curs planificarea si organizarea productiei m1 - Portal Colegiul ...

Mânuirile succesive, grupate în scopul sistematizării şi al raţionalizării activităţii
executantului în cadrul procesului de muncă, formează complexele de mânuiri.
Durata unei faze se obţine prin însumarea duratei mânuirilor sau a complexelor de mânuiri
care o compun, precum şi a duratelor de funcţionare automată a mecanismelor sau utilajelor, în
măsura în care mânuirile nu se pot suprapune în timp cu aceste durate.
În cursul unei faze sau al unei operaţii simple, o mânuire poate fi executată o singură dată
sau poate fi repetată.
Descompunerea unei operaţii sau a unei faze până la mânuiri este suficientă pentru
determinarea duratelor de muncă. Dar, pentru a analiza în mod critic şi pentru a stabili ceea ce
este şi ceea ce nu este necesar în metoda de efectuare a unei mânuiri, trebuie ca şi mânuirile să fie
descompuse în mişcări.
Mişcarea este cel mai simplu element al activităţii executantului, care constă într-o
deplasare, luare de contact sau desprindere a acestuia de utilaj sau de organele sale de comandă,
de unealta de lucru sau de obiectul muncii asupra căruia acţionează.
Exemplu
Întinderea mâinii spre piesă, deplasarea piesei etc.
Prin eliminarea mişcărilor care se dovedesc inutile pentru realizarea mânuirii, se realizează
economie de timp de muncă şi se ridică productivitatea muncii.
În raport cu modul de a acţiona asupra obiectului muncii, se disting trei tipuri de mişcări:
de contact cu unul dintre obiecte, de deplasare a obiectului şi de desprindere de pe obiect.
Mişcările se deosebesc între ele după mai multe criterii, şi anume: efortul necesar,
amploarea, poziţia şi precizia execuţiei.
Exemplu
Un material fragil se apucă mai uşor decât unul mai rezistent, un obiect în faza de finisaj se
apucă cu mai multă grijă decât în faza iniţială de prelucrare, un obiect greu cere un efort mai mare
decât unul uşor.
Este necesar să se studieze procesele de producţie pe elementele componente până la
nivelul mişcărilor, deoarece aşa se realizează fundamentarea tehnico-ştiinţifică a duratelor de
muncă.
În tabelul 1.2 sunt prezentate tipurile de componente ale procesului de producţie şi
caracteristicile acestora.
Tabelul 1.2 Elementele procesului de producţie propriu-zis
ELEMENTELE
PROCESULUI DE
PRODUCŢIE
- OPERAŢII TEHNOLOGICE
OPERAŢII DE MUNCĂ: -
OPERAŢII DE CONTROL
- OPERAŢII DE TRANSPORT
CARACTERISTICILE PROCESULUI DE
PRODUCŢIE
- de executarea operaţiei răspunde un singur
executant;
- operaţia se execută pe un anumit loc de muncă,
în cadrul aceleiaşi tehnologii;
FAZA - constituie o parte a operaţiei de muncă;
- se utilizează aceeaşi unealtă de muncă;
- se aplică acelaşi regim tehnologic;
- obiectul muncii suferă o singură transformare
tehnologică;
TRECEREA SAU PASAJUL - subdiviziunea fazei se repetă identic şi cu acelaşi
regim de lucru;
EXEMPLE DE ELEMENTE ALE
PROCESULUI DE PRODUCŢIE
- prelucrarea unui ax.
- strunjirea de degroşare;
- strunjirea de finisare;
- găurirea.
- înlăturarea adaosului de prelucrare
prin efectuarea mai multor treceri în
faza de strunjire de degroşare.
MÂNUIREA - un grup de mişcări ale unui executant, - prinderea piesei în menghină;
determinate de un scop bine definit;
- măsurarea piesei.
MIŞCAREA - are loc luarea de contact sau desprinderea - întinderea mâinii spre piesă;
executantului de utilaj sau de organele sale de - deplasarea piesei.
comandă, de obiectul muncii;
- se produce deplasarea executantului.
Curs De PLANIFICAREA ȘI ORGANIZAREA PRODUCȚIEI SCANAT DE UNGUREANU MARIN 22