determinarea modulului de elasticitate la solide
determinarea modulului de elasticitate la solide
determinarea modulului de elasticitate la solide
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
DETERMINAREA MODULULUI DE ELASTICITATE<br />
LA SOLIDE<br />
FOLOSIND O METODA DINAMICA<br />
Scopul lucrării<br />
În această lucrare se va <strong>de</strong>termina modulul <strong>de</strong> <strong>e<strong>la</strong>sticitate</strong> logitudinală (modulul<br />
Young) al unei bare, folosind o metodă dinamică, pe baza re<strong>la</strong>ţiei dintre această mărime şi<br />
viteza <strong>de</strong> propagare a unei un<strong>de</strong> longitudinale într-un mediu solid.<br />
Consi<strong>de</strong>raţii teoretice.<br />
Consi<strong>de</strong>răm o bară cilindrică <strong>de</strong> diametrul d şi lungimea l, supusă unei forţe F, ce<br />
acţionează în lungul axei acesteia. Sub acţiunea forţei, bara se va <strong>de</strong>forma; Hookes a stabilit<br />
că, pentru valori mici ale forţei, alungirea, ∆ l , este proporţională cu lungimea iniţială a<br />
barei şi cu efortul unitar (forţa raportată <strong>la</strong> mărimea suprafaţei secţiunii transversale a barei).<br />
1 Fl<br />
∆l =<br />
E S<br />
(1)<br />
Mărimea E din re<strong>la</strong>ţia prece<strong>de</strong>ntă poartă numele <strong>de</strong> modulul lui Young sau modulul<br />
<strong>de</strong> <strong>e<strong>la</strong>sticitate</strong> longitudinală; valoarea lui <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> natura materialului supus <strong>de</strong>formării.<br />
O <strong>de</strong>formare mică produsă într-un capăt al barei se poate propaga în lungul acesteia,<br />
iar viteza <strong>de</strong> propagare a perturbaţiei <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> modulul <strong>de</strong> <strong>e<strong>la</strong>sticitate</strong>. Pentru a găsi<br />
această <strong>de</strong>pe<strong>de</strong>nţă vom consi<strong>de</strong>ra o bară e<strong>la</strong>stică supusă unei forţe ce acţionează pe direcţie<br />
longitudinală. Aceasta va cauza <strong>de</strong>p<strong>la</strong>sarea <strong>de</strong> <strong>la</strong> poziţia <strong>de</strong> echilibru a elementelor <strong>de</strong> masă<br />
F(y)<br />
!<br />
F( y)<br />
ξ(y)<br />
A A’<br />
B B’<br />
∆y<br />
Fig. 1<br />
ξ(y+∆y)<br />
D D’<br />
C C’<br />
!<br />
F( y+∆y) din componenţa barei (Fig. 1). Ca urmare<br />
a acestor <strong>de</strong>p<strong>la</strong>sări, apar forţe e<strong>la</strong>stice<br />
proporţionale cu <strong>de</strong>părtarea <strong>de</strong> <strong>la</strong><br />
poziţia <strong>de</strong> echilibru. Deoarece<br />
<strong>de</strong>p<strong>la</strong>sările sunt diferite în diferitele<br />
secţiuni transversale ale barei, şi forţele<br />
e<strong>la</strong>stice elementare care acţionează<br />
asupra acestor secţiuni transversale vor fi
diferite.<br />
Să consi<strong>de</strong>răm un element <strong>de</strong> volum din bara e<strong>la</strong>stică, care are aceeaşi secţiune<br />
ca şi bara dar lungime ∆y, ocupând iniţial poziţia ABCD. Pe cele două secţiuni transversale<br />
ale volumului consi<strong>de</strong>rat vor acţiona două forţe diferite, pe care le vom nota cu F(y) şi<br />
respectiv F(y + ∆∆∆∆ y). Ca urmare a acţiunii acestor forţe, elementul <strong>de</strong> bară se va <strong>de</strong>forma,<br />
ocupând o nouă poziţie, notată A'B'C'D'. Scriind:<br />
∂ F<br />
F( y+ ∆ y) = F( y)<br />
+ ∆ y+<br />
..., (2)<br />
∂ y<br />
şi oprindu-ne <strong>la</strong> primii doi termeni din <strong>de</strong>zvoltare, forţa rezultantă care acţionează asupra<br />
elementului <strong>de</strong> volum consi<strong>de</strong>rat va fi:<br />
∂F<br />
F = F( y) − F( y + ∆y) ≅ − ∆y<br />
∂ y<br />
Principiul al doilea al dinamicii se va scrie în acest caz sub forma:<br />
F<br />
ma =− y<br />
y<br />
∂<br />
∆ (4)<br />
∂<br />
În urma <strong>de</strong>formării, elementul <strong>de</strong> volum a suferit o alungire, iar forţa e<strong>la</strong>stică va fi egală şi <strong>de</strong><br />
semn contrar cu forţa dată <strong>de</strong> legea lui Hooke (1):<br />
( y + ∆ y) − ( y)<br />
ξ ξ ∂ξ<br />
F = ES<br />
= ES<br />
∆y ∂ y ∆y → 0<br />
Prin ξ s-a notat aici <strong>de</strong>p<strong>la</strong>sarea secţiunii transversale <strong>de</strong> <strong>la</strong> poziţia <strong>de</strong> echilibru. Masa<br />
elementului consi<strong>de</strong>rat este m = ρ S∆ y,<br />
iar acceleraţia a =∂ ξ ∂t<br />
Introducând aceste expresii în ecuaţia (4) se obţine:<br />
2<br />
2<br />
∂ξ ∂ξ<br />
ρ S∆y − ES ⋅ ∆ y = 0<br />
2<br />
2<br />
∂t<br />
∂ y<br />
2<br />
2<br />
∂ξ 1 ∂ξ<br />
− = 0<br />
2<br />
2<br />
∂y E ρ ∂t<br />
2 2 .<br />
Aceasta este ecuaţia diferenţială <strong>de</strong> propagare a un<strong>de</strong>lor longitudinale într-o bară<br />
e<strong>la</strong>stică. Se observă că E/ρ are dimensiunile pătratului unei viteze <strong>de</strong>ci:<br />
v =<br />
(3)<br />
(5)<br />
(6)<br />
E<br />
, (7)<br />
ρ<br />
un<strong>de</strong> v este viteza <strong>de</strong> propagare a un<strong>de</strong>i longitudinale în bara e<strong>la</strong>stică. Soluţia acestei ecuaţii<br />
se poate scrie sub forma:<br />
( )<br />
ξ1 = Asin ωt−ky<br />
(8)
.<br />
un<strong>de</strong> A este amplitudinea un<strong>de</strong>i, ω = 2ππππ / T - pulsaţia, T - perioada, iar k = 2ππππ / λλλλ - numărul<br />
<strong>de</strong> undă.<br />
Ecuaţia un<strong>de</strong> reflectate se se poate scrie sub forma:<br />
( )<br />
ξ2 = Asin ωt + ky+<br />
ϕ<br />
(9)<br />
(s-a consi<strong>de</strong>rat aici că amplitudinea un<strong>de</strong>i reflecate este egală cu aceea a un<strong>de</strong>i inci<strong>de</strong>nte,<br />
ceea ce se realizează în condiţiile în care <strong>la</strong> capete nu sunt pier<strong>de</strong>ri <strong>de</strong> energie). Prin ϕ s-a<br />
notat <strong>de</strong>fazajul care apare datorită reflexiei. Acest <strong>de</strong>fazaj este π/2 în condiţiile în care bara<br />
este fixată <strong>la</strong> capete şi este zero atunci când ea este liberă.<br />
În orice punct al barei, starea <strong>de</strong> osci<strong>la</strong>ţie a particulelor mediului este <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong><br />
efectul un<strong>de</strong>i reflectată şi a celei inci<strong>de</strong>nte:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
A[ sin( t ky) sin(<br />
t ky ) ]<br />
( ωt − ky) + ( ωt + ky+ ϕ) ( ωt −ky) − ( ωt + ky+<br />
ϕ)<br />
ξ = ξ + ξ = ω − + ω + + ϕ =<br />
1 2<br />
⎧<br />
= A⎨2sin<br />
⎩<br />
2<br />
cos<br />
2<br />
⎛ ϕ⎞⎛ϕ⎞ = 2Asin⎜ω<br />
t + ⎟ cos⋅⎜ky−<br />
⎟ =<br />
⎝ 2⎠⎝2⎠ ⎛ ϕ⎞⎛ϕ⎞⎛ϕ⎞ = 2Asin⎜ω<br />
t + ⎟ cos⎜ ky−⎟ = Bsin⎜ω t + ⎟<br />
⎝ 2⎠⎝2⎠⎝2⎠ este amplitudinea un<strong>de</strong>i rezultante.<br />
⎫<br />
⎬ =<br />
⎭<br />
(10)<br />
⎛ ϕ ⎞<br />
B= 2Acos⎜ky−<br />
⎟<br />
(11)<br />
⎝ 2⎠<br />
Se constată că amplitudinea un<strong>de</strong>i rezultante este o funcţie periodică <strong>de</strong> y, adică <strong>de</strong><br />
poziţia în lungul barei, variind între 0 şi 2A. Poziţiile <strong>de</strong> maxim şi <strong>de</strong> minim ale amplitudinii<br />
sunt in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> timp, motiv pentru care unda rezultantă pare a fi fixă în spaţiu şi<br />
se numeşte undă staţionară.
Poziţiile pentru care amplitudinea este zero poartă numele <strong>de</strong> noduri. În bara <strong>de</strong><br />
secţiune transversală S, ele corespund unor p<strong>la</strong>ne numite p<strong>la</strong>ne nodale. Între acestea<br />
amplitudinea variază, maximul amplitudinii (2A) realizându-se exact <strong>la</strong> mijlocul dintre două<br />
noduri vecine. Poziţiile caracterizate <strong>de</strong> un maxim <strong>de</strong> amplitudine poartă numele <strong>de</strong> ventre.<br />
Pentru o bară liberă <strong>la</strong> ambele capete ϕϕϕϕ = 0 şi ca urmare:<br />
B= 2Acos ky<br />
(12)<br />
În noduri B = 0 ceea ce se realizează pentru cos ky = 0, <strong>de</strong>ci:<br />
Ca urmare, poziţia nodurilor se poate găsi din re<strong>la</strong>ţia:<br />
π<br />
ky= ( 2n+ 1) , n=<br />
0, 1,2, 3<br />
(13)<br />
2<br />
λ<br />
ynod = ( 2n+ 1) (14)<br />
4<br />
Primul nod (n = 0) se va găsi <strong>la</strong> o distanţă λ/4 <strong>de</strong> capătul barei (bara fiind liberă <strong>la</strong><br />
ambele capete, situaţia se prezintă <strong>la</strong> fel pentru cele două margini).<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
Maximul amplitudinii, B = 2A, se realizează pentru cos ky =1, <strong>de</strong>ci:<br />
ky= nπ, n=<br />
0, 1 ,...<br />
(15)<br />
λ<br />
yventru = 2n (.16)<br />
4<br />
Primul ventru, n = 0, se obţine <strong>la</strong> y = 0. Deci, <strong>la</strong> capetele barei se vor forma ventre.<br />
Distanţa dintre două ventre vecine, respectiv dintre două noduri vecine este λλλλ/2. Se poate<br />
constată că, pentru a se forma un<strong>de</strong> staţionare în bara cu capetele libere (loc în care, în mod<br />
obligatoriu se formează ventre), este necesar ca lungimea barei să fie un multiplu <strong>de</strong> λλλλ/2.<br />
Deci, condiţia <strong>de</strong> formare a un<strong>de</strong>lor staţionare se scrie sub forma:<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
λ<br />
l = n =<br />
2<br />
n v<br />
2u<br />
n =1, 2 3, ... (17)<br />
lf<br />
v =<br />
n<br />
2<br />
Introducând această expresie a vitezei în (7) se obţine, pentru modulul Young:<br />
l f<br />
E =<br />
n<br />
4 2 2<br />
ρ (19)<br />
2<br />
Pentru o bară <strong>de</strong> lungime şi <strong>de</strong>nsitate cunoscute se poate <strong>de</strong>termina E măsurând f<br />
pentru diferite valori ale lui n.<br />
(18)
Descrierea dispozitivului experimental.<br />
Dispozitivul experimental constă dintr-o bară metalică (din Cu), care are sudate <strong>la</strong><br />
capete două plăcuţe din fier. Să presupunem că, iniţial, bara este fixată <strong>la</strong> mijloc (Fig. 2). În<br />
imediata apropiere a unuia din capetele libere ale barei este fixat un electromagnet alimentat<br />
<strong>de</strong> un generator <strong>de</strong> curent alternativ <strong>de</strong> frecvenţă variabilă.<br />
Acţionând asupra capătului barei, forţa electromagnetică imprimă plăcuţei o mişcare<br />
osci<strong>la</strong>torie, care se propagă în lungul barei. În condiţiile formării <strong>de</strong> un<strong>de</strong> staţionare, celă<strong>la</strong>lt<br />
capăt al barei oscilează cu amplitudinea maximă, inducând în electromagnetul ce se află în<br />
imediata apropiere, un curent electric alternativ a cărui amplitudine se observă <strong>la</strong> osciloscop.<br />
Se reglează frecvenţa generatorului până se obţine amplitudinea maximă <strong>la</strong> osciloscop. În<br />
acest caz este realizată condiţia <strong>de</strong> rezonanţă, bara oscilând pe frecvenţa fundamentală<br />
(n =1, l = λλλλ/2).<br />
Modul <strong>de</strong> lucru.<br />
G<br />
se măsoară lungimea barei metalice;<br />
se fixează bara exact <strong>la</strong> mijloc;<br />
se reglează frecvenţa generatorului până se observă primul maxim (n ==== 1) al<br />
semnalului pe osciloscop (f1); se trece valoare găsită în tabelul <strong>de</strong> date;<br />
se caută să se obţină un<strong>de</strong> staţionare pe armonicele impare (n = 3, 5, …) pentru<br />
aceeaşi poziţie <strong>de</strong> prin<strong>de</strong>re a barei;<br />
Fig. 2<br />
O<br />
.
se fixează cei doi suporţi <strong>de</strong> prin<strong>de</strong>re a barei <strong>la</strong> distanţa l/4 <strong>de</strong> cele două capete;<br />
reglându-se frecvenţa osci<strong>la</strong>ţiilor se observă, pe osciloscop, apariţia unui semnal<br />
maxim (<strong>la</strong> frecvenţa egală cu dublul frecvenţei fundamentale, n = 2)<br />
se i<strong>de</strong>ntifică poziţia minimelor, în cazul formării <strong>de</strong> un<strong>de</strong> staţionare cu frecvenţa 4f1<br />
fixându-se bara, în două noduri <strong>de</strong> osci<strong>la</strong>ţie.<br />
se completează tabelul <strong>de</strong> date experimentale.<br />
Nr.<br />
<strong>de</strong>t<br />
1.<br />
2.<br />
…<br />
Tabelul nr.1<br />
Determinarea <strong>modulului</strong> Young printr-o metodă dinamică<br />
l<br />
(cm)<br />
se efectuează calculul erorilor.<br />
n ν<br />
(Hz)<br />
E<br />
(N/m 2 )<br />
Notă. Cum s-ar putea calcu<strong>la</strong> factorul <strong>de</strong> calitate al unui osci<strong>la</strong>tor <strong>de</strong> acest tip<br />
folosind indicaţiile osciloscopului?