curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5

Deşi sunt mai puţin rezistenţi, uneori se adoptă soluţia construirii arborilor din fontă,
deoarece aceştia sunt mai puţin sensibili la concentratori de tensiune şi amortizează mai bine
vibraţiile, fiind folosiţi în construcţia motoarelor cu ardere internă.
Din punctul de vedere al construcţiei, există două categorii de arbori: cu secţiune plină sau
cu secţiune inelară. Datorită execuţiei mai uşoare, se preferă arborii cu secţiune plină.
Părţile componente ale arborilor (Fig.1.2.) sunt:
• fusurile;
• zonele de calare;
• tronsoanele intermediare (manetoane la arbori cotiţi).
Fig. 1.2 . Părţile componente ale arborilor
a - arbore drept; b - arbore cotit 1 - fusuri; 2 - zone de calare; 3 - tronsoane de calare (manetoane)
1.3. Asamblarea osiilor şi a arborilor
• Asamblarea osiilor
Osiile se fixează prin presare, pene sau şuruburi şi transmit lagărelor în care sunt fixate
forţele transversale primite de la organele de maşini pe care le susţin.
Asamblarea arborilor drepţi
Pentru montarea arborilor drepţi, trebuie parcurse următoarele etape:
- pregătirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj;
- montarea propriu-zisă;
- verificarea operaţiei de montare.
1. Pregătirea pentru montaj. Operaţia constă în verificarea fusurilor, a părţilor de calare, a
canalelor de pene, a canelurilor şi a altor prelucrări ale arborilor. Suprafeţele verificate trebuie să
fie netede, fără zgârieturi sau urme de lovituri şi necorodate.
Prin ajustare fină, folosind o pânză abrazivă, sunt îndepărtate bavurile, zgârieturile şi
petele de rugină.
Operaţia nu este recomandată arborilor care au fost supuşi unor tratamente de suprafaţă,
nici celor cu acoperiri care prezintă pericolul de a fi îndepărtate.
Trebuie acordată o deosebită atenţie axei de simetrie a arborelui, mai ales în situaţia în care
pe acesta sunt fixate roţi dinţate, deoarece deformaţiile pronunţate pot provoca o lipsă de
paralelism între axele ce susţin roţile ce angrenează. Lipsa de paralelism a axelor roţilor aflate în
angrenare conduce la neuniformitatea presiunii pe flancurile dinţilor.
2. Montarea arborilor. Osiile fixe se montează cu ajustaj cu strângere, prin presare în
locaşul de susţinere. Pentru aceasta, se foloseşte un dorn, asupra căruia se aplică lovituri de
ciocan. Montarea se mai poate face prin presare, folosind dispozitive speciale.
După realizarea montajului, este necesară asigurarea asamblării prin folosirea ştifturilor,
cuielor spintecate sau a plăcuţelor de fixare.
Pentru osiile care au mişcare de rotaţie în cuzineţi, montajul se face cu joc, dar este
necesară asigurarea împotriva deplasării axiale. În acest scop, fie se folosesc inele elastice sau
inele de reglare, fie osiile sunt executate cu umeri.
Curs de SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat de UNGUREANU MARIN 4