Podoleanu60, II, 6p..pdf

Biografia
A. L. ZISSU
prozator
Nascut in Februarie 1838, la 'Piatra Neamt,
Impreuna cu M. Braunstein-Mabasan, a redactat la Matra
Neamt, revista ebraica lunara Hamechitz" (Desteptatorul"). Iii
colaborare cu tun grup de tineri a Meat sti apara la Iasi, intre
1911-12, publicatia Floarea albastra", activand mai tarziu si in
conducerea revistei Hatikvah" din Galati si cercul publicatiei
Licht" dela Iasi.
Cu Gala Galaction si doctoral Algazi, a scos revista Spicul".
La Floarea albastra" si ziarele Opinia" dela Iasi 51 Steagul",
a semnat Ormuz,
In anul 1919 a fondat cotidianul national evreesc Mantuirea"
al carui director a fost.
Iniliatorul si intemeietorul partidului evreesc din Romania.
Volumul Spovedania anal candelabra, aparut in 1926, a fost
tradus in limba franceza de Benjamin Fondane, la Paris.
eolaborari
Ziarele si revistele: Egalitalea, °plea, Steagul, Mantu;rea,
Cavantal, Floarea albastra, Hatikvah, Licht, Spicul, Via(a Romilneasca,
Lumea Evree, Integral, Bade de papagal, Panted de
Fildo, Adam.

380 60 SCRIITORI ROMANI DE ORIGIN! EVREEASCA
Opere:
David Brandeis (piesa), Carmel", 1914.
Spovedania unui candelabra, Branisteanu", 1926.
Erelicul dela Manastirea Newn(u, Adam", 1930.
Noi (breviar judaic), Adam", 1932.
Alarm sin Marcu. (roman), Adam", 1934.
Ca lea Calvarului (roman), Adam", 1935.
In pregatire:
Israel ci momentul creslin. Biserica si logosnl.
UZIEL
fragment
Nu-i un nume ca oricare altul. E o notiune. 0 onomatopee
culeasa de sensualismul verbal al vagabondului ulitii
evreesti, cu degetele pipaitoare ale undelor can cants in
vazduhul ghetoului. Si cuprinde elementele nebunului, ale
gugumanului, ale golanului si ale lui Schlemil. De aceia,
nimeni in targ nu stia bine daca-i porecla sau nume. Dup6
cum nimeni nu stia daca Uziel era bun public, copil al
obstei, edec al ulitii, o jucarie a copiilor cazuta dar din
cer, sau om ca toti-oamenii, cu parinti si rude, cu o copi-
larie $i
o tinerete.
De cand l'au apucat targovetii, traia: vara, sub podul
de lemn catranit care se intindea peste Cuiejdiu ca o aripA
de vultur intepenita in zbor, iar iarna, nu aflase nimeni
unde. Imbierilor gratioase ale epitropilor azilului ii raspundea
imperial si lapidar: Degeaba, nu puteti voi sa va
masurati cu Dumnezeu. El e generos dumnezeesc de
generos, pc cand voi sunteti filantropi omeneste"
filantropi. 0 deosebire ca intre bolta cerului si o chilie a
azilului. Prefer bolta cerului.
Din ratacirile lui zilnice se intorcea totdeauna inainte de

A. L. ZISSU 381
apusul soarelui. Langa sacul impaiat, care-i servea de saltea
pe patul de pietris intins intre dig si albie, veghea vesnic
un caine. In fiecare zi, altul. Se aranjase o intelegere frateasca
intre cele zece javre care faceau portiunea de Prund
intre pod si mahalaua Darmanestilor, pentruca fiecareia sa-i
vie randul la Portia de souse si mate, pe care Uziel o aducea
trofeu, cand venea sa-si is culcusul in primire.
Javra care se nimeria de garda, devora prada, mapgaiata
de matasea privirilor inlacramate de fericire ale lui
Uziel gi isi spala apoi limba rumens de palma stravezie a
stapanului vagabond.
Cu fata surazatoare spre bolts _si cu urechea incordata
pans la perceperea ultimului suspin de agonie a ecoului
pasilor de pe dulapii dislocati ai podului, Uziel se intindea
pe salteaua nevanturata de timpuri imemorabile _,si
trupul putintel gi anemic, se pregatea pentru cuminecatura
sufletului. In grogul mereu agitat de lingura de curent
a Cuiejdului, soarele in stangere arunca felii de lamaie, iar
drumetii depe pod se deslipiau de sine-si si se aruncau,
schimonosindu-si umbra trupului, in valtoarea de clestar.
Uziel atragea, ca o gums intinsa, ecourile de pe pod, le anina
de umbrele apocaliptice cari se aruncau in garla si, ca un
zeu care cerceteaza maruntaele oamenilor, ii poseda pe targovetii
cari treceau spre rohatca. Cu framantarile, durerile
si gandurile for subtiri. Si cu umbrele tainice can ii inconjurau
fiinta, fara sa le banuie. De cate on fluidul acestor
umbre gi ecouri ii transmitea telepatic o prabusire iminenta,
o primejdie in apropiere, el lass culcusul cald, truda din
trup i se anestezia gi intr'un suflet alerga la casa ornului
primejduit ca sa previe, sa impiedice, sa scape. Daca intampina
neincredere gi,
adesea, batjocura, implora, ameninta,
plangea.
Expeditiile lui zilnice ramaneau pentru targovetii curl
zareau pretutindeni, dar nu stiau niciodata incoixo mergea, o

382 b0 SCRIITORI ROMANI DE ORIGINA EVREEASCA
carte cu sapte peceti. Un pardalnic de copil de curelar din
mahalaua lutariei, evadat pentru a zecea oars din scoala,
pusese °data ramasag la un joc de oink ca el ii va da de
hac lui Uziel. Prinsoarea se facea pe intreg depozitul de
samburi de raise ai prietenilor, strans cu truda pentru farmaciile
din targ, o yea intreaga.
De a doua zi puiul de curelar se puse pe lucru. Pitit
din zori dupa un pilastru al podului negru, el se lua dupa
Uziel si nu-1 slabi toata ziva, tinandu-se scai de el in toate
peregrinarile, pane it vazu intors la saltea, cu portiunea de
oase subsuoara. Nu izbuti, piciul. Tocmai in ziva aceia,
Uziel nu iesise din targ. Iti facu raita obisnuita, cu popasud
mai man la Frodel, la soacra ei, Crente, si in curtea
de recreatie a liederului lui Rebe Peretz.
Frodel era mama Grahilor" targului. Avea sapte vlaj-
'sari a caror inaltime se masura cu prajina. Mezinul intrecea
tu o palms pe niilionarul targului, Avram Lipa, care, ca sa
nu inghita umilinta, purta cilindru si tocuri inalte. Barbatul
ei n'avea nume, nici meserie. Era barbatul ei. Si rand nu
cara ape la vite, sau nu recita psalmi, se invartea in case
ca un atestat viu de paternitate.
Frodel, in schimb, era o femeie prodigioasa. Admirata
de tot targul, ca locomotiva celei mai formidabile gospodarii,
noua vaci, trei capre Taptoase si hambare ea stia sä
puie in miscare aceasta Brea gospodarie, cu bratele vanjoase
ale feciorilor si cu rabdarea de cater a barbatului. Dour
la obo; oficia ea siugura. Incaltata cu cizme de hangar petrificat
si cu capul infasurat intr'o testemea fare culoare,
ea pasia intre carele grele de lucerne ca o vrajitoare dupa
buruieni miraculoase.
Cu ochii striviti, scruta fanul si
cu un zambet care
inflorea ironic in coltul buzei crapate ca baligarul cizmei,
ratacia pe retina ochilor inchisi de la carele prezente la
chipul absent al vlajganilor ei si se gandea cu mandrie:

A. L. ZISSU 383
Una e, mai baeti, sa te vari in gura lupului pi sa pui mans
pe lucerna care-ti miroase tie si pe preturile care-ti convin
tie, aid, la Obor, unde te pandesc atatia ochi ravnitori de
concurenti, pi altar e sa ai de a face cu vitele rabdatoare din
grajd, sau cu boii de tarani prinsi in intunericul hambarului,
la adapostul ochilor indiscreti".
Cand Uziel trecu in fata gardului lui Frodel, poarta era
cascata. Esiau carele golite de porumb, iar $loime striga
taranului dela coada sa nu mai inchida poarta Ca vitele
trebuie amu sa se intoarca dela suhat".
$loime era mezinul Grahilor" pi cel mai stalpos si
mai taranit dintre ei. In fata lui Uziel, i1 incecrca totdeauna
un sentiment penibil de Goliath opus lui David 51, desi stia
ca ar putea cu o miscare sa -1 striveasca ca un purice, nu
cuteza sa se atinga de el. Un stavilar se ridica implacabil
intre el si starpitura, cum obisnuia sa-i zica, on de cate
on un gand subversiv ii manca palma". Nu banuia sta..
vilarul urca, cu superbie, din chiar baierele cavalerismului lui.
Uziel se plants in fata portii, scruta imparatia curtii,
iii sufleca pantalonii atinsi de mangaierea rece a glodului
care se intindea covor pans in .prispa casei 'din fund. Cand
ridica privirea, avu sensatia ca urea, pe scara biblica a lui
Jacob spre ceruri.
In fats lui, sta, par infipt, $loime uriasul si ca sa-1
poata privi in ochii mici, cari suradeau cu voia buns a vitei
satule si odihnite, catara ochii pe prajina Vara sfarsit a
vlajganului. $loime ii sgaltai umarul drept ca un cutremur
de pamant pi grai: Mai, Uziel dece stai tu ore intr4 ca
vitelul la poarta noun 5i zgaiesti ochii la vitele dejugate.
In loc sa -faci si tu o treaba, ca tot omul, tot stai si cacti;
gura pi ingriti toate mustele can roiesc in jurul balegarului.
Bags de seat* pentru tainul asta o sa te_ inham la treaba".
$i rase sacadat pi
incantat de spirit, dar.n4inat de me-
;tafora, marai si dadu sa piece.

384 60 SCRIITORI ROMANI DE ORIGINA EVREEASCA
Prin rumegdtul vitelor graie§te insui Dumnezeu,
care multumege gliei pentru rodul daruit dobitoacelor ce an
fecundat-o cu copita lor. $i de ani de zile cercetez ochiul
vitei cand se comuniazA arand, doar, doar, voi ajunge sa
vad chipul cel mai umil a lui Dumnezeu, in pupils vitei,
cand imbrati§eaza pamantul in spasmul fecundatiei".
Egi nebun, Uziel, Dumnezeu e 'in Sinagoga. In ochii
vitei to oglindegi tu, dobitocule.
Te binecuvantez, ca ma gas4ti vrednic sa sa14luiesc
alaturi de Dumnezeu. Desigur, ca Cel de sus se afla
§i in Sinagoga, dar nu neaparat inchis in chivot sub lacat,
intre suluri, unde un biet vagabond l'a cuprins in nemarginirea
lui. Precum e in tine, cand mangai, cu bunatate de
copil, gatul vasii ca sa-i u5urezi durerea intepaturilor de
wiespe.
Pe prispa, in fund, silueta butucanoasa a lui Frodel
ameninta sa se pravale bolovan in ograda, peste $loime §i
Uziel, cari au simtit primejdia. $loime simula o subita iesire
pe Prund in intampinarea vitelor, al caror muget striga
heraldic din departari, grajdului, un amor ne5tirbit, pe cand
Uziel murmurs dupa Sloima: Si precum El nu este in
Frodel, nici macar dunci cand umbla la Obor, intre carele
de fan, in preajma Lui".