curs planificarea si organizarea productiei m1 - Portal Colegiul ...

- din activitatea de întreţinere, de reparare a utilajelor şi de gospodărire a energiei: intervalul de
timp pentru repararea maşinilor şi a utilajelor existente, întreruperi programate în funcţionarea
utilajelor, restricţii de energie;
- din activitatea de aprovizionare: stocuri de materii prime şi materiale, modalităţi de
aprovizionare;
- din activitatea de desfacere: denumirea şi identificarea produsului, cantitatea contractată,
termenul de livrare;
- din activitatea de personal - retribuire: numărul mediu scriptic pe meserii, prezenţa zilnică a
personalului pe locuri de muncă, categoria de încadrare a muncitorilor;
- din activitatea de control tehnic de calitate: certificarea calităţii articolelor, cantităţile de articole
şi produse de remaniat, cantitatea de articole şi produse rebutate, rezultatul analizelor efectuate.
Variabilele de ieşire se concretizează în informaţii cu privire la cantităţile de produse
executate pe intervale reduse de timp şi subunităţi structurale de fabricaţie, cantităţile de materii
prime necesare îndeplinirii programelor de producţie, abateri de la tehnologia stabilită etc.
în cadrul sistemului management operaţional, prelucrarea variabilelor de intrare se realizează în
scopul obţinerii variabilelor de ieşire în condiţiile îndeplinirii următoarelor obiective: obiectivul
fundamental, obiectivul principal, obiective derivate şi obiectivul specific.
Obiectivul fundamental îl constituie îndeplinirea programelor producţiei fizice din
punctul de vedere al termenelor de livrare, al cantităţilor şi al structurilor sortimentale
contractate.
Realizarea obiectivului fundamental presupune îndeplinirea obiectivului principal, şi
anume asigurarea ritmicităţii fabricaţiei.
Obiectivele derivate se concretizează în stabilirea previzională a cauzelor care pot
conduce la nerealizarea programelor de producţie.
Obiectivul specific constă în reducerea cheltuielilor de producţie şi în asigurarea calităţii
produselor, prin folosirea normativelor în toate fazele procesului de management şi prin alegerea
celei mai eficiente variante de program.
În programarea producţiei se impune ca toate activităţile reglate prin intermediul
programării să fie exprimate în aceleaşi unităţi de timp (de lucru sau calendaristic). Se aduc astfel
la acelaşi numitor acţiuni diferite, pentru a se putea regla desfăşurarea lor în timp şi spaţiu,
programându-le la anumite termene de execuţie, pe anumite posturi de lucru.
Punctul de plecare în programarea producţiei îl constituie termenul de livrare a
comenzilor, mergându-se de la acesta pe faze de prelucrare în sens invers desfăşurării procesului
tehnologic, pentru a se stabili toate termenele intermediare de începere a fabricaţiei, până la
termenul de lansare iniţială a materialelor în producţie.
în figura 3.2. este prezentată succesiunea timpilor de la declanşarea unui proces de fabricaţie până
la livrarea comenzii.
Fig. 3.2 Succesiunea timpilor de la începerea producţiei până la livrarea lotului
Tl = termenul de livrare a comenzii;
Tf= termenul final de terminare a fabricaţiei în secţia (veriga) finală (v + 1);
Trz= rezerva de timp pentru pregătirea livrării;
Tîv+1 = termenul de începere a fabricaţiei în veriga (v + 1);
Dcfv+1 - durata ciclului de fabricaţie a produsului, loturi sau comenzi în veriga ( v + 1);
Tîv = termenul de începere a fabricaţiei pentru veriga v;
Dcfv = durata ciclului de fabricaţie a produsului, a lotului sau a comenzii în veriga v.
Curs De PLANIFICAREA ȘI ORGANIZAREA PRODUCȚIEI SCANAT DE UNGUREANU MARIN 94