curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5

CAPITOLUL 4. TRANSMISII PRIN ROȚI DE FRICȚIUNE
Transmisiile prin roţi de fricţiune reprezintă cea mai simplă formă de transmitere a
mişcării de rotaţie şi a puterii. Ele sunt compuse din două roţi cilindrice sau conice, care se rotesc
apăsând una pe cealaltă. Transmiterea mişcării are loc datorită forţei de frecare care ia naştere
între cele două roţi.
Acest tip de transmisie are avantajele şi dezavantajele enumerate în schema alăturată.
4.1. Rotile de fricţiune
Funcţionarea roţilor de fricţiune se bazează pe frecarea creată între suprafeţele de contact
ale roţilor.
Clasificarea roţilor de fricţiune se realizează după mai multe criterii:
• În funcţie de poziţia relativă a axelor geometrice de rotaţie ale elementelor conducător şi
condus, roţile de fricţiune pot fi:
- cilindrice (Fig.4.1., a);
- conice (Fig.4.1., b);
- variatori de turaţie.
Fig. 4.1. Tipuri de roţi de fricţiune: a - cilindrice; b - conice
• În funcţie de variaţia raportului de transmitere, roţile de fricţiune se clasifică în:
a) roţi de fricţiune cu raport de transmitere constant:
- roţi de fricţiune netede;
- roţi de fricţiune canelate;
- roţi de fricţiune conice.
b) roţi de fricţiune cu raport de transmitere variabil - variatoare de turaţie cu roţi de fricţiune.
Din punctul de vedere al valorii raportului de transmitere, transmisiile cu fricţiune se împart în:
Curs de SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat de UNGUREANU MARIN 59