curs planificarea si organizarea productiei m1 - Portal Colegiul ...

Fig. 2.3 Metode de organizare a producţiei de bază
2.3.1. Organizarea producţiei în flux
Organizarea producţiei în flux reprezintă o formă superioară de organizare a procesului de
producţie în cadrul întreprinderilor industriale, fiind aplicată în mod eficient în toate cazurile în
care se poate permanentiza executarea unei operaţii sau a unui grup de produse pe anumite locuri
de muncă, asigurându-se, ca o condiţie necesară, o încărcare completă a acestora.
Încărcarea completă a locurilor de muncă se poate asigura dacă este respectată relaţia
Q•nt>Ft
unde:
Q - volumul producţiei ce trebuie executat din produsul considerat;
nt = norma de timp pe produs pentru operaţia dată;
Ft = fondul de timp disponibil al maşinii pe care se execută operaţia.
Odată cu îndeplinirea acestei condiţii, se creează premisele următoarelor acţiuni:
- fixarea locurilor de muncă la care urmează să se fabrice un produs sau o piesă;
- stabilirea operaţiilor de executat pentru fabricarea produsului sau a pieselor;
- amplasarea locurilor de muncă în funcţie de ordinea executării operaţiilor;
- asigurarea deplasării diferitelor materiale, produse sau piese de la un loc de muncă la altui, cu
ajutorul unor mijloace de transport adecvate.
Într-o etapă superioară de organizare, după îndeplinirea acestor premise, se poate trece la
sincronizarea executării în timp a operaţiilor şi la executarea pe această bază a unei unităţi de produs
la intervale de timp egale, precum şi la folosirea unor mijloace de transport mecanizate sau
automatizate pentru deplasarea produselor, cu o viteză reglementată în mod strict.
Organizarea producţiei în flux reprezintă acea formă de organizare caracterizată prin
specializarea locurilor de muncă în executarea diferitelor produse, lucrări sau servicii, reunind
procesele şi operaţiile elementare.
2.3.1.1. Trăsăturile și caracteristicile producţiei în flux
Organizarea producţiei în flux se caracterizează prin următoarele trăsături de bază:
1. Divizarea procesului tehnologic în operaţii egale sau multiple sub raportul
volumului de muncă necesar executării lor şi precizarea celei mai raţionale
succesiuni a executării lor
Acest lucru se poate realiza prin descompunerea procesului tehnologic în operaţii simple sau prin
agregarea lor, pentru a se asigura condiţia egalităţii sau a multiplicităţii duratei lor.
2. Repartizarea executării unei operaţii sau a unui grup de operaţii pe un anumit loc
de muncă.
Maşinile pe care se vor executa operaţiile agregate trebuie să fie înzestrate cu mai multe
organe de lucru (capete de lucru, cărucioare port-cuţit, axe principale etc).
Curs De PLANIFICAREA ȘI ORGANIZAREA PRODUCȚIEI SCANAT DE UNGUREANU MARIN 41