curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5

- mecanisme obişnuite, i12 < 7;
- mecanisme neportante, i12 < 15;
- mecanisme acţionate manual, i12 < 25.
Materialele utilizate pentru construcţia roţilor de fricţiune trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să aibă coeficient de frecare u. cât mai mare;
- să aibă rezistenţă la presiunea de contact;
- să aibă rezistenţă la uzură;
- să aibă modulul de elasticitate ridicat, pentru ca deformarea permanentă să fie cât mai mică.
Pentru transmisiile portante, materialele care se pot utiliza sunt: oţelul pe oţel şi, mai rar,
fonta pe fontă. Acest tip de materiale permite realizarea unor roţi cu gabarit redus, dar necesită o
prelucrare şi un montaj precis. Fonta prezintă dezavantajul unei rezistenţe scăzute la presiunea de
contact.
Roţile de fricţiune metal-metal pot funcţiona uscat, când se realizează coeficienţi de
frecare mari, sau în băi de ulei, când se realizează o durabilitate crescută.
Alte materiale folosite în construcţia roţilor de fricţiune sunt:
• oţel pe materiale plastice (textolit) - funcţionează uscat, au coeficienţi de frecare mari, forţe de
apăsare mici şi nu necesită prelucrare pretenţioasă. Ca dezavantaje menţionăm: un randament
scăzut şi un gabarit mare.
• bandaje din fibre, piele, azbest presat, hârtie stratificata şi cauciuc. Au dezavantajul
deformaţiilor mari şi al necesităţii aplicării unui tratament de întărire.
4.2. Roţile de fricţiune cu raport de transmitere constant
Din punct de vedere constructiv, roţile de fricţiune se împart în:
- roţi de fricţiune cu suprafeţe cilindrice netede;
- roţi de fricţiune conice.
a) Roţile de fricţiune cu suprafeţe cilindrice netede
La roţile cilindrice cu suprafeţe netede, mişcarea de la elementul 1 la elementul 2 se
transmite ca efect al frecării produse între suprafeţele laterale ale roţilor, prin apăsarea reciprocă a
acestora (Fig. 4.2.).
Fig. 4.2. Roţi de fricţiune cilindrice
b) Roţi de fricţiune conice
Construcţiile care folosesc roţi de fricţiune conice sunt utilizate pentru transmisia
periodică a mişcării de rotaţie, datorită uzurii ridicate a suprafeţei de contact, frecarea de
alunecare fiind însoţită de frecare de rostogolire.
Jocurile de la extremităţile canelurilor sunt folosite pentru a asigura contactul permanent
dintre roţi.
Cea mai utilizată transmisie cu roţi conice de fricţiune este cea la care axele celor două roţi
fac între ele un unghi de 90° (d = d1 + d2 = 90°), ca în figura 4.3.
Curs de SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat de UNGUREANU MARIN 60