr-un r`s cu hohote, care acoperi p`n[ =i
nechezatul lui Pintea. Sp`nu se sim\i obligat s[ adauge:
— Popa l-a botezat pe tat[l matale!
Sp`nu e un dobitoc. E de mult[ vreme directorul acestei =coli,
eu, cel pu\in, acum doi ani, c`nd am picat aici, l-am g[sit director,
=i acum, c`nd o s[ plec, tot director o s[-l las. Se zice c[ e
neam cu nu =tiu cine, lucru care nu m[ intereseaz[, cum nu m[
intereseaz[ nici fecioria imaginar[ a Otiliei. Habar n-am de studiile
lui, pentru c[ pred[ vreo cinci obiecte, ba odat[, c`nd am
lipsit eu o s[pt[m`n[ ]ntreag[ „din motive tehnice“, a ]ncercat
s[ predea =i fizica sub form[ de convorbiri antireligioase...
— Ei, vas[zic[, avem =i fran\uzoaic[! ne comunic[ profund
Sp`nu, c`nd prezent[rile fur[ sf`r=ite =i toate complimentele
f[cute. P`n[ la consiliul pedagogic mai este vreme, a=a c[ mata,

180 Aureliu Busuioc
Viorica Mircevna, te po\i aranja la gazd[. |i-am g[sit o gazd[
bun[, cam departe, dar la o gospodin[ puternic[. Iaca, te-a conduce
tovar[=ul Negrescu.
Privii la geamantanul ei c`t un dulap =i m[ ]ntrebai dac[ nu-i
totu=i Sp`nu un om de spirit. Dar nu puteam fi mojic:
— La cine?
— La Safta lui Terinte, v[duva. Peste r`p[!
O s[ fie un spectacol colosal! Pentru prima oar[ ]n Recea-
Veche! Numai trei zile! Cump[ra\i biletele din timp! Eu cu dulapul
pe umeri =i sfrijita asta al[turi, gata s[ le=ine de spaim[ la
vederea primului vi\el ce-o s[ ne taie drumul...
— Poate nimeresc singur[? se interesa ea, destul de nesigur.
De ce s[ deranjez pe tovar[=ul...
— Negrescu, o ajutai eu, scutind-o s[ pronun\e un nume
odios, =i dintr-o mi=care m[ pomenii cu dulapul ]n m`n[. Era
nea=teptat de u=or. Boarfe, desigur. Fuste de nailon, bluzi\e transparente,
ca =i inten\iile ei de fug[, pe care a ]nceput s[ le coac[
din clipa c`nd a cobor`t din autobuz, ciorapi, c[m[=u\e...
M[ uitam la pantofiorii ei cu tocul c`t un creiona=, ce se ]ngropau
cu totul ]n praful fin =i fierbinte de pe drum =i ]ncercam s[
mi-o imaginez ]n cizme de cauciuc, toamna. C`nd o l[sasem s[
treac[ prima pe u=a cancelariei, ]i v[zusem bine picioarele. La
dracu, le avea frumos sculptate!
Acum p[=ea al[turi. }mi venea p`n[ la um[r. Avea fa\a alb[,
ochii alba=tri sau verzi, nasul drept, iar g`tul ne]nchipuit de lung
=i arcuit, ori poate p[rea a=a, subliniat de tunsura b[ie\easc[.
+i ]n general p[rea destul de ]nfipt[.
— Une garçonne 1 , g`ndii cu glas tare.
— +tii franceza? se mir[ ea.
— Din fericire, nu. +tiu foarte multe fran\uzoaice.
Nu-mi r[spunse.
1 O b[ietan[ (fr.).

Singur ]n fa\a dragostei
181
Safta lui Terinte, dac[ era aceea pe care o b[nuiam eu, locuia
departe. Geamantanul =i t[cerea tovar[=ei de drum ]ncepeau s[
m[ plictiseasc[.
— Ce mai nou pe la t`rg? zisei ]ntr-o doar[, ca s[-i dau de
]n\eles c[ =tiu totu=i s[ ]ntre\in o conversa\ie.
Nu g[si de cuviin\[ s[-mi r[spund[.
E o aristocrat[, nu st[ de vorb[ cu hamalii.
— Noi, [=tia, \[ranii, tr[im cum a dat Domnul. Nu =tim ce se
face pe lume.
Nu ]ntoarse capul.
— Te-am v[zut alalt[ieri la Filarmonic[. Erai cu una din multele
fran\uzoaice pe care le =tii.
Fusesem cu una ro=covan[, Ala, nici nu m-a l[sat s-o s[rut,
era s[ pierd autobuzul.
— A, sor[-mea!...
— M-a =i izbit asem[narea. Ca dou[ pic[turi de ap[...
— Avem mame felurite... +i ta\i... de altfel. Erai cu fratele?
Se opri ca s[-=i culeag[ un pantof din praf. }i ]ntinsei m`na
ca s[ nu-=i piard[ echilibrul. Se rezem[ de m`neca mea cu un
singur deget, de parc[ s-ar fi temut s[ nu se murd[reasc[.
— Mul\umesc.
— Mi-a f[cut o deosebit[ pl[cere.
Era o c[ldur[ grozav[. Satul p[rea pustiu. Oamenii plecaser[
la cules porumbul, din c`nd ]n c`nd trebuia s[ ne lipim cu spatele
de garduri, ca s[ facem loc vreunui camion plin v`rf cu =tiule\i
galbeni =i mari. C`nd se risipea nourul de colb st`rnit de ma=in[,
hainele mele negre ar[tau tot mai jalnic...
— +i c`nd zici c[ pleci? m[ interesai.
— Unde?
— Acas[ la m[mica.
R`se scurt.
— Probabil de vacan\a mare.
„Ehe! r`njii ]n mine. S[ ne vedem peste o lun[-dou[, c`nd

182 Aureliu Busuioc
dau ploile! Adic[, cine =tie!..“ Geamantanul ]ncepuse s[ prind[
greutate ca =i oamenii pe care abia ]ncepi s[-i cuno=ti. Numai c[
]n cazul cu oamenii lucrurile se petrec mai adesea invers. }mi
amor\ise m`na =i nu aveam nici un chef de vorb[.
— M[ cheam[ Radu, Radu Negrescu.
Era caraghios, dar n-aveam ce s[-i spun.
— Ivanovici sau Vasilevici?
E spiritual[! Peste jum[tate de an s[ te v[d, porumbi\o!
— N-a= putea spune precis. Am fost crescut ]ntr-o cas[ de copii.
Acu=i o s[ izbucneasc[ ]n hohote de pl`ns, o s[ m[ s[rute pe
frunte =i o s[-mi m`ng`ie p[rul: „Iart[-m[, te rog, n-am =tiut.
Dar ]n via\a asta nu sunt numai dureri! E at`t de bine s[ tr[ie=ti.
}n munc[ se uit[ toate. Munca lecuie=te r[nile cele mai grele, =i
unde mai pui satisfac\ia sufleteasc[, ce...“
— Sper c[ elevii nu te numesc Radu!
— Nu. Nicolaevici.
— |i-o fi rupt m`inile geamantanul meu, Radu Nicolaevici.
Poate-l mai duc =i eu?
+i totu=i femeile sunt sentimentale!
— Vai de mine, Viorica Mircevna! Nici n-am observat c[ am
un geamantan ]n m`n[! Credeam c[ e un plic roz =i parfumat...
Ai ]ntr-]nsul operele complete ale lui Balzac =i Zola?
Se opri ca s[ rup[ de peste un gard o crengu\[ de salc`m cu
un ciorchine alb =i colbuit.
— A ]nflorit a doua oar[! Ia te uit[! O s[ fie o toamn[ lung[
=i cald[.
}mi sufl[ drept ]n nas colbul de pe crengu\[, o mirosi =i se
str`mb[.
— Nu mai e ca prim[vara...
C`t romantism, Doamne! +i eu care-mi ]nchipuiam c[ cite=te
biografiile fizicienilor ilu=tri =i danseaz[ twist! Te mai pomene=ti
c[ organizeaz[ un cor la =coala seral[ =i ocup[ locul trei la olimpiada
republican[.

Singur ]n fa\a dragostei
183
M[ pomenii deodat[ vorbind:
— De ce, are =i toamna farmecele ei. C`nd bate bruma, toate
dealurile astea se fac ro=ii ca un ruj de buze. +i copiii vin la =coal[
cu must[\i p`n[ la urechi. De vin nou. Salc`mii...
+i alte stupidit[\i de felul [sta.
I-am c`ntat, probabil, mult, pentru c[ atunci c`nd reu=ii ]n
cele din urm[ s[ m[ opresc, g`f`iam ca un cal bolnav de tignafes.
— Nu m[ a=teptam la at`ta poezie de la un fizician! Predai
de mult aici!
— De doi ani. Dar m-am p[truns ad`nc de poezia vie\ii la
\ar[. Sunt un entuziast. I-am propus pre=edintelui s[ construiasc[
un cafe-=antan =i o baie. +tii c[ ai s[ fii diriginta clasei a
noua?
— E o clas[ grea?
— Nu exist[ copii r[i, exist[ ]nv[\[tori incapabili.
— Cite=ti regulat ziarele?...
Dac[ nu m[ ]n=ela intui\ia, casa de peste r`p[, cu patru ferestre
=i prispa tras[ cu br`u albastru, cu doi cire=i sau alt neam
de copaci ]n pridvor, trebuia s[ fie a Saftei.
Trecui puntea ]ngust[, =ubred[, f[r[ balustrad[ (acum ]n\elegeam
de ce-i v[duv[ gospodina: i s-o fi ]ntors omul afumat de
prin vecini!) =i m[ oprii ]n fa\a a trei-patru sc`nduri ce trebuiau
s[ simbolizeze poarta.
}n u=[ r[s[ri imediat o femeiu=c[ destul de t`n[r[ ]nc[, se
repezi la noi, ]ndrept`ndu-=i din fug[ broboada neagr[ =i cotcod[cind:
— Pofti\i, pofti\i, bun[ ziua! D-apoi v-am a=teptat ]nc[ de ieri!
Da pofti\i, trece\i! }n cas[-i r[coare, of! Mare n[duf!
Femeia se ]nv`rtea f[r[ nici un rost =i ]ncerca s[-mi smulg[
din m`n[ dulapul. }l depusei cu un oftat de u=urare =i m[ a=ezai
pe prisp[.
— So\iorul? se interes[ Safta. +i, f[r[ s[ observe ochii mari

184 Aureliu Busuioc
ai fran\uzoaicei, mi se adres[: Da pe m[t[lu\[ m[tinc[ te-am mai
v[zut pe-aici! La =coal[. Trece\i ]n cas[! Pofti\i!
M[ ridicai de pe prisp[.
— Lele Safto, \in s[ te informez c[ sunt un misojin incorigibil
=i prefer o existen\[ solitar[, de celibatar...
Ar[tai spre coleg[:
— Iar ]n ce-o prive=te pe dumneaei, vezi s[ nu duc[ lips[ de
nimic, s[ se simt[ ca la m[mica acas[! Bun? Nu uita, Viorica Mircevna,
la ora patru fix avem consiliu pedagogic. Directorul e un om
sever =i \ine grozav la disciplin[. N-am s[ intru ]n cas[, de=i nu m[
invi\i, te-a= sf[tui doar s[ ]mbraci un =or\ negru, mai lung. Ca s[
faci o impresie bun[ la primul dumitale consiliu pedagogic!
O salutai cu mult[ sobrietate, f[cui din ochi Saftei =i m[
]ndreptai spre poart[. Sim\eam c[ m[ urm[resc am`ndou[ din
prag. Pe punte lunecai, pe pu\in s[-mi rup g`tul, ie=ii ]n drum =i
abia acolo m[ ]ntorsei.
Intraser[ ]n cas[.
3 septembrie, 196...
S[r[cu\ul meu caiet cu scoar\e albastre! De trei luni n-am mai
stat de vorb[ cu tine... +i am at`tea s[-\i spun! C[ sunt ]nv[\[toare
de cinci zile! +i nu undeva, ci la Recea-Veche! Sun[ frumos, nu-i a=a?
Recea-Veche! E un sat ca o juc[rie. C[su\e albe, pomi nenum[ra\i,
ca o p[dure, ba chiar =i o p[dure adev[rat[ de jur ]mprejur. Stau la
lelea Safta, o v[duv[ bun[ =i iute ca un titirez. N-are copii =i se-ngrije=te
de mine, de parc[ i-a= fi cel pu\in fiic[. Cumsecade femeie.
+i ce primire! S[ cr[pa\i de ciud[, voi, scepticilor, ce mi-a\i descris
viitorul ]n cele mai mohor`te culori.
C`nd am cobor`t din autobuz, m-a luat ]n primire imediat
]nv[\[toarea de lucru manual de aici, un fel de caraghioas[ de vreo
cincizeci de ani (ea zice c[ are patruzeci ne]mplini\i! Ah, femeile):
„Te rog s[-mi spui Otilia Octavianovna“ (era s[ pufnesc de r`s),
„=coala de aici e o mizerie, o, liceul nostru de menaj! }i zicea =coal[,

Singur ]n fa\a dragostei
185
de fapt era liceu!“ =i a=a mai departe. La ]nceput o sfeclisem, pe
urm[ mi-am dat seama c[ e o co\ofan[ inofensiv[. Aproape ca Musea
noastr[. +tiu toat[ biografia ei, =tiu c[ e fat[ mare, c[ b[rba\ii
nu merit[ s[ le jertfe=ti tot ce ai mai scump... Lelea Safta zice c[ se
culc[ cu to\i tractori=tii de la =coala de sear[. Treaba ei! N-o s[-mi
fac menajul cu d`nsa! M-a ]ntrebat ]n gura mare dac[ sunt fecioar[
=i m-a implorat s[ m[ feresc de un ]nv[\[tor de-aici, un „lovelas[“,
cum ]i zice ea, f[r[ egal. }n zece minute, c`t am f[cut cu ea
p`n[ la =coal[, am reu=it s[ cunosc cursul scurt al tuturor biografiilor
corpului didactic!
M-au primit bine, au r`s de „Viorica Mircevna“, ca de obicei,
iar p`n[ la gazd[, la lelea Safta, m-a condus — ironia soartei —
chiar „lovelas[“. Radu Negrescu, profesor de fizic[ =i matematici,
un b[rbat de-o frumuse\e s[-\i stea ceasul. L-am v[zut prin ora=,
acum c`teva zile, am stat chiar cu un r`nd ]n urma lui la Filarmonic[,
la Richter. Era cu o ro=covan[. Ar fi putut avea mai mult
gust... E ]nsurat, dar nu tr[ie=te cu nevast[-sa. S[-i fie de bine!
Face impresia unui b[iat de=tept, de=i pozeaz[. Pijon! C`nd am
ajuns la lelea Safta, costumul lui negru ar[ta r[u.
}n aceea=i zi am avut consiliu pedagogic. Primul meu consiliu!
L-am cunoscut mai ]ndeaproape pe director. N-a f[cut nimic s[-mi
schimbe impresia ce mi-a l[sat-o ast[-var[ la sec\ia raional[, c`nd
am venit cu numirea. Prost de rage, dar plin de importan\[. M-a
numit dirigint[ la a noua „a“. Poame bune, mi-am zis: mi s-a p[rut
c[ ofteaz[ to\i u=ura\i c`nd am acceptat!
Apoi prima zi de =coal[. M[ a=teptam, ce e drept, la mai mult
fast, e o s[rb[toare totu=i! A fost numai o cuv`ntare destul de
=tears[, a vorbit directorul. „S[ fi\i cumin\i, s[ nu sparge\i geamurile,
s[ fi\i „culturali“ =i s[ ]nv[\a\i“. Copiii au aplaudat vreo
zece minute, s[ se dezmor\easc[. Am f[cut cuno=tin\[ cu a noua
„a“. Obr[znicu\i, dar nimic grozav. O s[ ne ]n\elegem. Lec\iile propriu-zise
]nc[ n-au ]nceput. Facem „practic[ de produc\ie“, de ieri.
Mai pe scurt, str`ngem strugurii la vie. O s[ dureze vreo lun[.

186 Aureliu Busuioc
P[cat. Lucrul acesta dezorganizeaz[ copiii. S[ n[d[jduim ]ns[ c[ o
s[ fie totul bine.
Da, se uit[ cam str`mb la mine colegele. Nu le plac toaletele
mele =i nici tunsura! }mi pare r[u de ele, dar n-am ce le face. Lelea
Safta zice de orice rochi\[ c[ m[ prinde minunat! Bun[ femeie!...
II
A cincea s[pt[m`n[ de c`nd m-am obi=nuit s[ trec pe l`ng[
=coal[, cum a= trece pe l`ng[ orice cl[dire din sat, pe l`ng[ sediul
brig[zii ori pe l`ng[ po=t[. Adic[ la po=t[ intru de dou[ ori pe
zi ]n a=teptarea „marelui semnal“...
La =coal[ m[ opresc ]n curte, ]mi iau tinerele vl[stare =i le
m`n ca pe ni=te g`sculi\e la ciugulit poam[. Suntem ]n perioada
ce poart[ m`ndrul titlu „practic[ de produc\ie“, altfel — politehnizare
a ]nv[\[m`ntului.
E o investi\ie de energie cu randament extrem de sc[zut, dar
p[r\ile sunt foarte mul\umite: nici strugurii nu putrezesc pe deal,
nici stomacurile copiilor nu se mai stric[... }n ce m[ prive=te ]ns[,
mi se face grea\[ doar la vederea ciorchinilor, noaptea am
co=maruri viticole =i uneori chiar vinul m[ pune pe g`nduri. Am
ajuns s[-i invidiez pe cei de la porumb ori sfecl[ de zah[r. De
altfel, invidia e reciproc[...
Dup[-amiaz[, c`nd ]mi expediez discipolii pe la casele cui ]i
are, citesc p`n[ mi se umfl[ capul, dorm o or[-dou[ =i m[
treze=te cu precizia unui cronometru, la ora nou[, Maier, directorul
nostru de studii.
Vine s[ bem.
Uneori scoate din buzunarul hainei de antilop[, ars[ ]n c`teva
locuri de acizi (]n doi ani nu l-am v[zut s[-=i schimbe haina!), o
sticl[ de coniac ori de vi=inat[, de cele mai multe ori ]ns[ se a=az[
t[cut la mas[ =i ofteaz[, ridic`nd din umeri. M-am obi=nuit s[-l
]n\eleg ]nc[ din prag, =i ]n cazurile acestea ]i ar[t din ochi locul

Singur ]n fa\a dragostei
187
unde-mi p[strez rezervele, c`nd le am, ori trec ]n odaia gazdei,
unde dau dispozi\iile necesare.
Maier se a=az[ la mas[, apuc[ de pe etajer[ o carte la ]nt`mplare
=i nu-=i ridic[ ochii de pe ea dec`t s[ ciocnim. Bea f[r[ s[
se str`mbe, cu ]nghi\ituri mici =i nu m[n`nc[ nimic. La ]ntreb[rile
mele r[spunde cu o u=oar[ mi=care din cap, da sau nu, iar dac[
se ]nt`mpl[ s[ improvizez vreo nou[ teorie, =i lucrul acesta se
]nt`mpl[ mai ]n fiece sear[, las[ cartea la o parte, ]nchis[ peste
degetul ar[t[tor, ridic[ paharul =i z`mbe=te. Nu =tiu dac[ m[
aprob[ sau ba, nu =tiu dac[ m-a ascultat m[car, dar nu-mi
amintesc s[ fi l[sat cartea =i s[ fi ridicat paharul ]n alt moment,
dec`t atunci c`nd ar fi trebuit s-o fac[.
C`nd termin[m sticla, de obicei pe la miezul nop\ii, m[ opre=te
cu m`na la inim[ s[ mai ]ncep alta, se ridic[, m`ng`ie cartea cu
un gest, de parc[ ar =terge-o de praf, o pune la loc =i pleac[ gr[bit,
de parc[ =i-ar fi adus aminte subit c[ ]nt`rzie undeva.
Dup[ p[rerea mea, nu-i un interlocutor ideal, ]mi place grozav
s[ discut polemic, s[ m[ ]ncaier ori pur =i simplu s[-mi bat joc. +i
totu=i m-am deprins cu el, ]n rarele seri, c`nd, ne=tiut din ce motive,
nu vine, simt c[-mi lipse=te ceva.
Ieri-sear[ m-a uluit grozav. A intrat ca de obicei, a scos din buzunarul
hainei de antilop[ o sticl[ de rom „Habana“, a pus-o pe
mas[ =i mi-a f[cut din ochi.
— E=ti genial, Boris! — ]i spun pe nume, de=i e mai ]n
v`rst[ cu vreo cincisprezece ani dec`t mine. Pentru romul [sta
ar trebui ceva ananas sau banane, dar m[ tem c[ e ]nchis[
dugheana.
F[cu un gest de ascet[ renun\are =i se a=ez[ la mas[.
— }nchin acest prim pahar pentru b[rbo=ii care =tiu ce-i trebuie
unui om de treab[! zisei eu, umpl`nd ochi dou[ p[h[rele.
}l d[du de du=c[ =i se opri pe c`teva clipe cu r[suflarea t[iat[.
— Hm!... observ[ el ]n cele din urm[.
Apoi lu[ de pe etajer[ o carte, ceva despre Fermi. Privi lung[

188 Aureliu Busuioc
vreme portretul savantului, de parc[ ar fi a=teptat s[ afle ce se
petrece ]n spatele ochilor sclipitori ai italianului, r[sfoi c`teva
pagini =i reveni iar la portret.
L[s[ cartea s[ se ]nchid[ peste ar[t[tor, umplu singur p[h[relele
=i-l ridic[ pe-al s[u.
— Radule, =i eu... ]nchise ochii. +tii, =i eu visam... s[ lucrez
]ntr-un institut... la Academie...
R[sturn[ a doua oar[ p[h[relul, p`n[ la fund, inspir[ zgomotos
=i deschise cartea. Nu mai scoase o vorb[ p`n[ la plecare.
B[u =i paharul de \uic[ ce i-l umplui c`nd terminar[m romul
=i ie=i aproape tr`ntind u=a.
Ciudat om, Maier!
Pred[ chimia, are vreo trei premian\i pe la nu =tiu ce olimpiade,
vreo cinci copii acas[ =i o so\ie ve=nic ]ncruntat[ sau poate
bolnav[, dar n-am auzit niciodat[ s[ fi ]ncercat m[car s[ ias[ din
v[g[una asta! E al doilea an director de studii. Se-mpac[ cu to\i,
pentru c[ nu schimb[ cu nimeni mai mult dec`t minimumul necesar
de cuvinte, dar, deh, s[-\i ]ngropi a=a capacit[\ile, dac[ =tii
c[ le ai? E ]n satul [sta de prin cincizeci...
Tr[gea un v`ntule\ sub\ire, dinspre sud, dar destul de ]n\epat
=i „bolonia“ mea ]mi d[dea de ]n\eles c[ ar fi cazul s[ mai fac
ceva mi=care, altfel pot ]nghe\a. Dar m[ g`ndeam la Maier. Probabil,
n-am procedat str[lucit asear[, c`nd i-am deschis taina „marelui
semnal“ ce-l a=tept de la Academie. O, nu m[ ]ndoiesc nici o
clip[ c[ n-o s[-mi pun[ be\e-n roate, dimpotriv[! L-o fi durut
]ns[...
M[ opri din g`nduri un bas profund:
— ...lucreaz[...
Tres[rii speriat =i m[ f[cui ro=u (din fericire numai eu pot sim\i
acest schimb de culori pe fa\a mea — sunt foarte negru), m[ f[cui
ro=u, de parc[ m[ surprinsese cineva asupra unui lucru ur`t.
— Poftim? era Pantelimon, =eful brig[zii din sat, so\ul Tamarei
noastre.

Singur ]n fa\a dragostei
189
— Zic, bine lucreaz[? ar[t[ la copii.
— O, da! Grozav! La anul, c`nd o s[ avem =i clasa a zecea, cred
c[ o s[ pute\i expedia to\i colhoznicii la b[i pe vremea culesului.
Brigadierul r`se mul\umit.
— Glume=ti, dar s[ =tii c[ ajutor avem. Altfel...
El ilustr[ cu un gest elocvent situa\ia ]n care s-ar fi putut
pomeni brigada f[r[ acest ajutor salutar din partea =colii =i
aprinse o \igar[.
— Cam r[coare, zise el. M`ine-poim`ine d[ bruma...
Nu sufeream de reumatism =i nu puteam prezice schimbarea
timpului, dar ]n ce prive=te r[coarea, ]l aprobai.
— Poate... hm... ne ducem la cram[ oleac[, s[ ne mai dezmor\im?
Cum disciplina clasei a noua „b“, ce cu onoare o conduceam,
n-avea de suferit de pe urma prezen\ei mele, hot[r`i c[ nici lipsa
mea nu va putea s[-i d[uneze. Cu at`t mai mult, cu c`t nu
eram cu nimic ]ndatorat brigadierului.
Crama, de fapt c[su\a p`ndarilor de la vie, era o sclipuire din
piatr[, destul de simpatic[, cu un mic bordei al[turi, ]n care
st[teau c[lare unul peste altul vreo =ase butoaie potrivite cu vin
nou. Probabil, rezerve menite s[ ridice sau s[ coboare, dup[
]mprejur[ri, moralul oaspe\ilor, destul de de=i ]n colhoz pe
asemenea vreme.
}ntr-o odaie destul de ]nc[p[toare, pe vreo trei paturi de metal,
joase, st[teau ]n jurul unei mese improvizate din sc`nduri
ner`ndite Sp`nu, fran\uzoaica, Pintea =i Elena Suru, fost[ c`ndva
elev[ la aceast[ =coal[, acum instructoare de pionieri, nepoata
brigadierului. Tamara Alexandrovna, l`ng[ u=[, t[ia ni=te felii
uria=e dintr-o p`ine coapt[, probabil, pentru un Gargantua din
partea locului.
— A! Lobacevski! Poftim, poftim, lua\i loc la noi! Pentru brigadiereasa
noastr[, „bioloag[“, fizica =i geometria erau dou[
fenomene absolut identice. +i cinematografia, probabil, la fel,

190 Aureliu Busuioc
pentru c[ lui Maier ]i zicea „Eisenstein“, av`ndu-l ]n vedere,
probabil, pe Mendeleev. Avea ea o pasiune pentru porecle savante.
Adic[ invita\ia la un „s[ ne mai dezmor\im“ nu era gestul unei
inspira\ii de moment... }ncepeam s[ am succes!
Apari\ia mea st`rni o bucurie general[.
Sp`nu l[s[ ne]mp[rt[=it unul din numeroasele adev[ruri pe
care le comunica desigur adun[rii, ca s[-mi fac[ loc cu mare p[rere
de bine:
— De-a dreapta tat[lui, fiule!
Glumele lui aveau ]ntotdeauna un efect r[sun[tor. Pintea,
geograful, care st[tea ]ntre cele dou[ fete, ]mi f[cu din ochi:
— Ai ]nghe\at, Nicolaevici! Dac[ nu =tii s[ te ]nc[lze=ti!
Brigadierul mai aduse o strachin[ cu br`nz[ =i ni=te mur[turi,
iar unul dintre p`ndari depuse o c[ldare cu vin alb la mijlocul
mesei, cu dexteritatea unei ]ndelungi experien\e, exact pe urmele
mai vechi, dar ro=ii, ale aceluia=i vas.
Se vedea totu=i c[ ]ntrerupsesem o discu\ie extrem de ]nsemnat[
=i agitat[: fran\uzoaica le povestea, probabil, ultimele
nout[\i cu privire la soarta tragic[ a minorelor pariziene, ori Sp`nu
]ncerca s[ combat[ vederile antipedagogice ale vreunui director
vecin, pentru c[ fericirea st`rnit[ de apari\ia mea se stinse cur`nd
pe fe\ele mesenilor, ca s[ fac[ loc seriozit[\ii necesare ]n orice
discu\ie important[.
— Nu, Mircevna, zise directorul dup[ o scurt[ perioad[ de
acalmie, folosit[ pentru a ]nchina un pahar de o cur[\enie destul
de dubioas[ ]n s[n[tatea „fizicienilor, care nu prea fac companie
cu noi, bie\i pedagogi, ]n veacul ista al tehnicii, dar ce s[-i faci,
a=a-i v`rsta, s-or ]ndrepta ei“. Nu, mata n-ai dreptate. +i \i-oi
spune de ce. |ara =i ora=ul, ]i drept, au s[-=i =tearg[ cu vremea
deosebirea, dar p`n[ una-alta n-ai ce-i face, \ara e \ar[. Sat! Oameni
cu vederi ]nc[ ]napoiate. Nu zic de to\i, Doamne fere=te!
f[cu o mic[ pauz[ =i ciocni cu brigadierul, dar nu b[u. Sunt =i la

Singur ]n fa\a dragostei
191
\ar[ oameni ]nainta\i! Ehei! Dar \[ranii ]n cea mai m[re parte
au ]nc[ vederi vechi. +i iaca vii mata, =i te v[d ei tuns[ a=a, nu,
cum s[-\i spun... A=a, =tii! Nu, nu! Nu vorbesc chiar de mata! +i
]mbr[cat[ cu rochia, s[ ierta\i, mai sus de genunchi, =i cu buzele
date... Iar mata e=ti pedagog. Ei ]\i dau copiii... |i-i ]ncredin\eaz[,
c[ s[ zic a=a. Ei, cum vine treaba! Copiii v[d acas[ una
=i la =coal[ alta? Da de ce? Cu mintea lui el nu poate ]n\elege.
Iar p[rin\ii la \ar[ nu =tiu ]nc[ pedagogia. +i autoritatea matale...
=ic! A=a c[, vrei, nu vrei, dar trebuie s[ joci ca ei...
— S[ te adaptezi la mediu, ]=i aminti Tamara brigadiereasa,
cea cu diplom[ de biologie.
— Da, s[ te adoptezi! Iaca!
— Bine, dar spune\i ni=te enormit[\i..., ]ncepu fran\uzoaica.
M[ scuza\i, dar... Fie, ave\i perfect[ dreptate, e una mentalitatea
la \ar[, unde tradi\iile sunt mai tari =i a=a mai departe, =i alta la
ora=. Ba mai mult, recunosc, fiecare are dreptul la gustul lui, dar
trebuie s[ existe totu=i o norm[, un bun-gust general, care poate
fi educat =i care trebuie educat! Educat, nu impus! Iar din punctul
acesta de vedere intelectualul la sat e un... un far! Da, un far,
cum se spune!...
— Chiar far! se repezi pioniereasa. C`nd m[ duc la ora=, mi-i
grea\[ s[ m[ uit la fetele de pe strad[: ni=te mode, c[ le vezi tot
ce au p`n[-n suflet =i ni=te cl[i de f`n ]n loc de p[r, de se vede
]ndat[ c[ n-au nimica ]n cap! Far? S[ nu te superi, Mircevna, dar
ai s[ vezi c[ peste o vreme =i mata ai s[ te...
— ...Am s[ m[ dau la brazd[?
— Ei, interveni brigadierul, umpl`nd paharele, da mai l[sa\i
modele celea, hai mai bine s[ ]nchin[m! C[ eu a=a cred: tr[im
bine, avem de toate, =i noi ce m`nca =i la al\ii de dat, =i casele
pline. De mode v-a\i legat! Hai noroc!
— Moda ]i lucru r[u! constat[ Sp`nu, tr`ntind paharul de
mas[. |[ranul s[ aib[ podul plin, c[ modele or veni ele!...

192 Aureliu Busuioc
— Numai nu acelea ca s[-\i sco\i bucile afar[! ad[ug[ ironic
Tamara.
— Ei, =i mata, Alexandrovna, s[ri Pintea care t[cuse p`n[ atunci.
Apoi se ]ntoarse spre fran\uzoaic[: Noi nu de mata vorbim.
Ea r`se =i pentru ]nt`ia oar[ m[ privi. De fapt, ]=i lunec[ ochii
=i peste locul unde st[team eu:
— E o ne]n\elegere la mijloc. Eu nu de mode ca atare vorbesc,
de=i ]=i are rostul ei, =i ]nc[ unul mare, =i moda, ca un element
de civiliza\ie. Eu vorbesc de cultura pe care noi trebuie s-o
promov[m la \ar[, de bunul-gust, de gustul pentru bunul-gust.
+i nu de ceea ce numim de obicei cultur[, cu cifre de televizoare,
motociclete =i aparate de radio...
S[raca feti\[!
}ncepea s[-mi plac[. Ori poate cele dou[ pahare de vin...
De c`nd ]i dusesem geamantanul, ]n prima zi, nu mai schimbasem
cu ea dec`t vreo zece cuvinte, lipsite de ]nsemn[tate.
O vedeam aproape zilnic la =coal[, diminea\a, c`nd ]ncerca
s[-=i ]ncoloneze discipolii dintr-a noua „a“ — ]n ultimele zile chiar
cu succes! — =i pleca cu ei la vie. Aveam sectoare vecine, doar
c[ ai mei p[=eau ceva mai vioi.
La consiliul pedagogic mi se p[ruse c[-mi z`mbe=te complice
la cele mai interesante maxime debitate de Sp`nu, dar n-aveam
un chef grozav s[ leg prietenie cu ea: m[ ap[sa o experien\[ prea
bogat[...
Nu-mi urmase sfatul: nu ]mbr[case un =or\ negru =i decent.
Venise ]ntr-o rochi\[ excelent[, ceva deschis, nu m[ prea pricep
la culori, ]n orice caz din marginea rece a spectrului, alb[strie,
desigur, cu jupon =i pe ni=te cuie cum scrie la carte.
Ar[ta bine, chiar foarte bine, =i dac[ nu m[ prea str[duiam s-o
examinez, ]n\elegeam lucrul acesta din privirile destul de mohor`te
ale jum[t[\ii slabe ce participa la consiliu.
S[raca feti\[!
}=i g[sise cu cine s[ discute!

Singur ]n fa\a dragostei
193
Auzeam cuvintele f[r[ s[ le pot urm[ri sensul ]n fraze, sim-
\eam c[ discu\ia se ]nfierb`nt[ din ce ]n ce mai mult, dar nu m[
puteam obliga s[ ascult, s[ ]n\eleg ceva. Chestiile astea m[ plictiseau,
pentru c[ n-aveau nici un rost. Eu consumasem pe vremuri
mult mai pu\in[ materie cenu=ie ca s[-mi dau seama de
at`ta lucru. +i Sp`nu, =i Tamara, =i ceilal\i doi tinerei (cu brigadierul
st[team de vorb[ a treia sau a patra oar[) erau ni=te t[bli\e
naive, cum sunt cele din cabinetul unui oculist, =i pe care, cu
ochi normali, le puteai citi la repezeal[.
M-am surprins vorbind. Da, m-am surprins. +i-i vorbeam ei.
M[ ascultau to\i. Sp`nu =i ceilal\i cu un z`mbet, ]n care ]=i
ascundeau de obicei teama, poate nu teama, ]n orice caz ceva
asem[n[tor sau apropiat, pentru c[ nu m[ puteau ]nghi\i =i,
bine]n\eles, =tiau c[ se bucur[ de reciprocitate, de=i nu-i uram,
era prea mult pentru ei; ea, ro=ie, cu ochii ]n paharul din care
abia gustase o dat[ =i pe care ]l ]nv`rtea mecanic ]n palme.
}mi d[deam perfect seama c[ fac poz[ pentru ea, anume pentru
ea, =i totu=i continuam:
— ...+i o s[ treac[ un an-doi, hai s[ zicem trei, au s[ treac[
trei ani, domni=oar[, ]i oprii protestul cu un gest, e un fel al meu
de a glumi! Mille pardons, ]ncercai s[ graseiez, cu un succes dubios,
ce-i st`rni o vag[ ]ncercare de z`mbet. +i... o s[ fugi! Da, o
s[ fugi, ]n cel mai fericit caz! A doua alternativ[ necesit[ un caracter
mai pu\in temerar: o s[ te m[ri\i. Cu Pintea, sau cu un
agronom. Nu te sfii, Pinteo, te folosesc doar ca material didactic!
+i o s[ v[ face\i o cas[. +i o s[ face\i copii. Trei sau cinci.
F[r[ so\. +i pentru c[ ]ntre timp o s[ fi\i la cu\ite cu tovar[=ul
brigadier, o s[ v[ cump[ra\i o vac[ sau o capr[. Pentru lapte. +i
o s[ cre=ti p[s[ri. +i o s[ speli vase. +i o s[-l folose=ti pe Balzac
suport pentru ceainic. S[ nu se strice masa! +i o s[ v[ duce\i de
dou[ ori pe lun[ la club s[ vede\i filmele din vremea studen\iei.
Iar diminea\a =i seara o s[ strigi fran\uze=te la vac[ sau la capr[
13 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

194 Aureliu Busuioc
s[ nu dea cu copita ]n doni\[! }n timpul liber ai s[ dai ceva =tiin\[
de carte =i copiilor la =coal[. Bine]n\eles, dac[ n-o s[-l rogi pe
tovar[=ul Sp`nu s[ te suplineasc[, p`n[ pui clizm[ unui copil
constipat. A treia alternativ[ n-o =tiu... Dixi!
}mi b[ui paharul ]ntr-o lini=te absolut[. Abia apoi ]ncepu s[ r`d[.
Ea. Ceilal\i mai pe urm[. Ca ]n povestea cu anecdota =i girafa.
— E=ti grozav, Radu Nicolaevici! +tii c[ e=ti grozav! Avea un
r`s molipsitor, de=i cam nervos. Plin =i ]n acela=i timp melodios,
=i pe o gam[ destul de larg[. Vrei s[ te dobor cu o ]ntrebare?
Numai cu o ]ntrebare?
N-aveam nimic ]mpotriv[, pentru c[ r`deam =i eu.
— Spune-mi, te rog, e=ti pe punctul de a fugi sau ai de g`nd
s[ te ]nsori cu... ei, cu Elena ori cu vreo agronom[?
R`sul conteni. Pioniereasa se ridic[, arunc[ un „ei, =ti\i...
chiar!“ =i ie=i.
Brigadierul se gr[bi s[ umple paharele, iar pe Tamara o prinse o
tuse foarte seac[. Fran\uzoaica ]i privi pe to\i nedumerit[, apoi =opti:
— Am f[cut o gaf[? mi se p[rea c[ e gata s[ pl`ng[.
O lini=tii:
— Nu...
Pintea se ridic[ cu un aer solemn. Gafele s[v`r=ite de al\ii
nu-i r[peau pofta de m`ncare, a=a c[ ]nghi\i cu un mic efort o
]mbuc[tur[ prea voluminoas[ =i ridic[ paharul:
— Mircevna (de doi ani auzeam ]n cancelarie vocativele acestea
„Ivanovici“, adic[ Sp`nu, „Nicolaevici“, adic[ eu, de obicei
nu r[spundeam, „Alexandrovna“, „Vasilevici“, „Mendelevici“ —
f[r[ prenume!), colectivul nostru ]i un colectiv str`ns, prietenesc,
care colectiv m-a crescut =i pe mine, =i pe Ivanovna... C[ eu aici
am m`ntuit =coala, adic[ =apte clase, c[ atunci era de =apte
clase... +i pot s[ zic c[ m-am f[cut om. Aici, iaca, tovar[=ul Sp`nu,
Ivanovici, el mi-a fost ]nv[\[tor =i acum pot s[ zic c[ mi-i coleg...
Pintea se ]ntoarse spre director, ca s[ surprind[ gestul aprobator
al acestuia, =i-l primi: Sp`nu ]ncepuse s[ mo\[ie.

Singur ]n fa\a dragostei
195
— Da! +i vreau s[ spun c[ colectivul nostru, str`ns, prietenesc...
c[ ]n colectivul nostru..., pot s[ zic, sunt =i nepl[ceri...
Nu mi-am putut imagina niciodat[ cum ar[ta =tiin\a aproape
exact[ a geografiei ]n expunerea acestui prostovan... Bietul b[iat!
F[cea jocul tuturor, de=i cred c[ ar fi putut ie=i ceva dintr-]nsul,
iar acum, observ`ndu-l pe Sp`nu c[ doarme, nu mai =tia pe unde
s[ scoat[ c[ma=a. }ncercai s[-l ajut:
— Autorul nepl[cerilor sunt eu, tovar[=[ Vrabie. Cu milionul
meu de p[cate ar fi fost de-a dreptul p[cat s[ nu las o pat[ neagr[
asupra acestui colectiv imaculat...
Tamara s[ri ars[:
— M[i, m[i, m[i! Ce sf`nt buzat s-a mai aflat! Nu mi se deschide
gura s[ vorbesc, dar...
M[ str[duiesc s-o lini=tesc:
— Nu trebuie, Tamar[ drag[ (=tiam c[ adresarea aceasta o
enerveaz[), nu te mai omor] at`ta, o s[ te ajut eu: dup[ c`te
]n\eleg, discu\ia trebuia s[ ajung[ aici. Ei bine, m[ adresai
fran\uzoaicei, e ]n colectivul acesta un cet[\ean, care acum doi
ani =i-a p[r[sit so\ia dup[ o scurt[ via\[ conjugal[, de c`teva zile,
o so\ie at`t de bun[, at`t de de=teapt[, at`t de cuminte!... +i
frumoas[! +i uite, umbl[, s[r[cu\a, de doi ani, de doi ani tot
umbl[ s[ se ]mpace, iar cet[\eanul nici nu vrea s[ aud[ de a=a
ceva, nici la adun[rile profesionale nu se duce s[ i se fac[ moral[,
nici de director n-ascult[, nici de colegi, de parc[ ar tr[i undeva
pe lun[, iar biata victim[ nici n-ar exista!...
M[ ]ntoarsei spre Tamara:
— S-a oprit tot la dumneavoastr[, Tamara Alexandrovna?
Tamara ]=i plesni palmele, invoc`nd cerul. Brigadierul folosi
pauza, ca s[ ]ncerce o conciliere:
— Ia mai l[sa\i vorbele astea! Hai s[ mai gust[m oleac[, se
r[sufl[ bun[tate de vin, ce dracu! Radu Nicolaevici, f[-ne cinstea!
Viorica Mircevna!...

196 Aureliu Busuioc
B[ui vinul. Era un vin al dracului gustos! Cu Maier m[ obi=nuisem
s[ folosesc lichiduri ceva mai tari: suferea de stomac.
— Eu sunt monstrul acesta, tovar[=[ Vrabie, so\ul criminal,
care ]nfrunt[ o so\ie nefericit[, adic[ fost[ so\ie, =i un ]ntreg colectiv...
Vai! +i cum nu mai vreau s[-mi cheltuiesc energia modest[
]n asemenea discu\ii, am terminat, iar gura mea uscat[ de sete
st[ la dispozi\ia matale, Pantelimon Trofimovici.
Brigadierul r`se mul\umit!
— Iaca, vezi! A=a-i moldoveanul, se cunoa=te: cum i-i r[u,
]nchin[ un pahar, cum i-i bine, iar ]nchin[! Mai l[sa\i =i voi omul
]n pace, ce v[ b[ga\i ]n sufletul lui. Ia hai noroc!
Tamara ]l s[get[ cu o privire de sabie, dar nu f[cu altceva dec`t
s[ ofteze.
— Parc[ noi ]i vrem r[ul? Eh, tinere\e!
Sp`nu dormea de-a binelea. Aici avea s[-=i fac[ somnul p`n[
la completa trezie, pentru c[ de se ]mb[ta, r[m`nea ]n casa unde-l
prindea ame\eala =i n-ar fi ie=it ]n strad[ pentru nimic ]n lume.
Mi se pare c[ abia c`nd se-mb[ta ]=i d[dea seama perfect de ceea
ce trebuie s[ fac[ =i devenea astfel un om ca to\i oamenii. Dac-ar
fi putut vorbi ]n starea aceasta, probabil c[ ar fi spus chiar =i
lucruri inteligente.
Cine =tie!
Nu m[ uitasem la fran\uzoaic[ dup[ ce terminasem de vorbit.
La urma urmelor, cred c[ =tia lucrurile acestea de la Otilia,
a=a c[ efectul declara\iei mele n-o putea zgudui. +i-apoi ce m[
interesa efectul? Ce m[ interesa fata asta, noua mea coleg[, cu
care nu schimbasem dec`t zece, dou[zeci de fraze obi=nuite?
Ce m[ interesa c[ se dovedise a fi ceva mai inteligent[ dec`t
mi-o imaginam, mai frumoas[ dec`t ]mi p[ruse =i mai ]n\epat[
dec`t o clasificasem?
S[ fie s[n[toas[!
Eu eram ]n a=teptarea „Marelui semnal!“
Ea vorbi:

Singur ]n fa\a dragostei
197
— Mi se pare c[ n-am dreptul s[ m[ amestec ]n probleme
care apar\in unui colectiv din care abia ]ncep s[ fac parte, dar...
Tunsurile acestea standard imprim[ un aer de neseriozitate
fe\elor pe care le ]ncadreaz[, le dau o expresie tip, dac[ pot spune
a=a, ori, mai precis, le lipsesc de o expresie inedit[. Eu cred c[ e
treaba tovar[=ului Negrescu =i a so\iei lui, ea accentu[ bine acest
„lui“, s[ tr[iasc[ ]mpreun[ sau ba. Nu sindicatul poate hot[r] ce
e r[u =i ce e bine ]n via\a intim[ a doi oameni... Voiam ]ns[ s[
revin la discu\ia de la ]nceput, cu intelectualul =i rolul lui la \ar[...
Brigadierul aplec[ spre sine c[ldarea ca s[ m[soare din ochi
vinul r[mas =i \[c[i nemul\umit din limb[:
— Ia te uit[ c`t a mai r[mas! Da, la \ar[ orice om ]nv[\at e
aur, numai c[ de multe ori nici el nu-=i =tie pre\ul!
— Adic[ ]mi dai dreptate, se repezi fran\uzoaica, ]mi dai
dreptate, Pantelimon... ea ezit[.
— ...Trofimovici! o ajut[ sec Tamara.
— Ehe-he, domni=oar[, s[-\i spun =i eu, ca tovar[=ul Negrescu,
dac[ nu te superi! Parc[ pu\ine flori avem noi aici care nu
=tiu s[ ]nfloreasc[, =i tare le-ar trebui gr[dinari! Am zis alta la
]nceput, dar vorbele celea cu moda eu a=a le-am ]n\eles cu mintea
mea, c[ nu de mod[-i vorba, ci de via\a ce-o duce \[ranul: c[ de
avut au acuma to\i, dar de folosit ce au — nu =tiu!
— +i chiar vrei s[ vin eu s[-\i fac o revolu\ie? se interes[ sarcastic
Pintea. }n dou[ zile, na: a=a =i pe dincolo! F[ ca mine!
— De ce, zise Viorica, e mai u=or s[ vii la om =i s[-i spui:
„Bravo, bine faci ce faci. Iau eu exemplul t[u!“.
— Ui\i de adaptarea la mediu, Mircevna, se repezi ]nsufle\it[
Tamara.
Era semnul c[ trebuie s[ plec. De c`te ori avea ocazia, =i nu
perdea nici o ocazie, bioloaga noastr[ ataca aceast[ tem[. Cred
c[ altceva nici nu =tia. Probabil, o fi fost lucrarea ei de diplom[.
Pe femeia aceasta obez[, cu vreo trei ani mai ]n v`rst[ ca mine,
dar cu patru copii de-acum, patru fete, pe care le ]mbr[ca mereu

198 Aureliu Busuioc
]n rochii de aceea=i culoare =i croi, spre marea invidie a vecinelor,
o =tiam ]nc[ de la universitate. Se preg[tea de diplom[ ]n
anul c`nd alma mater ]=i deschidea por\ile ]n fa\a mea. }ncercasem
pe atunci s[-i fac curte, o sear[ ]ntreag[, chiar cu riscul
unui scandal de la m[tu=[-mea, dar nu putusem scoate din ea
dec`t nesf`r=ite hohote de r`s. Era durdulie, dar bine f[cut[ =i
e=ecul l[sase urme ad`nci =i pe mult[ vreme ]n sufletul meu de
t`n[r nevinovat.
Acum m[ enerva gr[simea ei exagerat[, scenele de gelozie ce
le f[cea b[rbatului peste gardul =colii, pentru c[ erau vecini cu
=coala, v[dita satisfac\ie cu care primea lingu=irile lui Sp`nu =i a
celorlal\i, doar pentru c[ era so\ia puterii din sat, m[ enerva ]nsu=i
g`ndul c[-i f[cusem odat[, ori ]ncercasem cel pu\in, s[-i fac curte.
Adic[ faptul acesta m[ amuza mai mult. La o adunare, a=a, de-al
dracului, am f[cut o aluzie la ]nt`mplarea aceea.
— Mata trebuie s[ =tii, tovar[=e Negrescu, m[ lu[ la o parte
dup[ adunare Sp`nu, c[ nu toate glumele sunt folositoare. Nu
se poate s[ ba\i ]n autoritatea unui pedagog de fa\[ cu colegii
lui!
Pintea ]nchise u=a ]n urma noastr[ =i m[ opri.
— Nu-i bine...
Habar n-aveam ce nu-i bine. C[ vorbisem ori c[ plecam?...
— Nu-i bine..., se rezemase de un perete =i sufla greu. Era
cherchelit.
— Nu-i bine...
O luai la vale prin vie.
Copiii nu se vedeau nic[ieri.
— I-am trimis acas[! ]mi zise p`ndarul. Mi-a spus ]nv[\[toarea
ceea s[-i trimit... Care-a plecat...
La ]nceput, c`nd nu b[nuia ]nc[ nimic, Tamara ]ncercase s[
m[ pe\easc[. Ba chiar =i pioniereasa ]mi z`mbea destul de
promi\[tor...
La cap[tul viei, la intrarea ]n sat, m[ a=ezai pe ni=te spaliere

Singur ]n fa\a dragostei
199
de beton, desc[rcate gr[mad[. Era pe amurgite. Jos, satul se
]ntindea acoperit de-o cea\[ str[vezie, nemi=cat[, ]n straturi; dealul
Prunei, din cealalt[ parte, avea culmea lins[ galben de ultimele
raze ale unui soare ce asfin\ise.
}n fond ce voiau de la mine? S[ m[ ]mpace cu fosta so\ie?
Nu prea cred. +tiau c[ e de prisos orice ]ncercare.
Atunci?
S[-mi ]nchid[ gura?
Probabil. Dar inutil: n-o mai deschideam de mult =i...
...+i nu mai venea „Marele semnal“!
M[ ridicai s[ plec.
M[ a=tepta Maier.
16 septembrie.
...}ncep s[-mi cunosc pu\in copiii. Acum ]mi dau seama c[ la
]nceput m-au primit cu ne]ncredere, chiar ostil, de=i ]ntr-ascuns ostil.
Am dou[zeci =i patru ]n clas[, ]ntre cincisprezece =i =aptesprezece
ani. Era =i de a=teptat, nu sunt dec`t cu vreo cinci-=ase ani mai
mare ca ei! Mai ]n glum[, mai ]n serios ]i ]ncerc la franceza mea:
cu excep\ia a vreo trei, mi se par ]ngrozitor de slab preg[ti\i. O s[
am bine de furc[ atunci c`nd ]ncepem lec\iile! Mi se par cam
destr[b[la\i, sunt obi=nui\i s[ se strige la ei, cu toate c[ nici strig[tul
nu-mi ]nchipui s[ aib[ un efect prea mare. Am de g`nd s[ nu ridic
vocea niciodat[. Principial! Putem g[si limb[ comun[ =i altfel. Cu
fetele mi se pare c[ am aranjat treaba: discut[m despre mode. Le
sticlesc ochii! Se ]mbrac[ at`t de oribil: rochii gata, toate pe-un
calapod, de parc[ ar fi cusute pentru copii orfani! Credeam la
]nceput c[ m[ ]n=el, m[ rog, la culesul viei nu po\i veni ]mbr[cat
de parad[. Dar le-am v[zut dou[ duminici ]n sat, bietele feti\e!
Cu b[ie\ii e ceva mai complicat. Am ]ncercat, la pauz[ — facem
pauze =i la vie! — s[ discut[m ceva politic[. Ioc! Alt[ dat[ le-am
citit din „Tinere\ea“ un articol „pe teme morale“ (isc[lit de Pablo,
se-n\elege!), ceva destul de ]ncurcat, un t`n[r face curte unei fete,

200 Aureliu Busuioc
]i propune m`na, ea accept[ =i... ]l a=teapt[ zadarnic de ziua nun\ii
]n fa\a oficiului st[rii civile... Natural, Pablo ]i face praf pe
am`ndoi, at`ta doar c[ mi s-a p[rut prea patetic tonul. La care
Arma=u Ion, un b[iat destul de dezghe\at (de altfel, o rupe bini=or
fran\uze=te!), m-a rugat s[-mi spun p[rerea ]n ce prive=te libertatea
dragostei =i perspectivele acestui sentiment ]n societatea viitoare...
M-a salvat sf`r=itul pauzei, dar le-am promis continuarea discu\iei
]ntr-una din zilele apropiate... De unde s[ iau „literatura“? Probabil,
am s[rit peste cal...
...Otilia m-a ucis cu aten\ia ei o s[pt[m`n[ ]ntreag[. A ]n\eles
totu=i c[ nu =i-a g[sit o confident[ =i m-a l[sat ]n pace. Bun[
cum[tri\[! Mi se pare c[ nu-i chiar at`t de inofensiv[.
Tamara, cea cu =tiin\ele naturale, =i Elena, instructoarea de pionieri,
nu pierd nici o ocazie s[-mi dea de ]n\eles c[ m[ ]mbrac prea
„\ip[tor“ pentru un pedagog. Ieri am =i avut o mic[ discu\ie, ca s[
nu-i zic conflict.
Pe la pr`nz am fost invitat[ de =eful brig[zii de aici, so\ul Tamarei,
la cram[, la „o vorb[“. Era directorul, Tamara, Elena =i un
cuco=el, pred[ geografia — Pintea. Apoi a venit =i Negrescu. N-aveam
ce face =i am pornit vorba c[ n-ar fi r[u pentru intelectualii de la
\ar[, ba nici pentru sat chiar, s[ se mai ocupe =i de propagarea bunului-gust,
de formarea lui. M-am referit mai ales la ]mbr[c[minte,
la muzic[, la multe altele. Doamne, mi-am aprins paie ]n cap! M-a
sus\inut ori cel pu\in a ]ncercat s[ m[ sus\in[ Negrescu =i p`n[ la
urm[ a tr`ntit u=a. N-am crezut c[ mai exist[ asemenea idei =i vederi
]napoiate! +i sunt tineri doar, veni\i aici s[ cultive, s[ ridice =i
pe al\ii la nivelul lor! Fereasc[ sf`ntul, la nivelul lor trebuie s[ cobori!
}ngrozitor! Negrescu mi-a prezis c[ o s[ ar[t la fel peste trei
ani. Ba mai bine m[ sp`nzur!
C`te ceva mi se pare c[ pricep: Sp`nu. Un cet[\ean, care-a pus
m`na pe =coala asta cu vreo cincisprezece ani ]n urm[, cu „sfin\i“,
se-n\elege, departe de ochii controlului, departe de =tiin\[ =i intelect,
iar ceilal\i, m[ rog, forma\i la =coala lui... +i c`t n-ar p[rea de cu-

Singur ]n fa\a dragostei
201
rios, nu s-a g[sit nimeni, cel pu\in ]n ultimii ani, s[ se ia de capul
lui. Unul de-aici, din cei care-l cunosc ]n „lucru“... Oare n-o s[-mi
pice mie norocul [sta?...
Mi-a pl[cut brigadierul: un b[iat simplu, cam sub papuc, dar
face impresia s[ fie un om de treab[. }n orice caz nu m-a= apuca
s[-l compar cu ceilal\i...
III
Fiecare om are dreptul la o prostie ]n via\[.
Pentru unii prostia aceasta e =i ultima. Pentru al\ii prima prostie
e un fericit prilej de a mai comite multe altele, =i numai oamenii
de teapa lui Sp`nu, al c[ror cap suport[ infinit mai u=or
chelia dec`t ideile proprii, nu fac prostii niciodat[.
Pentru ace=tia lumea e clar[ ca un pahar de ap[, via\a e o
chestie pe care trebuie s-o tr[ie=ti, =i ]ndoielile — ni=te noura=i
care p[teaz[ efemer albastrul nem[rginit al existen\ei lor senine.
Dac[ nu =tiam vreodat[ ce s[ fac, =i lucrul acesta se ]nt`mpla
prea des, f[ceam toate altfel dec`t aceast[ ultim[ categorie de
oameni.
+i totu=i s[v`r=eam prostii nenum[rate.
M[tu=[-mea, care m-a crescut dup[ moartea mamei =i pe care
n-am ]ncetat niciodat[ s-o consider o femeie demodat[ =i genial[
(reu=ea dintr-o biat[ pensie s[ ne hr[neasc[ pe am`ndoi, ba s[
ne =i ]mbrace!), nu cuno=tea, din fericire sau ba, nici un postulat
din ale pedagogiei =i singurul ]ndrumar de via\[, ce mi-l putea
da, suna, ]n gura ei, cam a=a: f[ ce fac oamenii de=tep\i =i n-o s[
dai gre= niciodat[.
De-a= fi =tiut care-s de=tep\ii!
Pro=tii ]i recunosc doar pe-ai lor, de=tep\ii... =tiu ei pe cine s[
laude...
Dar nici prost nu m[ socoteam, =i tocmai asta m[ ]ngrozea!
}n cele din urm[ am f[cut =i eu cum procedeaz[ toat[ lumea:

202 Aureliu Busuioc
am hot[r`t s[ m[ consider un om ]nzestrat =i de=tept =i m-am
fixat pe pozi\ia asta cu fermitatea =i tenacitatea unui brad pe o
st`nc[.
De atunci am ]nceput s[ fac prostiile con=tient...
La facultate se vorbea de mine ca de o mare capacitate fizicomatematic[.
N-a =tiut nimeni niciodat[ c`te sfor\[ri supraomene=ti
am depus ca s[ sus\in aceast[ p[rere eronat[.
Cu c`teva luni ]naintea ultimelor examene, o coleg[ foarte binevoitoare
m-a ini\iat ]n anumite taine de existen\[, care m-au
f[cut s[ blestem s`ngeros toate nop\ile nedormite asupra tuturor
manualelor =i formulelor posibile.
De c`te ori drumul ales ]nt`iul este =i drumul cel bun!
E desigur o atitudine cam sentimental[ =i prea u=uratic[, dar
totdeauna ra\iunea e mai presus de inim[? +i oare totdeauna
respectarea normelor scrise =i orale d[ =i o garan\ie de avantaj
ne]ndoielnic celui ce le respect[?
Vai, ca infractor ]n domeniul acestor norme, nu aveam s[ fiu
o fericit[ excep\ie!
Am cerut m`na colegei =i, ob\in`ndu-i consim\[m`ntul, am
]nregistrat c[s[toria „civil[“, ]n imediata vecin[tate a numirilor
=i licen\ei.
Ce =tiam eu? Ce v[zusem eu? Ori, mai bine, ce pricepeam eu
]n pasul acesta, unde, odat[ cu civiliza\ia, instinctul de perpetuare
a speciei, singur, nu poate fi un sfetnic de n[dejde!
}n urm[ p[stram o copil[rie obi=nuit[ =i neobi=nuit[ pentru
genera\ia mea.
Un tat[ virtual, doar dou[-trei fotografii, =i durerea aproape
simbolic[ a unor oseminte scumpe =i necunoscute, risipite undeva
]n alte p[m`nturi, probabil, nefertile =i posace, ca o chez[=ie
a unei datorii ]mplinite p`n[ la cap[t. +i o dragoste de copil —
nu, un dor de dragoste, niciodat[ tr[it, dar purtat mereu din an
]n an, din vis ]n vis, ca o nepotolit[ sete de ]mplinire, dar =i ca
o pedeaps[ nemeritat[.

Singur ]n fa\a dragostei
203
Mama. Aveam doisprezece ani c`nd a murit. M-a iubit, t`njind
dup[ chipul acela ce-l purta ]ntr-]nsa ca o icoan[. S-a ve=tezit
t`njind =i s-a stins t`njind. Acum ]n\eleg c[ nu pe mine m[
m`ng`ia, =i ochii aceia mari, cu pupilele dilatate ca de o spaim[
=i o patim[, c[tau dincolo de mine, prin mine =i peste timp
]napoi. Era t`nga aceea nem[rginit[ =i ne]n\eleas[ a unei p[s[ri
volnice, prins[ ]n colivie, iar via\a =i chiar eu, doar z[brelele
ce-o ]mpiedicau s[-=i ia zborul departe, departe...
Dragostea m[tu=ii, sora lui taic[-meu, fat[ b[tr`n[ =i dactilograf[
la pensie, ce avea s[ ]nlocuiasc[ =i asprimea, =i duio=ia,
=i n[dejdile p[rin\ilor, n-a fost altceva dec`t o ve=nic[ spaim[
pentru ea, =i o tiranie docil acceptat[ pentru mine.
Dac[ nu m-a= teme s[ cad ]n freudism, a= fi ]nclinat s[ cred
c[ m[ considera excep\ional =i m[ trata ca atare doar din cauza
ata=amentului ce-l au fetele b[tr`ne pentru obiecte! M[ socotea
un lucru scump =i m[ ferea, geloas[, de orice atingere, de orice
contact cu restul lumii. +i acum m[ umfl[ r`sul c`nd ]mi aduc
aminte c[ =i ]n anul ]nt`i de facultate m[ a=tepta ]n strad[,
r[bd[toare =i resemnat[, ca s-o ]nso\esc la un concert sau s-o
conduc acas[.
Curios! Pe atunci nu g[seam lucrurile acestea neobi=nuite.
Poate pentru c[, lipsit de mediul firesc, copilul din mine se dezvolta
prea ]ncet? Ori poate pentru c[, f[r[ s[-mi dau seama, acceptam
ori cel pu\in m[ obi=nuisem ]n bun[ parte cu concep\iile
ei ]nvechite, de care, ca un t`n[r foarte citit, r`deam ]n sinea mea?
Cine =tie!
C`nd am condus-o pe drumul din urm[, f[r[ pomp[ =i f[r[
prieteni, eram ]n ultimul an =i ]ngropam trist ultimul capitol din
tinere\e.
M[ a=tepta maturitatea =i sfatul ei bun s[ fac =i eu ce fac oamenii
de=tep\i, ca s[ nu dau gre= niciodat[... Oamenii de=tep\i
se ]nsurau.
Ca =i cei pro=ti, de altfel.

204 Aureliu Busuioc
Retrospectiv a= numi dragoste ceea ce a durat at`t de pu\in.
Oricum dragoste. Cum am putea oare defini altfel afec\iunea ce-o
manifesta un copil fa\[ de cineva, care l-ar fi ]nv[\at s[ fumeze,
de-o vorb[, ori s[-=i fac[ un zmeu?
A fost dragoste, chiar dac[ ar trebui s[ recunosc c[ s-a n[scut
ca prim[ reac\ie a unui om sc[pat de tutel[, desc[tu=at ]ntr-o
libertate pe care n-o =tia, n-o dorea deci, =i nu era preg[tit pentru
d`nsa.
O iubeam =i m[ ]mb[ta con=tiin\a acestui lucru. O iubeam,
dar lumea e plin[ de zvonuri.
Trecutul ei nu era impecabil. +tiam acest lucru =i nu voiam
s[-l =tiu.
Apoi au urmat binevoitoarele am[nunte =i bine inten\ionatele
sfaturi.
Nu eram ]n fond altcineva dec`t unul din mul\imea celora ce
nu pot accepta posibilitatea unui Jean Valjean, cu at`t mai pu\in
unul feminin.
La numai dou[ s[pt[m`ni de c[snicie am refuzat categoric oferta
de aspirantur[ la Academie, am cerut insistent, invoc`nd cele
mai ne]nchipuite motive, s[ fiu trimis ]n primul raion ce mi l-am
putut aminti, am comunicat so\iei c[ „frumoasele zile din Aranjues
au luat sf`r=it, deoarece pe drumul pietros de pionier-misionar
ce l-am ales, prezen\a ei ar putea fi o sarcin[ prea grea =i o
ispit[ prea mare.
I-am recitat cu emfaz[: „Tu crezi c-a fost iubire-adev[rat[? Eu
cred c-a fost o scurt[ nebunie“... Am declarat, m[rinimos, c[-i las
locuin\a =i c[ hot[r`rea mea este irevocabil[. }n grab[ mi se pare
c-am spus chiar „ireversibil[“, dar, probabil, nu m-a ascultat.
Pl`ngea cu hohote.
Acum doi ani, vara, la sta\ia de autobuze din Recea-Veche Otilia
a avut marele nenoroc s[ fie primul viitor coleg pe care l-am ]nt`lnit.
Luasem ]ntre timp obiceiul s[ spun oamenilor tot ce cred despre
d`n=ii.

Singur ]n fa\a dragostei
205
}nc[ nu =tiam c[ ]ntr-o lupt[ e bine ]ntotdeauna s[ ai =i
rezerve.
Acum le am. +i „Marele semnal“, =i pe Maier, =i pe mul\i al\ii...
+tiu eu? Poate...
}n sf`r=it!...
}ntre 3 octombrie =i 13 octombrie (nedatat[).
Mi-am amintit azi de tata. Nu =tiu de ce, probabil pentru c[ am
primit o scrisoare de acas[. Mama s-a f[cut mai bine, se ridic[ de
acum. Din cauza aceasta se vede c[ mi-am =i amintit de el. M[
str[duiesc adesea s[ mi-l imaginez, pentru c[ nu-l \in minte precis
cum ar[ta. Zadarnic. }mi apare ]n fa\a ochilor doar o umbr[ cu
mici am[nunte, disparate, cunoscute, apropiate, dar o imagine complet[
nu se ]ncheag[ niciodat[. Ciudat, aveam vreo unsprezece ani
pe atunci. Poate pentru c[ a murit brusc, nea=teptat, ]n aceea=i zi
c`nd l-au adus tovar[=ii pe foaia aceea de cort, zdrobit, ]ns`ngerat.
Se n[ruise un copac peste d`nsul... +i cu at`t mai ciudat cu c`t
]mi amintesc perfect tot ce mi-a spus. Mama st[tea ]n coridor, alb[,
vorbea cu felcerul. Eu l`ng[ patul lui, f[r[ s[ ]n\eleg nimic. Ba =i
nemul\umit[: fusesem chemat[ de la =coal[ =i chiar de la ora de
francez[... Nu g[seam nimic ]nsemnat ]n cele ce-mi spunea, parc[
n-ar fi putut s[-mi spun[ acelea=i lucruri peste o zi sau dou[?!. „Ascult-o
pe mama, Rico. S[ n-o obijduie=ti. +i nu uita cine e=ti, dar
nici s[ nu ]nvinuie=ti pe nimeni... A=a-i via\a... Uneori ]ns[ trebuie...“
Nu mi-a mai putut spune ce trebuie... Am ]n\eles c[ s-a
]nt`mplat ceva grozav doar c`nd a intrat mama =i s-a pr[bu=it l`ng[
patul lui...
+i c`nd a ]ncetat s[ se mai ]ntoarc[ sear[ de sear[, ostenit, dar
plin de voie bun[ =i cu tot felul de juc[rii me=terite ori descoperite
]n taiga...
}n ’56, c`nd a fost reabilitat =i ni s-au dat ni=te bani, nu =tiu
pentru ce, ni s-au ]ntors =i documentele, printre care am aflat un
portret de-al lui. Singurul. Nu seam[n[ deloc. Nu =tiu de ce nu

206 Aureliu Busuioc
seam[n[, nu pot spune ]n ce anume nu seam[n[, dar =tiu c[ nu e
el. Era altfel, dar nu =tiu cum. +tie numai mama, dar parc[ po\i
reconstitui un portret din cuvinte, c`t n-ar fi ele de bune?...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13 octombrie.
...Mi-a trecut sim\[m`ntul acela de singur[tate, care m[ cople=ea.
Am ni=te copii buni, =i n-a= putea spune de ce, dar mi se pare
c[ o s[ ne ]n\elegem. Cred c[ \in la mine. Am adus ]ntr-o zi vorba
de ]nv[\[tori: Lucica, ]n numele clasei, a declarat c[ cel mai bun
]nv[\[tor le e Negrescu. (Nici n-au avut grija s[-mi spun[ c[ le e
drag dup[ mine!)
Ciudat om =i Negrescu [sta! }mi place =i mie f[r[ s[-l =tiu
aproape deloc! Probabil c[ ofteaz[ multe fete, c`nd se g`ndesc la
el! Mie ]mi place altfel...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Nu =tiu cum se scoal[ restul lumii diminea\a, eu =tiu ]ns[ c[
m[ trezesc zilnic aproape la aceea=i or[, zic „aproape“, ca s[ nu-mi
pun b[tr`nul de=tept[tor ]ntr-o situa\ie prea delicat[. Stau ]n pat
cinci-zece minute, apoi ]mi fac toaleta. +i m[ scol ]ntotdeauna
cu cea mai bun[ dispozi\ie posibil[. Am probabil un stomac formidabil.
De=i ]l ]ndop sear[ de sear[ cu ajutorul lui Maier =i mai
ales al coniacului, nu \in minte s[ m[ fi ales vreodat[ cu o durere
de cap. Ori c-o fi pricina paharul de lapte rece, ce-l beau ]nainte
de culcare pentru „denicotinizare“? }n orice caz am un organism
s[n[tos, a=a sunt de c`nd m[ =tiu =i asta e principalul.
Da, =i ]nc[ una: nu visez. N-am v[zut un vis ]n via\a mea,
habar n-am ce ]nseamn[ s[ \i se arate tot felul de fleacuri prin
somn. Ori poate visez =i uit tot p`n[ diminea\[! Nu =tiu cauza,
dar =tiu efectul. Cinstit vorbind, nu simt nici o p[rere de r[u, ba
dimpotriv[, cred c[ =i din pricina asta m[ scol cu o bun[

Singur ]n fa\a dragostei
207
dispozi\ie. Precis! Chiar a=a: ce mutr[ a= putea avea dup[ o
noapte de discu\ii pedagogice cu Sp`nu sau Otilia!
M[tu=a Maria m[ a=teapt[ ]n tind[, \ine pe-o m`n[ un prosop
mereu proasp[t, iar ]n cealalt[ un ulcior cu ap[ rece ca ghea\a.
Dup[ ceremonialul salutului de diminea\[, neschimbat al doilea
an, urmeaz[ dialogul „eu — m[tu=a Maria“, de fapt mai mult
monologul „m[tu=a Maria“, f[r[ v[dite schimb[ri =i el ]n acest
r[stimp. La ]nceput credeam c[-mi face apropouri, apoi m-am
obi=nuit =i m[ str[dui s[-i alimentez speran\a ]n ale medicinii,
inventate de mine, se-n\elege.
E o familie de oameni foarte cumsecade, el motorist la gr[din[rii,
ea mai mult pe l`ng[ gospod[rie, =i n-au copii. Dar nici
nu-i pot avea. Am citit h`rtia isc[lit[ de-o somitate din capital[
pe care scria clar „besplodie II st.“. Ea =tie c[ e o situa\ie f[r[
ie=ire =i... n[d[jduie=te. E tema discu\iilor noastre matinale din
ziua c`nd le-am trecut pragul, acum doi ani. C`teodat[ particip[
=i Ion, b[rbatul, la aceste dezbateri, ]mi ascult[ inven\iile, d`nd
afirmativ din cap, dar ]n\elege c[ e un joc totul.
Lui ]i spun Ion. Ei, de=i protesta serios la ]nceput, m[tu=a
Maria. Are pe pu\in peste treizeci, dar suferin\a o face mult mai
b[tr`n[. O v[d, c`nd vine c`teodat[ vreun \`nc de la =coal[ s[
m[ cheme ori s[-mi transmit[ ceva. Se ]mbujoreaz[ toat[, ]l
cople=e=te cu tot felul de ]ntreb[ri despre fra\i =i surori, ]i umple
buzunarele cu tot felul de bun[t[\i =i abia atunci ]i d[ drumul.
C`nd se caut[ voluntari s[ m[ cheme, se zice c[-i o ]mbulzeal[
grozav[ la =coal[...
Apoi iau masa... M[n`nc mult de diminea\[, m-am deprins
a=a, =i-mi prinde bine, e s[n[tos. M[tu=a Maria vorbe=te f[r[ contenire,
iar dac[ se-nt`mpl[ s[ fie nevoie de-un r[spuns, m[
opre=te speriat[: „M[n`nc[, m[n`nc[, las-c[ nu-i nici o urgen\[“.
Dup[ dejun m[ duc la =coal[, dac[ am prima or[, dac[ nu —
a=a, s[ m[ dezmor\esc. +i la plecare avem un ritual sf`nt. La
]nceput, ]n prima zi, i-am spus ceva, ]n genul [sta: „Stimat[ am-

208 Aureliu Busuioc
fitrioan[, p[r[sind ospitalierul dumneavoastr[ azil, am onoarea
s[ v[ doresc...“, =i altele a=ijderea. I-a pl[cut grozav =i de-atunci
m[ ]ntreab[ ]n fiecare diminea\[ un cuv`nt nou, pe care-l
buchise=te probabil ]n ajun prin c[r\ile mele.
+i ]n diminea\a asta m-a ]ntrebat:
— Ce ]nseamn[ „interdepartamental“?
Are o memorie colosal[ =i o dic\ie s-o invidieze Teatrul
Na\ional!
I-am explicat c[ e vorba de un adjectiv, care poate fi t[lm[cit
cam a=a: „Care coordoneaz[ activitatea feluritor departamente“.
— Aha, mi-a z`mbit ea. „Coordoneaz[“ mi-ai l[murit joia trecut[...
Odat[ mi-a spus:
— Ce om mai e=ti, Radu Nicolaevici! Ai venit la noi =i nu
vorbe=ti ca al\ii, ca directorul vostru, ori ca Tamara brigadierului...
Frumos le mai zici, ]nv[\at, =i tare mi-i drag s[ te-ascult!...
Pas’ de nu mai ridica nasul cu asemenea laude!
Azi n-aveam prima lec\ie =i o luai spre iaz. Cu toat[ jum[tatea
lui octombrie, era o diminea\[ cald[, drumurile pline de praf potolit
peste noapte, nu plouase ]nc[ niciodat[, =i copacii verzi,
de parc-ar fi fost var[.
Iazul era un ma\ nesf`r=it de ap[, pe jum[tate balt[ l[sat[
de Dumnezeu, pe jum[tate construit de-un de=tept pe vremea
modei de hidrocentrale colhoznice =i l[sat ]n voia soartei, c`nd
se calculase c[ toat[ apa adunat[ va putea ]nv`rti turbinele gata
cump[rate abia dou[-trei zile... Barajul disonant de ]nalt, privit
dintr-un anumit unghi, d[dea, profilat pe zare, un aspect industrial
unei p[r\i a satului.
}n general lacul acesta, cu s[lcii pletoase =i coada n[p[dit[
p`n[ h[t-departe de trestii =i populat[ de li=i\e =i alte or[t[nii,
era una din frumuse\ile a=ez[rii =i-mi pl[cea adesea s[-mi pierd
dimine\ile ori serile de toamn[ pe malul lui cu undi\a, ori, mai
ales, ]n vreo barc[ =ubred[, cu arma, s[ r[t[cesc prin g`rlele din

Singur ]n fa\a dragostei
209
cap[t, ca s[ dau fr`u liber atavicului dor de v`n[toare ce tr[ie=te
]n fiecare dintre noi.
P[m`ntul uscat de secet[ se f[r`ma aproape f[r[ zgomot sub
picioare. Dup[ vreo cinci sute de metri ]ncepea o c[r[ruie, care
ducea la =coal[, croit[ de copii de-a dreptul prin gr[dini.
Mai aveam vreme suficient[, dar hot[r`i s[ r[sfoiesc ziarele.
+coala era o cl[dire nu prea ar[toas[, construit[ chiar de
s[teni, cu vreo patru coloane ionico-dorice ]n loc de pridvor =i
cu pere\ii aproape netezi.
De pe u=a cancelariei ie=ir[ gr[mad[ ]n coridor vreo c`\iva
elevi dintr-a noua „a“, mohor`\i nevoie mare. Abia-mi d[dur[
bun[ diminea\a.
P`n[ la semnalul de sf`r=it al orei mai erau vreo dou[zeci de
minute.
Intrai.
}n picioare, la biroul lui, st[tea Sp`nu, al[turi, ro=ie, sufl`nd
greu, Tamara, =i ]n fa\a lor, cu spatele la mine, fran\uzoaica.
„Bun[ diminea\a“ mea primi un r[spuns destul de =ters. Intrasem,
probabil, inoportun, dar m[ f[cui c[ nu iau seama la
nimic, ]mi luai ziarele =i m[ tr`ntii pe scaun.
Sp`nu ]mi arunca ni=te priviri asasine; f[r[ nici un rost:
hot[r`sem ferm s[ nu m[ mai leg de d`nsul.
Prima rupse lini=tea Tamara.
— Eu nu mai pot continua lec\ia!
— Ba eu cred c[ trebuie s[ te duci numaidec`t ]n clas[, Tamara
Alexandrovna! Nu se poate s[-\i pierzi autoritatea ]n fa\a... huliganilor
i=tia! protest[ Sp`nu destul de ap[sat.
Fran\uzoaica pufni sarcastic:
— Cuv`ntul „autoritate“ sun[ destul de ciudat dup[ cele petrecute.
Se ]nv`rti pe c[lc`ie =i se opri la fereastr[.
— Da eu cred c[ alte lucruri par ciudate, zise Tamara cu ironie
]n glas.
— Tamara Alexandrovna, pofte=te, te rog, ]n clas[, zise Sp`nu.
14 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

210 Aureliu Busuioc
Tamara porni spre u=[. Iar matale, tovar[=[ Vrabie, matale am
s[-\i spun a=a... El se opri, a=tept`nd ca Tamara s[ ]nchid[ u=a.
Brigadiereasa o tr`nti =i pa=ii ei ap[sa\i r[sunar[ pe coridor. Mata
e=ti ]nc[ t`n[r[. C`nd ai s[ ai p[r alb ca mine... Mata =tii c[
Makarenko i-a dat o palm[ lui... lui acela... =i nu s-a mai pr[p[dit
lumea?...
Viorica se ]ntoarse deodat[ brusc spre d`nsul, dar t[cu.
— Ei, eu cred c-am terminat, Viorica Mircevna, f[cu Sp`nu
]mp[ciuitor. Ne-am cam ]nfierb`ntat am`ndoi, dar hai s[ facem
pace. A=a-i munca noastr[, nebun[...
— Nu, tovar[=e director. B[nuiam c[ nu-i ea chiar at`t de
calm[ cum se str[duia s[-i par[ vocea. Chestia ]ncepea s[ m[
intereseze. }mi plac grozav scandalurile: c`nd doi oameni se
p[ruiesc, sunt foarte cinsti\i =i sinceri, spun tot ce cred! Dialectic!
Din confruntarea p[rerilor se na=te adev[rul! Nu, repet[ ea
la fel de calm. C`nd mi-a\i ]ncredin\at dirigin\ia acestei clase,
=tia\i c[ e o clas[ dificil[ =i, probabil, a\i a=teptat de la mine s[
fac ordine. Cu ajutorul dumneavoastr[, se-n\elege. Dar ceea ce-a\i
f[cut azi nu se poate numi ajutor. A\i jignit copiii, iat[ ce-a\i f[cut.
Dac[ ]ncepeau s[ manifeste un fel de stim[ pentru mine, azi, aici,
i-am ]n=elat, da, i-am tr[dat, i-am ]njosit, pentru c[ m-a\i pus
]n situa\ia asta!
Sp`nu se a=ez[ la biroul lui =i prinse s[ r[sfoiasc[ ni=te h`rtii.
Era o veche tactic[, cu ajutorul c[reia evita discu\iile ori se
str[duia cel pu\in s[ le dea un ton oficial:
— Nu mai f[ =i mata o dram[ =i nu spune a=a vorbe mari!
Mata vorbe=ti din c[r\i, da eu =tiu lucrurile din via\[. +i apoi,
nu suntem la ora=! Nu le-a mai fi nimic, „jignit“, „]njosit“,
„tr[dat“!... Ia-i a=a cu vorbe de-aestea =i m`ine-poim`ine \i se
suie ]n cap, te p`ndesc noaptea la un col\ =i te taie! Te taie...
Fran\uzoaica ]l ]ntrerupse:
— Tovar[=e Negrescu, mata cum te-ai sim\i dac[ ai avea

Singur ]n fa\a dragostei
211
=aisprezece ani =i cineva \i-ar ]ntoarce buzunarele pe dos de fa\[
cu prietenii?
Sp`nu s[ri op[rit:
— Tovar[=[ Vrabie, te rog s[ nu ui\i c[ aici eu sunt director!
Eu r[spund de =coal[ =i nu mata! +i nu el! m[ ar[t[ cu capul,
de parc-ar fi vrut s[ m[ ]mpung[.
Adic[ Sp`nu ]i buzun[rise elevii de fa\[ cu Tamara! Probabil,
bioloaga venise s[ se pl`ng[ de cine =tie ce crim[ =i Sp`nu folosise
una din metodele lui originale de a face „poreadc[“. Nici nu
m-a= fi a=teptat la altceva. P[i stai, dr[gu\[, c[ asta-i floare la
ureche! C`te surprize te mai a=teapt[!
— Vreau s[ consult un coleg ]ntr-o problem[ de pedagogie teoretic[,
zise fran\uzoaica. +i cum te-ai sim\i, tovar[=e Negrescu?
Al dracului femeiu=ca! Voia cu orice pre\ s[ m[ coboare din
seninul Olimpului unde m[ c[\[rasem. Las[-m[ ]n pace, duduie,
eu am alte griji! E bine c[ nu te la=i c[lcat[-n picioare, chiar ]mi
place c[ nu e=ti prea mears[ la biseric[ =i dai cu barda-n Dumnezeu,
dar... {stuia s[-i trimi\i un scaun ]n cap =i tot degeaba.
Pariez c[ n-are dec`t dou[ circumvolu\iuni pe creier =i alea c[ l-a
sc[pat maic[-sa pe scar[ ]n copil[rie! S[ discu\i cu el? S[ te cer\i
cu d`nsul? Nu-\i ]ncre\i fruntea, o s[ faci riduri =i ai o frunte a=a
de frumoas[!
M[ uitai la ea, de parc[ m-ar fi smuls dintr-o lectur[ extrem
de interesant[ =i nu puteam ]n\elege ]nc[ despre ce-i vorba, apoi
la Sp`nu, =i f[cui un semi din cap la ceasornicul din perete: furam
un minut din recrea\ie.
Sp`nu se repezi la butonul soneriei =i-l ap[s[ cu am`ndou[
m`inile, de parc-ar fi vrut s[-l bage ]n zid.
Fran\uzoaica nu spuse nimic, ]=i puse paltonul pe umeri =i
ie=i repede, f[r[ s[ m[ priveasc[. Avea banderol[ ro=ie la m`nec[,
era de serviciu.
Sp`nu se ridic[ de la birou =i l[s[ pe mas[ ]n fa\a mea un
petic de h`rtie rupt dintr-un caiet. „Lucico, scrisul era energic,

212 Aureliu Busuioc
ba chiar frumos, de=i nu tr[da calit[\i caligrafice excep\ionale,
=tii ce vreau s[-\i spun! Nu scriu cuv`ntul, ca s[ nu-l bonalizez.
Desear[ ai s[ vii, Lucico?!“ Era isc[lit „I. A.“ I. A.? Aha, Ionic[
Arma=u, era ]n grupul ce p[r[sea cancelaria c`nd ]ntram eu. Un
b[iat bun, la fizica mea chiar foarte bun! Frumos fl[c[u! Trebuie
s[-i dau de ]n\eles c[ „a banaliza“ se ortografiaz[ pu\in altfel. +i
Lucica! O madon[ ochioas[ =i vis[toare ca Prin\esa Leb[d[ a lui
Vrubel, feti\a contabilei de la brigad[, femeie t[cut[ =i bl`nd[,
ce m[ saluta, adic[ ]mi r[spundea la salut diminea\a, de parc[
s-ar fi ]nchinat unui Hristos... Ia te uit[, dragoste! }ntr-un ceas
bun!
Sp`nu tu=i. Probabil, ]mi era recunosc[tor.
— Ei? se a=ez[ la birou. }n\elegi ce-avem ]n =coal[?
Coridorul erupse de urlete =i boc[nituri.
— Tovar[=e director, mi se pare... Adic[ ce mi se pare! E=ti
un mare tic[los!...
U=a cancelariei se deschise, intr[ Tamara, apoi ceilal\i ]nv[\[tori.
Sp`nu ]i ceru brigadieresei catalogul clasei a noua „a“.
19 octombrie
...De ce m[ g`ndesc mereu la N.? Nu m-oi fi ]ndr[gostit oare?
Cred c[ nu. Am vorbit destul de mult zilele acestea cu el, e ]ntr-adev[r
un om inteligent. +i erudit! M[ mir[ doar c[ nu ia parte deloc
la via\a =colii. Se spun prostii mari ]n cancelarie, eu m[ aprind,
m[ cert cu ei, mai ales cu Sp`nu =i Tamara, caut s[-i conving — el
z`mbe=te, ca s[-l v[d =i eu, dar tace, ca =i Maier. Of, Maier [sta, se
vede c[ n-a spus ]n via\a lui o vorb[ ]n plus!
M[ mir, de altfel: s[ auzi tot felul de enormit[\i, p[reri pline de
preten\ii =i s[ taci, de parc[ ar fi normal s[ fie toate a=a! Omul
acesta ar fi putut face treab[ bun[ aici, Sp`nu se teme de d`nsul,
nu-l atinge niciodat[. Ba chiar apeleaz[ la el: mai ieri a declarat
nu =tiu ce prostie =i s-a ]ntors imediat spre N. „Nu-i a=a, R. N.? N.

Singur ]n fa\a dragostei
213
a luat cea mai serioas[ min[: „O, da, se-n\elege!“ Nu m-am putut
st[p`ni =i am pufnit de r`s. Sp`nu m-a fulgerat cu o privire s[ m[
]nghit[!
Otilia ]mi zicea c[ e foarte r[u de gur[ =i se tem de el to\i, „chiar
=i Tamara Alexandrovna, de=i e so\ia brigadierului!“
S-o fi ]mp[cat, s-o fi resemnat? Nu cred. Eu personal nu cred ]n
resemnare. C`nd ai dreptate, c`nd vezi r[ul, s[ te resemnezi?..
Probabil, vrea s[ plece =i n-are nevoie de du=mani... Dar a=a nu
e mai josnic oare? Nu ]n\eleg nimic...
V
Ie=eam de la magazin. Cump[rasem \ig[ri. Trecea spre cas[
=i d[dur[m nas ]n nas.
— O, Jana d’Arc din Recea-Veche! }n fond a= fi putut s[-i spun
ceva ]n cancelarie azi-diminea\[, nu c[ m[ poate crede un fricos,
ci m[car din cavalerism.
Nu-mi r[spunse, nu m[ privi =i cum ]=i vedea de drum mai
departe, pornii al[turi.
— Cred c[ prea le ei pe toate ]n serios. Ar fi bine s[-\i p[strezi
energia pentru ]ncerc[ri mai grele, colega!
— }mi pare r[u... ea ezit[ o clip[, ]mi pare r[u c[ am vrut s[
te angajez ]n chestiuni de care nu-\i pas[. Te rog s[ m[ ier\i.
— O, nu face nimic! Voiam doar s[-\i spun c[ ]n rolul de Don
Quijote, pe care vrei s[-l joci, nu m[ aranjeaz[ postura unui Sancho...
+i nici a lui Rosinante. +i eu l-am jucat pe Don Quijote la
]nceput.
— +i \i-au fr`nt lancea morile? accept[ ea jocul.
— Sunt ni=te mori moderne. Cu motoare. Cu diplome! Cu
proptele.
— +i ai hot[r`t s[ te odihne=ti la umbra lor?
}ncepea s[ m[ ]nfurie aceast[ mic[ sf`nt[ mucenic[, ap[r[toarea
cre=tin[t[\ii!

214 Aureliu Busuioc
— Dac[ l[s[m gluma la o parte, tovar[=[ Vrabie!...
— Eu nu glumesc...
Aha, bine!...
— ...dac[ l[s[m gluma la o parte, vrei ]ntr-adev[r s[-l reeduci
pe Sp`nu?
— Nu. Vreau s[-i ar[t c[ =tiu s[-mi fac datoria =i nu permit
nim[nui s[ m[ ]mpiedice s-o fac. Altfel nu eram aici!
— M[i, m[i! Ce vorbe uria=e! Speri ]ntr-o reu=it[?
— Da, sper. Ceea ce-a f[cut azi, ]n cancelarie, e ]ngrozitor!
Un pedagog nu-=i poate permite asemenea ie=iri!
— Un pedagog! Ai spirit.
— Atunci trebuie f[cut s[ ]n\eleag[ c[ =coala nu e voca\ia lui.
— Ca s[ ]n\eleag[ acest lucru, ar trebui s[ aib[ creier. Iar dac-ar
avea creier, n-ar face ce face... Am ajuns de unde-am plecat?
Nu-mi r[spunse. P[=ir[m t[cu\i c`t[va vreme.
— Dup[ c`te ]n\eleg, \i-a buzun[rit clasa?
Ea izbucni:
— I-a adus Tamara Alexandrovna ]n cancelarie. Credea c[ e
vorba de o caricatur[ la adresa ei. Am intrat c`nd el ]i perchezi\iona.
}\i ]nchipui! Perchezi\ie! Nu puteam face nimic. }mi venea
s[ urlu. Am vrut s[ ies =i m-am oprit.
Nu m[ uitam la d`nsa, dar ghiceam, sim\eam c[ tremur[.
— +i de-ar fi fost numai at`t...
— Am citit bile\elul.
— +tii ce-a f[cut?
— B[nuiesc...
— Nu, nici nu-\i po\i ]nchipui! striga aproape. A chemat-o pe
mama feti\ei aceleia, Lungu Lucica. I-a propus... Mi-i ru=ine...
Ru=ine! }=i cuprinse ]n palme fa\a str`mbat[ de o grimas[ de dezgust.
I-a propus s[-=i duc[ feti\a la... la doctor... +i s[-i aduc[
h`rtie... }ngrozitor! Vin de la ei acuma...
Da... Interesant! V[d de pe-acuma adunarea de m`ine la director.
Sp`nu: „Tovar[=i, descompunere moral[ ]n =coala noastr[!

Singur ]n fa\a dragostei
215
Trebuie s[ lu[m m[suri! Dac[ ajunge vorba la raion... la minister...
la...“. Otilia: „Eu, care p`n[ la patruzeci de ani ne]mplini\i...
+i un copil, o mucoas[ de =aisprezece ani!... Nu, pe vremea noastr[,
la liceu... Doamne fere=te!“ Pintea: „Principiile pedagogiei contemporane,
care principii, adic[ noi, care avem datoria...“. Dou[
tabere: scandal ]n una. T[cere ]n alta. +i la mijloc mititica asta...
— La ]nceput l-a chemat pe tat[l b[iatului. Un urs, era pu\in
ame\it. „+tii de ce te-am chemat?“ — „Oi =ti, tovar[=e director,
dac[ mi-i spune“. — „Ai un b[iat r[u“. — „Apoi =tiu eu, cum l-a
f[cut m[-sa“. — „Da ]i stric[ =i pe al\ii“. — „Ei, chiar ]i stric[!...“
— „Matale, tovar[=e Arma=u, tot a=a r[u te purtai la =coal[?“ —
„Nu, c[ n-am umblat“. — „Da c`nd aveai =aisprezece ani te uitai
la fete?“ — „D-apoi de ce s[ nu m[ uit, m[ uitam, numai c[ nu
se uitau ele la mine!“ — „Ei, las[ gluma. Noi vorbim serios. La
=aisprezece ani mata nu trimiteai scrisori de dragoste la fete!“
— „Nu trimiteam, c[ nu =tiam s[ scriu...“ Credeam c[ se umfl[
de r`s toat[ cancelaria. S-au ]n\eles p`n[ la urm[ s[-l ]nve\e
minte pe fecioru-s[u. „L-oi ]nv[\a, numai c[ azi copiii ]s mai
de=tep\i ca noi! Iaca, dac[ dumneavoastr[, oameni cu carte, nu
pute\i s[ le veni\i de hac...“
Apoi a chemat-o pe mama feti\ei.
— +i ce ai de g`nd acuma?
— Nu =tiu. C`nd te-am ]ntrebat azi-diminea\[ ]n cancelarie...
ce te-am ]ntrebat... Nu, nu! ea m[ opri: era c`t pe ce s[-mi cer
scuze! Voiam s[ m[ controlez pur =i simplu, nu voiam s[ te fac
un aliat! Nu ]n buzunar, ]n suflet mi se p[rea c[ le bag[ laba...
=i cine =tie, ce-am zis... Aveam ]ndoieli. Exageram poate...
— N-au ]ndoieli numai cretinii.
— Mul\umesc. Voiam s[-\i =tiu p[rerea, se zice c[ e=ti un om
inteligent...
— Mul\umesc. N[d[jduiesc c[ am reu=it s[ te ]ndrept pe calea
adev[rului?
— De ce taci? }\i dai seama prea bine de toate.

216 Aureliu Busuioc
— De aceea tac.
— Nu e un r[spuns. Scepticismul dumneatale nu construie=te.
E indiferen\a care aprob[ ]n fond. S[ nu m[-n\elegi gre=it, nu
sunt eu omul s[ fac[ moral[, dar...
M[ consider[ un sceptic. E o fat[ bun[: eu m[ credeam cinic.
— Te ]n=eli. Eu n-am principii de via\[. Iar scepticismul e un
principiu. Eu am teorii. +i m[ c[l[uzesc de ele. }n cazul de fa\[
teoria mea e urm[toarea: specia uman[ degenereaz[ =i nimeni
nu poate opri acest proces f[r[ s[ fie caraghios.
— Ce\os.
— Poftim! Via\a e o lupt[ =i a=a mai departe. Oamenii se
]mpart ]n buni =i r[i. Elementar. Cei buni =i cinsti\i mor ]n lupt[.
Pe linia ]nt`ia. Extenua\i. Otr[vi\i. V`na\i.
Ciurucurile tr[iesc. Acas[. }n spatele frontului. La aprovizionare.
Cei buni =i cinsti\i fac experien\e pe ei ]n=i=i. Ard ]n laboratoare.
Mor ]n pustiet[\i de sete =i la poli de frig.
Cei r[i tr[iesc. Frecventeaz[ teatrele =i restaurantele. Dicteaz[
gusturi. C[l[toresc.
Cei buni =i cinsti\i vin la \ar[. S[ ridice =i pe al\ii. S[ le deschid[
ochii.
Cei r[i au locuri calde. Se ]ngra=[ =i se plodesc.
De sute de ani. De mii de ani la fel! Pozi\iile c`=tigate cu
s`nge de cei buni sunt ocupate apoi de r[i. Cei buni cad. Se
moare pe prima linie! Cu fiece genera\ie se nasc al\ii ]n locul lor,
dar din ce ]n ce mai pu\ini...
Ajunsesem la puntea din fa\a casei ei. Se opri. Era ]ntuneric
bezn[ =i abia ]i b[nuiam prezen\a. Aprinsei un chibrit. }n geamurile
Saftei se f[cu brusc lumin[, ca ]n urma unui semnal.
Am`ndoi pufnir[m ]n r`s.
— }\i mul\umesc c[ m-ai condus, Radu Nicolaevici, te-a= invita
]n cas[, dar m[ tem de un refuz!
Cum puteam s-o refuz! M[ temeam doar c[, m[ rog, gura sa-

Singur ]n fa\a dragostei
217
tului... Ca la \ar[! A, nu se teme, ea are principiile ei? Cu at`t
mai bine!
Lelea Safta ]mi s[ri ]n cale:
— Ne-ai l[sat ca ni=te v[duve pe-am`ndou[! M[car picior de
om n-a dat pe-aici! Tovar[=i se cheam[! Ia aprinde o \igar[, s[
mai miroase casa a b[rbat!
Era o od[i\[ mic[, foarte curat[, cu un pat ]nalt numai perne
p`n[-n grind[ =i o mas[ acoperit[ cu mu=ama ]nflorat[. }ntr-un
col\, vreo cinci icoane cu prosop =i candel[, iar pe pere\i, sumedenie
de fotografii palide.
— Lele Safto, regret c[ ]mprejur[ri excep\ionale nu mi-au permis
s[ pl[tesc acest nobil tribut de polite\e...
Safta nu era m[tu=a Maria:
— Cu mine s[ vorbe=ti ca oamenii, tovar[=e, c[ eu nu =tiu
p[s[re=te!..
Lelea Safta se retrase discret.
— Charmante! Nu-i a=a?
Fran\uzoaica cuprinse ]ntr-un gest toat[ od[i\a. Se sim\ea =i
m`na ei, dar nu puteam descoperi ]n ce anume. Ori poate geamantanul
ce st[tea pe un sc[unel sub icoane?...
— +i ai hot[r`t adic[ s[ p[strezi o strict[ neutralitate, Radu
Nicolaevici?
— Neutralitate? A, da! Da. E mai comod a=a. Vezi c[ nu m[
cru\! R[ii ]i po\i ghici aproape cu u=urin\[. Dar pe cei buni? Prea
des ]i recunoa=tem abia postum, Viorica Mircevna.
— }mi spune Viorica.
— }nc`ntat. Mie Radu.
R`ser[m.
— Nu pot accepta „teoria“ asta... Radu... }n sf`r=it, treaba
dumneatale. Adic[ nu. Dac-ai declarat de-acu c[ nu te cru\i, a=
vrea s[-\i dau ocazia s[ gu=ti din consecin\ele declara\iei! Zici
c[ omenirea degenereaz[ =i r[ii iau locul celor buni. Perfect. Dar
care-i criteriul de apreciere a celor buni? +i ]n ce categorie ]mi

218 Aureliu Busuioc
dai voie s[ te includ? A bunilor? Te cred c[ nu! Cei buni lupt[,
dumneata meditezi. Cei buni ]nving, dumneata filozofezi =i cedezi
comod ]n fa\a celor mai m[runte obstacole! Mi se pare mie
c-o faci doar pe teribilul =i vrei s[ sperii lumea cu orice chip!
Recunoa=te!
Recunoscui. La urma urmelor, orice teorie perfect[ devine o
axiom[ =i nu mai ai ce vorbi. Plictisitor. O discu\ie ]n controvers[
e de preferat oric[rei prelegeri savante.
— +i ai vrut, cu toate acestea, s[-mi \ii o prelegere! Dar nu
\i-a mers, nu-i a=a?
Probabil, a=a... Sigur c[ a=a!
De ce nu-\i cunosc monologul l[untric, Maier?!!
— +tii ce, Radu, ia poveste=te-mi mai bine de =coala asta...
E=ti aici de doi ani, ]i =tii pe to\i... Dar f[r[ r[utate, bine?
— F[r[ r[utate?!
P[r[sii casa Vioric[i pe la miezul nop\ii.
}mi ]nchipui cum m-o fi a=teptat Maier! O fi citit cel pu\in o
sut[ de pagini p`n[ s[ plece.
Pe mas[ st[tea o sticl[ ne]nceput[ de coniac =i un pahar cu
lapte rece. Buna mea m[tu=[ Maria! N-ar fi uitat lucrul [sta, chiar
s[ fi dat sf`r=itul lumii.
M-am tr`ntit pe pat f[r[ s[ m[ ating de bun[t[\ile de pe mas[.
Sunt un mare porc, f[r[ ]ndoial[. Numai gu=a\ii n-au ]ndoieli,
dar ]n aceast[ privin\[ puteam sta cu ei pe o treapt[. S[ las bobocelul
[sta de fat[ la cheremul lui Sp`nu, al Tamarei, Otiliei? Nu
c[ a= fi devenit sentimental, Doamne fere=te, dar cavaler am fost
]ntotdeauna. +i-apoi, la drept vorbind, feti\a asta ]ncepea s[-mi
plac[. Nu, nu ca feti\[! Avea ceva ]n cap. Un caz rar. Se zice c[
ideile =i p[rerile unei femei reprezint[ ]ntotdeauna pe cineva.
C`nd ]nt`lne=ti o femeie de=teapt[, afl[ cine e so\ul sau prietenul
ei.
M[ ]ntrebam pe cine reprezint[ c[p=orul acesta ]mbuibat cu
o ]ntreag[ colec\ie de chestii inteligente.

Singur ]n fa\a dragostei
219
Nu din alte pricini. Dintr-o pur[ curiozitate. +i b[rba\ii pot fi
curio=i!
M-a ]ntrebat aproape pe ocolite unde mi-i so\ia. C`nd i-am spus
c[ habar n-am =i nici nu m[ intereseaz[, nu m-a crezut. Cu at`t
mai bine. Mi se pare c[ femeile m[ plac u=or. La ce bun s-o iau cu
cobza, c`nd peste o s[pt[m`n[-dou[ vine „Marele semnal“?
Iar pe acel cineva din spatele ei mi-ar fi fost prea nepl[cut
s[-l las cu cioc. +i b[rba\ii inteligen\i sunt destul de rari. Din
p[cate...
Pentru prima oar[ de c`nd m[ =tiu am adormit ]mbr[cat.
23 octombrie (ora 2 noaptea)
...}ngrozitor, s[lbatic! Niciodat[ nu mi-am ]nchipuit c[ se pot
petrece asemenea lucruri, dar s-au petrecut. Mi-a buzun[rit copiii,
le-a spurcat sufletul, =i toate de fa\[ cu mine, cu mine — dezarmat[
=i pierdut[! N-am s[ uit niciodat[, n-am s[ pot uita cu ce ochi m[
privea Arma=u, c`nd st[team deoparte =i-mi mu=cam buzele!
Primul g`nd a fost s[ plec imediat la raion sau chiar la minister.
Apoi m-am lini=tit. Lini=tit! Ce cuv`nt! Dac[ nu m-ar fi luat ]n
r`s, cel mult i-ar fi dat o mustrare! S[ nu mai fac[ a=a! Dar asemenea
tipi trebuie alunga\i cu ciomagul, pu=i la st`lp =i p[lmui\i. Director,
pedagog! Nici nu =tiu ce s[ fac. +i toat[ istoria murdar[
care a urmat, cu p[rin\ii, mai ales cu femeia aceea bl`nd[ =i
]nsp[im`ntat[, mama Lucic[i! Doamne!...
C`nd am intrat ]n =coal[, copiii au l[sat ochii ]n p[m`nt. S-au
ispr[vit zilele de s[rb[toare, au ]nceput altele. Gata. Adio, dragoste
=i ]n\elegere! Salutare, fran\uzoaic[, ne-ai desc`ntat destul, nu e=ti
nici tu mai breaz[! +i cum ne-ai putut duce de nas at`ta? Doar
suntem oameni mari!
+i teoriile dumneavoastr[, tovar[=e Negrescu, vorbele pline de
t`lc, olimpicul calm =i senin[tatea spiritului! L-ai l[sat pe-un —
nici nu =tiu cum s[-i spun! — s[ triumfe! Te-ai temut, da, te-ai temut!
+i toate discu\iile de-apoi! Teoriile, vorbele mari. M-ai cuce-

220 Aureliu Busuioc
rit, da, recunosc, m-ai strivit la ]nceput, dar ai plecat din od[i\a
asta =i au disp[rut toate iluziile, toate vorbele — pentru c[ altceva
n-a fost! C`t de comod e s[ ne ascundem ]n spatele vorbelor mari,
a unei fronde verbale, ieftine... Da, e=ti citit, g`nde=ti, spui lucruri
neobi=nuite! Da, e=ti un om neobi=nuit, dar mai ales pentru c[ nu
faci ceea ce ar face orice om obi=nuit: s[ nu taci atunci c`nd trebuie
s[ vorbe=ti ori s[ ac\ionezi. M-ai cople=it, dar nu m-ai cucerit.
A fost o r[t[cire de-o clip[, mi-am revenit. Ai tot ce-ar putea constitui
idealul unei g`sculi\e, ba chiar =i al unei femei serioase, dar
nu po\i fi, n-ai s[ fii niciodat[ idealul meu!
Pablo nu m-ar fi l[sat a=a. Ar fi f[cut ceva din setea de poz[
m[car! +i dumneata po\i poza, pozezi, dar numai c`nd ai suficien\i
spectatori =i urm[rile nu pot fi c`t de c`t grave! Doamne, oare a=a
e via\a?...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25 octombrie
...Azi e ziua de na=tere a tatei. Ar fi ]mplinit cincizeci =i doi de
ani. A fost un om cinstit, =tiu lucrul acesta. Dac[ nu l-a= fi pierdut...
Am fost nedreapt[ cu N. M-am l[sat furat[ de m`nie.
— Sine ira et studio! 1 mi-ar fi spus tata.
M[ simt at`t de singur[! Pablo scrie c[ vine de s[rb[tori. I-am
trimis o scrisoare lung[ =i proast[. Vesel[, dar...
VI
S`mb[ta =i duminica mi le decretasem zile de odihn[ =i le
petreceam de obicei ]n capital[. De doi ani, cu excep\ia vacan\elor.
}n primul r`nd, ca s[ fiu la curent cu toate nout[\ile, de la
teatru p`n[ la ultimele b`rfeli din cercul prietenilor or[=eni; ]n
1 Ur[ f[r[ ur[ =i p[rtinire (lat.).

Singur ]n fa\a dragostei
221
al doilea r`nd, ca s[-mi pot sus\ine moralul de burlac cu =tampil[
]n pa=aport la nivelul cel mai ]nalt.
Ochii lui Maier, care nu-=i p[r[sea b`rlogul nici m[car ]n
vacan\e, sticleau ]ntr-un mod deosebit lunea, c`nd a=tepta comunicatul
meu, cum a=teapt[ un soldat scrisori de acas[.
Autobuzul care avea s[ m[ scuture vreo dou[ ceasuri sosea
pe la dou[sprezece =i pleca aproape imediat. Bine dichisit ie=ii
din cas[ pe la unsprezece jum[tate, dup[ obi=nuitul ceremonial
al lu[rii de r[mas-bun de la m[tu=a Maria.
— +i nu uita de doctorii ceia, ai matale! ]mi strigase din prag.
Cum puteam s[-i uit? }i aveam doar ]n mine.
Autobuzul nu se l[s[ mult a=teptat. Una dintre cele trei
pasagere se dovedi a fi so\ia mea.
}ncepe de la cap comedia...
M[ ]ntorsei ca s[ nu-i ]nt`lnesc privirea, dar m[ strig[:
— Negrescu!
Nu eram foarte fericit s-o ]nt`lnesc, dar a= fi stat cu ea de
vorb[, numai c[ autobuzul putea s[ plece...
— Va trebui s[ renun\i la c[l[toria asta, pleci seara, sau poate
pic[ vreo ma=in[ de ocazie. Am venit cu o chestie foarte serioas[.
+tiam aceste chestiuni foarte serioase. +tiu c[ m[ iube=te mai
mult dec`t orice pe lume =i e gata s[ m[ urmeze la cap[tul
p[m`ntului, cu at`t mai mult, cu c`t =tiin\a a demonstrat f[r[
drept de apel c[ p[m`ntul e rotund. +tiam tot. Absolut tot =i
totu=i nu puteam pierde autobuzul.
— Nu e nevoie de maimu\[reala asta. Am venit ]ntr-adev[r
cu un lucru serios. Mai mult nu vin...
Perspectiva aceasta ]mi sur`dea. Avea o voce obosit[, nu =tiu
cum, stins[, =i, probabil, anume notele acestea necunoscute din
glasul ei m[ convinser[. Da, probabil, era cazul s[ punem punct
jocului. Se ]ntinsese prea mult, =i, ca orice joc prea lung, ]ncepea
s[ plictiseasc[.

222 Aureliu Busuioc
— Siniora, discu\ia va trebui s[ aib[ loc ]ntr-o atmosfer[
corespunz[toare, vreau s[ zic, f[r[ martori. Din nefericire, restaurantul
nostru n-are separeuri...
Ea ridic[ din umeri.
Ce-ar fi fost?...
— Poate ne ducem la mine?... Desigur, re=edin\a mea nu poate
satisface anumite exigen\e.
}n doi ani o v[zusem doar de vreo dou[ ori, prima dat[ ]n
cancelarie, exact at`ta timp c`t s[ ne zicem „buna ziua“, „nu“ =i
„la revedere“, a doua oar[ pe-o fr`ntur[ de clip[, c`nd ie=ea din
casa Tamarei, lucru care m-a f[cut s[ lipsesc o zi de la =coal[, cu
pre\ul unei mustr[ri, de la Sp`nu. Pe-atunci, zic „pe-atunci“, de=i
nu trecuse mult timp, sim\eam pentru ea doar un fel de ur[ amestecat[
cu team[, =i singurul meu g`nd era s[ evit orice ]nt`lnire.
Acum, curios lucru, o priveam p[=ind al[turi, cum a= fi privit
orice femeie pe care a= fi ]nso\it-o p`n[ la col\ul urm[tor ca s[-i
ar[t strada de care m[ ]ntrebase.
Obiectiv nu puteam s[ nu recunosc c[ e frumoas[ =i c[ ]n doi
ani nu se schimbase aproape deloc. Ba mai ad[ugase =i ceva
c[ldur[ la prisosul de frumuse\e de care dispunea. Feminitate?
Nu, feminitate avea =i ]nainte. C[ldur[, anume c[ldur[!
Un prieten din ora= ]ncercase odat[ s[-mi vorbeasc[ ceva de
ea, c[ s-ar fi schimbat de nerecunoscut dup[... I-am retezat vorba
scurt =i l-am rugat s[ nu mai revin[. Nu =tiam nimic de ea =i
nici nu voiam s[ =tiu. M[ durea ceva, de=i nu-mi recuno=team
nici mie acest lucru, m[ duream poate eu ]nsumi, eu, cel de atunci.
Cel care ar fi putut fi altul dec`t egoistul de azi, cinicul. Ratatul...
Ei nu, ratatul nu! Mai e mult p`n[ acolo!
Nu-=i putu ascunde gestul, pe care orice femeie l-ar fi f[cut:
s[ m[soare cu ochi de gospodin[ odaia. Se a=ez[ pe-un scaun
f[r[ s[-=i scoat[ paltonul (nu-i propusesem acest lucru ), puse o
linguri\[ pe farfurioar[ al[turi de pahar =i ]mpinse paharul la
mijlocul mesei.

Singur ]n fa\a dragostei
223
— Vreau s[ =tii de la bun ]nceput c[ n-am venit nici cu
rug[min\i, nici cu speran\e, ea r`se scurt =i nervos. Am venit pentru
o convorbire... cum se zice... de afaceri. Ciudat, nu?
Nu vedeam nimic ciudat.
— Eu sunt vinovat[ de toate, o =tii chiar dac[ n-a= vrea s-o
recunosc. |i-a= fi spus lucrul acesta mai demult, dar n-am putut
avea o explica\ie. Aici ]ns[ nu e vina mea. |ii minte cum ai plecat
de la mine?
Era greu s[ uit. Plecam din mine ]nsumi, acuma ]mi dau seama,
din m`ndrie, desigur, dintr-o sut[ de alte motive, care, acuma
=tiu, erau ]n fond unul singur: amor propriu terfelit, jignit,
lezat...
— Anii ne fac sentimentali...
— O, nu. N-am de g`nd... }n orice caz =tiu c[ a= fi fost alta,
pentru c[ te iubeam. M`inile pe care \i le ]ntindeam eu ar fi trebuit
s[ fie m`na ce mi-ai fi ]ntins-o. Ai fost crud, pentru c[
tinere\ea e crud[. Azi ai fi procedat altfel...
Posibil. Chiar foarte posibil. Lucrurile acestea pot fi citite ]n
orice manual de psihologie, nu mai \in minte la ce capitol. +i
nu exist[ lucru mai trist pe lume dec`t adev[rurile care trebuie
s[ motiveze ori s[ scuze ceva.
}n\elegeam, totu=i, altfel o discu\ie concret[ cu tema „afaceri“.
— Ai s[ r`zi de ce-o s[-\i spun. Chiar ai s[ r`zi grozav =i se
prea poate s[ dai iar vina pe a=a-zisa logic[ feminin[, care \i-a
alimentat ]ntotdeauna elocven\a. Dar vreau s[-\i spun c[ eu
te-am iertat. C`ndva ai s[ ]n\elegi ce vreau s[ spun. Ce spun
acum. Eu te-am iertat!
}ntr-adev[r, logica feminin[ e o problem[ care merit[ o aten\ie
mai mare din partea celor competen\i. }n\eleg, deosebirile biologice
pot duce ]ntr-o anumit[ m[sur[ =i la altele, de ordin al
psihicului, de exemplu. Dar... Oare s[ aib[ dreptate sociologii cu
femeile =i cele trei-patru ore de timp liber ]n minus, =i oare ]n-

224 Aureliu Busuioc
tr-adev[r orele acestea s[ duc[ la urm[ri at`t de grave? Stra=nic[
problem[ =i femeile astea! Pe cinstea mea!
Z`mbetul meu ironic n-o scoase din s[rite. Era ceva nou. Ori
poate nou era faptul c[-=i ie=ise atunci din pepeni? Vorbisem cu
ea doar o singur[ dat[ la plecare.
— Nu e nevoie s[ te g`nde=ti acum la cele ce \i-am spus. }n
lini=te. Acum ]\i po\i reaminti lucruri secundare, cum am cerut
la al\ii s[ mi te ]ntoarc[, cum... A fost o ]ntunecare, poate, pe
care eu mi-o scuz. Am venit s[ ne ]n\elegem care dintre noi va
intenta ac\iunea de divor\.
Dac[ nu m-a= fi sim\it u=urat, a= fi min\it, pentru mine cel
pu\in. Puteam fi cavaler. Dar nu f[r[ o r[utate:
— Cine e succesorul?
— M[ a=teptam la lucruri mai ]n\ep[toare. }\i pot spune: un
magistrat.
— O partid[ bun[? Face?
— }l iubesc. +i apoi =tii c[ am gust!...
Era un compliment ]n fond. M[gulitor chiar. Ne l[s[m at`t de
u=or ]mbrobodi\i, b[rba\ii!
Avea ni=te din\i orbitor de albi =i egali.
— Sper c[ nu te-ai prea schimbat...
— Mai mult dec`t ]\i ]nchipui! Pleac[ ]ntr-un raion =i am de
g`nd s[-l urmez. Din dragoste, ]\i imaginezi?
— La v`rsta asta se poate iubi cu adev[rat.
— +tii c[ nu m[ jigne=ti. Vrei doar s[ m[ jigne=ti. Te doare?
Sincer, m[ durea. Adic[ nu m[ durea. Era orgoliul ]n joc. Orgoliul
=i at`t. E foarte bine s[ fii lucid. Dar =i luciditatea apare
cu v`rsta... M[ durea.
— Te ]n=eli. }mi place s[ spun oamenilor ce cred. Ce =tiu. De
oamenii str[ini ]mi pare mai mult r[u dec`t de mine...
M[ durea, m[ durea! +tia c[ m[ doare, vedea c[ m[ doare,
sim\ea c[ m[ doare! C[ url[ toat[ fiin\a mea ]n spatele z`mbetului
aceluia stupid, pref[cut ironic, ]n fond neputincios =i jalnic.

Singur ]n fa\a dragostei
225
Cu ea f[cusem primul pas peste pragul a ceea ce se cheam[ via\[,
de m`n[ cu ea ori mai bine zis ]mpins de ea. +i cum era ea vinovat[,
de ce-=i spunea ea vinovat[, c`nd eu, numai eu eram vinovat
de toate, c[ ]n fa\a firescului eu, talentatul, flibustierul,
semigenialul m[ pierdusem ca un copil ]n fa\a a dou[ cutii de
bomboane felurite!
Ea ]mi ]ntinse dou[ petice de h`rtie ]n fa\[:
— Nu prev[zusem m[rinimia ta. Am scris dou[ declara\ii, recunosc,
dictate de el. E doar din justi\ie! Aceasta e declara\ia ta.
O po\i isc[li. Vom intenta noi procesul.
Isc[lii f[r[ s[ protestez.
}mp[turii h`rtiile =i i le ]ntinsei.
— La prima instan\[ va fi nevoie de prezen\a ta.
M[ ]nclinai foarte ceremonios.
— N-ai nimic de b[ut?
}mi amintii de sticla lui Maier, l[sat[ ]n ajun. Bietul Maier!
Ce =tie el de ]nstan\e =i de idoli sf[r`m[\i dup[ ce ani mul\i i-ai
cioplit aproape incon=tient!...
— Pentru tine, Radule! Pentru tine, Negrescu.
— Pentru voi!
Ea se ridic[.
— E timpul. Nu vrei s[ m[ s[ru\i? Pentru ultima dat[...
„N-ai mai s[rutat niciodat[ o femeie?“, m[ ]ntrebase atunci.
Mai s[rutasem o femeie. O, chiar... multe... femei!.. „Minciunosule
dulce! Uite-a=a!... }\i place?...“ Da, ]mi place...
}i s[rutai am`ndoi obrajii.
— S[rut[-m[!
}i ghiceam sub pleoapele ]nchise ochii c[prui, cu pupilele
ve=nic dilatate, ca de o spaim[.
— S[rut[-m[!
Avea un p[r moale, ce i se ]mpr[=tia atunci pe fa\a alb[ a pernei
ca o pat[ de cerneal[ neagr[ m`zg[lit[ =i ]ntins[ pe un caiet.
15 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

226 Aureliu Busuioc
— S[rut[-m[! Tare!...
Afar[ m[tu=a Maria chema puii. Unul din ei va c[dea jertf[
mesei mele de la pr`nz. Pe podele, paltonul ei mi se p[ru pe o
clip[ blana unui urs care acoperise un trup de femeie, c`ndva,
]n epoca de aur sau cel pu\in de bronz a omenirii.
— Vrei s[ rupem h`rtiile acelea?...
Nu voiam nimic. Voiam s[ m[ =tiu departe, altul, mai bun
sau mai r[u, s[ nu m[ =tiu deloc...
— Nu trebuie...
}mi amintii deodat[ c[ o cheam[ Lida. Ciudat, ]nainte, c`nd
m[ g`ndeam la ea, nu-i g`ndeam niciodat[ numele! Lida!...
Lida...
— Ai s[ r`zi de mine... Ai s[ r`zi...
— Lida!...
C`ndva, ]n ad`ncurile de nep[truns ale timpului omenirea
s-a n[scut fericit[. A f[cut-o nefericit[ credin\a.
+i eu credeam.
30 octombrie.
...Se zice c[ N. s-a ]mp[cat cu so\ia. }mi pare bine de ei, de=i nu
cred: informa\ia mi-a servit-o Otilia. +i nici nu arat[ ca dup[ o
]mp[care. Acum ]mi dau seama c[ m-am g`ndit mult la d`nsul, mai
mult dec`t ar fi fost normal. }ntr-adev[r are ceva ce atrage. }mi
place =i, probabil, dac[ n-ar fi fost Pablo =i principiile mele cam demodate,
m-a= fi ]ndr[gostit de el. +i totu=i m[ simt bine cu d`nsul,
u=or, de parc[ ne-am cunoa=te de o sut[ de ani. Dac[ stau s[-l compar
cu Pablo, f[r[ discu\ie c[ el e pe planul ]nt`i. Pablo nici la br`u
nu-i ajunge. Ei, dar... }mi pare bine, mai bine zis mi-ar p[rea bine
s[ se fi ]mp[cat! Cum[tri\ele discut[ chestia aceasta agitate, de
parc[ ar fi ]n joc propria lor fericire! Tare mi-i sc`rb[!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Singur ]n fa\a dragostei
227
1 noiembrie.
...Lucica s-a mutat la Recea-Nou[. C`\i copii au p[rin\i at`t de
]n\eleg[tori! Eu a= fi spart capete!
B[ie\ii au scris la „Tinere\ea“. Mi-au comunicat ]n tain[ acest
lucru. }nseamn[ c[ nu m-au ostracizat! Parc[-l v[d pe Pablo cu scrisoarea
lor ]n m`n[: „Recunosc copita Vioric[i!“ I-am scris =i eu imediat,
ca s[ nu fac[ vreo prostie...
VII
Sp`nu se purta a=a, de parc[ nu se ]nt`mplase nimic. Onoarea
=colii era salvat[, mama feti\ei celeia, Lungu, fusese mutat[ la
contabilitatea colhozului, la Recea-Nou[, =i bine]n\eles ]=i luase
=i fiica.
— A fost foc, se mul\umise odat[ s[ constate directorul. Altfel
nu era fum! Crede\i c[ degeaba s-a mutat muta ceea la un
loc mai r[u?
Otilia dispunea de am[nunte ]n aceast[ chestie, se vedea pe
mutra ei grav[, dar cu o expresie de ner[bdare prost ascuns[.
De altfel, mai avea, probabil, =i informa\ii de alt soi, pentru c[
=i Tamara, =i instructoarea de pionieri c[tau destul de prietenos
la mine, iar ]ntr-o zi Tamara declarase ]n cancelarie, f[r[ nici o
adres[, de=i, ]n afar[ de noi doi, mai era ]n odaie doar Maier:
— Totu-i bine dac[ se termin[ bine =i omul se adapteaz[ p`n[
la urm[...
Viorica m[ ocolea. F[\i= nu. Aveam ]ns[ aceast[ senza\ie. }n
cancelarie arbora un aer independent, de parc[ n-ar fi observat
privirile vr[jma=e ale „grupului Sp`nu“ dup[ cele petrecute la
adunarea convocat[ de director. Nu se sfiise s[ spun[ tot ce credea
despre felul cum e ]n\eleas[ educa\ia ]n aceast[ =coal[ (]n
treac[t, nu m[ cru\ase nici pe mine!), dar n-o sus\inuse dec`t
Petcov, un b[tr`nel care preda rusa =i, cu c`teva fraze foarte generale,
eu. N-avea de ce s[-mi fie recunosc[toare, dar orice om ]n

228 Aureliu Busuioc
situa\ia ei ar fi c[utat un sprijin. +i totu=i se \inea bine, cu toate
m[runtele =icane ce i le f[cea Sp`nu, care habar n-avea c[ =i
biruitorii pot fi m[rinimo=i. Biruise doar, salvase onoarea =colii:
orice om, care fuge c`nd e acuzat de ceva, e vinovat f[r[ ]ndoial[!
}ncercasem de vreo c`teva ori s[ intru ]n vorb[ cu ea, de vreo
dou[ ori o =i condusesem p`n[ acas[, dar sim\eam c[ se schimbase
ceva, =i ce anume nu puteam ]n\elege. C[utam s[ m[ conving
c[, ]n fond, nici nu m[ intereseaz[ nimic =i totu=i m[ interesa.
Cu ea puteam discuta. Maier m[ asculta numai.
Maier m[ vizita regulat, ]n fiece sear[, =i t[cea.
La ]nceputul lui noiembrie, ]n preajma s[rb[torilor, ]mi f[cui
pe nea=teptate un prieten.
Imediat dup[ ultima or[ pornii spre po=t[. Vreo c`teva sute
de metri m[ ]nso\i, p`n[ la poarta casei lui, Pintea:
— Nicolaevici, dac[ nici ]n anul curent nu ne cinste=ti cu persoana
dumneatale... Vreau s[ zic c[ dac[ nu r[m`i cu noi la petrecerea
de s[rb[tori, s[ =tii c[...
Ne desp[r\ir[m f[r[ s[ aflu ce anume stra=nice m[suri vor fi
luate ]n cazul c[ nu voi cinsti „cu persoana mea“ petrecerea
tradi\ional[ =i-mi v[zui de drum.
Dup[ calculele mele era timpul s[ primesc scrisoarea. „Marele
semnal“.
Auzii din urm[ ni=te pa=i gr[bi\i, care ]ncetinir[ ]n dreptul
meu:
— Radu Nicolaevici, se poate s[ merg al[turi?
Era Arma=u, dintr-a noua „a“, cel mai nefericit ]ndr[gostit de
pe p[m`nt. Dup[ felul cum t[cea, sim\eam c[ vrea s[-mi spun[
ori s[ m[ ]ntrebe ceva ]nsemnat.
— C`nt[, Ionic[, ce te doare?
— Nu m[ doare nimic. A=a, am v[zut c[ merge\i singur =i am
crezut c[ poate vi-i ur`t...
Ia te uit[, =mecherul.
— Mai scrii scrisori la fete ori ba?

Singur ]n fa\a dragostei
229
}l privii cu coada ochiului. Se posomor].
— Radu Nicolaevici, dumneavoastr[ crede\i c[-i drept... ce-a
f[cut cu Lucica Lungu?
— Cine, Ioane?
— Cine... directorul!...
— P[i nu i-a f[cut nimic! S-a mutat maic[-sa la colhoz... Nu
putea s-o lase aici!...
— Da, spune\i a=a ca s[ nu vorbi\i cu mine.
Al dracului om! Cearc[ =i-ascunde ceva de ei. Copii!
— A f[cut-o de r`s ]n tot satul. +i degeaba. C[ o fat[ ca Lucica...
— O iube=ti, Ionic[?
Nu-mi r[spunse. Voinic fl[c[u, aproape de statura mea.
— +i dac[-i a=a, Ioane, ce-ai f[cut s-o aperi? S[-i aperi cinstea?
|i-ai luat toat[ vina-n spinare =i ai tr`ntit u=a? +i ce vin[
aveai s[ \i-o ei toat[ asupra ta? +tii c[ era c`t pe ce s[ zbori de
la =coal[?
— Ei, nu m[ mai pr[p[deam eu... C[ tot am s[ plec, m[tinc[...
Tata zice s[ m[ duc la o =coal[ din ora=, c-aici colhozul m[
a=teapt[.
Ne oprir[m ]n fa\a po=tei.
— +i zici c[ vrei s[ pleci... Bun... Nu-i r[u!
Nu mai =tiam ce s[-i spun. Nu-mi aminteam nici una din formulele
ce trebuie folosite ]n asemenea cazuri. S[ fi vorbit ca de
la b[rbat la b[rbat!... I-a= fi comunicat alte formule. Sfaturi! C`t
de u=or d[m sfaturi! Ca hainele folosite, pe care nu le mai putem
noi ]n=ine purta. |i-i r[u? Vai, f[ a=a! |i-i bine? Ah, f[ a=a! E at`t
de simplu c`nd ni se cer!
Ionic[ se hot[r]:
— Radu Nicolaevici, directorul nostru...
Ce sfaturi d[ pedagogia ]n asemenea cazuri? A, da: autoritatea!
— Ionic[, n-ai vrea s[ vorbim despre altceva?
El r`se:
— +tiam c[ sunte\i cu noi! +i fran... =i tovar[=a Vrabie! +i nu

230 Aureliu Busuioc
ne l[s[m noi a=a! Nu mai suntem copii! La revedere, Radu Nicolaevici.
}mi ]ntinse m`na.
Ar fi trebuit s[-l sf[tuiesc s[ nu mai fac[ a=a: cei mai ]n v`rst[
]ntind m`na primii.
I-o str`nsei tare =i el o lu[ pe l`ng[ po=t[ la deal: drumul acesta
ducea la Recea-Nou[.
...Lida ]mi comunica ]n c`teva r`nduri foarte oficiale (se vedea
c[ are un redactor jurist!), c[ h`rtiile fuseser[ primite, iar cita\ia
mi-o va trimite post-restant. Pentru o publicitate mai mic[. De
altfel, ]n acela=i scop =i anun\ul respectiv ]l d[duse ]n ziarul din
raionul unde avea s[ plece.
Dar plicul cel[lalt, cu antet =i adres[ tip[rit[ la ma=in[, nu
era.
Nu e nimic mai p[c[tos pe lume dec`t s[ a=tep\i. O fat[, o
via\[ mai bun[, un tren, un pahar cu bere, un „da“ sau un „nu“...
+i trebuia s[ a=tept.
4 noiembrie.
...Pablo nu-mi scrie de dou[ s[pt[m`ni. N-a= putea spune c[ sunt
nelini=tit[, =i anume faptul acesta m[ nelini=te=te. De c`nd nu mai
suntem ]mpreun[ zi la zi, am ]nceput s[-mi dau seama de multe
lucruri. E totu=i un om al dispozi\iei, sunt sigur[ c[ dac[ s-ar lua
cineva de capul lui, ar putea face din el orice. Nu s-o fi luat oare
cineva?... Dar e cinstit, cu toate acestea. Nu-l cred capabil de o
porc[rie, nu e ]n stare. De ce nu mi-o fi scriind? C`teodat[ m[ ]ntreb
dac[ n-am gre=it, am`n`nd pentru un termen nefixat r[spunsul la
„cererea“ lui. Alteori m[ chinuie un g`nd r[u, r[ut[cios — c[ nu
l-am l[sat s[ vin[ =i el aici, s[ mai fiarb[ =i el ]n zeama asta! Dar
\ine at`ta la gazet[ria lui! Ori poate nu i-ar fu stricat nici pentru
gazet[rie un pic de leg[tur[ cu via\a“? Ar fi fugit, bietul b[iat!
Cu N. suntem prieteni la cataram[. Nu ne comunic[m ]nc[
intimit[\i, dar avem ce vorbi. M-a condus acas[ de vreo c`teva ori.

Singur ]n fa\a dragostei
231
Nu-mi face curte. Am auzit c[ divor\eaz[. Totu=i m[ pricep un pic
la oameni!
}mi place, e un b[iat bun. Numai vezi, p[zea, Viorico, s[ nu te
]ndr[goste=ti!
Sp`nu mi-a f[cut ori, mai bine zis, a ]ncercat s[-mi fac[ un scandal
grozav: am c`\iva cu note rele.
Las’, nenicule, c[-\i ar[t eu la consiliu!
Nici mama nu-mi scrie...
VIII
}n ultima zi de =coal[, ]n fa\a s[rb[torilor, m[ a=tepta o
surpriz[.
Dup[ consiliul pedagogic o condusesem acas[ pe Viorica, se-n-
\elege, p`n[ la punte. Botezasem construc\ia asta =ubred[, „puntea
m[garilor“, ]n g`nd, natural, pentru c[ n-o mai puteam trece
din seara aceea.
Cu toate c[ ]ntreg consiliul fusese, de fapt, un fel de reprezenta\ie
]n beneficiul Vioric[i: l[sase vreo cinci puturo=i cu note
proaste =i ]l f[cuse pe Sp`nu s[-=i ias[ din pepeni („mare nevoie
de franceza matale, chiar au s[ se pr[p[deasc[ ]n colhoz f[r[
limb[ str[in[!“), discutasem despre cu totul alte lucruri. }mi
pl[cea fata. +tia ce vrea =i posibil c[ o =i invidiam pentru asta.
B[nuiam c[ societatea mea nu-i displace =i o ]ntrebasem de
ce m[ evit[, totu=i, de c`te ori are ocazia.
— P[i e=ti om ]nsurat, dom’le, n-ai vrea cumva s[-\i sar de g`t?
N-avea nici un rost s-o contrazic...
M[ ]ntrebam ce vreau de la d`nsa. S[ fi fost pricina doar c[
aflasem ]n ea un tovar[= de discu\ii =i un ascult[tor nu prea docil?
Prea pu\in probabil. Atunci?..
Acest „atunci“ m[ fr[m`nta c`nd intrai ]n cas[ =i-l aflai ]n fa\a
etajerei, cu un volum din Enciclopedie ]n m`n[, pe brigadier.
— Nu te a=teptai, tovar[=e Negrescu, ai?

232 Aureliu Busuioc
Nu m[ a=teptam.
— M-am sf[dit cu nevasta. Hai cu mine...
— Unde?
— Hai. S-a vedea el. }mbrac[-te frumos.
Abia acum observai c[ era g[tit ca un mire.
— Bine, dar desear[, la =coal[...
— S-a trece =i f[r[ noi. }nva\[-m[ =i pe mine oleac[ de via\[,
c[ avem cu ce-o vedea!
Se b[tu cu m`na peste piept.
Nu-l cuno=team pe omul acesta. La cram[, c`nd f[ceam „politehnizare“,
parc[-mi pl[cuse.
Era o idee, de=i, din curiozitate ori poate din alte pricini, a=
fi r[mas la serata de la =coal[. O s[ ne ]nglod[m, desigur, la
osp[t[ria din raion, o s-o facem lat[ =i o s[ ne-ntoarcem ]n zori
]mbr[\i=a\i.
}n cinci minute ar[tam =i eu ca de nunt[.
La sosire nici nu observasem „GAZ“-ul din fa\a por\ii.
— La ora=, Vasilic[, zise el =oferului, c`nd trecur[m prin dreptul
osp[t[riei. }n capital[!
Vasilic[ scuip[ ]n palme, ]=i frec[ m`inile =i m[ri viteza!
Satul natal, ora=ul natal, meleagurile natale! Ni=te locuri unde
se tr[ie=te mai ades cu inima, =i mai rar cu ra\iunea. +i totu=i
]mi plac dealurile acestea albastre =i goale, solemne =i priporoase,
peste care s-a=tern =oselele ca ni=te v`rci pe-o fa\[ de b[rbat.
+i viile acestea ]mi plac, ]nfipte ad`nc =i hot[r`t ]n \[r`n[, ca
ni=te sonde s[ pompeze la lumin[ bucuria =i lacrima din inima
cu sev[ tare a p[m`ntului.
+i geometria ciudat[ a satelor colorate ]mbietor...
— Mi-a\i aprins paie-n cap, f[cu brigadierul. Credeam c[
doarme. I-am spus directorului c`te ceva despre istoria ceea.
— Parc[ era\i prieteni...
— Ca prieten i-am =i spus-o! d[du el din m`n[ =i oft[: Bine-i
s[ nu =tii ce fac =i ce g`ndesc prietenii... Ce =tiam eu de Sp`nu?

Singur ]n fa\a dragostei
233
Hai noroc! S[ fim s[n[to=i! G`l, g`l, g`l... Prost un an, prost doi,
dar c`t se poate? C[-i de at`\ia ani aici. Poate c[ noi suntem
pro=tii =i ne credem de=tep\i? +i chiar tont s[ fie, cine s[-l z[d[re,
s[-l fac[ s[-=i scoat[ coarnele de bou, s[ le v[d =i eu? +i iaca, i
le-a scos mititica ceea. Ai? Ca =i ariciul, p`n’ nu-i ba\i ]n coas[,
nu-\i joac[!
+i pe tine, nenicule, v[d eu c[ n-ar strica s[ te calce pe coad[
cineva, s[-\i ar[\i col\ii, c[-i ai, mi se pare. Adic[ te-a =i c[lcat,
de nu m[-n=el! Deocamdat[ bravo! Dar zi-i a=a =i mai departe!
S[ =tii c[-mi placi!
— Se vede c[ nu \i-ai venit ]nc[ ]n fire: ce-o fi p[\it, adic[,
Filimon acesta, ce vrea de la mine? A=a-i?
Nu-i chiar a=a, dar s[ admitem.
— Sincer vorbind, nu m[ a=teptam. }n doi ani n-am prea avut
ocazia...
— Da de ce! Spune drept: nici n-ai avut de g`nd s[ faci prietenie
cu noi... Parc[ nu te-am v[zut deodat[ c[ n-ai venit la noi,
da ai fugit din alt[ parte? C`nd n-ai trei ruble de rachiu, ]s bune
=i zece copeici de p`ine!... Zic de prieteni...
— +tii c[ nu e=ti prost, brigadierule!
El r`se:
— Dar am zis eu c[-s prost?
T[cur[m c`t[va vreme.
— Vrei s[ pleci de la noi, zise ]ntr-un t`rziu. Chiar a=a de greu
e s[ te aranjezi la centru?
}l cercetai cu coada ochiului. Nu ar[ta s[ m[ ]ntrebe, mai degrab[
afirma.
— Depinde unde...
— +i dac-ai stat totuna doi ani aici, puteai s[ faci oleac[ de
treab[ bun[...
— Se pl`ng elevii?
L[s[ s[-i cad[ m`na pe genunchiul meu. O avea destul de grea
=i, probabil, aspr[. }mi f[cu din ochi:

234 Aureliu Busuioc
— Ehe-he, dac[ m-a= putea eu preface a=a ca mata c[ nu pricep
nimic, de mult eram pre=edinte ori chiar mai sus!..
Curios om. }l ]n\elegeam: o mie de prieteni la succes =i nici
unul la pagub[. Iar dup[ c`te =tiam eu, colhozul nu era din cele
str[lucite, de=i brigada din Recea-Veche \inea destul de tare.
+i-apoi Tamara...
— +tii ce m[ g`ndesc eu c`teodat[? S[-mi iau lumea-n cap.
S[ m[ ascund undeva, adic[ nu, nu s[ m[ ascund: s[ m[ duc!..
+tii c[ n-am citit o carte de zece ani? El m[ privi cu ni=te ochi
aproape furio=i. +tii c[ mi-i ru=ine s[ stau de vorb[ cu mata, pentru
c[ n-ai ce vorbi cu mine? +tii c[ am f[cut doi ani la Institutul
Agricol? +tii c-am fost numai o dat[ ]n via\a mea la teatru,
=i atunci pe scen[, ]n prezidiu, la o adunare a frunta=ilor?... +i
mata m[ ]ntrebi de prieteni... Cum e turcul, =i pistolul!...
Se l[sa seara. Ora=ul ap[ru brusc, a=ternut ]ntreg la picioarele
noastre. Clipea vesel din mii de ochi de toate culorile, ademenitor.
— Un ceas de drum de la o lume la alta, zise el, c`nd Sa=a,
chelnerul, ne f[cu rost de-o m[su\[ („S[ nu fac eu pentru dumneavoastr[,
don’ Negrescu. Eu sunt Sa=a, nu coad[ de c`ine! Ce
servim azi?“). De-am avea =i noi o treab[ ca asta ]n sat, poate
am g[si =i ceasul cela mai des...
— Mare lucru! Cine v[ opre=te s[ face\i ceva la fel?
El m[ privi, de parc[ m[ vedea ]nt`ia oar[.
— N-ai luat seama, zise, chiar n-ai luat seama cum ni-i ru=ine c[
facem copii? Parc[ nu =tiu to\i c[ via\a ]ncepe din pat? Da ia s[
spui undeva lucrul [sta!... +i ne prefacem c[ nu =tim nimic, ]ncepem
s[ tr[im care la opt diminea\a, care =i la =ase... +i cum punem lac[tul
la slujb[, cum sf`r=im =i via\a. Numai c[ via\a se m`ntuie o singur[
dat[ =i tare te mai mu=c[ dac[ te faci c[ n-o vezi...
Sa=a p[rea cu aripi la picioare. |inea grozav la mu=teriii sosi\i
de la \ar[, ]i iubea =i-i servea cu cea mai mare vitez[ posibil[.
Cur`nd m[su\a noastr[ ar[ta ca un stand cu tema „Bel=ugul“ la
o expozi\ie culinar[.

Singur ]n fa\a dragostei
235
— R`dea nevast[-mea de un nebun, cum i-a zis ea, care a f[cut
vreo dou[ universit[\i =i pe la patruzeci de ani a mai terminat =i
medicina, ca s[ plece ]n Africa, s[ lecuiasc[ bolnavii...
— Albert Schweizer, doctorul Schweizer.
— El. Brigadierul r[sturn[ p[h[relele umplute de chelner ]n
dou[ pahare mari =i le ad[ug[ ochi din sticl[. Hai s[ bem pentru
oamenii nebuni!..
...Pe la patru diminea\a ma=ina opri ]n fa\a =colii. Geamurile
cancelariei erau luminate =i ]ntredeschise. Petrecerea era ]n toi.
Se auzea glasul lui Sp`nu, un tenor ]nalt =i nea=teptat de cur[\el:
„La raion la Va-ran-c[u... Of =i iar[ o-o-of!..“
Brigadierul cobor], ]mi str`nse ]n t[cere m`na =i se ]ndrept[
cu pas aproape sigur spre cas[, al[turi.
Abia ]n zori adormii. M[ temeam singur ]n odaie, pentru prima
oar[ ]ncercam senza\ia asta.
Ori c[ b[usem prea mult?
7 noiembrie.
...Singur[.
Cuc.
Ieri-seara a fost mare bal la =coal[. L-am a=teptat pe N. s[ vie s[
m[ invite. N-a venit. N-a sosit nici Pablo.
Am b[ut c`te un pahar de vin ro=u cu lelea Safta. „Eu de
s[rb[torile tovar[=ilor beau vin ro=u, da de-ale popii — de-acela alb“.
„Dou[ v[dane!“, ne-a botezat ea pe am`ndou[. Dac[ nu l-a= fi
a=teptat pe Pablo, m-a= fi dus acas[. Dar mi-ar fi fost greu. +i mamei
mai ales. E mai bine a=a.
+i curg a=a de ]ncet zilele, Doamne!
„De neurastenie fug[rit
M-am dus s[ caut lini=tea la \ar[...“
Am g[sit-o!...

236 Aureliu Busuioc
IX
M[ g`ndesc adeseori c[ e mult mai simplu s[ tr[ie=ti c`nd
inversezi anumite axiome. S[ admi\i, de exemplu, c[ drumul cel
mai scurt ]ntre dou[ puncte nu e o dreapt[, ci o curb[, sau c[
prostia e superioar[ inteligen\ei... +i ]ntr-un caz =i ]n cel[lalt se
pot observa doar schimb[ri de cantitate, nicidecum de calitate,
=i cum cantitatea cre=te, ai, vorba ceea, de unde alege! Dac[
porne=ti dintr-un punct spre altul =i drumul e curb, deci mai lung,
ai tot timpul s[ te r[zg`nde=ti ]n mers =i s[ faci cale-ntoars[. Iar
]n cazul cu inteligen\a e mult mai u=or s-o faci pe prostul... +i
mai convenabil...
Din fericire g`nduri de soiul acesta ]mi vin destul de rar =i
pun la baza celor mai multe lucruri pe care le fac axiome, f[r[
s[-mi dau seama, natural, pentru c[ orice adev[ruri evidente m[
scot din s[rite =i m[ str[duiesc, pe c`t posibil, s[ le pun la ]ndoial[...
O, =tiu c[ aceasta e una din tr[s[turile caracteristice ale spiritelor
elevate, dar ]mi face impresia c[ tr[s[tura aceasta e =i unica
ce m-ar putea apropia de acele spirite...
La cei dou[zeci =i =ase de ani ai mei sunt un Galois mort cu
cinci ani ]n urm[, f[r[ s[ fi l[sat urma=ilor m[car ]ncercarea de a
descoperi apa cald[.
Adic[ ]ncercarea da, at`ta doar c[ ]mi dau seama, pe zi ce
trece, c[ n-am pus la ]ndoial[ multe din axiomele de care-ar fi
trebuit s[ m[ ]ndoiesc.
+tiu mul\i care traduc „]ndoie=te-te“ cu „coco=eaz[-te“.
+i care a=teapt[ s[ li se spun[ „]ndoie=te-te“.
+i care a=teapt[ s[ li se indice obiectul precis al ]ndoielii.
Acei care-ar fi ocupat locul meu, de m-a= fi n[scut un Galois.
C`nd am fugit acum doi ani de la locul care trebuia, da, trebuia
s[ fie al meu, n-am ]n\eles fuga aceasta ca o dezertare din
fa\a propriilor aspira\ii... Apoi am devenit supersti\ios: aveam

Singur ]n fa\a dragostei
237
nevoie de un stimulent, sim\eam c[ am nevoie de el =i mi l-am
inventat. Un stimulent concret, dar o supersti\ie ]n fond. Totul
trebuia s[ ]nceap[ de la un punct nou, =i dac[ punctul ar fi fost
marcat, toate s-ar fi sf`r=it ori, mai precis, ar fi continuat bine.
Vorbesc de „Marele semnal“.
Dup[ s[rb[tori, ]n primele zile chiar, sosi ]n sf`r=it =i el.
C`nd deschideam plicul nu m[ cuprinse tremurul pe care mi-l
imaginam cu evlavie de mai bine de jum[tate de an.
O a=teptare exagerat de lung[ poate lipsi de savoarea b[nuit[
chiar =i cele mai tainice =i mai dorite vise.
Ori poate nu era doar prea lunga a=teptare la mijloc!...
Da, comisia aprobase cererea mea, ]n dou[ s[pt[m`ni trebuia
s[ mai prezint =i alte documente (vezi anexa), iar la zece decembrie
(]nc[ o lun[!) s[ m[ prezint =. a. m. d.
Eram colaborator =tiin\ific inferior al Institutului de Fizic[ =i
Matematic[...
Sp`nu era fericit, era ]n al nou[lea cer de bucurie pentru norocul
ce m[ pocnise, le merge grozav unor oameni! S[ nu cred
eu c[ \ine minte toate vorbele ce i le-am spus ]n doi, ori c[ s-a
sup[rat pentru a=a fleacuri! Da de unde! El =tie c[ oamenii tineri
spun vorbe de care le pare r[u pe urm[, dar cu vremea ]=i dau
seama c[ cei mai ]n v`rst[ le vor binele. Mi-ar putea fi tat[, dar
exist[ oare o problem[ a p[rin\ilor =i copiilor? Ideologie str[in[,
inventat[ special pentru a dezbina colectivele noastre s[n[toase!
A=a =i cu mine, el crede c-am s[ m[ schimb, c[ n-am s[-i port
pic[, m[ rog, crezi c[-i a=a de u=or s[ fii director =i s[-i ]mpaci
pe to\i? El ]mi d[ drumul s[ plec, da, cu bucurie =i cu p[rere de
r[u, dar ce s[-i faci! Iaca, numai la raion ce-or zice... Dar nu-i
nimic, aranjeaz[ el cumva!
Adic[ trebuia s[ fiu atent.
O anonim[ la institut i-ar fi f[cut pe b[ie\i s[ r`d[, la raion
]ns[ mi-ar fi putut pune be\e-n roate.
Maier ]mi str`nse m`na.

238 Aureliu Busuioc
— C`nd mi-ai spus ]n seara ceea, nu te-am prea crezut. }mi
pare foarte bine... Nu m[ privea ]n ochi. }=i cerceta galo=ii murdari
de noroi, erau primele ploi din toamna aceasta. Te invidiez...
Dup[ escapada cu brigadierul, Tamara nu vorbea cu mine.
(„Po\i s[-\i faci de cap cum vrei, tovar[=e, dar nu te-apuca s[ strici
oamenii cumsecade, eu n-am s[ las lucrurile a=a, p`n[ sus am
s[ m[ duc!“) +i declara\ia directorului ]n cancelarie, cum c[ unul
din ]nv[\[torii no=tri l-a prins pe Dumnezeu de barb[, o f[cuse
s[ arunce f[r[ adres[: „Dac-a= bea =i eu cu d`n=ii =i pe mine
m-ar lua!“.
Zilnic se auzeau \ipete din curtea vecin[. }mi p[rea bine de
brigadier. Discu\iile polemice dezmor\esc min\ile c[zute-n l`ncezeal[...
Era prima mea fapt[ bun[ din satul acesta.
Pe drum Viorica m[ ]ntreb[:
— Ai petrecut bine de s[rb[tori?
— Le-am petrecut acas[.
— Credeam...
— O, nu, ]n ajun doar. Restul zilelor am stat acas[.
— +i eu. L-am citit pe Eluard. T`n[rul. Decadentul. L-ai citit?
Nu-l citisem. Dar voiam s[-l citesc numaidec`t. O s[ mi-l dea
chiar acum? Mul\umesc. }n fran\uze=te o s[-mi vin[ cam greu...
Dar... }mi amintesc adeseori od[i\a ei din casa Saftei. Curios, =i
un om ca mine poate avea amintiri luminoase, f[r[ nici o
]nt`mplare ce le-ar fi putut fixa ]n memorie. Voiam s[ mai v[d
od[i\a...
— Are lelea Safta un nepot. |i-a fost elev. Capabil b[iat.
Nu-mi puteam aminti nepo\ii Saftei.
— Lupu.
— A, un matematician de for\[! }n ce an e?
— A terminat =coala la Recea-Nou[ =i e tractorist...
— Credeam c[ e student.
— Am vorbit fran\uze=te cu el...
— Mi-ai spus c[ e foarte capabil!

Singur ]n fa\a dragostei
239
— A terminat =coala anul trecut.
Voiam s[ v[d od[i\a cu icoane, cu o valiz[ sub icoane =i fotografii
sure-g[lbui...
— Nu te-ai g`ndit niciodat[ la soarta copiilor care-\i trec prin
m`ini?
Nu m[ g`ndeam nici la soarta mea, dec`t retrospectiv. Un an,
doi ani, trei ani... Mul\i ani. Ultimul an. }n urm[. }nainte vedeam
detalii, ansamblul nu. Uneori chiar am[nunte secundare...
— M[ g`ndeam la b[iatul [sta, Lupu, zise Viorica. Nu i-a ajuns
un punct ca s[ treac[ admiterea. Acum ]=i face stagiul ]n produc\ie.
Se ]nsoar[ m`ine-poim`ine... +i s-a zis cu universitatea;
locul lui ]l ia cine =tie cine, c[ruia n-o s[-i ajung[ trei puncte,
dar o s[ aib[ un surplus de doi ani, de trei ani, de zece ani pe
str[zile ora=ului... +i insisten\a necesar[... P[cat c[ nu te-ai g`ndit
la lucrurile astea...
}ntotdeauna trebuie s[ fie cineva, care s[ aib[ ceva ]n plus
fa\[ de al\ii: o mustrare, dou[ mustr[ri, trei mustr[ri. Sau o lips[
de capacitate, dou[ lipse de capacit[\i... Ace=tia =tiu de obicei
ce vor de la via\[. Ace=tia c`=tig[.
At`ta vreme c`t ceilal\i se ]ntreab[: „Ce vreau sau ce nu
vreau“. C`t timp =tiu ce nu vreau. O negare nu e o afirmare. E
primul stadiu al ei.
— Unii neag[. Al\ii vin s[ afirme. Diviziunea muncii!
— Dar nu ]ntotdeauna vin s[ afirme cei care trebuie. S[ m[
ier\i, Radule, din seara aceea nu-mi mai spusese niciodat[ pe
nume. Vreau s[ te ]n\eleg =i nu pot. E=ti lunecos ca un \ipar.
— Sunt foarte simplu. Vreau ceva. Dar nu =tiu ce. +tiu ce nu
vreau. Nu vreau prostie, nu vreau ipocrizie, nu vreau fraze mari
care ascund fapte mici, vreau s[ fie a=a cum cerem s[ fie... Nu-l
vreau pe Sp`nu =i ai lui, vreau s[ ai dreptate tu, Viorico, =i to\i
ceilal\i care au dreptate...
— +i pui um[rul cu fraze mari care dau iluzia unui efort. }\i
asumi locul unui demiurg, s[ distribui sarcinile =i r[splata, f[r[

240 Aureliu Busuioc
s[-\i murd[re=ti m[nu=ile albe... Oamenii ca tine cresc r[ul, pentru
c[ ]l z[d[r[ ]n loc s[-l smulg[... }l contempl[ z`mbind cu
dispre\...
Ploua m[runt de tot, a doua zi, dar drumurile prea uscate de-o
toamn[ secetoas[ nu erau ]nc[ desfundate.
Ea se opri brusc:
— +tii c[ m-a= fi putut ]ndr[gosti de tine dac-ai fi fost ni\elu=
altfel?
Sufl[ ad`nc. Eliminase tot aerul din piept odat[ cu declara\ia.
R`se.
— Platonic, se-n\elege!
}n odaia Vioric[i ardea lumina. Abia ]ncepuse s[ se-ntunece.
— O fi lelea Safta...
Era un t`n[r, care s[ri zgomotos de la masa ]nc[rcat[ cu tot
felul de bucate. O prinse de umeri, o m[sur[ =i o s[rut[ pe
am`ndoi obrajii:
— A=a arat[ adic[ un intelectual de talie rural[! Noroc, Viorico!
Viorica se desprinse sprinten din ]mbr[\i=area oaspelui.
— Face\i cuno=tin\[: colegul meu, Radu Negrescu. Pavel Iona=cu,
ziarist. „Pablo“, fost coleg.
— Aha, url[ „Pablo“, scutur`ndu-mi m`na, am =i rivali! +i eu
care credeam c[ te p[strez aici ca ]ntr-o colivie! Formidabil!
T`n[rul se sim\ea ca acas[. Safta ]l m`nca din ochi, p[rea c[
sunt prieteni de c`nd lumea.
— Nici nu m[-ntrebi ce v`nt m-aduce, ai? se mir[ el. Ia ghici?
Viorica zise:
— Credeam c[ vii de s[rb[tori.
— Nu, n-am putut face nimic, \i-am scris, jivin[ albastr[! Avem
un redactor nou, comsomolist ]nfocat! Pulbere! Am reu=it s[-l
duc de nas: am venit ]ntr-o deplasare, oficial, ca s[ zic a=a!
G[sii c[ e timpul cel mai potrivit s[ m[ retrag. }n ochii ei se
putea citi cu mare u=urin\[ c[ rela\iile lor sunt mai pu\in dec`t
oficiale. Iat[-l a=adar pe omul de dincolo de Viorica. Omul care-i

Singur ]n fa\a dragostei
241
programa p[rerile, ideile, atitudinile =i aspira\iile. S[ n-o fi =tiut
pe ea, mi s-ar fi p[rut cam degajat. Interesant, ]ncepeam s[
descop[r c[ =i b[rba\ii pot fi invidio=i: ]l invidiam. Nu pentru
Viorica. Eu n-a= fi fost ]n stare s[-mi modelez o pereche a=a cum
reu=ise el s-o fac[. M-a= fi plictisit, =i-apoi omul se str[duie=te
mereu s[ fug[ de propria umbr[, n-a= fi putut-o r[bda. La ce m-a=
fi c[utat ]n altul, de ce m-a= fi lipsit de surpriza s[ m[ descop[r
]n mine ]nsumi?
De ce-l invidiam atunci?
Pentru od[i\a asta, posibil. Pentru pere\ii cu icoane =i fotografii
=terse de vreme...
}ncepeam s[ devin sentimental.
Viorica m[ conduse p`n[-n prag.
Nu-mi spuse nimic.
Acas[ m[ a=tepta Maier.
— Adic[ m[ la=i. Pleci, zise el la al doilea p[h[ru\. Venise cu
sticla lui.
— B[tr`ne Boris, ]ncepi s[ \ii cuv`nt[ri patetice!
N-aveam nici un chef de vorb[.
Obi=nuit s[ m[ asculte, Maier ]=i permise totu=i a doua fraz[:
— }mi pare r[u c[ pleci.
Era ultima ]n seara aceea. Cineva b[tu la u=[. }n tind[ se auzi
vorb[, apoi m[tu=a Maria.
— Ai oaspe\i, Radu Nicolaevici!
— A=a-i c[ te miri, strig[ ziaristul. |[r[ncu\a asta nu vrea s[
doarm[ sub un acoperi= cu mine! Unde ave\i aici Oficiul st[rii
civile?
Viorica ]i acoperi gura cu palma, r`z`nd:
— E=ti insuportabil, Pablo!
— Ai ]nceput s[ te adaptezi la mediu! observai eu.
— De ce, zise ea, =tiam c[ o s[-\i plac[ s[-mi faci un mic serviciu.
+i-apoi Safta n-are al doilea a=ternut...
— O, se bea coniac la \ar[! f[cu Pablo. Nu insista\i, mai mult
de-un pahar-dou[ nu servesc!
16 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

242 Aureliu Busuioc
Maier se ridic[ s[ ia din dulapul m[tu=ii Maria dou[ p[h[rele.
M[ bucuram c[ ziaristul r[m`ne la mine.
Habar n-am de ce m[ bucuram.
E drept c[ m-am sim\it ]ntotdeauna furat sau cel pu\in jignit
c`nd se-nt`mpla s[ v[d o femeie frumoas[ ]n societatea altcuiva
dec`t a mea, dar p`n[ la gelozie...
Aiurea!
Iona=cu se apuc[ s[-mi cerceteze biblioteca f[r[ umbr[ de jen[.
— Ia-te, b[ amigo, ce rarit[\i! Fii atent, Radule, perchezi\ioneaz[-m[
diminea\[, sunt cleptoman, mai ales la c[r\i...
Petrecur[m o or[ vesel[, a= spune chiar nea=teptat de vesel[.
Iona=cu era o antologie de umor universal =i un interpret excelent.
Maier ]l asculta, cu gura c[scat[, iar Viorica... Nu =tiu, n-o
puteam privi. Avem =i noi ceva, b[rba\ii... Pentru a doua zi, cum
era duminic[, hot[r`r[m o partid[ de v`n[toare ]n doi =i, cum
asupra adun[rii cre=tea amenin\[tor pericolul povestirilor v`n[tore=ti,
Viorica g[si c[ e timpul s[ se retrag[.
— Cine m[ conduce?
S[rii ]n picioare, singurul.
M[ jucase ca pe un copil ziaristul!
Mi se p[rea c[ Viorica z`mbe=te.
— Ah, Pablo, n-ar fi r[u s[ mai ei ceva lec\ii de bun[ cre=tere!
Lene=ule.
— Da ce, mi-am c`=tigat picioarele la loteria de stat ]n bani
=i obiecte? Trebuie s[ v[ educa\i cadre proprii de conduc[tori
acas[!
Gluma atenu[ pu\in gafa.
Nu-mi place s[ fac gafe.
+i nici ziari=tii nu-mi plac.
10 noiembrie.
...+i el =i-a petrecut s[rb[torile acas[!
Au tras o be\ie ]n ajun, cu so\ul Tamarei, a fost un scandal

Singur ]n fa\a dragostei
243
grozav, apoi a stat ]n cas[ trei zile! Mi se pare c[-i plac. Sigur c[
asta nu schimb[ nimic, dar ce fat[ nu s-ar sim\i ]n al nou[lea cer
s[ plac[! E poate =i o reac\ie la t[cerea inexplicabil[ a lui Pablo,
dar nu e numai at`t. Nu, nu e numai at`t! M[ surprind des
g`ndindu-m[ la el... E greu s[ fii femeie. Avem noi, femeile, obiceiul
s[ ne doar[ inima de to\i =i de toate, =i poate a=a a= explica
cele ce se petrec ]n mine. +i intui\ia a tot ce e bun ]n al\ii =i ascuns...
Cred c[-i lipse=te un punct de sprijin, ca s[ poat[ r[sturna
multe. Nu e o inteligen\[ comun[. Dar e dezechilibrat, e cople=it
de propriile contraziceri, e m[run\it de ele, scos din circuit. Nu =tie
precis ce vrea, e cu alte g`nduri =i idei mereu, =i toate, ]n fond,
sunt menite s[-l sus\in[ doar ]n propriii s[i ochi, nu s[-l inspire.
+i ]i lipse=te anume acel punct de sprijin, care trebuie s[ fie neap[rat
cineva. Un prieten. Un tovar[= ]n\eleg[tor =i plin de r[bdare, cum
doar o femeie poate fi.
S-ar p[rea (oare nu vreau s[ m[ ]ndrept[\esc fa\[ de mine
]ns[mi?) c[ nu m[ g`ndesc dezinteresat la d`nsul, dar te po\i oare
rupe de asemenea g`nduri, dac[ omul la care g`nde=ti nu \i-i indiferent?
La ce m-a= ascunde de mine: nu, nu mi-i indiferent. Cum
nu mi-i totuna ce se va alege de el.
+tiu c[ trebuie s[ plece.
E omul pentru care a= fi ]n stare de orice. Sunt sentimental[, da?
Oare nu ]ncerc ]n felul acesta s[ m[ autosugestionez, s[ m[
r[zbun pe Pablo?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
X
Cu o lovitur[ de ghionder, bine potrivit[, izbii barca ]n ascunzi=ul
din fundul ochiului acoperit de linti\[ =i m[ l[sai pe banca
umed[ de rou[.
Venisem mult prea devreme.
Luna mare =i ro=cat[, gata s[ scapete, crea, cu lumina ei

244 Aureliu Busuioc
p[relnic[, burguri =i foi=oare ciudate ]n grupurile de trestii
nemi=cate, iar lini=tea cosmic[ ce st[p`nea balta =i jocul stelelor
]n cre\ii apei veneau doar s[ ]ntregeasc[ ]n imagina\ie impresia
unei fantastice civiliza\ii moarte.
De c`te ori am tr[it senza\ia asta =i nu pot s[ m[ ]mpac cu
ideea a ceva obi=nuit.
G`ndurile, ba nu, sim\urile sparg coaja prezentului, se dezgolesc
=i fug undeva peste timp ]napoi =i r[m`i singur =i neputincios,
asemeni primului v`n[tor, ]n fa\a apelor, a lumii, a tainei,
+i ca ]nt`iul troglodit ridici ochii la stele =i...
A\i ]ncercat vreodat[ sim\[m`ntul acela de turbare, da, anume
de turbare, ce ]nlocuie=te ]ndat[ un altul, de uimire ve=nic[ =i
prosternare ]n fa\a a=trilor? Da, constela\ii, planete, galaxii, roiuri
stelare. Ani-lumin[, mii de ani-lumin[, miliarde de ani-lumin[.
Comete, nori cosmici, nebuloase spirale =i amorfe...
+i?
Ra\iunea le-a p[truns, le-a cercetat, le-a ]n\eles. Visul le-a
]nc[lzit =i le-a apropiat.
Dar m`na? Ochiul?...
Ca s[ le pip[i =i s[ urli: „Este!“?...
Niciodat[.
+tiu c[ sunt caraghios. A= putea s[ mai tr[iesc o mie de ani =i
s[ nu m[ nelini=teasc[ deloc faptul c[ n-am dat m`na cu ]nc[ dou[
sau trei miliarde de oameni pe care nu-i cunosc pe aceast[ planet[.
+i totu=i...
...C`nd luna sc[p[t[ =i stelele ]ncepur[ s[ p[leasc[, balta
prinse s[ se acopere de negur[ =i, ca la un semn, de sunete.
M[c[itul strident =i fluturatul fluierat al ra\elor mari, \ipetele
b[nuitoare ale g[inu=elor, \`r`itul ]ntreb[tor al c`rsteilor =i
tr`mbi\ele false ale st`rcilor se amestecar[ ]ntr-o cacofonie ]n
stare s[ m`ng`ie orice ureche de v`n[tor adev[rat. Unde line =i
lene=e anun\au c[ =i li=i\ele ]=i p[r[sesc ascunz[torile, pentru
b[l[cirile acelea g[l[gioase din preajma ]nt`rziatei lor plec[ri.

Singur ]n fa\a dragostei
245
Apoi lovituri de lope\i =i strig[tul chem[tor-radios:
— Radule, ehe-hei!... Tr[d[torule!...
Era Iona=cu. }ncercasem zadarnic s[-l trezesc, venise prea
t`rziu =i b[use prea mult.
— Singur?
— Eu l-am adus.
Nu m[ a=teptam: brigadierul. }mi p[rea bine, la o v`n[toare,
singur, te sim\i oarecum nefericit. Mai ales c`nd tragi bine, cum
era cazul meu.
— P[i a=a se face, musiu? M[ la=i s[ sfor[i ca s[ pierd frumuse\e
de petrecere?
— Dormi greu.
— Ca un om cu con=tiin\a curat[. Am trezit jum[tate de sat!
Am decretat stare de asediu.
Brigadierul r`se:
— L-am g[sit pe mal =i l-am luat cu mine.
— Nu =tiam c[ e=ti v`n[tor, brigadiere!
— Parc[ ai timp de-a=a ceva? }mpu=c mai mult p[s[rele pe
h`rtie.
Iona=cu interveni prompt:
— +i totu=i birocra\ia nu l-a ucis! Un aforism: ]n fiece om este
ceva omenesc! Bun[, nu?
Brigadierul ]l instal[ pe ziarist cu pu=ca gazdei mele pe-un
pop`nzac ]n col\ul opus al ochiului, apoi veni la mine.
— Aici e loc bun, ajunge pentru am`ndoi.
}n ve=nica noastr[ pasiune de a complica p`n[ =i cele mai simple,
elementar de simple lucruri, g[sim =i pentru ocupa\ia aceasta
a v`n[torii zeci de epitete =i explica\ii: interes sportiv, fug[ de
realitate, odihn[ pentru suflet =i altele care mai de care, c`nd e
vorba, ]n fond, doar de satisfac\ia ce-o dai unui instinct primar
=i nobil, cum nobil[, de=i crud[, e plimbarea de sear[ a unui leu
]n savan[. +i r[getul lui prevenitor cu t[lm[cirea: „Aten\ie, antilope
=i zebre, eu, leul, am ie=it la v`nat!“ ]=i afla un corespon-

246 Aureliu Busuioc
dent fidel ]n g[l[gia infernal[ ce-o ridica de cealalt[ parte a ochiului
Iona=cu, cu toate c[ avea s[ previn[ doar biete ra\e =i nu antilope...
— Ei, [ia, marii v`n[tori! C`nd ]ncepe odat[, c-am ]nghe\at?
— Cu gazetarul nu fierbi zeam[, observ[ brigadierul.
— S[ nu-l lu[m ]n seam[ =i se lini=te=te.
Primul stol trecu pe deasupra noastr[ pe nea=teptate, cu fluieratul
acela reactiv, =i cobor] peste trestii, la limpede. Erau din
cele venite, c[l[toare din nord.
— Eu ]n li=i\ele noastre nu trag. +i nici ]n ra\e, f[cu brigadierul.
— }n li=i\e nici eu, dar ra\ele cum s[ le cuno=ti?
— Nu =tiu, dar parc[ le cunosc...
— Te-a iertat nevasta?
Brigadierul r`se.
— N-am ]ntrebat-o... +i zici c[ pleci?
— Plec.
Dou[ ]mpu=c[turi r[sunar[ aproape concomitent, urmate de
r[cnetul lui Iona=cu:
— Cade! Vine! Cade peste voi!
Pe cerul ce abia ]ncepuse s[ se lumineze cre=tea un punct negru,
cu flutur[ri abia perceptibile pe de margini. Brigadierul l[s[
arma cu care se f[cuse una.
— Li=i\[. }i d[ pe de-a dreptul, ca un fier de c[lcat... Proaste-s,
s[racele.
Iona=cu url[:
— Este? A c[zut?...
}n aceea=i clip[ brigadierul lu[ la ochi =i dou[ ra\e mari se
f[cur[ ghem ]n aer, oprite de o putere nev[zut[ =i hain[ =i c[zur[
cu plesnet ]n trestiile de al[turi.
— Oho-ho, brigadiere! Ai reac\ia bun[!
— Este? se interes[ ziaristul.
— Ne mai l[ud[m =i noi c`te-oleac[, f[cu brigadierul. +tiu s[
trag =i pe-al[turi.
— Ce-a\i luat balta-n gur[, nu se putea ogoi Iona=cu. A\i
]mpu=cat ceva?

Singur ]n fa\a dragostei
247
De fapt juca rolul unui gona=: speriate de flec[reala lui, toate
zbur[toarele c`rneau spre noi.
— Ave\i dreptate, zise Iona=cu peste vreun ceas, c`nd zborul
de diminea\[ ]ncet[ brusc =i ne adunar[m pe pop`nzacul lui „s[
ne mai ]nc[lzim sufletul“ din prevederea brigadierului. Tot ce trebuie
]mpu=cat pe lumea asta se ]mpu=c[ f[r[ mult[ vorb[. }mi
place, m[ fac =i eu v`n[tor.
— Nu-i r[u pentru un gazetar, r`se brigadierul. V`n[toarea
asta te odihne=te =i te face mai bun. Iar gazetarii ]s oameni r[i.
— R[i, pentru c[ ne gr[bim. To\i oamenii care se gr[besc sunt
r[i, ori mai degrab[ ]nr[i\i. Numai c[ trebuie s[ v[ spun ]n mare
tain[ c[ toat[ gazet[ria mea... }ntr-un cuv`nt, m[ ocup mai ales
cu poezia...
— O, nu m[ putui eu st[p`ni, una dintre =tiin\ele inexacte?
— De ce? par[ el. E o modelare aproape matematic[ a sentimentelor.
La urma urmelor, num[rul de cuvinte e finit, iar poezia,
infinit[! Ca =i ]n matematica ta.
— Curios. O teorie nou[?
— Absolut inedit[ =i n[scut[ ]n acest moment. O patentez =i
pentru ]nc[ un pahar din sticla ceea v`nd patentul!
Brigadierul ]i ]ntinse garafa.
— Poate ne zici ceva?
— N-a= vrea s[ v[ stric diminea\a! Adic[ o strof[... Doar ca
s[-mi confirm teoria. Am n[scut-o acum, ]ntre dou[ ]mpu=c[turi.
Inspirat[ de v`n[toarea asta. Poftim, de=i e numai un ]nceput.
+i porni s[ recite cu glas c`nt[tor =i ochii pe jum[tate ]nchi=i:
— Probabil omul s-a n[scut cu aripi. De unde dar acest instinct
de zbor, s[ se adune-n stoluri c[l[toare, de cum ]ncepe vremea
lui cuptor?... Privi\i-i cum ]=i las[ cuiburi, scorburi, cum uit[
tot, alearg[ =i asud =i cum pot spune numai dou[ vorbe, infiora\i:
„La sud! La sud! La sud!...“
Prea tare nu mi-a pl[cut poezia niciodat[. Am citit doar minimumul
obligatoriu de poe\i mari =i am =tiut doar strictul abso-

248 Aureliu Busuioc
lut necesar de strofe =i versuri. A=a c[ nu m[ putea cuceri prea
lesne observa\ia =tiin\ific-just[ cu privire la descenden\a omului
dintr-un pterodactil, ]n ultim[ instan\[. Dar chestia cu modelarea
matematic[ a sim\urilor =i num[rul finit de cuvinte... Nu era
prost b[iatul! +i nu-i puteam r[m`ne dator.
— +tii, Iona=cule, m[ oprea ceva s[-i spun Pavel sau Pablo,
=tii, cu toate c[-\i recunosc patentul, a= fi vrut s[-\i expun o teorie
a mea, care prezint[ ceva tangen\e cu cele ce-ai spus. Un fel
de aiureal[, dar n-am comunicat-o ]nc[ nim[nui... Uite, dac[ e
s[ lu[m ca baz[ a tot ce exist[ particulele elementare, p[i =i
num[rul lor e precis, incomensurabil, drept, dar finit ]n Univers.
}n\elegi? Iar cum atomii sunt combina\ii a doar c`teva particule,
=i moleculele — un amestec de c`\iva atomi, pe l`ng[ faptul c[
ajungem la concluzia c[ fierul =i creierul sunt doar combina\ii
felurite ale acelora=i particule moarte =i ]n felul acesta =tergem
limita dintre mort =i viu, mai putem nota =i alt[ descoperire
nea=teptat[: c[ ]n Univers este o cantitate precis[ — uria=[, dar
finit[ — de ra\iune, poezie, idei, spirite... }n\elegi?...
Iona=cu m[ privi z[p[cit c`teva clipe, apoi ]ncepu s[ r`d[.
— Formidabil! +i zici c[ n-ai mai spus-o la nimeni?
— Nu.
— Nici s[ n-o spui! Po\i fi legat pentru idealism.
— De ce? Oare am zis eu c[ g`ndirea nu e un produs material,
un efect al unor combina\ii de particule materiale?
— Ai dreptate. Atunci ]nseamn[ c[ poezie, idei, bancuri pot
exista =i ]n afar[ de noi?
— Socoate!
Iona=cu r[mase pe g`nduri, apoi izbucni:
— E un sofism la mijloc, dar nu-l pot prinde. Fizica voastr[ a
]nnebunit lumea.
— Nu-i nici un sofism. E contrariul reducerii la absurd. A=
numi chestia „dezvoltarea la absurd“. Ce zici?
— Hm... }mi dai voie s[ m[ ocup de publicitatea acestei teorii?

Singur ]n fa\a dragostei
249
— Perfect. Onorariul pe jum[tate. Teoriile hr[nesc =i adap[
cam slab...
Ne str`nser[m solemn m`inile cu m[rturia brigadierului, care
ne ascultase ]n t[cere.
— +i acum, tovar[=i, cu teoria s[ mai facem oleac[ de practic[,
zise el, ridic`nd ra\ele =i invit`ndu-ne s[ lu[m loc ]n ambarca\ii.
Tii, ce zeam[ mai dregem!... +i cum zicea\i cu modelarea
aceea? +ti\i cum se modeleaz[ o zeam[?...
...Ei, or[=eni, care aduna\i ]n piepturile voastre supte toat[
microfauna p[m`ntului =i ]n timpanele voastre t[b[cite de
civiliza\ie — toate urletele metalului siluit! M[ prinde mila de
voi, care n-a\i v[zut niciodat[ stele goale =i mari, n-a\i tremurat
niciodat[ de imensa t[cere a firii =i n-a\i auzit niciodat[ cum trece
un v`nt pe trestii...
Ce ban s[ v[ cumpere at`ta bog[\ie ce se d[ruie numai =i nu
se pierde niciodat[?
Ce panoram[ s[ v[ ]ntoarc[ ochii la vremurile acelea trecute,
c`nd to\i, =i om =i pas[re deopotriv[, aveau dreptul s[ pun[ liber
piciorul pe p[m`nt =i s[ se apere cinstit!
„Probiabil, omul s-a n[scut cu aripi...“
...Era una dintre primele duminici ce le petreceam la Recea-
Veche.
+i aveam s-o regret.
Cu toate c[ discu\ia cu Iona=cu p[rea mai degrab[ lupta a doi
coco=i ]n prezen\a Vioric[i, care nu d[dea preferin\[ nici unuia.
Ori se pref[cea c[ n-o d[...
13 noiembrie.
...Dac[ n-ar fi venit!... Nu-l mai a=teptam, ]n mine eram de mult
]mp[cat[ cu g`ndul c[ nu mai e, c[ n-a fost, c[ nu va mai fi. +i a
venit. N-a sim\it nimic la ]nceput, o, Doamne, el s[ simt[?! Apoi a
]n\eles. Dar ce-avea s[ ]n\eleag[! A ]ncercat ]ndat[ s[ afle „obiectul“
=i, g`ndind c[ l-a descoperit, s[ m[ descoase. El s[ ]n\eleag[ c[ e ]n

250 Aureliu Busuioc
mine totul =i numai ]n mine? Ce importan\[ poate avea ceva concret,
precis, c`nd e vorba de suflet, de inim[? +i-apoi ce poate fi
precis? Oare eu =tiu? Oare nu a=tept =i eu pe cineva, care s[-mi explice
mie, eu s[ explic cuiva? Pablo, Pablo! Iart[-m[ c[ vorbesc a=a
cu tine, m[car ]n g`nd, iart[-m[ c[ m[ joc a=a cu tine, pentru c[
nu m[ joc, dar nu mai =tiu ce s[ fac =i ce s[-\i spun... Nici mie ce
s[-mi spun. E u=or s[ t[lm[ce=ti sim\urile, c`nd nici sentimente nu-s,
ci doar un presentiment al lor?...
+i, iart[-m[ iar, dar pentru mine ai venit tu? Nu pentru tine?
Ca eu s[ nu cred cumva... Eu simt, eu =tiu tot, Pablo! +tiu c[ nu
schimbi nici un cuv`nt din cele ce mi le-ai spus, dar trebuie s[ te
jertfe=ti?
Iart[-m[, te jignesc =i tu nici nu =tii m[car. E ur`t ce fac. Poate
c[ vreau s[ m[ ]ndrept[\esc =i...
Nu =tiu...
Pleac[, Pablo, pleac[! Fugi!...
XI
— Nu cunosc legile scrise sau nescrise ale ziaristicii, cred ]ns[
c[ ]n societatea noastr[ trebuie s[ ne conducem de normele etice
existente. Nu v[d de ce ar trebui s[ dezv[lui numele autorului.
— Ba nu, ziarele dicteaz[ aceste norme, cum tot ele formeaz[
=i opinia public[ ]n general. A=a c[... }n cazul acesta nu v[d de
ce a= p[stra a=a-zisul secret redac\ional, ripost[ Iona=cu. La urma
urmei, fl[c[ul acesta, Arma=u... da, Arma=u are dreptate, dup[
cum m-ai convins =i tu, =i Viorica. Iar dac[ directorul se leag[
de el...
— Dac[ se leag[ de el?...
— E un material ]n plus. Dup[ o a doua interven\ie a oric[rui
ziar nu =tiu s[ nu se fi luat m[suri.
— Dar la perioada de timp dintre cele dou[ interven\ii te-ai
g`ndit, chiar admi\`nd c[ toate vor fi cum pl[nuie=ti? S[-l
folose=ti adic[ pe t`n[rul acesta ca o momeal[ s[ prinzi lupul?...

Singur ]n fa\a dragostei
251
Iona=cu m[ privi superior:
— }n primul r`nd toate vor decurge dup[ un plan bine stabilit.
Una. Iar a doua, nu fi prea sentimental. Uneori scopul,
noteaz[, zic uneori, a=a c[ nu m[ confunda cu „Il Principe!“ —
scopul scuz[ mijloacele!
Adesea, c`nd ]mi place un om, m[ str[duiesc s[ nu-l p[trund
]n chiar tot ce spune. Probabil, din cauza c[ ]mi plac prea pu\ini,
iar ]n cazul acesta mai era =i altceva la mijloc...
— }ntre noi fie vorba, =eful e un pitecantrop =i ar fi ]n stare
s[ m[ asculte, chiar dac[ i-a= propune s[ publice un articol ]n
ap[rarea dragostei libere!...
— +i totu=i te-a= sf[tui s[ te mai g`nde=ti. B[iatul acesta ]mi
place. Nu s-a temut s[ isc[leasc[. Nu se teme de nimic. Dar...
dar de ce s[-l izbe=ti ]nc[ o dat[ de toat[ mizeria asta? E t`n[r
=i ar fi p[cat s[... s[ nu-l menaj[m...
La ce dracu’ m[ bag eu ]n chestia asta! Mai ales c`nd m[ aflu
cu un picior aici =i cu altul ]n viitorul luminos al unei activit[\i
noi pe alt t[r`m? +i dup[ doi ani de independen\[ relativ[ =i
neutralitate... cum s[-i zic? defensiv[! Poate-oi fi devenit ]ntradev[r
sentimental? Ba nu, dar fl[c[ul [sta, Arma=u... Oamenii
nu trebuiesc min\i\i. Dar =i adev[rul trebuie spus la vremea lui!
+i un adev[r poate avea efectul unei minciuni, c`nd pic[ ]n m`ini
nedibace... Cum a= fi vrut s[ fie ars[ canalia aceasta, Sp`nu, cum
a= fi dansat pe cenu=a lui, de=i prostia =i meschin[ria pot imita
]ntru totul nobila pas[re Phoenix... Poate ar fi trebuit s[ m[
g`ndesc mai demult la lucrul acesta =i s[ m[ g`ndesc activ?...
— B[tr`ne, m[ tip[ri pe um[r Iona=cu, b[tr`ne Radu, sus nasul
=i las’ pe neica! Nu-s un boboc. Facem totul cum scrie Ecleziastul:
iar celor buni =i drep\i... Ha!...
Ne ]ndreptam spre =coal[. Ploaia revenise, dar prea pu\in insistent,
mai mult un fel de pulbere umed[ =i rece.
— Bun[ v`n[toare, ai? Dar ]n general plicticoas[-i via\a la \ar[,
b[tr`ne. S[ te ]mpu=ti de splin, nu? O lun[-dou[ de exotic[ mai

252 Aureliu Busuioc
merge, dar o via\[!.. Cum m[ ]nv`rt de locuin\[ \i-o suflu pe Viorica.
T[cu o clip[ ca s[ m[ cerceteze. Ce zici, fat[ bun[, ai? Voiau
s-o ia [ia de la „Inturist“, n-a vrut ea. Caraghioas[ foc, idealist[.
Habar n-ai ce inim[ are. S-a n[scut ]n Siberia, dar arde. S-a ]ntors
numai cu m[-sa. Taic[-s[u a l[sat pielea acolo. I-au deportat ]n
patru’=’unu, s[ mori de r`s: era grefier =i l-a pictat un vecin de
procuror!... }i pl[cea casa...
}n fond ce =tiam eu de Viorica?
C[ pred[ franceza. Una. C[ e o fat[ destul =i nea=teptat de
inteligent[. Dou[. C[ =tie ce vrea =i se ia de piept =i cu dracu
dac[ simte c[ are dreptate. Trei...
C[ picase ]n mijlocul nostru ca o firimitur[ de drojdie ]ntr-un
aluat ce-a prins imediat s[ dospeasc[... Da, anume asta o =tiam
mai bine =i m[ interesa. Curios cum poate un mic impuls rostogoli
o st`nc[ mare!
Ar[ta ca un flutura= ce se bucur[ de soare =i flori, de=i vedea
prea bine cu ce ochi o privesc alde Sp`nu =i Tamara. Cu ce drept,
adic[, vine mielul [sta s[ ne tulbure izvora=ul? Ori mai precis
— b[ltoaca?
Ascult[, Iona=cule, o s[-\i fie greu cu feti=cana asta, dar, ]ntre
noi fie vorba, te invidiez. Auzi, te invidiez!
— O chestie delicat[, b[tr`ne. Iona=cu m[ opri =i m[ prinse
de-un nasture. Zice c[-i place aici =i nu-mi spune nimic hot[r`t
c`nd ]=i ia patul ei =i vine. Poate-mi dai o m`n[, adic[ o vorb[
de ajutor?
Era, totu=i, un copil mare b[iatul.
— +i eu sunt pe punctul de plecare.
— A-a! Felicit[rile mele. La noi?
Mi se p[ru c[ se ]nsenineaz[.
N-aveai motive de b[nuieli, tinere!
Nu mai schimbar[m nici o vorb[ p`n[ la =coal[.
Contrar a=tept[rilor ]mi urm[ sfatul, nu divulg[ nimic. Cu
Sp`nu avu o discu\ie ]ndelungat[, dar, probabil, diplomatic[,

Singur ]n fa\a dragostei
253
pentru c[ directorul ar[ta foarte satisf[cut. }n aceea=i zi plec[.
Asistase la c`teva lec\ii =i ]nainte de a se urca ]n autobuz (Viorica
insistase s[ merg =i eu s[-l conducem), ne f[cu din ochi
=mecher:
— E simplu ca bun[ ziua! Nu e nevoie de nici o filozofie, e
nevoie de un ciomag! Urm[ri\i presa republican[ a tineretului!
— Vesel b[iat, zisei eu dup[ ce autobuzul disp[ru.
— Da, vesel, zise Viorica.
— C`nd juc[m nunta?
Ea nu-mi r[spunse.
Ploaia conteni brusc, se ar[t[ soarele, de=i destul de rece =i palid.
— Hai ]nspre p[dure, propuse ea.
Toamna =i frigul potolesc spiritele exaltate, le a=az[, dac[
apar\in unor poe\i, la mesele de scris. Mie ]ns[ toamna nu-mi
place dec`t la v`n[toare. Nu-mi prea sur`dea o asemenea plimbare.
Pornii al[turi de ea ]n t[cere. P[durea ]nconjoar[ satul pe
jum[tate =i vara e un loc de refugiu excelent. Acum st[tea ar[miebrun[,
destul de mohor`t[. O luar[m peste-un c`mp de lucern[,
pe la marginea p[durii. Roua nu se ridicase =i cur`nd ]mi sim\ii
ghetele ude.
Viorica p[rea s[ nu se sinchiseasc[ de asemenea fleacuri.
— E un b[iat bun, zise. E foarte superficial, prea se joac[ de-a
via\a. N-a avut ocazia s[ dea cu nasul ]n ea... Te miri, probabil,
Radule, vorbesc a=a mai mult s[ m[ controlez, dec`t s[ afirm.
C`nd e un sentiment la mijloc, ad[ug[m mult din noi celui pe
care ]l iubim, =i ]ntr-un fel ne iubim pe noi ]n=ine... Vreau s[ =tiu
dac[-l iubesc sau e pur =i simplu sentimentul acela care te ]ncearc[
fa\[ de mul\i oameni c`nd e=ti departe de ei...
Nu sunt prea sigur c[ e ]ntr-adev[r a=a procesul pe care ]l numim
conven\ional dragoste, altfel ar trebui s[ iubim toat[ lumea.
Po\i atribui oricui calit[\ile ce-\i plac, po\i ]nchide ochii la una,
la alta, =i, poftim, pe p[m`nt pace =i ]ntre oameni bun[ ]nvoire!

254 Aureliu Busuioc
T[ceam. La ce-a= fi contrazis-o? }n chestiuni de astea e periculos
s[ fii consilier chiar \ie ]nsu\i... Eu personal m-am ciocnit
de dragoste altfel, f[r[ prea mult[ filozofie, =i acum c`nd ]ncerc
s-o recapitulez =i s-o desfac buc[\ic[ cu buc[\ic[, abia ]mi dau
seama c[ n-am ce ]n\elege din tot ce-a fost. E un proces mult
prea simplu, probabil, ca s[-l putem p[trunde at`t de u=or =i de
cele mai multe ori lu[m drept dragoste cu totul altceva. Bine-
]n\eles dac[ exist[ dragoste ]n general! Miorl[iturile siropoase
ale unui Tristan sau jalnicele lamenta\ii ale unui Orfeu, ce ni s-au
servit =i ni se servesc toat[ via\a de etalon, sunt ni=te basme de
adormit copiii... Dac[ exist[ dragoste cu adev[rat, nu ]n ra\iune
trebuie c[utat[. Dar o c[ut[m anume aici cu ]nc[p[\`narea unui
miop ce nu-=i vede ochelarii pe nas, =i ne trezim ]n preajma
b[tr`ne\ii cu surpriza c[ n-am ]n\eles lucrurile cum ar fi trebuit
s[ le ]n\elegem... C[ am respectat formule care nu trebuiau respectate,
c[ am adus jertfe unor idoli ce trebuiau dobor`\i =i c[
urm[m s[ propov[duim ce ni s-a propov[duit =i nou[...
+i dac[ e c[utarea motorul ]ntregii vie\i, de ce singurul domeniu
]n care c[utarea e interzis[ =i ]nfierat[ e dragostea?
Dragostea...
— Simt, intui\ia ]mi spune, c[ nu e omul pe care-l caut, dar
judec ]n fel =i chip =i ajung la concluzia c[ e totu=i el. Vorbesc
aiurea, da?
N-aveam de ce-o cru\a.
— Da, vorbe=ti aiurea. Nu de tine =i el e vorba, de el =i ea.
Ve=nicii. De=i, ]n fond, dup[ p[rerea mea, e de o sut[ de ori mai
bine s[ faci o prostie dec`t s[ nu faci nimic. Dar s-o faci din inim[
=i nu din calcul...
— |i se pare c[ sunt prea calculat[?
— Da.
Mergeam ]ncet, la distan\[, ea normal, eu leg[n`ndu-m[ pe
fiecare picior.
Viorica m[ ]ntreb[:

Singur ]n fa\a dragostei
255
— Ai iubit vreodat[, Radule?
— Dac-am iubit? Da. Adic[ nu. Adic[ nu =tiu. +i dac-a= fi iubit?
— Voiam s[ =tiu ce om e=ti.
— A= putea s[ inventez povestea unei dragoste uria=e!
— Perfect. N-ai putea inventa altceva dec`t ce-ai fi tr[it ori ai
fi dorit s[ tr[ie=ti!
— Acum a= putea n[scoci contrariul!
— A= inversa lucrurile =i a= ajunge la acela=i rezultat!
— Nu =tiu, Viorico. Nu =tiu nimic. Probabil c[... Vrei s[-\i spun
o chestie, nu prea delicat[!... }n sf`r=it, ]n sat aici e un mo=neag,
o rud[ de-a gazdei mele, unul mo= Mocanu. St[team ]ntr-o zi, ]l
ascultam filozof`nd =i-mi zice el deodat[: „+tii matale de ce m[
minunez eu mai mult? C[ a venit tehnica asta, apoi tot trebuia
s[ vie, c[ nu cred oamenii ]n Dumnezeu, apoi tot trebuia s[ se
schimbe lumea, da iaca fl[c[ii apuc[ fetele de \`\e, tot a=a cum
f[ceam =i eu c`nd eram fl[c[u...“ Simplu, nu-i a=a?
— Vrei s[ spui...
— Nu vreau s[ spun nimic. Hai s[ vorbim despre altceva. Uite,
despre stejarul [sta, de exemplu, vrei?
Ea accept[ jocul, z`mbi:
— Are o sut[ de ani.
— Pu\in. Are dou[ sute.
— Are dou[ sute de ani.
— E stufos. La umbra lui nu cre=te nimic.
— E un clasic. Membru al academiei stejarilor...
— Str`mb, noduros, dar voinic =i s[n[tos...
— M[re\...
— Trufa=...
— Vanitos...
— +i tiran...
Viorica m[ opri s[ adaug ceva. Zise:
— Radule, ia te uit[ la p[dure!
Era o p[dure ca toate p[durile.

256 Aureliu Busuioc
— Dar uit[-te mai bine. Copacii!
Erau drep\i ca ni=te lum`n[ri, ]nal\i =i egali. Ca ghimpii unui
arici. N-a= fi putut alege de reper nici unul, to\i erau la fel.
— E un colectiv, Radule. Drep\i =i seme\i, pentru c[ tr[iesc
]mpreun[, se ajut[ unul pe altul.
— A= spune mai degrab[ c[ se ]ntrec unul pe altul =i vai de
capul celuia ce r[m`ne ]n urm[! Concuren\a!...
— +i din cauza aceasta sunt prea pu\ini cei ce r[m`n ]n urm[.
}n marea lor majoritate sunt s[n[to=i =i puternici!
— +i uniformi...
— Dar frumo=i! Nu-\i spune nimic lucrul acesta?
Nu-mi spunea nimic.
— Nu te g[se=ti ]n stejarul acesta, str`mb =i cioturos, ]n afar[
de p[dure, singuratic ca un ostracizat?
— Poate. Dar o s[ m[ doboare furtuna ]n cel mai r[u caz =i
nu toporul t[ietorului de lemne... Ori poate n-o s[ m[ doboare
furtuna.
— Original! Dar ia seama: nici propria ghind[ nu r[sare la
r[d[cina ta. E umbr[... +i trist... At`t de trist!...
O prinsei de umere =i o ]ntorsei cu fa\a la mine. M[ privi
mirat[, nedumerit[. }i luai capul ]n palme =i o s[rutai lung. Nu
se ]mpotrivi. Se f[cuse mic[ =i a=a de slab[ ]n bra\ele mele. }mi
desf[cu m`inile ]ncet =i zise cu glas tremurat:
— De ce, Radule?
Era singura ]ntrebare la care nu puteam r[spunde. St[team
]n fa\a ei f[r[ s[ pot scoate o vorb[.
}=i l[s[ m`inile. Avea ochii umezi =i obrajii ro=ii.
Nu =tiam de ce. }mi pl[cea? Da, ]mi pl[cea. Era, probabil, femeia
aceea pe care ar fi trebuit c`ndva s-o ]nt`lnesc. Dar nu m[
preg[tisem s-o ]nt`lnesc. +i nici nu m[ str[duiam s-o ]nt`lnesc.
+i ]n care nici nu credeam. Ori m[ str[duiam s[ nu cred. Ori
poate nici nu era femeia aceea... Nu =tiam de ce. Nu ]n\elegeam
nici eu.

Singur ]n fa\a dragostei
257
Ea se ]ntoarse =i porni cu pas ]ncet, apoi mai repede, tot mai
repede spre drum, peste lanul de lucern[ ud de rou[.
Voiam s-o strig, s[ alerg din urma ei =i s-o ajung... M[ rezemai
cu spatele de stejar =i aprinsei o \igar[.
Flac[ra chibritului ]mi arse degetul.
Ce-aveam s[-i spun dac-a= fi strigat-o sau a= fi ajuns-o din
urm[?
C[ mi-i dor de-un om? Nu-mi era dor de nici un om. Nu-mi
era dor nici m[car de mine.
Pentru prima dat[ m[ trezisem singur ]n mijlocul pustiului
din mine =i pentru ]nt`ia oar[ vedeam c`t de ]ntins e.
Oazele cu =ipote de ap[ =i palmieri lunecaser[ undeva, dincolo
de orizont, =i numai nisipuri toride, f[r[ ]nceput =i sf`r=it,
se ]ntindeau monotone =i sterpe.
Undeva, ca o fata morgana r[s[reau din c`nd ]n c`nd ochii aceia
verzi sau alba=tri, umezi, =i ]ntrebarea aceea =optit[ „de ce?“
Nu =tiam de ce.
Nu =tiam nimic, nimic...
15 noiembrie.
...Odat[, acolo, aveam vreo cinci ani, m-am dus cu al\i copii s[
adun[m poame — „kliukva“ ]i spunea, nu =tiu cum ]i zice ]n limba
noastr[. Ne-am ad`ncit ]n p[dure, iar eu m-am r[t[cit. Ce spaim[
am mai tras! Am fost g[sit[ pe la miezul nop\ii, adormisem sub un
pin, pe ni=te mu=chi. Ie=ise tot satul s[ m[ caute. Oameni aduna\i
din toate col\urile lumii, ]nt`mpl[tor aduna\i la un loc, dar lega\i
de-aceea=i durere. Au s[rit to\i ca unul: se pierduse un copil!
Cine s[ m[ caute acum =i s[ m[ g[seasc[! Nu mai sunt copil. +i
m-am r[t[cit. }n propriile sim\[minte m-am r[t[cit. Pablo s-a dus.
Definitiv. Nu e al meu! Nici eu a lui! Strig, ca s[ m[ conving, dar
nu =tiu! Vreau s[ m[ ]n=el poate... Radu, Radu e omul ce l-am
c[utat! +tiu prea bine =i nu cred. Nu vreau s[ cred! M[ iube=te
17 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

258 Aureliu Busuioc
sau nu? M[ iube=te. Nu poate s[ nu m[ iubeasc[! Oamenii care
nu iubesc nu sunt ca el!
La ce bun m-a= ascunde? }l iubesc. El se teme. Pentru mine se
teme! Se controleaz[, se analizeaz[ ca s[ nu fac[, pentru mine! s[
nu fac[ un pas gre=it! }n trei zile am tr[it o via\[ =i am nevoie de-o
alt[ via\[ ca s[ ]n\eleg ce-am tr[it! Sunt ca ame\it[, biat[! }n
aceea=i zi c`nd l-am s[rutat pe Pablo la plecare am ]n\eles tot. Tot!
A fost o izbucnire, ca o revela\ie. +tiam, sim\eam, b[nuiam undeva
]n ad`nc totul, totul, dar m-a g[sit descoperirea nepreg[tit[ =i slab[.
}nsp[im`ntat[! +i nu mi-i ru=ine c[ nu mi-a fost ru=ine de mine,
de propria con=tiin\[!
M[ iube=te?
Dar ce ]nsemn[tate are: eu ]l iubesc! }l iubesc!
Nici ]n noaptea aceasta n-o s[ dorm. Azi l-am v[zut ]n treac[t.
Doamne, dac-ar fi f[cut un pas spre mine, a= fi c[zut! Nu ]n\eleg
nimic, trebuie s[ m[ g`ndesc, s[ m[ g`ndesc!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XII
C`nd stau c`teodat[ s[ m[ g`ndesc serios la mine =i cei ce
m[ ]nconjoar[, nu-mi pot g[si nicidecum at`tea p[cate, c`te a=
fi ]nclinat s[-mi atribui singur.
Ca pedagog n-a= putea spune c[ sunt r[u: elevii \in la mine,
le place tonul u=or ironic pe care-l p[strez ]n discu\iile cu ei, =tiu
materia bine =i o studiaz[ cu pl[cere. Ca om m[ =tiu normal, =i
]n rela\iile cu oamenii corect. Nu pot suferi prostia =i-mi bat joc
de ea, dar nici at`t de caraghios nu-s ca s[ pornesc o cruciad[
]mpotriva ei: la ce bun s[-\i consumi nervii pe chestiuni dezn[d[jduite!
Ca membru al unui colectiv e alt[ g`sc[: c`nd ideile =i
tendin\ele lui corespund cu ale mele, sunt cu el; c`nd avem
p[reri felurite, sunt eu. Un colectiv nu trebuie s[ presupun[ lichidarea
personalit[\ii, aducerea la acela=i numitor. Iar c`nd

Singur ]n fa\a dragostei
259
]nt`mplarea ]ncheag[ un colectiv de talia celuia ]n care m[ ]nv`rt de
doi ani, cu at`t mai pu\in a= avea motive s[ m[ ]ncadrez ]ntr-]nsul.
Via\a e prea scurt[ ca s-o tr[ie=ti ]n am[nunte, ]n m[run\i=uri,
via\a, ca s-o tr[ie=ti toat[, trebuie s-o cuprinzi ]n linii mari =i detaliile
s[ le concentrezi doar ]n direc\ia loviturii principale: a scopului
ce \i l-ai pus.
Iar dac[ e vorba s[-mi aflu numaidec`t un p[cat, eu ]l v[d
anume pe acesta: abia la dou[zeci =i =ase de ani am ajuns s[-mi
formulez precis un principiu de via\[, cu inten\ia ca mai departe
s[ m[ c[l[uzesc numai de d`nsul.
Dar cine ]mi imput[ acest p[cat?
Mi se spune c[ sunt un individualist.
Sunt un individualist.
Dar oare a= fi un neindividualist dac[ m-a= v[rsa cu ochii ]nchi=i
]n bra\ele unui Sp`nu, sau ale unui Pintea, sau ale unei Tamara,
s[ accept interesele lor =i principiile lor, ori, mai bine, lipsa lor
de principii? Sunt individualist ]n m[sura ]n care i-am l[sat =i-i
las s[-=i fac[ mendrele cum le place, doar ca s[-mi pot vedea de
treab[ ]n pace =i lini=te. Aici am p[c[tuit, e drept, =i are dreptate
brigadierul, e singurul care mi-a spus un adev[r ce-l b[nuiam doar,
nu-l =tiam.
+i totu=i, admi\`nd c[ nu m-a= fi limitat la mici ]n\ep[turi, ci
m-a= fi apucat, ]n mare, s[-i pun la punct, s[ lupt cu ei, s[-i birui
p`n[ la urm[, ce mare br`nz[ a= fi f[cut? Interesele meschine
merg m`n[ ]n m`n[ cu prostia, iar din societate oricum nu i-a=
fi eliminat: i-a= fi obligat doar s[-=i schimbe p[rul, nu =i n[ravul.
Adic[ am dat ]napoi ]n fa\a greut[\ilor, cum se spune, m-am
declarat ]nvins, am renun\at la lupt[. Ba nu! }n matematicile mele
am ce spune, =i voi spune! Am renun\at la o lupt[ inutil[, e drept,
dar m-am angajat ]n alta, unde victoria mea e mai necesar[! Suum
cuique! Nu m[ consider un fatalist, am pur =i simplu dreptul s[
privesc lucrurile ]n fa\[ =i s[-mi aleg singur drumul.

260 Aureliu Busuioc
+tiu, nu po\i tr[i ]n afar[ de societate, respectiv trebuie s[
accep\i legile ei. Da, dar c`nd legea intr[ ]n contradic\ie m[car
cu un singur fapt, e oare dreapt[ legea?... +i e foarte problematic
de altfel c[ lupta, pe care a= fi declarat-o aici, ar fi fost ]n\eleas[
a=a cum trebuie ]n\eleas[ =i c[ rezultatele ei ar fi fost cele scontate.
E o formul[ at`t de comod[, c`nd vrei s[-l pui pe cineva la
punct: adic[ tot corul c`nt[ fals, el unul c`nt[ corect!
Cam a=a mi s-a spus la sec\ia raional[ de ]nv[\[m`nt la vreo
trei luni dup[ ce-mi luasem ]n primire postul din Recea-Veche...
La urma urmei, lupt`nd pentru ceva, trebuie s[ te impui ca
s[ ai dreptate.
Explica\ia matematic[ a provenien\ei =i dezvolt[rii protuberan\elor
din nebuloasele difuze se programeaz[ acum pentru
calcul. O, ]nc[ o lun[, ]nc[ dou[ =i una dintre cele mai ]nc[p[\`nate
pete albe, care nu vor s[ se supun[ nici lui Newton =i
nici lui Einstein, va trece din sfera discu\iilor speculative ]n cea
a teoremelor demonstrate, ca s[ ]ntregeasc[ p`n[ la armonie cea
mai m[rea\[ construc\ie a secolului nostru — teoria general[ a
c`mpului! O c[r[mid[ la temelia acestui edificiu, o c[r[mid[ pe
care va fi s[pat numele meu!
Vanitate?
Numi\i-o cum vre\i.
Noroc?
Nu! Eu, omul care m-am m[run\it aparent ]n tot felul de fleacuri,
care am f[cut tot ce fac oamenii normali, ba mai mult: ca
s[ mi se poat[ spune c[ nu m-am uitat dec`t ]n treac[t =i la
p[m`nt =i la cer, am reu=it ceea ce n-au putut reu=i sute al\ii!
Noroc? Nu. Am =tiut s[ m[ uit ]n mine, da, am =tiut s[ m[ v[d
p`n[ ]n cele mai t[inuite ad`ncuri, s[ trec peste tot ce se nume=te
am[nunt, fie chiar neetic am[nuntul, din punct de vedere al
conven\ionalismelor stupide de care ne mai \inem. Am =tiut s[
m[ dezgolesc, s[ las miezul gol =i s[-l v[d. A fost, recunosc, un
proces incon=tient, dar nu ne petrecem oare trei sferturi de via\[

Singur ]n fa\a dragostei
261
]n subcon=tient? G`ndurile se nasc ]n gur[, c`nd e vorba de cea
mai mare parte a omenirii, ]n ra\iune, c`nd e vorba de o parte
mai mic[ a ei, =i ]n subcon=tient, c`nd e vorba de omenirea ]n
]ntregime!
Dar c`\i ]=i pot arunca ]n a=a fel coaja, ca s[ r[m`n[ numai
s`mburele a tot ce e numit g`nd, deci adev[r?
Mi-a fost greu s[ ajung la aceast[ concluzie, n-am avut dovada
concret[, palpabil[ a ei. Acum o am. Acum ]mi pot permite
luxul s[ comit con=tient totul, pentru c[ =tiu: tot ce poart[ amprenta
con=tientului, a ra\iunii, a g`ndirii logice nu e altceva dec`t
descoperirea proceselor acelora haotice =i alogice, ce se petrec
]n subcon=tient, =i care nu pot s[ nu coaguleze dac[ sunt bine
alimentate. Ra\iunea nu poate dirija aceste procese, ea trebuie
doar s[ le furnizeze materia prim[ =i s[ p`ndeasc[ momentul
c`nd ]ncep cristaliz[rile. +i s[ ]ntind[ apoi pe palm[ cristalul acesta,
s[-l arate tuturor =i s[ strige cu fals[ uimire =i modestie: evrica!
Eu am descoperit! }nc[ o lun[-dou[ =i voi striga la fel:
— Eu am descoperit!
N-am descoperit nimic. Am =tiut doar s[ m[ uit ]n mine...
}n\eleg: toate sunt mult mai simple dec`t ]ncerc[m uneori s[
ni le complic[m, cu sau f[r[ voin\[. P[catul cel mare e ]ns[ c[
tr[im singuri =i c[ nu prelu[m niciodat[ experien\a trecut[ dec`t
]n lucruri mici, ]n cele mari facem mereu o confruntare de
experien\e. Dac[ ne-ar fi via\a doar un lan\ de reflexe condi-
\ionate: asta frige, asta ]n\eap[, asta ]nc[lze=te sau m`ng`ie, ne-ar
fi mult mai u=or. Dar pentru c[ suntem egoi=ti, nu putem accepta
asemenea lucruri. Curiozitate, sete de cunoa=tere — pune\ile
toate pe seama egoismului: vreau s[ v[d — pentru mine!
Vreau s[ =tiu =i s[ cunosc — pentru mine! Totul e pentru mine,
totul e al meu =i numai al meu!
Vreau s[ cunosc acest om? Da, vreau s[-l cunosc. Pentru mine.
L-am ]ndr[git? Da. Dar pentru mine. +i nu pe el l-am ]ndr[git, ci

262 Aureliu Busuioc
pe mine ]nsumi ]n el, sim\[m`ntul pe care l-am pus ]ntr-]nsul =i
care ]mi apar\ine e al meu, =i pe care vreau s[-l am mereu al[turi!
Ce m-a legat de Lida =i m[ mai leag[! Dragostea? Fleacuri.
Mofturi, a=a cum e dragostea ]n\eleas[ =i explicat[ ]n manuale
=i discu\ii. Am spus de Lida: e o lume ]n care m-am descoperit
=i care ]mi apar\ine. A fost un p[m`nt necunoscut pe care am
debarcat =i l-am colonizat cu tot ce e al meu. Apoi a urmat deziluzia:
lumea nu era descoperirea mea. Egoismul meu s-a r[zvr[tit.
El nu putea recunoa=te ]nfr`ngeri =i era ]nfr`nt. +i dac[
am plecat, n-am plecat ]n ]ntregime. Biruin\ele se uit[, ]nfr`ngerile
nu. R[m`ne setea de revan=[, ca s[ po\i spune c`ndva cu
fals[ uimire =i modestie: am biruit!
Cei doi ani, c`t a ]ncercat o ]mp[care, au fost de fapt o lung[
revan=[, crud[, stupid[, dar o revan=[, nu o biruin\[. Orice victorie
care nu e imediat[ e o ]nfr`ngere, =i asta m[ mai leag[ de
Lida.
Ea e mai sus ca mine, ea m-a biruit =i con=tiin\a acestui fapt
va fi puntea ve=nic[ ]ntre mine =i d`nsa, puntea pe care am ars-o,
dar care nu s-a pr[bu=it =i ne va uni mereu.
Lida era ]n mine, dar a trebuit s[ apar[ acest t`n[r ziarist, ca
s[-mi dau seama c[ exist[ =i Viorica.
O interdependen\[ dialectic[!
O iubesc.
Acum ]n\eleg precis c[ o iubesc. Au cristalizat procesele ce se
petreceau acolo, undeva. Era nevoie doar de un catalizator, =i
iat[ cristalul ]n palm[.
Dar nu pot, nu vreau s[ strig: evrica!
O iubesc, pentru c[ e mult mai simpl[ dec`t mine, deci mai
ad`nc[, =i nu voi putea recunoa=te niciodat[ acest lucru.
O iubesc, pentru c[ m[ iubesc ]ntr-]nsa, =i a= vrea s-o am
al[turi, cum ai mereu la ]ndem`n[ un stilou sau o idee, =i n-am
s[ m[ pot debarasa niciodat[ de g`ndul acesta ]ngrozitor.

Singur ]n fa\a dragostei
263
Ce =tiu eu, la urma urmei, de mine? M[ =tiu chiar a=a cum
mi se pare c[ m[ =tiu?
+i dac[ m[ iubesc ]n ea a=a cum m[ iubesc acum, am s[ m[
mai pot iubi cu aceea=i patim[, c`nd am s[ m[ =tiu sau am s[
m[ descop[r altul?
Nu ]n\eleg nimic.
O iubesc, pentru c[ o iubesc!
19 noiembrie.
...M[ simt undeva ]ntre vis =i via\[. Mai zilele trecute mi-a expus
felul cum trateaz[ el „nuvela“ aceea din Biblie cu so\ia lui Lot
=i gestul ei fatal, ]n timp ce fugea cu b[rbatu-s[u din Sodoma: nu
]n st`lp de sare s-a pref[cut femeia, ci ]n monument! Un monument
etern =i m[re\ durat celei mai nobile porniri omene=ti: setea de
cunoa=tere! De ce adic[ ar fi luat drept liter[ de evanghelie cuv`ntul
Domnului, f[r[ nici o ]ndoial[, f[r[ s[ cunoasc[ adev[rul prin proprie
experien\[?...
M[ g[se=te una dintre pu\inele ei urma=e, care nu i-au redus
gestul la o simpl[ =i vulgar[ curiozitate feminin[... M[gulitor!
+i totu=i, c`t a= vrea, c`t de tentat[ m[ simt s[ ]nchid ochii =i
s[ p[=esc ]n urma lui orbe=te, f[r[ s[-mi ]ntorc privirile ]nd[r[t!
Chiar de-ar fi s[-i contrazic teoria!... Ah, ve=nicele lui teorii! +i
aceea cu specia uman[ ce degenereaz[, =i toate celelalte! Le pl[m[de=te
]n serie, ]n joac[, =i se leap[d[ de fiecare dintre ele de ]ndat[
ce n[scoce=te o alta nou[! O joac[, un „exerci\iu pentru m`na
st`ng[“, cum le zice el.
}l ]n\eleg. E un protest, da, protestul unei min\i prea vii =i unei
fantezii prea bogate, condamnate la o lips[ de activitate ce nu le
este proprie. +i teama ]n acela=i timp, teama incon=tient[ de a c[dea
]n comun, teama de a-=i revedea pozi\iile =i principiile de via\[.
„Sunt o ma=in[ excep\ional[, c[reia ]i lipse=te un operator c`t
de c`t ca lumea“, glume=te el.
M[ tem s[ nu fi pus prea mult adev[r ]n aceast[ glum[...

264 Aureliu Busuioc
+i totu=i...
Nu ne ]nt`lnim, ca dup[ o ]n\elegere tacit[. Dar ne vedem zilnic
la =coal[. L-am ascultat azi, ]i explica lui Pintea deosebirea dintre
semidoc\i =i autodidac\i. Pintea i-a str`ns m`na =i s-a declarat un
semidoct cu diplom[. P`n[ =i Maier a r`s!
Nu pot s[ m[ g`ndesc la nimic =i la nimeni. +i nici nu vreau s[
m[ g`ndesc...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
21 noiembrie
...Iart[-m[, Pablo. Nu sunt a ta =i n-am fost niciodat[. Te-am
min\it, cum m-am min\it =i pe mine... +tiu c[ o s[ te doar[, dar
=tiu la fel de bine c[ o s[-\i revii u=or =i repede. Poate asta e =i cauza
principal[ c[ n-a= fi putut fi a ta...
De-a= avea puteri s[-\i scriu! Dar trebuie s[ le am...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XIII
B[tui la geamul ei ]ncet, de parc[ m-a= fi temut s[ m[ aud =i eu.
Nu =tiam cum ajunsesem acolo.
}l rugasem pe Maier s[ m[ a=tepte c`teva minute =i ie=isem
aproape dezbr[cat.
Era o noapte rece, cu stele rare =i mici.
U=a se deschise f[r[ zgomot =i la lumina pu\in[ a cerului ]n
prag r[s[ri silueta ei alb[ =i estompat[.
R[mase tremur`nd, cald[, la pieptul meu =i m[ duse a=a ]n
od[i\a cu fotografii ]ng[lbenite =i cu icoane.
Nu puteam vorbi nimic.
Nu m[ ]ntreb[ nimic.
St[tea a=a lipit[ de mine, str`ns, de parc[ s-ar fi temut c[ pot
pleca.

Singur ]n fa\a dragostei
265
}i s[rutam ochii, p[rul, g`tul ca ]ntr-o uitare =i-i =opteam numele...
St[tea culcat[ pe bra\ul meu. +tiam c[ nu doarme. Sim\eam.
}n geam b[tea o umbr[ alb[, probabil r[s[rise, t`rzie, luna.
— Viorica, o strigai. Hai s[ plec[m de-aici. Sau s[ r[m`nem
aici. Am`ndoi. S[ ne ridic[m =i noi o c[su\[ cu pomi =i gr[din[
=i s[ nu ne s[tur[m niciodat[ unul de cel[lalt.
Nu r[spunse.
— Zilele acestea iau divor\ul. +i Academia m[ poate a=tepta...
Ori s[ plec[m. Dac[ n-ai s[ te po\i aranja nic[ieri, ai s[ m[ a=tep\i
]n fiecare zi acas[, iar eu am s[ ]nt`rzii totdeauna, special, ca s[
te superi =i s[ ne putem ]mp[ca.
Ea ]mi acoperea gura cu palma.
Avea palma mic[ =i umed[.
Vorbeam pentru mine. Nu c-a= fi voit s[ m[ conving pe mine
]nsumi, nu m[ pot convinge niciodat[ de nimic p`n[ la cap[t, ci
vorbeam pentru c[ voiam s[ m[ aud =i s[ m[ =tiu acolo.
Da, eram acolo. L`ng[ ea, cu ea.
— N-a= fi b[nuit niciodat[ c[ am s[ m[ ]ndr[gostesc de tine.
|ii minte, c`nd ai venit, cum te-am adus ]ncoace cu geamantanul
acela uria=! Nu =tiam unde st[ lelea Safta, b[nuiam, dar te-am
adus f[r[ gre=. A=a m-am adus =i pe mine aici. La tine. Azi.
— F[r[ gre=, Viorico...
— Tata ]mi zicea Rica...
— Ai \inut mult la el, Rico?
}ntoarse capul =i-mi s[rut[ um[rul.
— Nu vorbi nimic, Radule. Nimic, nimic, bine?
Dac[ n-ar fi fost ea, ar fi fost oare ]n locul ei oricare alta? Nu.
Nu cred. Nu! Nu!... Adic[ da. Sigur c[ da, pentru c[ a= fi fost eu.
Adic[ principalul. Eu! Sunt at`t de simple toate. Iar c`nd descoperim
lucrul acesta zi la zi, ni se pare c[ p[trundem un adev[r
etern de fiecare dat[! Totu=i via\[ ]nseamn[ puterea de a ne uimi
=i a ne ]nc`nta de noi ]n=ine. Via\[! Ce =tiu eu din via\a asta,

266 Aureliu Busuioc
c`nd am apucat din ea tot ce-am putut, pe apucate, f[r[ un rost
pe care s[-l fi =tiut de la ]nceput. Adic[ nu, la =coal[ ]nc[ ni s-a
dat o lucrare pentru acas[: s[ fi\i cinsti\i, s[ lucra\i, s[ nu face\i
p[cate, s[ v[ iubi\i \ara =i aproapele. S[ crea\i!
Ce bine e c`nd g`ndesc al\ii pentru tine =i nu te ]nva\[ s[
faci la fel!
Dar dac[ nu-i ascul\i?
St[ al[turi, aproape, feti\a aceasta.
Ce ne leag[? C`teva sute de cuvinte ce le-am schimbat? +i
taina niciodat[ =tiut[ a g`ndurilor din spatele lor? O afinitate
sufleteasc[, ca un =uvoi de biocuren\i ce s-au ]n\eles ]ntre ei?
Iar acum =i p[catul? Ignoramus et ignorabimus! 1
Ne leag[ dragostea.
Dac[ exist[.
+i dac[ nu?
Ceea ce exist[ =i n-are nume.
O iubesc =i =tiu c[ m[ iube=te.
Uneori mi-i sc`rb[ de mine ]nsumi pentru lucrul acesta: de
ce, adic[, tot ce fac, ce tr[iesc, ce simt trebuie s[ trec prin unghiul
de vedere al ochiului meu analitic, batjocoritor ]n fond. Mai
poate oare exista dup[ asta un sentiment, ceva? Mai poate
r[m`ne la fel de curat =i drept cum era ]n inten\ie? E ca o sal[ a
unui cerc de recrutare: to\i goi ]n fa\a ochiului indiferent la normal
al medicilor. +i e nevoie de un mic, un foarte ne]nsemnat
caz patologic, ori p[rut patologic, ca s[ se pun[ ]n mi=care ma=ina
]njosirii, pentru c[ orice compara\ie cu ceva, dinainte considerat
perfect, e o ]njosire.
Mai zilele trecute Viorica m-a ]ntrebat: „De ce exagerezi ]ntotdeauna
c`nd e vorba de ceva ce \i se pare r[u?“
Am sc[pat de un r[spuns, pe care nu-l =tiam, specul`nd. I-am
vorbit de oglinda convex[ a otolaringologului: ceea ce te intere-
1 Nu =tim =i nu vom =ti (lat.).

Singur ]n fa\a dragostei
267
seaz[ vezi perfect, restul, dintr-o parte, apare distorsionat, exagerat,
grotesc. Pentru compara\ie. Pentru a sublinia anume principalul,
esen\ialul. Pentru a ur] sau a iubi p`n[ la limit[ ceea ce
trebuie iubit sau ceea ce trebuie ur`t...
Da, dar c`nd ]ndrep\i oglinda aceasta ]n tine?...
La asta nu m-am g`ndit atunci. Acuma =tiu. Cu c`t suntem
mai cruzi cu noi ]n=ine, cu at`t mai ]ng[duitori cu noi ]n=ine
suntem. Cinismul nu ]ndreapt[, ci ]nr[ie=te.
Sunt lucruri care n-au nevoie de analiz[. Sunt sentimentele.
+i o analiz[ a lor e o vivisec\ie, care trece ]n autopsie...
O iubesc pentru c[ o iubesc!
At`t!
O patim[ poate ucide sau poate ]n[l\a. Am iubit-o pe Lida cu
patim[, f[r[ s[ =tiu nimic altceva. +i dac[ a fost prea scurt[,
nea=teptat de scurt[ vremea p`n[ la deznod[m`nt, a fost, de fapt,
o salvare. To\i anii, de-atunci ]ncoace, am c[utat, f[r[ s[ =tiu,
dar ]nfrigurat, plin de n[dejde. Acum am g[sit, =tiu c[ am g[sit,
]ns[ reflexul a r[mas. Aceasta e cauza =i nimic altceva! Ceva ce
poate trece!
— Nu mi-ai spus nici un cuv`nt, Rico! Nu mi-ai spus nimic...
Ea ]mi trecu m`na peste fa\[, de parc[ ar fi vrut s[-mi ghiceasc[
toate tr[s[turile. }=i ]mpr[=tie degetele prin p[rul meu
scurt =i aspru, apoi ]=i retrase m`na brusc, de parc[ s-ar fi ]n\epat.
— Radule, strig[ ea. Nu m[ ]ntreba nimic, nu vorbi nimic,
Radule!...
Luna b[tea ]n geam piezi= =i o pat[ palid[ de lumin[ ]ncremenise
pe icoana scorojit[ de ani a sf`ntului Gheorghe, omor`torul
balaurului.
Era o t[cere de alt[ lume...
27 noiembrie.
...Tamara mi-a ]ntins catalogul cu dou[ degete, demonstrativ.
M-a pufnit r`sul. Bietele cum[tri\e! M[ prinde mila de ele c`nd le

268 Aureliu Busuioc
v[d cum sufer[... Pionieri\a, am auzit-o =optind Otiliei „mironosi\a“
— destul de tare, ca s-o aud =i eu.
Ah, vai!... }n sf`r=it, dac[ pot eu tr[i, cred c-au s-o scoat[ =i ele
la cap[t cumva...
Dar e un serviciu de informa\ii aici, grozav! Ar putea cr[pa de
invidie orice agen\ie str[in[!
Nu suferi, Radule. Nu m[ poate atinge nimic. Te am pe tine =i e
toat[ lumea a mea! Nu m[ tem de nimic, nici de Sp`nu chiar... Ce
mizerie a ]ncercat s[-mi fac[ azi: nu poate preda ]n clasa mea. Eu
instig, chipurile, copiii! N-a putut s[ nu-mi fac[ anumite aluzii.
Le-am l[sat s[ treac[ pe l`ng[... M[ \in bine, dar de n-ai fi tu,
Radule!... Nu \i-am spus „da“ c`nd mi-ai propus s[ fim so\ =i so\ie.
Da, Radule, da, da! Las[-m[ s[ m[ mai g`ndesc pu\in, s[ m[ prefac
m[car c[ m[ g`ndesc! Da, da, da!!!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XIV
Sp`nu intr[ ]n cancelarie, cum se repede ]n aren[ un taur \inut
mult[ vreme la ]ntuneric.
R[mase ]n mijlocul camerei c`teva secunde, clipind din ochii
mici, incolori, apoi scoase din buzunarul paltonului un ziar
]mp[turit =i ]l l[s[ cu grij[ pe mas[.
— A\i citit?
Era „Tinere\ea“. Maier o desp[turi =i peste um[rul lui citii,
subliniat cu ro=u: „Marea misiune a ]nv[\[torului“. Titlul intriga.
Articolul, pe dou[ coloane, era isc[lit de P. Iona=cu. M[ a=ezai
al[turi de Maier =i cur`nd aflai c[ Recea-Veche e un sat ca absoluta
majoritate a satelor de azi: case noi, ma=ini, televizoare, cultur[,
dar principala bog[\ie a lui sunt oamenii. +i dintre to\i, se-n-
\elege, ]nv[\[torii sunt ]n frunte, iar dintre ]nv[\[tori, se-n\elege, directorul
I. I. Sp`nu, educator nu numai al tinerei genera\ii, vii-

Singur ]n fa\a dragostei
269
torul adic[, ci =i al tinerilor colegi, cum ar fi R. N. Negrescu =i
V. M. Vrabie...
Cu acela=i ziar ]n m`n[ =i cu aceea=i ]ntrebare n[v[li Tamara.
Ie=ii afar[ s[ fumez. }n cancelarie fumatul era interzis.
Nu-mi p[rea r[u de Iona=cu. M[ durea numai c[ p[rerea mea
despre el, p[rere pe care nu voiam cu ]nc[p[\`nare s[ mi-o formulez
cel pu\in, se dovedise a fi prea aproape de ceea ce exista
]n inim[. }n ad`ncul meu doream s[ se adevereasc[, n[d[jduiam
s[ se adevereasc[, =i totu=i, odat[ ]mplinit[ dorin\a, m[ cuprinsese
un sim\[m`nt cum ]l ai c`nd un prieten se dovede=te a fi
tic[los... }n\elegeam c[ e Viorica, =i numai ea cauza, dar...
St[team rezemat de perete, ]n spatele uneia din coloanele ce
]nfrumuse\au intrarea =i Viorica m[ observ[ abia c`nd ajunse ]n
dreptul meu. +i eu o observai la fel, a=a c[ nu-mi putui st[p`ni
o tres[rire.
M[ g`ndii c[ lucrul cel mai bun e s-o previn.
— O surpriz[ destul de nepl[cut[, Rico...
Ea scoase din geant[ o scrisoare =i mi-o ]ntinse.
— Am primit-o ieri. N-am vrut s[ \i-o ar[t. Credeam... A
ap[rut?
Era de la Iona=cu: „...Redactorul... un mare conformist... a
]ncercat f[r[ =tirea mea... c`nd n-am mai avut ]ncotro, am scris
aceast[ mic[ noti\[ ]n b[taie de joc... a luat-o ]n serios =i... dar
voi ave\i sim\ul umorului =i tot sunte\i pe punctul de a p[r[si
fund[tura ceea... +i apoi nici nu =tiu dac[ ar fi fost comod s[
scriu anume eu un foileton, oricum, se =tiu leg[turile noastre...
}n fond e mai bine a=a, acum o s[-=i dea fr`u liber... ]=i rupe
g`tul... Iar \ie nu-\i stric[ un pic de publicité (glumesc dup[ c`te
vezi). }n sf`r=it, o chestie nepl[cut[, ca s[ nu-i zic murdar[, dar
cred c[ iese la sp[lat!...“.
I-am ]ntors-o f[r[ s-o pot citi toat[. „Principala bog[\ie sunt
oamenii!“...

270 Aureliu Busuioc
}mi amintii f[r[ s[ vreau: „Probabil, omul s-a n[scut cu
aripi...“.
}n\elegeam c[ nu trebuie s[-i spun Vioric[i nici o vorb[. }n
fa\a unei dezam[giri e bine s[ fii singur.
Tamara se repezi la ea prima:
— Nu te sus\ine prea tare prietenul! Crezi c[ nu =tim cu ce-a
venit? E un b[iat de treab[! Numai c[ eu lucrez aici de-at`\ia
ani =i nu mi-am v[zut niciodat[ numele ]n gazet[!... Te invidiez!
+arpele care nu poate mu=ca s[rut[!
Viorica lu[ gazeta ce i-o ]ntinse Maier.
— Chiar nu =tii ce scrie? zise Sp`nu.
Viorica nici nu-l ]nvrednici cu privirea.
— La ]nceput, continu[ Sp`nu cu mult[ volubilitate, mi se
p[rea c[ l-ai chemat aici s[-\i dea ajutor. Adic[ tot i-ai spus matale
c`te ceva, numai c[ el s-a dovedit mai presus. Ori poate c[ nu
matale i-ai spus, f[cu el cu ]n\eles, era o aluzie direct[ la mine,
dar tot =tia unele lucruri din ne]n\elegerile noastre...
— +tiu precis din informa\ii sigure c[ au scris la redac\ie golanii
dintr-a noua „a“, zise Pintea. Din scrisoarea lor aflase
gazetarul despre unele ne]n\elegeri...
Sp`nu se pref[cu mirat:
— Au scris singuri?
Pintea desf[cu m`inile: „Cine =tie?!“.
Viorica citea f[r[ s[ aud[ nimic, probabil. +i, probabil, f[r[
s[ ]n\eleag[ ceva din cele citite.
Sp`nu ]ns[ nu se sim\ea jenat. Mai erau vreo cinci minute
p`n[ la semnalul de intrare =i r[m`neau aproape to\i ]n cancelarie.
— Nu, presa noastr[ e bun[! Frate, frate, cum se zice, dar
slujba — slujb[! Bun b[iat, t`n[r, dar de=tept. Nu zic a=a, c[ m[
laud[! Slav[ Domnului, de laude n-am ce s[ m[ pl`ng, dar ]mi
place cum s-a ridicat peste al s[u propriu =i se uit[ la lucruri de

Singur ]n fa\a dragostei
271
pe pozi\ii de stat! +coala ]n primul r`nd! Autoritatea =colii =i a
pedagogului!
— Parc[ nu l-au f[cut de r`s pe directorul de la Porcani, ]ntr-un
foileton? El s-a ales cu o mustrare, dar s[ vezi amu ce disciplin[
la =coal[! Cas[ de nebuni! zise Tamara.
— Autoritatea =i demnitatea ]nv[\[torului trebuie sus\inute
de pres[, conchise profund Sp`nu.
Viorica terminase de citit articolul. R[mase c`teva clipe ca
]ntr-o uitare, apoi ]ncepu s[-=i r[sfoiasc[ planurile. +tiam la ce
se g`nde=te. Puteam b[nui. }n fond se putea socoti r[zbunat[,
de=i anticipase =i se r[zbunase pe alt plan... M[ sim\eam m[runt.
Nici eu nu =tiam de ce. Probabil, pentru c[ n-o puteam ajuta cu
nimic. Orice cuvinte, orice ]ncercare de consolare ar fi putut-o
doar jigni. Nu, dragoste adev[rat[ nu fusese. Toate s-ar fi terminat
a=a, cum sf`r=iser[ toate. N-a= fi fost eu, ar fi fost poate altul...
M[ ispite=te g`ndul, prea pu\in modest, c[ s-ar fi putut s[ nu fie
nimeni... E o fat[ prea de=teapt[, una dintre cele mai mari nenorociri
ale unei femei frumoase!
Dar erau prieteni, =i, ca prieten, \inea mult la el. Odat[ adusesem
vorba despre d`nsul, mai mult o aluzie. M[ oprise s[ vorbesc.
Nu era mai mult dec`t o prietenie, de=i nici dragoste nu era. Era
g`ndul ferm ori, mai bine, senza\ia permanent[, deci obi=nuit[,
a unui um[r. A unui reazem.
Sp`nu mai vorbea.
— Numai s[ nu crezi, Viorica Mircevna, c[ l-ai prins pe Dumnezeu
de un deget, dac[ \i-a ajuns numele ]n gazet[! P`n[ ai s[
ajungi pedagog mai ai mult de lucrat. Of, tare mult! +i avem de
luptat ]nc[, of, c`t avem de luptat!
Viorica z`mbi. Era tare, totu=i! Zise:
— Avem de luptat! Of, tare mult mai avem!
Sp`nu r[mase nedumerit. Nu =tia ce s[ ]n\eleag[. Ap[s[ butonul
soneriei cu palma.
— Matale m[ soco\i c[ am vederi ]napoiate...

272 Aureliu Busuioc
Viorica lu[ catalogul =i r`se. +tiam c`t o poate costa r`sul.
— Matale, tovar[=e director, n-ai vederi ]napoiate. N-ai vederi!
Juca bine. R`zi, paia\[!
N-avea nici un rost s[ m[ amestec ]n discu\ii. De fa\[ cu Viorica.
Nu m-ar fi aprobat. Ar fi pus totul pe socoteala leg[turilor
noastre!
C`nd r[maser[m singuri ]n cancelarie (nu aveam lec\ii, iar pe
Maier n-aveam ce-l pune la socoteal[, st[tea asupra unor planuri),
]l ]ntrebai:
— Tovar[=e director, ia zi cinstit, ]\i place articolul?
Sp`nu r`nji:
— Cui nu-i place o vorb[ bun[?
— Dar de ce nu lepezi mata =coala?
El f[cu o mutr[ lung[.
— Cum?
— De ce nu lepezi =coala?
— S-o lep[d?
— Da, ]n colhoz sunt a=a de pu\ine bra\e de munc[...
Sp`nu se str[dui s[ priceap[ dac[ glumesc ori ba, dar cum
str[duin\ele lui nu se ]ncununau de succes, m[ ]ntreb[:
— Faci glume?
— Nu. Dac[ e s[ pleci din =coal[ cu cinste =i onor, acum e cel
mai potrivit timp. Nu e nevoie s[ scrii ]n cererea de demisie c[
pleci din cauza insuficien\ei mintale, po\i inventa o alt[ boal[,
mai clinic[. S[ zicem, ceva la stomac... la p`ntece...
— Tovar[=e Negrescu, eu pot s[ m[ sup[r, se o\[r] Sp`nu.
Chiar dac[ zici a=a ]n glum[...
— Dar dac[ \i-ar zice doi oameni acela=i lucru?
M[ pi=cai de obraz, ca s[ m[ ]ncredin\ez de realitatea celor
auzite. Vorbea Maier?
Sp`nu se f[cu alb.
— Nu te-am auzit, Boris Mendelevici.
— Negrescu vorbe=te serios. +i are dreptate.

Singur ]n fa\a dragostei
273
Maier vorbise! +i cum vorbise! }n compara\ie cu el m[ sim-
\eam, din acest punct de vedere, un demagog! Sp`nu se obi=nuise
cu aluziile =i chiar cu directele mele, dar Maier!
Directorul se ridic[ tremur`nd de la biroul lui =i, contrar
a=tept[rilor, nu zise nimic. }=i ]mbr[c[ paltonul =i ie=i, f[r[ grab[.
— Ei, Boris, ]i pusei m`na pe um[r, aceast[ cuv`ntare a ta
m-a zguduit. Socoate c[ \i-am str`ns m`na. }\i mul\umesc ]n numele
copiilor din Recea-Veche!
Maier d[du din cap trist.
— M-am s[turat. Nu mai cred ]n providen\[. Am ]nceput s[
cred ]n mine...
— Boris, m-ai l[sat perplex! De dou[ ori! Cu ultima declara\ie
=i cu debitul uria= de cuvinte! Dar nu mai vorbi. P[streaz[-\i vorbele
pentru raion. Ori chiar pentru minister... Eu plec, dar de tine
]mi pare r[u... Familie mare...
Ne vedeam mai rar ]n ultimul timp. Maier ]ns[ m[ privi atent,
de parc[ nu m-ar fi v[zut de zece ani.
— P[cat, Radule, c[ e=ti...
Rezerva de cuvinte ]i sec[ aici. N-am mai putut afla ce p[cat
avea ]n vedere. Unul din multele. Poate c[ vorbeam prea mult
uneori sau alteori deloc... De unde avea el s[ mai =tie c[ foloseam
acest lucru ca o supap[ de siguran\[, cuvintele! Altfel... Ori
poate p[catul c[ nu m[ apucasem serios de Sp`nu ]ndat[ ce
aflasem cu cine am de a face? O, el prea lua ]n serios lucrurile.
Chiar =i chestia aceasta cu Sp`nu! Eu nu. Eu trebuia s[ plec, s[
m[ g[tesc tot =i s[ ard tot, p`n[ la cap[t acolo unde-mi era locul.
S[-mi fac autocrema\ia: ]n numele =tiin\ei (citi\i: a slavei!) =i a
dragostei (citi\i: a egoismului!).
Ce ]nseamn[ un Sp`nu?
Un cretin bine inten\ionat. Un tic[los. Dar un r[u cunoscut
nu e oare un r[u lichidat?
Eu cuno=team r[ul ]n persoana lui. +i mi se p[rea lichidat...
18 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

274 Aureliu Busuioc
8 decembrie.
...Ce-ar ]nsemna, adic[? S[ renun\ la orice principii, la orice
idealuri? Dar ce ]nseamn[ principiile mele? S[ tr[iesc cinstit =i s[
cer acela=i lucru =i de la al\ii! +i idealurile mele! S[ nu dospesc, s[
=tiu mult, ca s[ pot da mult, s[ cresc, s[ cresc! Un om care =tie e
un om care poate! +i c`te a= vrea s[ pot! C`t[ mizerie =i c`te
m[run\i=uri ]nc[, =i cum n-ar trebui s[ fie!.. Nu din rea pornire,
nu din dragoste pentru ele — din obi=nuin\[. Din cea mai vulgar[
obi=nuin\[. Ne-am obi=nuit cu prostia =i ignoran\a: le r[bd[m. Ne-am
obi=nuit cu grosol[nia: o r[bd[m. Ne-am obi=nuit cu vorb[ria: o
r[bd[m. Ba o =i ]ncuraj[m chiar: „E foarte adev[rat ce spune! Ori
nu-i a=a?“ Da, foarte adev[rat, spune adev[ruri =tiute de o mie de
ori! }nsp[im`nt[tor =i dezn[d[jduit de adev[rate!
Obi=nuin\a e a doua natur[? O denaturare! N-am s[ m[ pot
obi=nui niciodat[ cu g`ndul c[ Pablo... Nu, n-am s[ m[ mai g`ndesc
la lucrul [sta...
Dar... De ce mi-a trimis atunci versurile astea? A fost o prevenire?
Sau presentimentul a ceea ce avea s[ se-nt`mple ]ntre mine
=i Radu? +i explica\iile acelea, de parc[ a= fi picat de pe lun[: „+tii
c[ Cezar a fost ucis la doar c`teva zile dup[ ce nu s-a ridicat ]n
picioare c`nd au intrat ]n Senat senatorii... }\i aduci aminte: „+i
tu, Brutus“?... M[ avea pe mine ]n vedere?...
O =tiu pe de rost:
Avem o zi (n-o are fiecare)
Din zilele ce-at`tea ni s-au dat:
Noi nu s[rim slugarnici ]n picioare
C`nd intr[ senatorii ]n senat,
Ci st[m pe scaun drept, ]nal\i =i singuri,
+i nu r[spundem noi, ci ]ntreb[m,
+i-asemeni lor ne-ndupleca\i =i siguri,
Privim de sus =i nu ]mb[rb[t[m.
Tr[im atunci din plin, nu pe-ndelete,
Chiar dac[ =tim, ]nfiora\i ori nu,

Singur ]n fa\a dragostei
C-avem cu to\i un fiu sau un prieten,
La care vom striga cur`nd: „+i tu?...“
275
S[ fi fost o r[zbunare articolul? At`t de m[runt[?...
Nu, nu vreau s[ m[ mai g`ndesc la el... Singur[ cu mine ]ns[mi,
singur[ ]n fa\a mea... Radu!.. C`t ]l iubesc! Dar ]l iubesc oare pentru
c[ e tare? De-ar fi tare! Cu logica lui, cu intelectul lui... }l iubesc
pentru c[ e slab. Da, slab! Iar eu sunt femeie! Tare doar c`nd e
vorba s[ aperi sl[biciunea altuia...
Oare nu-mi ajunge aceast[ psihoanaliza? Nu-i vecin[ oare cu
psihopatia?
Doamne, a= putea fi so\ia cuiva? Dragostea adaug[ at`tea calit[\i
imaginare ]ndr[gitului! Eu adaug at`tea lipsuri... Dar ]l iubesc!...
}l iubesc... +i pleac[. Am o presim\ire. Cu mine e tare. E al meu.
Crede. Dar c`nd n-o s[ mai fim ]mpreun[? Singur[, aici...
N-am s[ plec de aici! Sunt tare! Nu m[ las!
Trebuie s[ pleci, Radule? Pleac[, iubitule, locul t[u e acolo. Dar
s[ fii a=a cum =tii c[ trebuie s[ fii! D`rz! M[car acolo... Eu am s[
fac totul ca s[-\i fiu echilibrul acela pe care-l cau\i! Cum tu ai s[
fii pentru mine...
De-ai fi, Radule!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XV
}n ajunul plec[rii, m[tu=a Maria organizeaz[ o cin[ de r[masbun.
N-am s[ =tiu niciodat[ de ce \ineau at`ta la mine oamenii
[=tia.
Ordinul de eliberare, ]n leg[tur[ cu trecerea la alt serviciu, cu
obi=nuitele formale mul\umiri „pentru munca depus[“ nu m[
zguduise ]ntr-at`ta, ca s[ ofer o recep\ie colegilor... Plecam f[r[
nici un regret, f[r[ s[ las =i f[r[ s[ iau „amintiri luminoase“.
St[team cu m[tu=a Maria =i Ion. }i a=teptam pe Viorica =i Ma-

276 Aureliu Busuioc
ier. Nu-mi pl[cea Viorica. Din ziua cu gazeta nu m[ mai l[sa s[-i
trec pragul =i se purta destul de ciudat: era mereu bine dispus[.
Pentru al\ii. Mie nu-mi puteau sc[pa am[nuntele. Refuza cu
]nc[p[\`nare s[ atingem tema ultimelor evenimente. +i m[
nelini=teau privirile adesea absente, ce i le prindeam pe c`teva
clipe c`nd vorbeam. Poate exageram, dar m[ nelini=tea g`ndul.
M[ ]ntrebam dac[ n-ar fi fost cazul s[-mi am`n plecarea. Apoi
renun\ai la aceast[ idee: poate anume plecarea mea ar putea-o
scoate din starea de apatie, ascuns[ altora, ]n care se afla.
Eram convins c[ anume aceasta-i starea ]n care se afl[, hiperbolizam
doar dimensiunile.
Ion tu=i jenat. Sim\eam eu c[ vrea s[-mi spun[ ceva.
— Radu Nicolaevici... Am vrea s[-\i cerem un sfat, ca om cu
carte cum e=ti...
M[tu=a Maria nu se uita la mine. }=i mu=ca nervoas[ un col\
de basma.
— +tii mata... adic[ de unde s[ =tii... Ion umplu dou[ pahare
cu vin =i-mi ]ntinse unul. Ciocnir[m =i b[ur[m pe ner[suflate. +i
eu aveam nevoie de curaj! Greu f[r[ copii... Ne-am vorbit noi cu
Maria... Nu vreau s-o las, c[ ne-am deprins de-acum... Este o femeie
]ntr-un sat... aproape. O v[duv[... Ea ne-ar face un copil...
M[car pe jum[tate s[ fie al nostru... Maria, ce s[ zic... Nu-i nici
o n[dejde cu doctorii ceia!...
M[tu=a Maria se ridic[ s[ plece. Ion o opri:
— Stai, Marie. Se cheam[ c[ nu ni-i str[in, ce s[ te ru=inezi!...
Ea r[mase ]n picioare, l`ng[ u=[, cu ochii ]n p[m`nt. Ce ne
sf[tuie=ti, Radu Nicolaevici? Nu ne-or r`de oamenii, c[ nu s-a
mai pomenit a=a una la noi?!
Eu? S[ le dau un sfat?
}n primul r`nd c[ nu-mi puteam crede urechilor: mi se p[rea
prea mult pentru capacitatea creierului meu de a prelucra inform[\iile.
+i ]n al doilea r`nd, pentru c[ era ceva extraordinar!
Minunat =i nea=teptat. At`t de omenesc =i at`t de simplu spus!

Singur ]n fa\a dragostei
277
Chibzuit ad`nc =i ]n am[nunt. Care dintre femeile noastre, din
cele pe care le-am cunoscut, cel pu\in, n-ar fi v[zut ]n toat[ istoria
asta dec`t adulterul!
— Singur te-ai g`ndit la treaba asta, Ioane?
El ]nt`rzie o clip[ cu r[spunsul.
— Ba Maria s-a ]n\eles...
— C`nd m[ chemi la cum[trie?...
Maria m[ fulger[ cu o privire ]n care puteam citi o nem[rginit[
lumin[ =i ie=i afar[.
— }i b[ie\a=. Tot Ion, adic[ Ionic[ i-am zis. Peste vreo trei
luni ]l ]n\arc[ =i-l aducem acas[...
Acum ]n\elegeam la ce neamuri se dusese de vreo c`teva ori
m[tu=a Maria. +i la ce doctori... Dac[ avea s[-mi par[ r[u de cineva
]n satul [sta, pe ei i-a= fi pus ]n primul r`nd. Pe m[tu=a Maria.
— S[ v[ tr[iasc[, Ioane! Mul\i ]nainte!
Ion se gr[bi s[ umple paharele, ca s[ nu-l v[d c[ se f[cuse
ro=u.
— +i zici c[-i bun[ v[duva, ai?
}mi p[ru r[u imediat de prostie, dar n-o mai puteam ]nghi\i.
— S[n[toas[. Ion discuta cu mine, a=a c[ nu lu[ ]n seam[
gluma mea proast[.
— Bun[ femeie ai, Ioane.
— Bun[... Numai c[ pedepsit[ de Cel de Sus. M[ g`ndeam
s-o las, da pe urm[ am socotit c[ nu face s-o pedepsesc =i eu.
Maier =i Viorica venir[ aproape odat[, iar la c`teva minute ]n
urma lor, brigadierul.
M[tu=a Maria luneca ]n jurul mesei ca un fluture. Nu-=i putea
afla loc =i ne ]ndemna mereu:
— M`nca\i, m`nca\i!
O a=ezai cu for\a al[turi.
— M[tu=[ Marie, am un toast!
— Toast, toast... ]ncerc[ ea s[-=i aminteasc[.
— Etimologia normand[ a acestui cuv`nt...

278 Aureliu Busuioc
— Iaca, te duci, m[ ]ntrerupse, =i nu mai ]nv[\ eu s[ vorbesc
ca la ora=.
— Lelea Safta se sup[r[ c`nd o ia Radu... Nicolaevici cu a=a
vorbe! zise Viorica.
— Dac[-i v[duv[, s[raca... o comp[timi m[tu=a Maria.
— Nu \i-a pl[cut adic[ s[ r[m`i la noi, zise Ion.
— Ba, s[-i plac[! ]mi lu[ ap[rarea m[tu=a Maria. Omul se duce
la un lucru m[re! Da la noi...
Viorica mi se p[rea calm[ =i ]mp[cat[. N-am de ce m[ ]ngriji.
Se ]mbr[case ]ns[ ]ntr-o rochie de care-i spusesem c[ nu-mi place.
Voia s[-mi fac[ o aluzie la ceva! La ce?
Maier z`mbea undeva ]n spa\iu. }mi p[rea r[u de omul acesta.
}mi era prieten aici, de=i nu =tiam aproape nimic de d`nsul.
— Lucru mare-i unde-i omul mare, zise brigadierul. Dar fiecare
trebuie s[ lucreze unde d[ mai mult!
Nu m[ temeam s[-mi transforme agapa ]ntr-o serat[ de dictoane
=i aforisme: cu c`teva zile ]n urm[ luase o sp[l[tur[ grozav[
la raion pentru „subminarea autorit[\ii direc\iei teritoriale“, alungase
din sat un ]nspector, fost director de alimentar[, care venise
s[-l ]nve\e cum se preg[tesc buta=ii...
Nu se ]nchega o veselie cum se obi=nuie=te la asemenea mese.
Nici eu ca gazd[ nu =tiam, n-aveam nimic de spus. A= fi preferat
s[ r[m`n cu Viorica, s[ ne plimb[m, s[ ne vorbim, s[ t[cem...
Nu m[ puteam elibera de g`ndul c[ e ]n stare s[ considere plecarea
mea ca o evadare, de=i ]mi d[deam seama de tot absurdul
senza\iei. +tia doar de mult inten\iile mele... Nu mai vorbisem
de plecarea ei, nici de hot[r`rea mea ferm[ de a aranja c`t mai
cur`nd posibil problema divor\ului, ca s[ putem da un caracter
oficial rela\iilor noastre. Ultima dat[ ]mi spusese: „Radule, nu-mi
e=ti obligat cu nimic. Oare nu e de-ajuns c[ te iubesc? S[ nu mai
vorbim...“ Apoi, dup[ chestia cu Iona=cu, nu mai ]ncercasem o
discu\ie pe tema asta. Ar fi fost nelalocul ei...

Singur ]n fa\a dragostei
279
Trebuia s[ plec cu primul autobuz =i Maier cu brigadierul ne
l[sar[ cur`nd. Ion =i m[tu=a Maria trecur[ =i ei ]n odaia lor.
O ]mbr[\i=ai:
— }nc[ dou[-trei s[pt[m`ni, Rico! M[ aranjez cumva, iau o
camer[...
Ea se strecur[ din bra\ele mele:
— Condu-m[ acas[, Radule.
Numai ]ntunericul profund =i drumul lunecos vorbeau de o
toamn[ t`rzie. Era cald, prim[v[ratic de cald.
— O s[-\i fie ur`t f[r[ mine at`ta timp, Rico? O s[-\i scriu
zilnic.
— +tii c[ o s[-mi fie ur`t. Ai s[-mi scrii.
}n odaia ei nu se schimbase nimic ]n aceste c`teva zile. Sim\ii
]ns[ c[ m[ cuprinde o nelini=te imens[, inexplicabil[. Poate candela,
pe care lelea Safta o aprinsese pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a
icoanei? Da, desigur! Candela, numai candela!
}n\elegeam c[ e primul fir de pai de care m[ apuc, dar alt[
explica\ie nu puteam =i nu vroiam s[ g[sesc.
Dragostea mea! Oare aceasta e dragostea pe care incon=tient
am preg[tit-o at`t ]n mine! Aceea de care nu puteam sc[pa? De
ce at`t de calm[, aproape resemnat[?
Cu Lida, atunci... fiecare ]mbr[\i=are, fiecare s[rut de atunci
nu era punctul acela de unde ]ncepe victoria =i urmeaz[ pacea
mult r`vnit[, ci doar ]nceputul unei alte lupte, p[tima=e, f[r[
sf`r=it... Ori poate v`rsta? Anii, experien\a?...
Nu! Aceasta era dragostea. }nt`ia.
— La ce te g`nde=ti, Radule?
La ce m[ g`ndeam? La tine m[ g`ndeam, iubit[! La noi...
— Am s[ revin cur`nd, Rico. Cu alai =i r[dvan de aur! S[-mi
iau mica prin\es[ =i s-o instalez pe via\[ ]n micul palat ]nchiriat
cu dou[zeci =i cinci de ruble pe lun[, la un s`ngeros exploatator
de la marginea ora=ului! +i...
Ea ]=i petrecu bra\ele pe dup[ g`tul meu.

280 Aureliu Busuioc
— Ne-a mai r[mas at`t de pu\in timp ]mpreun[...
De n-ar fi fost candela cu p`lp`itul ei, a= fi putut-o afla ]n odaie
dup[ b[t[ile inimii.
— Rico, nu te-ai g`ndit c[ n-am vorbit ]nc[ nici o dat[ serios
de cele ce ne-a=teapt[, de ce avem de f[cut?
Se ridic[ =i ]ncepu s[ se plimbe prin odaie.
— Nu trebuie s[ vorbim nimic serios. Sau, poate, s[ vorbim
numai serios... Ai s[ pleci =i ai s[ r[m`i pentru totdeauna a=a
cum ai plecat... Nu, las[-m[ s[ vorbesc, ascult[-m[!.. +tii c[ te
iubesc. +tiu c[ m[ iube=ti cinstit =i... =i mult... Dar pleci =i ai s[
r[m`i singur ]n fa\a dragostei. }n fa\a unei abstrac\ii, din acelea
cu care operezi ca un virtuos ]n teoriile =i ]n ipotezele tale. }n
fa\a unei abstrac\ii, de care ui\i imediat c[ ai putut formula, cu
ajutorul ei, restul ecua\iei. La care te ]ntorci numai ]n rarele cazuri
c`nd observi c[ ai sc[pat o gre=eal[ undeva... Nu, te rog,
ascult[-m[ p`n[ la cap[t! E=ti un om ]nzestrat, capabil de multe,
un om ]n stare s[-=i fac[ =i un nume, dar s[ =i fac[ ceva ca s[
merite numele... E=ti ]ns[ =i un om care nu =i-a pus un scop ]n
via\[. Din acei care nu fac altceva dec`t s[-=i formuleze mereu
scopul, =i de fiecare dat[ — altul. Ori, mai bine zis, componentele
unui scop, care ]n cele din urm[ vor enun\a \elul cel mare,
]ns[ prea t`rziu... Ascult[-m[, Radule... Tu ]nc[ nu =tii ce vrei...
Str[duie=te-te s[ afli precis... }nchin[ tot ce ai, jertfe=te tot ce ai
pentru ceea ce te vei hot[r]... +i... =i dragostea asta... Tot! Am
avut cele mai frumoase clipe cu tine... N-o s[-mi par[ r[u... Adic[
o s[-mi par[. Dar am s[ =tiu c[ te-am ajutat =i eu =i voi fi fericit[!
}n\elegi? Vorbesc acum a=a cum facem adesea, to\i: numim
toate nenorocirile ce ne pot a=tepta ]n supersti\ioas[ n[dejde c[
astfel vom sc[pa de ele, pentru c[ le-am prev[zut... +i eu fac la
fel... Pentru c[ te iubesc, Radule. +i a= vrea s[ te v[d ceea ce ai
putea fi... Ce po\i fi. Chiar f[r[ mine... }n\elegi? Eu nu m[ sup[r...
Eu =tiu c[ va fi a=a... M-am g`ndit la noi toate aceste zile... +tiu.

Singur ]n fa\a dragostei
281
+tiu tot, deci nu m[ mai poate durea. Am fost =i sunt fericit[ cu
tine... }n\elegi?
St[team f[r[ s-o pot ]ntrerupe. C`t[ dreptate avea! Dar nu
pentru mine, acel de azi. Pentru altul, pentru acela de p`n[ nu
demult! Buna mea Viorica! Se temea pentru mine. Se temea s[
m[ lase singur cu dragostea mea, cu abstrac\ia pe care o numim
dragoste! Dar mai era o abstrac\ie? C`nd era ea, ea?
— De ce acest pesimism rural, mademoiselle? A trecut un regiment
de ulani prin Recea-Veche, un t`n[r =i brav cavalerist a
r[pit inima frumoasei \[r[ncu\e Viorica =i s-a dus mai departe
regimentul, l[s`nd o inim[ zdrobit[... Vai! Ulanul Radu va reveni
peste cel t`rziu o lun[, pe un arm[sar marca ZIL, dou[zeci =i
opt de locuri, o sut[ cai putere, =i frumoasa \[r[ncu\[ dezn[d[jduit[
]l va urma. Dixi! Mai avem chestiuni la ordinea zilei?...
— Radu...
...Radu... Radu... Radu... Prin toropeala ce m[ cuprindea ]n
autobuzul aproape gol ]i auzeam glasul, ]i vedeam ochii mari,
usca\i, o vedeam zgribulit[ de frig ]n pragul casei cu dou[ trepte
=i br`uri albastre, cu paltonul aruncat pe umeri, tu=ind de aerul
tare =i rece, adunat ]n straturile groase, s[ ascund[ parc[ tot restul
satului Recea-Veche, tot restul lumii...
+tiam limpede ce m[ a=teapt[, pentru ]nt`ia oar[ =tiam.
}mi puteam permite o or[ =i jum[tate de somn, leg[nat cam
grosolan la hopuri, dar leg[nat.
Viorica!...
26 decembrie.
...Dac[ nu mi-ar fi spus Maier ce au de g`nd s[ fac[, ar fi trebuit
s[ ascult p`n[ la cap[t murd[ria asta! „Chestiuni personale“.
Frumoas[ formul[. Am tr`ntit u=a. Maier a p[r[sit la fel adunarea
peste vreo zece minute. „Purtarea amoral[ a ]nv. V. M. Vrabie =i a
fostului ]nv. R. N. Negrescu“. C`t[ josnicie!... Acum se va mai ad[uga

282 Aureliu Busuioc
un punct: „+i purtarea nerespectuoas[ fa\[ de adunarea profesional[“.
N-am s[ le permit aceast[ mic[ bucurie!...
Radu nu-mi mai scrie de la dou[zeci...
Dac-ar =ti c`t mi-i de greu!... C`t ]mi lipse=te! +i ce dor mi-i...
Ce dor!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
31 decembrie.
...Au pornit plugu=oarele. Ajunul. Sp`nu a adunat elevii ]naintea
vacan\ei =i i-a prevenit: ]i prinde cu sorcova sau cu plugu=orul, ]i
d[ afar[!...
Spre sear[ mi-au venit ai mei, cu Arma=u ]n frunte. Au adus un
plugu=or grozav, n[scocit de ei, ]n care l-au b[gat =i pe b[tr`nul
Noël! 1 Ar fi trebuit s[ le \in o conferin\[ antireligioas[... Ce copii
minuna\i! Era =i Lucica. Am stat vreo or[. Acum vin al\ii: „Primi\i
plugu=orul?“ — „Primim, primim!“
Nimic de la Radu... Radule?! S[ vin la tine poate, Radule? Ce
s-a ]nt`mplat?...
Ai, Viorico, Viorico! C[ nu te mai recunoa=te Safta — treac[,
mearg[: „Da nu te mai omor], at`ta! +-al meu mare becher era,
Dumnezeu s[-l ierte, dar nu-mi f[ceam at`ta inim[ rea! A=a-s
harm[sarii!“ Simplu =i ]n\elept...
C[ nu te mai recunosc eu, iat[ ce m[ doare! Femeie tare, caracter
o\elit =i minte mereu la rece... Vai, ce ]ng[duitori suntem cu
noi ]n=ine, =i ce m[rinimo=i ne d[m calificativele! M[rinimo=i chiar
c`nd ne autoflagel[m!
Adic[ la ce bun toate!
Ia-te ]n m`ini, feti\o! Nasul sus, lacrimile ]n batist[, =i z`mbetul
pe buze, ca un drapel ]ncercat ]n crunte b[t[lii.
1 Cr[ciunul (fr.).

Singur ]n fa\a dragostei
Ura, ]nainte!
Nu s-a ]nt`mplat nimic.
„A trecut acceleratul“...
283
14 ianuarie.
...Nici un r`nd... Nimic...
Maier s-a ]ntors de la minister. Inspec\ia care i se promisese nu
mai vine. Nu l-am ]ntrebat de ce. +tiu. Dar... Oare nu suntem noi?
Nu-l mai recunoa=te nimeni pe omul [sta. At`ta energie =i optimism.
+i c`nd te g`nde=ti c[ a ]ncasat-o =i pentru c[ mi-a luat ap[rarea
la adunarea ceea profesional[!.
Nu l-am ]ntrebat de Radu. Cred c[ l-a v[zut. Am ]n\eles =i nu
l-am ]ntrebat...
Nu, nu s-a ]nt`mplat nimic. Nu putea s[ se ]nt`mple!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
XVI
M[ simt a=a, de parc[ =i-ar fi f[cut m`\ele umbl[toare ]n
sufletul meu. Scrisorile ei vin regulat. M[ enerveaz[ optimismul
lor, m[ enerveaz[ c[ vin, m[ enerveaz[ tot. M[ enerveaz[ Lida.
Azi m-am hot[r`t: plec de la d`nsa! Plec unde m[ duc ochii! De
ce mi-am b[tut joc ]n halul [sta de Viorica? O iubesc doar, abia
acum ]mi dau seama c-o iubesc cu adev[rat. Lida... Dac[ n-ar fi
retras actele de la judec[torie, ar fi fost totul at`t de bine!
De zeci de ori m-am g`ndit: oare s[ m[ fi dezechilibrat ]ntrat`ta
insuccesul cu rezultatele calculului? Nu, nu se putea altfel.
Aveam o presim\ire mai demult, eram preg[tit. +i n-a fost
nici o noutate pentru mine c`nd mi-a spus „t[tuca“, ]ntre patru
ochi, c[ trebuia s[ m[ lase s[ m[ conving personal de propria
gre=eal[. Adic[ m-a dat cu nasul la col\: love=te-te, ca s[ nu te
mai love=ti!

284 Aureliu Busuioc
Nu, ]n mine trebuie s[ caut r[spuns la toate. Numai ]n mine.
S[ r[m`nem singuri, am`ndoi, eu, cel de sus, =i eu, cel de jos,
=i s[ avem un schimb de p[reri „sincere =i tov[r[=e=ti-critice“.
De ce m-am ]ntors la Lida? M-a impresionat gestul ei? Da,
m-a impresionat. M-a cucerit. M-a f[cut s[ m[ topesc de m`ndrie
pentru mine ]nsumi: „Iat[ o femeie care e gata de asemenea jertfe,
doar ca s[ fim ]mpreun[!“ Dobitocul! Eu — dobitocul! La
mine m-am g`ndit =i nu la ea! +i nu la Viorica. Sunt un vi\el, ]n
stare s[ urmeze pe oricine la cap[tul p[m`ntului, dac[-l m`ng`ie
]ntre coarne...
Lida trebuia s[ vin[ t`rziu. }mi adunai boarfele ]n geamantan,
pusei geamantanul l`ng[ u=[ =i cheile pe noptier[, al[turi
de portretul ei.
M[ a=ezai la mas[ =i rupsei o foaie din blocnot.
„Lida,
e o minciun[ tot. |ie nu \i-i groaz[ de minciun[? O via\[ tr[it[
]n minciun[? Nu ne iubim. Ne ]n=el[m. Zi la zi, clip[ de clip[. S[
ne str[duim a ]n\elege lucrul acesta =i ]n\eleg`ndu-l — s[ iert[m.
Am`ndoi. Nu plec pentru c[ e o alt[ femeie la mijloc. Plec pentru
c[ minciuna ta presupus[ =i minciuna mia sigur[ m[ sufoc[ deopotriv[.
Nu fug nic[ieri. Plec. Dar orice ]ncercare s[ ne reg[sim
reciproc e zadarnic[. Trebuie s[ ne reg[sim pe noi ]n=ine. Consider[
c[ nu exist =i cu at`t mai pu\in exist[m! Nu uita: =i porumbeii
albi au umbra neagr[.
Radu
13 ianuarie“.
Luai valiza, ]nchisei u=a, o controlai dac[ era bine ]nchis[ =i
cobor`i sc[rile.
Strada, cu forfota ei, mi se p[rea o lume nou[ pe care abia
acum trebuia s-o descop[r. Nu m[ sim\eam un Columb. Prea lung
=i obositor fusese drumul. +i prea multe recifurile de care ]mi

Singur ]n fa\a dragostei
285
izbisem corabia. +i dac[ mai continua s[ pluteasc[ vasul, doar
pentru c[ inventam singur recifurile. Nu avea nici un pasager pe
bord. +i nici un matroz care s[ m[ ajute s[ ridic p`nzele sau s[
le cobor.
Acum ]n\elegeam c[ e extenuant[ asemenea c[l[torie — singur.
Piedicile pe care \i le pun al\ii pot fi trecute. Dar ale tale te
pot dobor].
Dac[ nu po\i r[spunde de tine, trebuie s[ r[spunzi de al\ii!...
...Maier! Bunul =i b[tr`nul meu Maier! Cu acela=i palton jerpelit
=i, probabil, pe desubt cu aceea=i hain[ g[urit[ de acizi, pe
care n-o mai schimbase de at`\ia ani! }n mijlocul acestui vacarm
citadin avea aspectul unui cal de trac\iune la o expozi\ie de automobile
ultramoderne. Nu b[nuiam un loc mai nepotrivit s[-l
]nt`lnesc!
— Nu, nu mai beau, zise el, se vede doar ca s[ nu-mi dea
posibilitate s[-mi vin ]n fire. Dar nu se atinse de vinul ce i-l turnasem.
+i c`nd ie=ir[m din bodeg[, paharul lui r[mase plin pe
marmora m[su\ei, ca o m[rturie a faptului c[ lumea se schimb[
totu=i!
— Peste o s[pt[m`n[ trebuia s[ avem ]nspec\ie frontal[.
Adic[, mai precis, o comisie a ministerului, f[cu el. Nu mai vine...
|`ru a aranjat totul.
Doamne, c`t vorbea! Ar fi putut deveni un campion al mu\ilor.
— Ca s[ explici ceva oamenilor, e mai bine s[ vorbe=ti dec`t
s[ taci! Am uitat s[ vorbim, Radule... Ori vorbim prea mult.
M[ acuza. }n mine lovea. Nu-l mai puteam ]ntreba nimic. +i
nu-l ]ntrebam. Avea de ce m[ lovi. Avea de ce m[ acuza. Avea
dreptate...
— Nu s-a schimbat nimic la Recea noastr[, ]mi ghici el ]ntrebarea.
Nu s-a schimbat nimic?...
Aici s-au schimbat multe?
S-a schimbat un om, ]n\elegi?

286 Aureliu Busuioc
Un om a cobor`t pe p[m`nt?
Eu!
}n\elegi?
}\i mul\umesc c[ nu-mi spui nimic mai mult, c[ taci, c[ nu-mi
faci nici un fel de aluzii... }\i mul\umesc, ]n\elegi? +tiu tot, nu
trebuie s[-mi spui nimic. Ai zis, ne=tiut de ce, c[ =i cu o vioric[
se face prim[var[. De ce „ne=tiut de ce“?
Eu ]n\eleg de ce, dar ]\i mul\umesc c[ n-ai spus nimic mai mult.
De ce mi-ai spus c[ o s[ am mult de luptat? Ce-ai vrut s[ spui?
Oare e o lupt[ mai grea dec`t s[ lup\i cu tine ]nsu\i? +i dac[ te
birui, dac[ reu=e=ti s[ te ]nvingi, ce alt[ lupt[ poate p[rea grea?
B[tr`ne Maier, dac-ai =ti ce bine-mi pare c[ te-am ]nt`lnit
acum, anume acum!
Nu, nu te mira c[ nu te ]ntreb nimic. Nu a=tepta s[ te ]ntreb.
+i nici nu-mi spune nimic... Nu vine comisia? N-o s[ vin[ azi.
M`ine o s[ vin[. Lumea nu st[ pe loc. }n\epenit[. Nici tu nu
stai. +i nici eu n-o s[ mai stau. M[ crezi?...
Noroc, Maier! O s[ ne vedem repede!
+i altfel.
Anume altfel...
...Vechea gazd[ ]mi p[stra, conform ]n\elegerii, camera, pl[tit[
pe trei luni ]nainte. Arca ce va ]nvinge potopul! Aici vom avea
masa de lucru, una pentru am`ndoi. Patul =i at`t. Nici un prisos!
Ca =i cabinetul lui Licurg. Dac[ l-o fi avut. +i toate legile lui...
Ce-o fi f[c`nd Viorica? Crede ]n mine, crede, c`nd =i eu eram
pe punctul s[ nu mai cred, c`nd eram s[ m[ las ]n voia valurilor...
}mi ]nchipui c[-i joac[ zeci de m[runte feste Sp`nu =i ai lui. Curios,
mi-a venit odat[ ideea c[ peste dou[-trei sute de ani oamenii
au s[ inventeze un aparat, cu care au s[ afle toate g`ndurile
ce-au umplut c`ndva sc[f`rliile noastre, pe jum[tate p[m`nt
atunci. +i mi-am mai ]nchipuit ce mutre au s[ fac[ ei ]n fa\a tigvei

Singur ]n fa\a dragostei
287
lui Sp`nu, c`nd aparatul respectiv o s[ tac[ jenat o clip[, ca dup[
aceea s[ enun\e tabla ]nmul\irii =i regula de trei simpl[...
St[, probabil, serile ]n od[i\a aceea cu fotografii ]ng[lbenite,
cu icoane =i candela aceea ce nu mai arde, =i corecteaz[ caiete...
„Le chefe de la gare... Nu „chefe“, ci „chef“, prostu\o!...“ +i las[
apoi creionul ro=u, ]=i prinde fa\a ]n palme =i se g`nde=te, se
g`nde=te... C[ a avut dreptate. C[ singur ]n fa\a dragostei mele
m-am pierdut, ori c[ nu m-am pierdut, ci am l[sat-o la o parte,
ca orice abstrac\ie pe care ai folosit-o ]ntr-o ecua\ie =i nu mai
revii la d`nsa...
Ba da, revin! Ai avut dreptate, dar p`n[ la un punct! Din p[cate
ai avut dreptate. Dar ]n parte numai. Dac[ n-ai fi avut dreptate ]n
partea aceasta, n-a= fi ]n\eles ]ntregul. Sau nu l-a= fi =tiut p`n[ la
cap[t. M-am ]mpotmolit ]n minciun[. Nu acum, cu Lida. Mai demult.
Cu mult ]nainte. Atunci c`nd am crezut numai ]n mine! C`nd
nu m[ ]ndoiam numai de ceea ce spuneam eu. Am fost slug[ minciunii,
acum o voi face sluga mea. O dat[ doar.
O singur[ dat[!
Azi.
Azi, c`nd am s[-\i scriu. C`nd n-am s[-\i scriu tot. C`nd am
s[ inventez ceva, c`nd am s[ mint, ca s[ te scutesc de toat[ mizeria
asta. }n numele dragostei!
Am s[ te chem aici. Ca pentru o foarte ]nsemnat[ ]nt`lnire...
Ori am s[ inventez altceva... Da, desigur! +i ai s[ vii. +i n-ai s[
mai pleci! Am s[-\i scriu totul, ori aproape totul. Ai s[ m[
]n\elegi, pentru c[ tu po\i ]n\elege totul. Iar a ]n\elege ]nseamn[...
Nu, n-ai de ce s[ m[ ier\i. S[ m[ ier\i c[ m-am reg[sit? S[
m[ ier\i c[ a biruit totu=i dragostea pentru tine? S[ m[ ier\i?
De ce s[ m[ ier\i? Eu m-am iertat, =i mai mult n-are nimeni
dreptul s[ m[ ierte sau nu. Pentru c[ nimeni nu m[ poate =ti =i
condamna a=a cum eu singur o pot face.
Am crezut c[ via\a ]ncepe de la cap[t c`nd ]\i po\i l[muri scopul
ei. Dar nu mi l-am l[murit. Am confundat scopul cu mijloacele.

288 Aureliu Busuioc
Am nevoie de tine!
Tu m[ po\i ajuta acum.
Nu m[ l[sa singur ]n fa\a dragostei. Nu m[ l[sa singur cu
mine ]nsumi... Am s[ m[ mint iar. +i am s[ m[ pierd.
Sunt capabil, =i tu o =tii. Dar n-am punctul acela de sprijin
pe care a= putea fixa p`rghia tuturor capacit[\ilor mele. Te-am
ales pe tine, =i numai pe tine.
Poate-a= fi fost =i eu altul, dac-ai fi fost ]nt`ia tu? Ori, poate-ai
fi fost tu alta?
La ce bun aceste exhibi\ii mintale?
Dac[ \i-a= spune \ie toate aceste...
Ori dac[ le-a= crede cel pu\in eu, p`n[ la cap[t.
P`n[ acum nu le-am crezut. M[ pref[ceam c[ le cred, dar undeva
]n ad`nc p[stram slaba n[dejde c[ totu=i m[ judec prea aspru.
C[, de fapt, sunt mai bun dec`t m[ consider... M[ temeam
s[ despic firul p`n[ la cap[t. E o opera\ie prea dureroas[. M-am
min\it, vai!
Acuma ]ns[ nu. +i m[ doare. }nt`ia oar[ m[ doare.
Stop! C`t[ patetic[, ah! +i c`t[ logic[! N-ai oare prea mult[
logic[ ]n tine, ca s[ ai =i dreptate, Radule? Adic[ stai? Stai!
}n\elegi, Rico, e foarte greu s[ p[trundem, s[ percepem ceva
nou. Suntem obi=nui\i s[ apel[m la corespondente concrete pentru
toate abstrac\iile ce le folosim ]n discu\ii sau explica\ii. Dac[
ar fi s[ vorbim de o camer[ nou[, altfel dec`t aceasta ]n care m[
aflu acum, =i nu aici, ]n camer[, ci undeva, ]ntr-o p[dure, de
exemplu, am lua punct de plecare tot camera asta. Am reconstitui-o
]n cap imediat: ace=ti patru pere\i, acest tavan, aceste
podele, aceste u=i =i ferestre, aceast[ mobil[. +i g`ndindu-ne la
pere\ii ace=tia cunoscu\i, am vorbi de pere\ii camerei noi necunoscu\i,
de la u=a aceasta am porni, vorbind de u=a nou[...
Dar cum putem percepe ceva nou de tot, f[r[ corespondent,
f[r[ model concret undeva ]n trecut? C`nd n-ai nici un punct de

Singur ]n fa\a dragostei
289
plecare nic[ieri, c`nd nu po\i construi ]n creier camera aceasta,
=tiut[, ca s-o vezi pe cea nou[, ce nu exist[ ]nc[, dar care va exista
=i o =tim, ]n m[sura ]n care o cunoa=tem pe cea veche?
}n\elegi?
M[ simt nu reg[sit sau ref[cut, ci ]ntr-at`ta nou, ]ntr-at`ta f[r[
corespondent ]n „eu“-l acela de p`n[ ieri, ]nc`t va trebui s[ m[
iei de la ]nceput =i s[ m[ cuno=ti.
+i m[ vei g[si acel pe care l-ai fi vrut s[ fiu, dar pe care nu l-ai
=tiut, pentru c[ n-ai avut din ce-l construi.
Eu sunt acela, Viorico!
La dracul autoironia ]n care m-am consumat, acum =tiu, doar
pentru a face impresie!
Acum =tiu =i simt c[ m[ voi descoperi ]n tine =i simt c[ m[
voi putea iubi a=a nou cum sunt.
}n\elegi, Viorico?
M[ a=ez la mas[ s[ a=tern scrisoarea ]n care voi min\i pentru
ultima oar[.
}n numele dragostei noastre...
Pentru ultima oar[.
24 ianuarie.
...Lacul s-a transformat ]ntr-un excelent patinoar. Din p[cate,
n-am nici un partener, am numai spectatori. P`n[ =i pe lelea Safta
am g[sit-o ast[zi pe mal: „M[i, m[i, aracan de mine! Curat ca la
teatru! Numai c[ hai acas[, s[ nu ]nghe\i. Ia-te ce-ai ]nflorit!“
S[ ]nghe\, lele Safto? Ba la Magadan s[ vezi geruri! +i tot
n-am mai ]nghe\at!
19 Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

APRECIERI
Problema distan\[rii de lume, zugr[virea unor aspecte de via\[ ce nu intr[
direct ]n experien\a scriitorului, descrierea unor personaje ]n ac\iune care
fac parte din ambian\e diferite se poate rezolva numai printr-o l[rgire considerabil[
a puterii de imagina\ie. Acest lucru se poate rezolva ]n cazul unei
culturi a scrisului, iar la mijloc e vorba =i de inteligen\a scriitorului, de puterea
lui de a sintetiza cele v[zute, de a crea o lume imaginar[ prin analogie cu
cea real[, nedeform`nd-o totodat[.
Romanele Singur ]n fa\a dragostei =i Unchiul din Paris se conformeaz[ ]n
mare m[sur[ acestei „cerin\e“ de deta=are prin imagina\ie. Scriitorul vede
lumea ca un spectacol, ]n care ]=i joac[ rolul fiecare potrivit firii sale. Spre
deosebire de anumi\i prozatori care introduc persoana lor proprie ]n ac\iune,
camufl`nd-o sub un nume poetic =i acord`ndu-i func\ia de mentor, A. Busuioc
se retrage ]nd[r[tul cortinei, l[s`ndu-i pe eroi s[-=i croiasc[ singuri drum
]n via\[. Aceasta nu ]nseamn[ ]ns[ o dispozi\ie total[ autoriceasc[ — r[m`ne
punctul de vedere personal, care str[lumineaz[ sensul c[r\ii.
Deta=area lui A. Busuioc se ]nf[ptuie=te firesc datorit[ ironiei, mijloc eficient
]mpotriva ]nfrumuse\[rii sau, mai bine zis, calofiliei; scriitorul cu bagaj
s[rac de cultur[ e ]nclinat ]ndeosebi spre comicul trivial. [...]
Distan\ierea artistic[ contribuie la o mai ad`nc[ tipizare a fenomenelor =i
oamenilor. De obicei, cititorul se sup[r[ c`nd ]=i vede caricaturizat[ profesia
sau c`nd sunt descoperite ]n adev[r p[cate grave ]n activitatea unui colectiv.
Tipizarea simpl[ nu las[ personajul ]mpl`ntat ]ntr-un anumit mediu concret,
ci ]l ]nal\[ la rangul de general-uman, f[c`nd ca ]n persoana directorului de
=coal[ cabotin s[ vedem o imagine a cabotinajului de pretutindeni. Aceast[
]ncercare de generalizare se observ[ ]n ambele romane ale lui A. Busuioc.

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
291
Unchiul din Paris e un roman bine conceput, la temelia lui st[ un contrast
izbitor, contrastul dintre dou[ epoci diferite. Unchiul vede o lume nou[ =i
bogat[ acolo unde alt[dat[ s[r[cimea murea ]nr[d[cinat[ pentru vecie. [...]
A. Busuioc =i de data aceasta ironizeaz[ comoditatea =i suficien\a nepotului
=i a rudelor, care nu observ[ schimb[rile, prefacerile profunde.
}n proza lui A. Busuioc se simte un climat de intelectualitate, fenomen
mai rar ]nt`lnit ]n proza cu subiecte patriarhale de rutin[. [...]
Vasile COROBAN. Romancierul (Despre romanele Singur ]n fa\a dragostei
=i Unchiul din Paris. — „Literatura =i arta“, 26 octombrie, 1978, nr. 43.
Un om poate fi perfect instruit, orient`ndu-se enciclopedic ]n toate ramurile
de activitate omeneasc[, poate fi extrem de corect, punctual =i
moralice=te integru, =i totu=i s[ aib[ o via\[ interioar[ spiritual[ cam redus[,
dac[ nu chiar steril[. Cultura presupune o mare for\[ spiritual[, epic[, dac[
vre\i. Acesta e punctul de plecare al lui Busuioc, estetic =i etic. Particularul
apare la Busuioc tot ]n alt[ form[; el renun\[ la ideea unui om energic (]n
parte numai! c[ci =i el cedeaz[ prin Maier), care schimb[ radical lucrurile, =i
]=i pune ]ntrebarea dac[ sunt ]n=i=i ]nv[\[torii destul de instrui\i =i educa\i
ca s[-i lumineze pe al\ii, dac[ nu se adapteaz[ la mediu [...] uit`nd ce-au
]nv[\at =i devenind ni=te meseria=i, str[ini de cultur[ =i efort intelectual.
Tabloul acesta ]l schi\eaz[ cu ironie mu=c[toare Radu Negrescu ]n fa\a Vioric[i
Vrabie, ]nv[\[toare de francez[, nou-venit[ la =coal[. [...]
Partea profesional[ a lucrului ]l intereseaz[ pe Busuioc =i o eviden\iaz[,
dar nu o limiteaz[ numai la aceast[ latur[ a vie\ii, c[ut`nd s[ p[trund[ ]n
mentalitatea oamenilor, =i el constat[ c[ o mentalitate retrograd[ poate
]n[bu=i orice g`nd nobil, orice pornire a inimii spre bine =i spre sferele mai
]nalte ale vie\ii spirituale. Un om schilod suflete=te va aplica cel mai ideal
principiu de educa\ie ]n a=a mod, ]nc`t el va deveni reversul sensului s[u.
Directorul retrograd din Singur ]n fa\a dragostei, de pild[, nu observ[ energia
tinerei ]nv[\[toare Viorica Vrabie, nu \ine seama de cultura ei, de av`ntul
tineresc; pe d`nsul ]l =ocheaz[ ]n primul r`nd \inuta vestimentar[ la mod[ a
]nv[\[toarei. [...]
Eroului principal al romanului Singur ]n fa\a dragostei, lui Radu Negrescu,
autorul ]i d[ deplin[ libertate de ac\iune, eliber`ndu-l mai ]nt`i de certitudine
infatuat[ =i de catalogul obi=nuit al pove\elor didacticiste =i al ideilor

292 Aureliu Busuioc
primite. Adopt`nd o conduit[ de histrion, Radu Negrescu ]=i poate permite
observa\ii ascu\ite despre mediul ]n care se mi=c[, despre sine ]nsu=i, adesea
autoironiz`ndu-se. Eroul joac[ rolul bufonului din comediile de alt[dat[, care,
sub masca voio=iei, a glumei =i a observa\iei joculare, spune adev[ruri
sup[r[toare. Acesta e de fapt con\inutul romanului Singur ]n fa\a dragostei,
care vizeaz[ ironic multe neajunsuri ]n =coal[, ]n procesul de instruire =i de
educare, ]n via\a spiritual[ a unor ]nv[\[tori. }ncr`ncenat ]mpotriva ignoran\ei
=i a ]nchist[rii ]n tipare st[tute de via\[ =i de lucru, Radu Negrescu adesea le
demasc[ prin formele paradoxale. [...]
Romanul Singur ]n fa\a dragostei d[ o lovitur[ destul de serioas[ unor
scheme literare, rupte de realitate; romanul e interesant prin faptul c[ autorul
nu-=i face chipuri cioplite, zugr[vind pe ele virtu\i idilice abstracte, pentru
ca s[ bat[ m[t[nii ]n fa\a lor, ci prive=te mai real, mai obiectiv la lucruri =i
la oameni.
Vasile COROBAN. Romanul moldovenesc contemporan, Editura Cartea
moldoveneasc[, Chi=in[u, 1969, p. 221, 223, 225, 227, 228.
Arta de romancier a lui Busuioc e arta punerii ]n lumin[ a ridicolului, a
paradoxului, prin alternarea situa\iilor contrastante, prin ]nsu=irea unor
paranteze u=or persiflante, dar cu un caracter buf frapant (aparatele viitorului
menite s[ afle g`ndurile „o s[ tac[ jenate o clip[ ]n fa\a lui Sp`nu...
ca dup[ aceea s[ enun\e tabla ]nmul\irii =i regula de trei simple“; „Cum a= fi
vrut s[ fie ars[ canalia aceasta, Sp`nu, cum a= fi dansat pe cenu=a lui, de=i
prostia =i meschin[ria pot imita ]ntru totul nobila pas[re Phoenix...“). [...]
Romanul Singur ]n fa\a dragostei, luat ]n ansamblu, e o parabol[, ce
sugereaz[ imposibilitatea realiz[rii absolute a unor aspira\ii, veleit[\i ]n
condi\ia uman[ a unui cotidian m[runt, necur[\at de rutin[, iner\ie, meschin[rie,
obtuzitate, elemente retrograde.
Singur ]n fa\a dragostei e ca o bucat[ de muzic[ u=oar[: sprinten, pl[cut,
u=or, transparent, ieftin, tulbur[tor pe alocuri... El nu r[m`ne nicidecum un
joc inteligent al unui poet...
Mihai CIMPOI. Prospe\ime, inteligen\[, sobrietate, „Cultura“, 11 septembrie,
1965, nr. 24.

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
293
Proza =i dramaturgia sunt ale unui poet, dat fiind deficitul de substan\[
epic[ =i construc\ie dramaturgic[, recuperat ]ns[ de sentimentul dramaticit[\ii
vie\ii. Dotat cu inteligen\[ =i spirit de observa\ie =i umor, Busuioc reprezint[
tipul rar de scriitor „urban“ care valorific[ cu predilec\ie un material de via\[
rural. Proza sa refuz[ relatarea domoal[ moldoveneasc[, fiind dinamic[,
„cinematografic[“, eseistic[ =i av`nd nerv ironic. Perspectiva observa\iei acide
permite o creionare rapid[ a fi=elor caracterologice: creierul unui director
de =coal[ „are dou[ circumvolu\iuni“. }ncercarea de a pune problema societ[\ii
contemporane e pe alocuri timid[, dar prin prisma ironiei aspectele ur`te
sau chiar monstruoase apar oricum ]n relief. Un erou memorabil este Radu
Negrescu din Singur ]n fa\a dragostei, proiectat pe fundalul unui mediu s[tesc
dominat de ignoran\[, l`ncezeal[ social[, frazeologie goal[, prostie, ipocrizie.
Dup[ ce ]mbrac[ mai ]nt`i masca unui Don Quijote al satului basarabean,
personajul se vindec[ de „romantism“, las[ ]n pace morile de v`nt,
a=tept`nd „marele semnal“ — chemarea la aspirantur[, la ora=. Este singura
solu\ie salvatoare din acest mediu afectat de idio\enie, mediocritate, rutin[
=i optuzitate. Romanul utilizeaz[ procedeul „scrisorilor“ celor doi eroi
]ndr[gosti\i, recurg`nd la face\ie, specula\ie metafizic[ spumoas[, gratuit[.
Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia
a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura ARC, Chi=in[u, 1997, p. 184.
Romanul Singur ]n fa\a dragostei este o expresie preponderent ironic[,
p`n[ la urm[ nelipsit[ de gravitatea necesar[, a vie\ii unui colectiv de pedagogi
]n care pe nea=teptate vine un profesor nou, inteligent, ]n m[sur[ s[
introduc[ un minim de aer primenitor ]n activitatea =colii. Adic[ a=a se
]nt`mpla ]n majoritatea nuvelelor =i romanelor de p`n[ la Singur ]n fa\a dragostei
(tip: Las[ v`ntul s[ m[ bat[... de Ana Lupan). Aureliu Busuioc ]l prezint[
pe Radu Negrescu drept venit ]n sat numai pentru a-=i satisface stagiul
obligator =i a a=tepta invita\ia la Academie („marele semnal“). Acesta e primul
semn al parodiei. Radu Negrescu nu-=i propune o primenire a st[rii de lucruri
din =coal[, el nu se dore=te un profesor-minune, nici nu se g`nde=te s[
r[m`n[ pedagog.
Inten\ia scriitorului de a r[sturna o situa\ie devenit[ ]ntre timp =ablon ]n
proza timpului l-a determinat pe eruditul critic Vasile Coroban s[ numeasc[
romanul lui Aureliu Busuioc face\ie (de la latinescul facetia — glum[, umor;

294 Aureliu Busuioc
]n italian[, fax — f[clie, fl[c[r[) — specie literar[ umoristic[, nuvel[ sau anecdot[
cu final surprinz[tor, spiritual.
Scriitorul a abordat o schem[ r[sp`ndit[ ]n proza anilor ’50 pentru a o
discredita oarecum din interior. Romanul s[u constituie o replic[ la atare
scheme.
Ion CIOCANU. Aureliu Busuioc — romancierul. }n revista „Limba Rom`n[“,
1997, nr. 5, p. 133.
Singur ]n fa\a dragostei e o replic[ ironic[ la romanele ]n care conflictele
erau at`t de mult la suprafa\[, ]nc`t cititorul =tia dinainte orice deznod[m`nt
posibil =i nu se mai a=tepta la nimic inedit nici ]n plan tematic, nici artistic.
„Nu vreau, zice Radu Negrescu, s[ par altcineva dec`t sunt, dar ]ntr-adev[r,
citesc pu\in[, cum s[-i zic... beletristic[. M[ enerveaz[ uneori prea multa ei
asem[nare cu via\a, ori alteori m[ scoate din s[rite siropul pe care-l serve=te
drept via\[...“ [...]
Pentru Radu lumea e ca paharul de ap[ privit la microscop. Ceea ce constituie
dou[ p[r\i de hidrogen =i o parte de oxigen e formula ideal[. Formula
real[, ]ns[, include pe l`ng[ cea ideal[, numeroase depuneri =i stratific[ri,
ceea ce o face ]ntruc`tva de alt[ compozi\ie. Orice ]nt`lnire cu via\a e pentru
el un prilej de confruntare a acestor formule. Drept formul[ ideal[, Radu, ca
antierou, ia propriul univers interior. Dup[ confruntarea acestui univers cu
universul primei so\ii, Lida, „... a urmat deziluzia“. }n sufletul Vioric[i, dimpotriv[,
s-a reg[sit: „O iubesc pentru c[ m[ iubesc ]ntr-]nsa...“. Colectivul e
stimat de el pe at`t, pe c`t acesta corespunde universului s[u interior: „Ca
membru al unui colectiv, e alt[ g`sc[: c`nd ideile =i tendin\ele lui corespund
cu ale mele, sunt cu el; c`nd avem p[reri felurite, sunt eu“.
Via\a fixat[ ]n formul[ =i via\a ]n stare natural[ se dovedesc a fi ]n multe
privin\e no\iuni diferite. Radu — antieroul =i Radu — omul, care se ciocne=te
de dramatismul policrom al vie\ii, trebuiau s[ discute ]n contradictoriu.
Dincolo de aceste dezbateri interioare se mai resimte ]n roman o viziune
— cea a mentalit[\ii eroului pozitiv, conform c[reia r[ul trebuie s[ ]nt`mpine
numaidec`t rezisten\a idealului pozitiv. }n roman ea domin[. De ea, chiar
dac[ n-ar vrea, nu poate s[ nu \in[ cont =i Radu Negrescu. De aici =i o nou[
dedublare a lui — pe de o parte, ca antierou, el consider[ o inep\ie s[ intri
]n conflict cu Sp`nu =i cu cei „... forma\i la =coala lui...“: „Nu pot suferi pros-

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
295
tia =i-mi bat joc de ea, dar nici at`t de caraghios nu-s ca s[ pornesc o cruciad[
]mpotriva ei“, iar, pe de alt[ parte, el simte c[, ignor`nd tradi\ia de a
ataca r[ul, ce \ine de eroul pozitiv, apare ]ntr-o lumin[ nefavorabil[. De aici
vin =i acuz[rile cu care e tratat =i autoflagel[rile la care se expune el ]nsu=i:
egoist, individualist, orgolios, sceptic etc.
Farmecul acestui personaj const[ anume ]n faptul c[, at`t ]n plan intim
c`t =i exterior, el rupe, risc`nd de a i se aduce orice ]nvinuiri, cu o tradi\ie de
]mpotrivire a r[ului mult prea ]ncet[\enit[ =i de aceea inert[. }n acest sens el
e antierou. [...]
Tot astfel =i Viorica nu at`t ac\ioneaz[, c`t se deschide din interior. Aceste
tr[iri au pre\ioasa calitate de a condensa la maximum timpul =i evenimentele.
„}n trei zile, constat[ Viorica ]n momentul c`nd a ]n\eles definitiv c[ e
]ndr[gostit[ de Radu, am tr[it o via\[ =i am nevoie de o alt[ via\[ ca s[ ]n\eleg
ce-am tr[it!“
Consemn[rile din zilnicul Vioric[i reproduc aproape ]n ]ntregime conflictul
romanului, numai c[ el e prezentat ]n manifest[rile lui exclusiv intime. Acest
mod de expunere imprim[ nara\iunii o densitate aidoma replicii dramatice.
[...]
Singur ]n fa\a dragostei de A. Busuioc a rezolvat dou[ probleme, ce st[teau
]n fa\a romanului: a dat expresie necesit[\ii unui nou tip de erou =i, prin
intermediul monologului interior, a reu=it s[ comprime la maximum timpul.
Nicolae BILE|CHI. Romanul =i contemporanietatea, Chi=in[u, Editura
+tiin\a, 1984, p. 233-239.
... Spre deosebire de alte lucr[ri cu tema intelectualit[\ii de la \ar[, romanul
Singur ]n fa\a dragostei are ]n centrul aten\iei sale nu at`t ac\iunile
s[v`r=ite de eroi, c`t tr[irile, reac\iile psihologice =i zbuciumul lor sufletesc.
Dac[ ]n romanele anterioare eroii centrali sunt, ]n majoritatea cazurilor, oameni
cu un scop bine definit, apoi eroii romanului Singur ]n fa\a dragostei
sunt cu totul de alt[ natur[. [...]
Dezv[luirea personajelor centrale — a lui Radu Negrescu, ]nv[\[tor de
matematic[, =i Vioric[i Vrabie, ]nv[\[toare de limb[ francez[, — autorul o
face cu m[iestrie, servindu-se de dou[ modalit[\i artistice eficiente de
zugr[vire: nara\iunea la persoana ]nt`ia (Radu) =i reproducerea noti\elor
de zilnic (Viorica). [...]

296 Aureliu Busuioc
O tr[s[tur[ dominant[ a caracterului lui Radu este scepticismul lui, uneori
cam exagerat. [...]
Consider`ndu-se superior ]n compara\ie cu muritorii de r`nd, Radu
prive=te la ei (=i atunci c`nd o merit[, =i atunci c`nd nu!) cu un oarecare
dispre\ =i cu o permanent[ ironie ]n\ep[toare. }n goan[ dup[ „neobi=nuit“,
dup[ poz[, el e gata s[ pun[ la ]ndoial[ p`n[ =i unele adev[ruri adev[rate,
s[v`r=ind ]n acest fel „prostii“.
}n fond, Radu r[m`ne un om bun la suflet: el iube=te tot ce e bun ]n
oamenii buni. O admir[, bun[oar[, pe Viorica, atunci c`nd aceasta se ia la
har\[ cu directorul. [...]
Radu e un sceptic =i un dezam[git, care mai mult ra\ioneaz[ despre dragoste
(chiar =i atunci c`nd o are ]n fa\[!) =i mai pu\in pune ]n ea sentimente
adev[rate, care ar putea s[-l fac[ fericit; de aceea el =i r[m`ne, p`n[ la urm[,
singur ]n fa\a dragostei.[...]
P`n[ la un punct, Radu e un erou-excep\ie, adic[ nu poate fi numit tipic.
A f[cut oare bine A. Busuioc atunci c`nd l-a situat pe Radu ]n centrul romanului?
Balzac spunea c[ „... eroii romanului niciodat[ nu trebuie s[ fie
excep\ii“ =i c[ „excep\ia ]ntotdeauna trebuie s[ joace ]n roman numai un rol
secundar“. Aceasta din cauza c[ „... orice personaj tipic devine grandios anume
]n virtutea caracterului s[u tipic“.
Cu toate neajunsurile, ]ns[, Radu izbute=te s[ c`=tige o anumit[ simpatie.
}l avem aproape de noi mai ales pentru faptul c[ el e sincer =i cu sine, =i
cu ceilal\i eroi, =i cu cititorul; iar atunci c`nd omul e sincer, el tinde =i spre
bine, spre puritate sufleteasc[. Ce-i drept, ]n acela=i timp eroul ne displace
prin egoismul =i individualismul s[u cras, prin scepticismul ironic =i oarecum
r[ut[cios, prin indiferen\a sa, prin lipsa de scop =i ac\iune. +i atunci nu putem
s[ nu-i repro=[m autorului o compl[cere ]n a poza ]n toate, p`n[ =i ]n limbajul
eroilor. [...]
Romanul Singur ]n fa\a dragostei abund[ ]n sentin\e =i maxime inedite,
]nd[r[tul c[rora descoperim o bogat[ experien\[ de via\[ a scriitorului. Aceste
cristale de ]n\elepciune fac romanul mai concentrat =i ]n acela=i timp mai
sugestiv.
Romanul [...] se impune prin spirit =i inteligen\[, prin ironie =i umor, prin
subtilitate stilistic[, prin eroi ]nzestra\i cu un interesant univers intelectual.
Mihai, DOLGAN. Marginalii critice, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi-
=in[u, 1973, p. 179-185.

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
297
...Prima ]ncercare a epicii de ample propor\ii e romanul Singur ]n fa\a
dragostei, urmat de Unchiul din Paris. }n ambele se relev[ spiritul de observa\ie
al scriitorului, arta dialogului, un mod analitic, concentrat =i sus\inut, mobilitatea
intelectual[ a unor eroi, prin=i ]n reac\iile =i manifest[rile lor esen\iale.
Radu Negrescu =i Viorica Vrabie, Alexandru Stanca =i Riki ]mbog[=esc galeria
personajelor complexe din proza moldoveneasc[, romanele ar[t`nd
preocup[rile scriitorului pentru problematica moral[ (inclusiv pentru c[ut[rile
etice ale tinerei genera\ii), proiectat[ pe un fundal social-uman bine cunoscut
=i bine reprezentat. Pline de culoare =i autenticitate, captivante ca problematic[,
subiecte =i modalit[\i concise, scrierile acestea erau veritabile mostre
de analiz[ lucid[ a unor cazuri umane cu semnifica\ii relevante, ocup`nd ]n
ierarhia prozei contemporane un loc de prim-plan. Ele afirmau un scriitor
dotat din plin cu inteligen\[ narativ[, cu virtu\i de nuan\at observator al naturii
umane, cu un mod al s[u de a percepe realitaea, cu evidente aptitudini
de ironist.
Eliza BOTEZATU. Literatura moldoveneasc[ (Manual pentru institu\iile de
]nv[\[m`nt superior), Editura Lumina, Chi=in[u, 1984, p. 185-186.
Apari\ia romanului Singur ]n fa\a dragostei a st`rnit discu\ii aprinse ]n
r`ndul cititorilor =i criticilor nu numai datorit[ problemei importante pe care
o abordeaz[, ci =i modalit[\ii artistice folosite de autor. Romanul este alc[tuit
dintr-un jurnal intim, dintr-o dest[inuire a eroului principal. Nu =tiu dac[
alegerea confesiunii intelectuale tr[deaz[ o modalitate epic[ sau numai
pl[cerea de a produce idei =i de a le emite ]n deplin[ libertate. Cert este c[
intelectualul joac[ un rol deosebit ]n compunerea acestei proze de o rar[
acurate\e =i rafinat[ p[trundere psihologic[ [...].
S-ar p[rea c[ A. Busuioc =i-a conceput lucrarea ]n aceea=i manier[ ]nt`lnit[
=i ]n alte lucr[ri scrise pe aceast[ tem[. Dup[ terminarea facult[\ii Radu
Negrescu, eroul romanului, refuz[ propunerea de a r[m`ne la aspirantur[
=i pleac[ s[ lucreze ]ntr-o =coal[ din sat... Colectivul din Recea-Veche, unde
nimerise, nu e dintre cele mai exemplare. Directorul =colii, Sp`nu, =i-a ]njghebat
un colectiv pe potriva lui, iar el, dup[ p[rerea lui Negrescu, era un om
care „n-avea dec`t dou[ circumvolu\iuni pe creier“.
A vrut la ]nceput s[ se opun[. „+i eu l-am jucat pe Don Quijote la ]nceput“,
]i spune el Vioric[i. Degrab[, ]ns[, se resemnase. [...]

298 Aureliu Busuioc
Odat[ cu intrarea Vioric[i ]n ac\iune, romanul, care la ]nceput p[rea
modest =i obi=nuit, cap[t[ dintr-o dat[ o anumit[ densitate analitic[, autorul
sim\indu-se ]n largul s[u, manifest[ deosebite calit[\i de analist =i creator de
caractere puternice. Radu o ]ndr[ge=te pe Viorica pentru fermitatea cu care
aceasta ]nfrunt[ tot ce e perimat =i plafonat. Meritul c[r\ii const[ ]n schimb[rile
care au loc ]n con=tiin\a lui Radu. Ca tip, Radu nu e nou ]n literatura
noastr[ pe aceast[ tem[. El se impune ]ns[ prin autenticitatea drumului parcurs.
Intrat ]ntru-un mediu oarecum str[in, Radu dob`nde=te treptat con-
=tiin\a propriei sale puteri. Aceast[ evolu\ie fireasc[ este reflectat[ literar
printr-o concretizare ]ntr-un mediu de o mare diversitate uman[, departe
de a fi numai un simplu cadru mai mult sau mai pu\in favorizant. [...]
Imaginea pe care =i-a f[cut-o Radu despre sine ]l ]mpieduc[ s[ devin[ el
]nsu=i. }n timp ce credea c[ domin[, el era de fapt dominat. +i p`n[ la urm[,
ajunge s[ ]n\eleag[ c[ trebuie s[ se reg[seasc[. [...]
Eroul romanului nu trece dec`t aparent printr-o criz[ erotic[. Sub ]nveli=ul
simbolic al iubirii ]n con=tiin\a ]nv[\[torului Negrescu are loc un salt de natur[
etic[. El are revela\ia particip[rii efective la via\a social[. Iubirea sa pentru
Viorica este a=adar un catalizator sau poate o simpl[ coinciden\[, c[ci necesitatea
ce modific[ psihologia lui este una social[. Al[turi de semnifica\ia lor
etic[, nelini=tile =i c[ut[rile eroului au =i sens specific psihologiei intelectuale.
Romanul Singur ]n fa\a dragostei denot[ o acut[ efervescen\[ intelectual[
=i o fr[m`ntare problematic[, at`t ]n plan social, c`t =i ]n psihologia individual[
a personajelor. Eroii nu mai devin exemplific[ri, cazuri „tipice“, ci
individualit[\i complexe, de o mare intensitate psihologic[ =i afectiv[, care ]n
fa\a unor transform[ri reac\ioneaz[ diferit, deloc previzibil, ]n func\ie de personalitatea
lor, de ]mprejur[rile concrete ]n care tr[ie=te. Chipurile eroilor se
impun conving[tor, cu mult[ pregnan\[, manifest[rile lor sunt verosimile,
situa\iile, pe care le str[bat ]n mediul =i ]n con=tiin\a proprie, creeaz[ o real[
tensiune dramatic[.
Gheorghe CHIRA. Profiluri literare, Editura Lumina, Chi=in[u, 1972,
p. 82-85.
...Radu =i Viorica sunt doi tineri intelectuali care repudiaz[ un mod de
via\[ impersonal, la nivelul unor impulsuri =i trebuin\e primare, guvernat de
„principiul adapt[rii la mediu“, la ad[postul unor obi=nuin\e comune; pen-

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
299
tru ei dragostea este nu numai o atrac\ie erotic[ reciproc[, ci o unitate de
convingeri, de principii. Or, tocmai de aceast[ unitate ei se ]ndoiesc, ba chiar
sunt convin=i la ]nceput de polaritatea pozi\iei lor. Cum putem s[-i pretindem
autorului s[ zugr[veasc[ o tr[ire mai emotiv[ a dragostei de c[tre eroi,
c`nd el ne descrie anume lupta cu sentimentul de dragoste, ambii c[ut`nd
]n fel =i chip de a i se opune, ridic`nd ]n calea sentimentului lor diferite baraje
de ra\ionamente de tot felul? Tocmai faptul c[ dragostea eroilor s[i nu se
consum[ ]n sfera sentimentului, ci se ridic[ din sfera tr[irii erotice subcon-
=tiente ]n sfera cuget[rilor analitice asupra sensurilor vie\ii, ale obliga\iilor
sociale, constituie, credem, mai cur`nd un merit al autorului. Anume atitudinea
ra\ionalist[ („teoria“ egoismului) a lui Radu fa\[ de sentimentul de
dragoste este acea u=i\[ tainic[, prin care putem p[trunde ]n lumea intern[
a eroului, cunosc`nd-o f[r[ „floricelele“ pozelor sale afi=ate. [...]
Critica a urm[rit dou[ ipostaze de manifestare a lui Radu Negrescu:
afi=area ostentativ[ a pozelor („Pozezi numai atunci c`nd ai spectatori...“,
nota Viorica ]n jurnalul s[u printre primele impresii contradictorii ce i le-a
l[sat Radu) =i m[rturisirile pe care eroul ni le face „]ntre patru ochi“, sinceritatea
c[rora ne poate induce ]n eroare, lu`nd aceste m[rturisiri drept
caracteriz[ri obiective, ]nf[ptuite de autor prin gura personajului. Or, toat[
intriga acestui caracter rezid[, ]n ultim[ instan\[, ]n a treia ipostaz[ a sa —
]n acea lupt[ interioar[ cu sine ]nsu=i, care se desf[=oar[ pe trei sferturi ]n
subcon=tient =i care ]=i g[se=te ]n con=tiin\a de sine a eroului, ]n reflec\iile =i
„teoriile“ lui deseori o „imagine r[sturnat[“ [...].
Dac[ Radu lupt[ cu sentimentul s[u de dragoste, def[im`nd ]nsu=i idealul
de dragoste, definind-o ca o manifestare a egoismului, Viorica pune ]n
calea atrac\iei sale cresc`nde fa\[ de Negrescu idealul unei dragoste adev[rate,
care nu se reduce la sentimentul erotic, ci presupune o unitate de
principii de via\[. „Ai tot ce-ar putea constitui idealul unei g`sculi\e, ba chiar
=i al unei femei serioase, dar nu po\i fi, n-ai s[ fii niciodat[ idealul meu!“,
noteaz[ ea ]n jurnalul s[u, drept concluzie la p[rerile sale critice despre comportarea
lui Negrescu. Treptat, ]ns[, caracteristicile negative cedeaz[ tot mai
mult locul celor pozitive... P`n[ la urm[ rela\iile intime ale eroilor ajung la
punctul culminant, c`nd ambii nu-=i mai pot ascunde dragostea lor.[...]
Radu, ]ns[, se retrage din fa\a dragostei =i ]ncearc[ din nou s[ se claustreze
]n „cercul str`mt =i rece“ al individualismului egocentric. }n zadar

300 Aureliu Busuioc
]ncearc[ Radu s[-=i ]njoseasc[ dragostea sa, s[ se conving[ c[ ]n dragoste
principalul este eul s[u egocentric, iar ]n locul Vioric[i poate fi oricare alta.
Pentru c[ iubirea este mai cur`nd uitarea de sine dec`t dragostea de sine. }n
orice caz, Radu nu-=i mai poate reg[si lini=tea, claustr`ndu-se ]ntr-un eu egocentric,
fiindc[ nu-=i mai poate ascunde dedublarea ]n „eu, cel de sus“, =i
„eu, cel de jos“, care fac un „schimb de p[reri sincere =i tov[r[=e=ti-critice“.
[...]
Astfel, resping`nd didacticismul ilustrativist, rectiliniar ce caracteriza un
tip de erou pozitiv frecvent ]n literatura noastr[ de atunci [...], A. Busuioc a
zugr[vit, prin tipul de erou anterior al unui personaj de o complexitate tipologic[
=i caracterologic[ rar[ la noi ]nc[, e=ecul interior al individualismului
supus examenului dragostei, zugr[vit[ nu doar ca un fenomen sentimental,
ci ]ntr-un plan filosofico-moral sus\inut conving[tor de chipurile artistice ale
eroilor principali — doi tineri cu personalitate =i cu o dezvoltat[ con=tiin\[
de sine, la care dragostea declan=eaz[ un proces de con=tiin\[, o confruntare
inteligent[ =i original[ de opinii asupra unor principii fundamentale de
comportare uman[.
Anatol GAVRILOV. Singur ]n fa\a dragostei la o nou[ lectur[. Revista
„Nistru“, 1983, nr. 2, p. 131-141.
Rafinat, un pic sceptic =i mai mult persiflant, ironic (de cele mai multe ori
autoironic), creator de ]nchipuiri =i tot el un necru\[tor d[r`m[tor al lor, Riki
(numele acesta nu este numai un diminutiv arbitrar!) ne comunic[ confiden\ial
(o confiden\[ de salon) cu gravitatea-i ]n care u=or sesiz[m masca bonomiei:
„Vine unchiul din Fran\a. De la Paris“. Evenimentul, care la ]nceput lua
propor\ii ]n imagina\ia lui (Riki sper`nd c[ din aceasta se va alege cu ceva),
coboar[ mai apoi la un am[nunt f[r[ vreo importan\[, plictisitor =i banal.
Imagina\ia =i de data aceasta lucreaz[ ]n tactul ei egal, men\inut permanent
de o poz[ ironico-sceptic[, ]n direc\ia opus[, reprezent`nd un fotoliu cu ro\i
de biciclet[ =i pe unchi ]n locul „Mercedesului-220“ sau a „Jaguarului“ sperat.
}ns[ din prima clip[, c`nd unchiul coboar[ din tren =i se apropie de el (]n
primul r`nd de el — sic!) p`n[ la ultima scen[ a romanului — moartea unchiului
— lui Riki i se relev[ un adev[r perplex, cu at`t mai perplex =i mai
revelator cu c`t Riki e tentat mereu s[ ironizeze ]n presupunerile sale privind
personalitatea =i via\a trecut[ a unchiului. Realitatea apare astfel mai

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
301
credibil[, fiind pus[ permanent la ]ndoial[, adev[rurile afl`ndu-se ]ntotdeauna
sub semnul ]ntreb[rii. Cele dou[ atitudini ]n fa\a vie\ii sunt dezv[luite
meticulos, una desen`nd o curb[ ascendent[, cealalt[ aflat[ ]n descenden\[,
dar ajung`nd ca ]ntr-un punct s[ se ]ntretaie =i s[ se contopeasc[ ]ntr-un
destin eroic comun — acel al unchiului. Atitudinea ini\ial[ a lui Riki nu este
o certitudine (]n sens uman, nu artistic), nu-i constituit[ ]ntr-un destin, el
n-are o personalitate, sau, mai exact, caracteristica lui este lipsa de personalitate.
S[ nu fim ]ns[ gre=it ]n\ele=i: el prezint[, totu=i, un caracter literar =i
este hazardat s[-i cerem scriitorului o includere mai activ[ a eroului s[u ]n
via\[. Discrepan\a dintre Riki din prima parte a romanului =i Andrei (acela=i
personaj) din partea a doua este mai ]nt`i una de calitate =i, implicit, de cantitate.
Riki schi\eaz[ ini\ial unele eforturi de a se debarasa de diminutivul
s[u, dar nu face mai mult dec`t un gest de epatare printr-o \inut[ ironic[.
Abia ]n final ajunge s[-=i merite numele adev[rat, Andrei, destinul lui dintr-o
poten\[ incert[ se face o realitate obiectiv[. E de notat c[ spre sf`r=it atitudinea
ironic[ dispare, f[c`nd loc ie=irilor patetice =i confesiunilor lirice. Ironia
este de la bun ]nceput o masc[ a incertitudinii. Riki e superior lui (s[ ne
ierte autorul pentru acest „lui“ ]mprumutat de la el) Mimi, „copil al naturii“,
care vegeteaz[ elementar, el se =tie capabil de ceva mai mult, dar vegeteaz[
=i d`nsul ]ntr-o inactivitate lipsit[ de griji =i complica\ii mai serioase. De aici
=i nesiguran\a valorii sale, ]n particular (persifl[rile at`t de abundente la propria-i
persoan[ nu sunt numai ni=te glume spirituale) =i a posibilit[\ilor de
existen\[ a altor valori superioare, ]n general (atitudinea ironic[ o spune at`t
de elocvent!). Deocamdat[, el e capabil numai de aceasta, adic[ de o poz[
ironic[, ce voaleaz[ propria incertitudine. Ironia ]nc[ nu s-a convertit ]n scepticism:
dou[zeci =i unu de ani e o v`rst[ totu=i prea fraged[ pentru aceasta
(probabil c[ Radu Negrescu arat[ tot a=a la anii lui Riki). }i lipse=te lui Riki o
con=tiin\[ de sine clar[, care o va c[p[ta abia dup[ comunicarea spiritual[
cu unchiul Alexandru Stanca. }ntors ]n \ar[, unchiul nu va aduce cu sine
nostalgia dup[ un ora= cu at`tea locuri =i oameni celebri, dup[ cum se a=tepta
Riki, ci povestirea dramatic[ (ce e drept, pe alocuri cam arid[ =i declarat[) a
vie\ii sale: un trecut eroic =i o con=tiin\[ tragic[ a ]nstr[inatului. [...]
C[l[toria pe care o vor ]ntreprinde ]n doi, apoi ]n trei, cu Aura, are sensul
unei revela\ii insolite. Riki nu numai c[ afl[ trecutul unchiului, lui i se
]ncep a contura =i perspectivele vie\ii sale viitoare, pe care at`ta timp el nu

302 Aureliu Busuioc
le-a putut ]ntrevedea. Se simte venit de la Paris nu numai Alexandru Stanca,
uimit =i entuziasmat de at`tea transform[ri descoperite ]n \ara natal[,
dar =i Andrei, care p`n[ atunci n-a =tiut s[ pre\uiasc[ acest p[m`nt. Semnificativ[
]n aceast[ c[l[torie este al[turarea la cei doi a Aurei. Ea va porni
cu d`nsul dup[ ce c[l[toriser[ singuri, dup[ ce Andrei a ascultat o parte din
povestirea unchiului =i procesul de convertire interioar[ era pe cale de
]nf[ptuire. Rela\iile dintre Andrei =i Aura, ce la ]nceput se rezumau la un
flirt atractiv, el ]ntreb`ndu-se mereu ]n incertitudinea sa dac[ o iube=te sau
nu pe Aura, trec mai apoi ]ntr-o dragoste adev[rat[ (s[ se compare ]n acest
sens =i cele dou[ visuri ale lui Andrei). Iubirea semnific[, astfel, o ]n[l\are =i
]n planul intim, o ridicare la o ]n[l\ime egal[ cu idealul social, de fapt cu
idealul superior al vie\ii sale.
Andrei |URCANU. Aureliu Busuioc: Unchiul din Paris. Revista „Nistru“,
1973, nr. 6, p. 138-139.

CUPRINS
Tabel cronologic .............................................................. 3
UNCHIUL DIN PARIS ..................................................... 6
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI ................................... 171
Aprecieri ...................................................................... 290

Aureliu BUSUIOC
UNCHIUL DIN PARIS
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
Romane
Ap[rut: 1998. Format: 70x108 1 / 32
Coli tipar: 13,30. Coli editoriale: 14,21. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Vitalie E=anu
Tehnoredactor: Cristina Rusu
Corector: Nadina Marciuc
Redactor: Arcadie Suceveanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
Firma editorial-poligrafic[ „Tipografia central[“, str. Florilor, nr. 1,
Chi=in[u, MD 2068, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i