curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5
curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5
curs sisteme de transmitere a miscarii m1 - Modulul 5
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
I. ORGANE DE MAŞINI<br />
Tema 1. Osii şi arbori<br />
Tema 2. Fusuri<br />
Tema 3. Lagăre<br />
Tema 4. Cuplaje<br />
Tema 5. Ghidaje<br />
După studierea acestui modul vei fi capabil să:<br />
Să analizezi rolul funcţional al organelor <strong>de</strong> maşini din cadrul transmisiilor mecanice.<br />
Să coordonezi lucrări <strong>de</strong> montaj pentru organe <strong>de</strong> maşini şi mecanisme.<br />
Organele <strong>de</strong> maşini sunt piese componente ale unei maşini sau ale unui mecanism, care<br />
au rol bine <strong>de</strong>terminat, corespunzător scopului pentru care au fost create.<br />
Organele <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong> rotaţie sunt în acelaşi timp şi organe <strong>de</strong> maşini care<br />
servesc la <strong>transmitere</strong>a <strong>de</strong> energie, <strong>de</strong> forţe şi <strong>de</strong> cupluri <strong>de</strong> la un element la altul.<br />
Organele <strong>de</strong> maşini care transmit mişcarea <strong>de</strong> rotaţie se clasifică în următoarele categorii:<br />
1. Organe <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong> rotaţie simpla propriu-zisă - osii, arbori, fusuri,<br />
pivoţi, cuplaje;<br />
2. Organe <strong>de</strong> susţinere - care contribuie indirect la <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie şi au un<br />
rol static-lagărele, rulmenţii;<br />
3. Organe <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong> rotaţie - curelele <strong>de</strong> transmisie, lanţurile, roţile<br />
pentru curele, roţile <strong>de</strong> fricţiune, roţile dinţate.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 1
CAPITOLUL 1. OSII SI ARBORI<br />
1.1. Tipuri, rol funcţional<br />
Osiile şi arborii sunt organe <strong>de</strong> maşini, care au rolul <strong>de</strong> a transmite mişcarea <strong>de</strong> rotaţie<br />
simplă şi <strong>de</strong> a susţine elementele constructive aflate în mişcare <strong>de</strong> rotaţie.<br />
Ele fac legătura cu alte elemente <strong>de</strong> la care primesc şi transmit mişcarea <strong>de</strong> rotaţie. Osiile şi<br />
arborii drepţi au axa longitudinală dreaptă.<br />
• Osiile sunt organe <strong>de</strong> maşini cu rolul <strong>de</strong> susţinere a altor organe <strong>de</strong> maşini, care execută o<br />
mişcare <strong>de</strong> rotaţie (roţi, tamburi, discuri <strong>de</strong> scripeţi, carcase rotative). Deoarece osiile nu transmit<br />
momente <strong>de</strong> torsiune, ele sunt solicitate doar la încovoiere şi mai rar la întin<strong>de</strong>re sau<br />
compresiune.<br />
În funcţie <strong>de</strong> rolul funcţional, osiile se clasifică în:<br />
- osii fixe, care sunt reazeme pentru elementele care se rotesc pe ele (Fig. 1.1., a);<br />
- osii mobile, care se rotesc în reazeme împreună cu elementele fixate pe ele (Fig. 1.1., b).<br />
Fig. 1.1. Clasificarea osiilor a - osii fixe; b - osii<br />
mobile<br />
Domeniile <strong>de</strong> utilizare a osiilor şi a arborilor sunt prezentate în tabelul 1.1.<br />
Nr.<br />
crt.<br />
Denumire Utilizare<br />
1. osii la construcţia dispozitivelor <strong>de</strong> ridicat, la construcţia vehiculelor rutiere şi feroviare, la<br />
articulaţiile cilindrice, în construcţia mecanismelor cu pârghii<br />
2. arbori la construcţia turbinelor cu aburi, la turbinele hidraulice, pompe, compresoare, motoare,<br />
drepţi generatoare, maşini-unelte, construcţia <strong>de</strong> aparate<br />
3. arbori cotiţi la construcţia motoarelor cu ar<strong>de</strong>re internă, a maşinilor cu aburi, cu piston, a preselor cu<br />
manivelă, a maşinilor agricole<br />
• Arborii au ca funcţie principală <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie şi, prin urmare, transmit<br />
puteri şi momente <strong>de</strong> torsiune.<br />
În funcţie <strong>de</strong> variantele constructive, arborii se reprezintă conform tabelului 1.2.<br />
Nr. crt. Tipul arborelui Reprezentare<br />
1. arbori cu secţiune constantă<br />
2. arbori în trepte<br />
3. arbori cotiţi<br />
4. arbori flexibili<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 2
Arborii drepţi au rolul <strong>de</strong> a susţine organele <strong>de</strong> maşini, aflate în mişcare <strong>de</strong> rotaţie (roţi<br />
dinţate, roţi <strong>de</strong> curea, rotoare <strong>de</strong> motoare, cuple). Ei transmit momente <strong>de</strong> torsiune organelor <strong>de</strong><br />
maşini cu care sunt legaţi şi, <strong>de</strong> aceea, sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere şi<br />
torsiune şi, mai rar, la întin<strong>de</strong>re şi compresiune. În timpul funcţionării, arborii drepţi se găsesc în<br />
mişcare <strong>de</strong> rotaţie.<br />
Arborii cotiţi susţin organele <strong>de</strong> maşini în mişcare <strong>de</strong> rotaţie (cuple, roţi dinţate, rotoare <strong>de</strong><br />
generatoare electrice). Ei sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere, torsiune şi, mai rar, la<br />
întin<strong>de</strong>re şi compresiune. De asemenea, în lagărele <strong>de</strong> sprijin se transmit forţe transversale şi<br />
axiale, primite <strong>de</strong> la organele <strong>de</strong> maşini montate pe arbori.<br />
Clasificarea arborilor se face după mai multe criterii, conform tabelului 1.3.<br />
Tabelul 1.3.<br />
Nr. crt. Criteriul <strong>de</strong> clasificare a arborilor Tipul arborilor<br />
1. tipul solicitării - arbori solicitaţi la torsiune<br />
- arbori solicitaţi la încovoiere şi torsiune<br />
2. numărul reazemelor - arbori pe două reazeme<br />
- arbori pe mai multe reazeme<br />
3. comportarea la vibraţii - arbori rigizi<br />
- arbori elastici<br />
4. poziţia în care lucrează - arbori orizontali<br />
- arbori verticali<br />
- arbori înclinaţi<br />
1.2. Materiale şi tehnologie<br />
Osiile şi arborii se execută din materialele prezentate în tabelul următor:<br />
Nr. crt. Tipul materialului Denumirea industrială<br />
1. oţel carbon <strong>de</strong> uz general 0L42, OL50, 0L60<br />
2. oţeluri <strong>de</strong> calitate 0LC25, OLC 35, 0LC45<br />
3. oţeluri aliate <strong>de</strong> construcţie 13 CN 30, 21 Mo MC 12,15 C 08,18 MC, 16 Mo CN 13<br />
4. oţel turnat forjat pentru obţinerea formei şi a dimensiunilor<br />
5. materiale metalice neferoase alamă, duraluminiu pentru industria <strong>de</strong> aparate<br />
6. materiale plastice<br />
Alegerea materialelor urmăreşte satisfacerea condiţiilor cerute <strong>de</strong> rolul funcţional şi <strong>de</strong><br />
siguranţa în exploatare. Acest lucru poate fi obţinut prin alegerea materialelor, dar şi prin soluţii<br />
constructive şi tehnologice optime.<br />
Solicitările la care sunt supuşi arborii sunt, <strong>de</strong> regulă, solicitări variabile şi, <strong>de</strong> aceea, o<br />
importanţă <strong>de</strong>osebită se acordă concentratorilor <strong>de</strong> eforturi unitare, în consecinţă, prelucrarea<br />
mecanică a acestora va fi făcută cât mai atent, întrucât orice zgârietură sau urmă pronunţată,<br />
rezultată în urma prelucrărilor mecanice, poate constitui un loc <strong>de</strong> ruptură.<br />
Pentru construcţia arborilor, se recomandă folosirea, atât cât este posibil, a elementelor<br />
standardizate.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re tehnologic, arborii se prelucrează, <strong>de</strong> regulă, prin strunjire.<br />
Rectificarea se aplică în zonele <strong>de</strong> sprijin ale arborelui sau în locurile în care pe el se montează<br />
alte elemente. Semifabricatul folosit este un laminat. În cazul arborilor şi al osiilor <strong>de</strong> dimensiuni<br />
foarte mari, aceştia pot fi sudaţi şi apoi supuşi prelucrărilor prin aşchiere.<br />
De regulă, alegerea formei a<strong>de</strong>cvate este însoţită şi <strong>de</strong> aplicarea unor tratamente termice,<br />
termochimice şi mecanice, având rol <strong>de</strong> îmbunătăţire a caracteristicilor.<br />
Oţelurile aliate sunt folosite numai în situaţia în care acest lucru este justificat economic şi<br />
funcţional.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 3
Deşi sunt mai puţin rezistenţi, uneori se adoptă soluţia construirii arborilor din fontă,<br />
<strong>de</strong>oarece aceştia sunt mai puţin sensibili la concentratori <strong>de</strong> tensiune şi amortizează mai bine<br />
vibraţiile, fiind folosiţi în construcţia motoarelor cu ar<strong>de</strong>re internă.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al construcţiei, există două categorii <strong>de</strong> arbori: cu secţiune plină sau<br />
cu secţiune inelară. Datorită execuţiei mai uşoare, se preferă arborii cu secţiune plină.<br />
Părţile componente ale arborilor (Fig.1.2.) sunt:<br />
• fusurile;<br />
• zonele <strong>de</strong> calare;<br />
• tronsoanele intermediare (manetoane la arbori cotiţi).<br />
Fig. 1.2 . Părţile componente ale arborilor<br />
a - arbore drept; b - arbore cotit 1 - fusuri; 2 - zone <strong>de</strong> calare; 3 - tronsoane <strong>de</strong> calare (manetoane)<br />
1.3. Asamblarea osiilor şi a arborilor<br />
• Asamblarea osiilor<br />
Osiile se fixează prin presare, pene sau şuruburi şi transmit lagărelor în care sunt fixate<br />
forţele transversale primite <strong>de</strong> la organele <strong>de</strong> maşini pe care le susţin.<br />
Asamblarea arborilor drepţi<br />
Pentru montarea arborilor drepţi, trebuie par<strong>curs</strong>e următoarele etape:<br />
- pregătirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj;<br />
- montarea propriu-zisă;<br />
- verificarea operaţiei <strong>de</strong> montare.<br />
1. Pregătirea pentru montaj. Operaţia constă în verificarea fusurilor, a părţilor <strong>de</strong> calare, a<br />
canalelor <strong>de</strong> pene, a canelurilor şi a altor prelucrări ale arborilor. Suprafeţele verificate trebuie să<br />
fie nete<strong>de</strong>, fără zgârieturi sau urme <strong>de</strong> lovituri şi necorodate.<br />
Prin ajustare fină, folosind o pânză abrazivă, sunt în<strong>de</strong>părtate bavurile, zgârieturile şi<br />
petele <strong>de</strong> rugină.<br />
Operaţia nu este recomandată arborilor care au fost supuşi unor tratamente <strong>de</strong> suprafaţă,<br />
nici celor cu acoperiri care prezintă pericolul <strong>de</strong> a fi în<strong>de</strong>părtate.<br />
Trebuie acordată o <strong>de</strong>osebită atenţie axei <strong>de</strong> simetrie a arborelui, mai ales în situaţia în care<br />
pe acesta sunt fixate roţi dinţate, <strong>de</strong>oarece <strong>de</strong>formaţiile pronunţate pot provoca o lipsă <strong>de</strong><br />
paralelism între axele ce susţin roţile ce angrenează. Lipsa <strong>de</strong> paralelism a axelor roţilor aflate în<br />
angrenare conduce la neuniformitatea presiunii pe flancurile dinţilor.<br />
2. Montarea arborilor. Osiile fixe se montează cu ajustaj cu strângere, prin presare în<br />
locaşul <strong>de</strong> susţinere. Pentru aceasta, se foloseşte un dorn, asupra căruia se aplică lovituri <strong>de</strong><br />
ciocan. Montarea se mai poate face prin presare, folosind dispozitive speciale.<br />
După realizarea montajului, este necesară asigurarea asamblării prin folosirea ştifturilor,<br />
cuielor spintecate sau a plăcuţelor <strong>de</strong> fixare.<br />
Pentru osiile care au mişcare <strong>de</strong> rotaţie în cuzineţi, montajul se face cu joc, dar este<br />
necesară asigurarea împotriva <strong>de</strong>plasării axiale. În acest scop, fie se folosesc inele elastice sau<br />
inele <strong>de</strong> reglare, fie osiile sunt executate cu umeri.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 4
Înainte <strong>de</strong> montarea arborilor, se fac următoarele verificări:<br />
- se controlează coaxialitatea lagărelor;<br />
- se verifică arborii, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re dimensional;<br />
- se verifică rectiliniaritatea arborilor şi <strong>de</strong>fectele <strong>de</strong> prelucrare;<br />
- se controlează suprafeţele fusurilor şi ale pivoţilor;<br />
- se controlează duritatea fusurilor.<br />
Operaţia <strong>de</strong> montaj începe cu ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor. Pentru aceasta,<br />
fusurile se şterg cu o cârpă moale şi se acoperă cu un strat subţire <strong>de</strong> vopsea. Se aşează arborele în<br />
lagăre cu toate fusurile <strong>de</strong>odată, se montează capacele lagărelor la locurile lor şi se roteşte uşor<br />
arborele, pentru ca vopseaua <strong>de</strong> pe fusuri să lase urme pe cuzinet. Apoi se <strong>de</strong>montează capacele<br />
lagărelor, se scoate arborele şi se ajustează cuzinetul, în<strong>de</strong>părtându-se urmele <strong>de</strong> vopsea.<br />
Operaţia se repetă, până când se consi<strong>de</strong>ră că suprafaţa petelor <strong>de</strong> vopsea corespun<strong>de</strong><br />
recomandărilor tehnologice din <strong>de</strong>senul <strong>de</strong> asamblare. În final, se fixează capacele lagărelor şi se<br />
asigură şuruburile <strong>de</strong> fixare împotriva auto<strong>de</strong>şurubării.<br />
3. Verificarea montajului arborilor. Această operaţie se face odată cu efectuarea probelor<br />
<strong>de</strong> funcţionare a maşinii. Un indicator al bunei funcţionări a acestui tip <strong>de</strong> ansamblu este<br />
temperatura <strong>de</strong> lucru, care nu trebuie să <strong>de</strong>păşească 65 °C.<br />
Asamblarea arborilor cotiţi<br />
Asamblarea arborilor cotiţi cuprin<strong>de</strong> aceleaşi faze ca şi la arborii drepţi, şi anume:<br />
- pregătirea operaţiei <strong>de</strong> montare;<br />
- montarea propriu-zisă;<br />
- verificarea operaţiei <strong>de</strong> montare.<br />
1. Pregătirea pentru montaj. În această etapă, se verifică aspectul fizic al fusurilor, care<br />
trebuie să fie lipsite <strong>de</strong> urme <strong>de</strong> lovituri şi coroziune. Canalele <strong>de</strong> ungere trebuie să fie în perfectă<br />
stare.<br />
Precizia <strong>de</strong> execuţie se <strong>de</strong>termină folosind micrometre, comparatoare şi dispozitive special<br />
concepute în acest scop.<br />
Cuzineţii se verifică din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al stării suprafeţelor, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
dimensional, dar şi din cel al a<strong>de</strong>rării fusurilor la suprafaţa cuzineţilor. Suprafaţa <strong>de</strong> a<strong>de</strong>rare<br />
trebuie să aibă o repartiţie uniformă şi să reprezinte aproximativ 70% din suprafaţa cuzinetului.<br />
Verificarea se face cu vopsea, în mod asemănător celei aplicate arborilor drepţi.<br />
2. Montarea arborilor constă în aşezarea şi ajustarea arborilor cotiţi în lagăre. Ajustarea<br />
fiecărui lagăr se face individual, asemănător arborilor drepţi.<br />
O metodă <strong>de</strong> montaj al acestor arbori este cea a încălzirii prin frecare. Diametrele lagărelor<br />
pot fi cu 0,1 mm până la 0,15 mm mai mici <strong>de</strong>cât diametrele fusurilor. Se aşează arborele în lagăr<br />
şi apoi, după strângerea piuliţelor, se roteşte arborele, folosind un dispozitiv special, după ce în<br />
lagăr a fost turnat ulei din abun<strong>de</strong>nţă.<br />
Din cauza presiunii mari <strong>de</strong> contact şi a frecării, lagărele încep să scoată fum. Se întrerupe<br />
rotirea şi se lasă să se răcească lagărul. Proce<strong>de</strong>ul se repetă, până când lagărele nu se mai<br />
încălzesc şi arborele se poate roti uşor cu mâna.<br />
Se <strong>de</strong>montează apoi lagărul, se curăţă lagărele, se spală piesele cu petrol lampant şi se<br />
execută montarea finală, după uscarea pieselor.<br />
Se ţine seama ca la montaj să existe un joc, care să permită ungerea corespunzătoare,<br />
conform prescripţiilor din documentaţia tehnică.<br />
3. Verificarea montajului arborelui se realizează odată cu proba <strong>de</strong> funcţionare a maşinii,<br />
ţinându-se seama <strong>de</strong> faptul că arborele nu trebuie să se încălzească peste 60-70 °C şi nici să aibă o<br />
bătaie radială.<br />
• Asamblarea arborilor din mai multe bucăţi<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 5
Majoritatea ansamblurilor din maşini şi utilaje se realizează prin montarea mai multor<br />
unităţi, având arbori <strong>de</strong> intrare şi <strong>de</strong> ieşire. De aceea, este necesară utilizarea cuplajelor, care au<br />
rol <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a momentelor <strong>de</strong> torsiune între doi arbori coaxiali. Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al<br />
erorilor <strong>de</strong> coaxialitate, permise la montaj, cuplajele se împart în:<br />
- cuplaje care nu permit erori <strong>de</strong> coaxialitate (cuplaje fixe, cu flanşe, cu bolţuri);<br />
- cuplaje care permit mici neconcordanţe <strong>de</strong> coaxialitate (1-5°) la montare (cuplaje cu dinţi,<br />
cuplaje cardanice, cuplaje elastice).<br />
De obicei, arborii drepţi se asamblează folosind cuplaje rigi<strong>de</strong>. Pentru <strong>transmitere</strong>a unor<br />
cupluri mici sau pentru dimensiunile mici ale arborilor, se folosesc cuplaje cilindrice cu ştifturi<br />
sau cu pană (Fig. 1.3.).<br />
Fig. 1.3. Îmbinarea arborilor prin cuplaje rigi<strong>de</strong>:<br />
a - cuplaj cilindric cu ştift; b - cuplaj cilindric cu pană<br />
1,2- arbori; 3 - manşon; 4 - ştift<br />
Pentru montare, cele două părţi ale arborelui se fixează în prelungire, cu ajutorul unor<br />
prisme, având înălţime reglabilă. Cuplajul se fixează în manşon, în sens radial, cu un şurub, <strong>de</strong><br />
unul din tronsoane. Celălalt tronson se poate <strong>de</strong>plasa în direcţia axială, pentru a compensa<br />
dilataţiile termice apărute în timpul funcţionării. Pentru montaj, se pot folosi ciocane cu cap<br />
moale, iar în situaţia în care ajustajul este a<strong>de</strong>rent la diametrul <strong>de</strong> centrare al canelurilor,<br />
manşonul va fi încălzit în ulei fierbinte, înainte <strong>de</strong> montaj.<br />
Arborii drepţi care transmit cupluri mijlocii fără şocuri se asamblează prin presare cu con<br />
(Fig. 1.4.).<br />
Fig. 1.4. Arbori drepţi asamblaţi cu con Fig. 1.5. Cuplaje cu flanşe<br />
Corpul cuplajului este format din două bucăţi construite din fontă, strângerea realizându-se<br />
cu inele <strong>de</strong> oţel. Strângerea este corespunzătoare dacă loviturile <strong>de</strong> ciocan aplicate pe inelele <strong>de</strong><br />
strângere au aceeaşi rezistenţă cu a materialului.<br />
Dacă fusurile arborilor şi alezajul cuplajului sunt prevăzute cu canale <strong>de</strong> pană, ele pot fi<br />
folosite şi pentru <strong>transmitere</strong>a cuplurilor mari.<br />
Pentru <strong>transmitere</strong>a momentelor mari, asamblarea se face folosind cuplaje cu flanşe (Fig.<br />
1.5.), la care centrarea se face cu bordură <strong>de</strong> centrare sau cu inele <strong>de</strong> centrare. După centrare,<br />
ansamblul se fixează cu şuruburi, asigurându-se împotriva <strong>de</strong>şurubării.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 6
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
APLICAȚII<br />
Completează spaţiile libere:<br />
1. Osiile sunt organe <strong>de</strong> maşini care au funcţiunea principală <strong>de</strong> .......…..a<br />
altor elemente, nu transmit………….iar solicitarea principală<br />
este……………..<br />
Osiile pot fi:<br />
• osii .................................. care sunt ................. …………pentru<br />
elementele care se rotesc pe ele;<br />
• osii mobile care se ……………….... în ………...……….. împreună cu<br />
elementele fixate pe ele.<br />
2. Arborii au funcţiunea principală <strong>de</strong> ............... a mişcării ............. şi<br />
transmit …….. şi... ... Ei sunt solicitaţi la ……………... ca solicitare<br />
………………. şi ……………….<br />
3. Osiile şi arborii se execută din:<br />
oţel carbon <strong>de</strong> uz general………………..;<br />
oţeluri <strong>de</strong> calitate ……….........................;<br />
oteluri aliate <strong>de</strong> construcţie ……………..;<br />
materiale metalice neferoase ……………....;<br />
materiale plastice.<br />
4. Osiile au solicitarea principală <strong>de</strong>:<br />
a) torsiune şi încovoiere;<br />
b) încovoiere;<br />
c) torsiune.<br />
5. Arborii sunt organe <strong>de</strong> maşini supuşi la solicitări……………………<br />
Solicitările care apar la arbori sunt solicitări <strong>de</strong>……........ , datorate<br />
încărcării cu alte elemente şi………….solicitarea <strong>de</strong>...................torsiune,<br />
datorată rolului <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a..................şi uneori solicitarea<br />
<strong>de</strong>………………datorată poziţiei arborelui sau condiţiilor <strong>de</strong> funcţionare.<br />
6. În atelierul şcolii, realizaţi un montaj cu arbori, apoi prezentaţi<br />
etapele par<strong>curs</strong>e, materialele folosite şi etapele controlului dimensional.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 7
CAPITOLUL 2. FUSURI<br />
2.1. Tipuri. Rol funcţional<br />
Fusurile sunt organe <strong>de</strong> maşini, componente ale arborilor şi ale osiilor, care sprijină<br />
arborii în lagăre.<br />
Clasificarea fusurilor se face după direcţia pe care acţionează forţa, în raport cu axa <strong>de</strong><br />
rotaţie:<br />
• fusuri axiale - un<strong>de</strong> direcţia forţei este aceeaşi cu axa fusului;<br />
• fusuri radiale - un<strong>de</strong> direcţia forţei este perpendiculară pe axa fusului;<br />
• fusuri radial-axiale - un<strong>de</strong> forţele sunt perpendiculare pe axa fusului, dar acţionează şi<br />
paralel ci direcţia axei.<br />
În figura 2.1. sunt prezentate câteva dintre variantele constructive <strong>de</strong> fusuri:<br />
Fig. 2.1. Variante constructive <strong>de</strong> fusuri a - fusuri radiale; b - fusuri axiale; c - fusuri radial-axiale<br />
2.2. Materiale şi tehnologie<br />
Caracteristicile fusurilor sunt, <strong>de</strong> regulă, aceleaşi ca şi ale arborilor şi ale osiilor cărora le<br />
aparţin.<br />
Pentru a îmbunătăţi caracteristicile mecanice şi <strong>de</strong> rezistenţă ale fusurilor, acestora li se<br />
aplică tratamente termice sau termochimice.<br />
0 altă soluţie <strong>de</strong> îmbunătăţire a calităţilor mecanice ale fusului este introducerea presată<br />
sau forţată pe arbore a unei bucşe, având caracteristicile cerute. Duritatea suprafeţei fusului<br />
trebuie să fie <strong>de</strong> 2 până la 4 ori mai mare <strong>de</strong>cât a cuzinetului.<br />
Suprafaţa fusului se prelucrează cu atenţie, atât din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geometric, cât şi<br />
dimensional, şi trebuie să asigure o bună a<strong>de</strong>renţă a lubrifiantului.<br />
Pentru creşterea rezistenţei faţă <strong>de</strong> presiunea <strong>de</strong> contact la uzură şi a<strong>de</strong>renţă a<br />
lubrifiantului, fusurile <strong>de</strong> alunecare se acoperă cu o peliculă <strong>de</strong> material plastic. Materialul<br />
folosit, o poliamidă, are avantajul că poate fi înlocuit cu uşurinţă, ceea ce face să crească timpul<br />
<strong>de</strong> utilizare a fusului.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 8
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
APLICAȚII<br />
1. Alege răspunsul corect.<br />
În figura alăturată sunt reprezentate, în ordine:<br />
a) arbore, fus radial, fus radial-axial;<br />
b) fus radial, fus axial, fus radial-axial;<br />
c) arbore, osie montată vertical, lagăr axial;<br />
d) osie, fus axial, fus radial-axial.<br />
Clasa Data<br />
2. Completează spaţiile libere:<br />
Fusurile şi pivoţii sunt organe <strong>de</strong> maşini care ……………….. arborii în<br />
lagăre.<br />
După direcţia pe care acţionează forţa în raport cu axa <strong>de</strong> rotaţie, fusurile<br />
pot fi:<br />
• fusuri……………………….... când direcţia forţei este aceeaşi cu axa<br />
fusului;<br />
• fusuri radiale - când direcţia forţei este ……………………….. pe axa<br />
fusului;<br />
• fusuri ………….. - când forţele sunt perpendiculare, dar acţionează şi<br />
paralel cu direcţia axei.<br />
3. I<strong>de</strong>ntifică tipurile <strong>de</strong> lagăre din figura următoare:<br />
a ……….……………………….....;<br />
b………………………………..….;<br />
c………………………………..…..;<br />
d ……………………………….…..<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 9
CAPITOLUL 3. LAGĂRE<br />
Lagărele sunt organe <strong>de</strong> maşini care, împreună cu fusurile arborilor sau ale osiilor, formează<br />
cuple <strong>de</strong> rotaţie sau <strong>de</strong> oscilaţie.<br />
Lagărele se pot clasifica după criteriile prezentate în tabelul 3.1.<br />
Tabelul 3.1.<br />
Nr. Criteriul <strong>de</strong> clasificare Tipul <strong>de</strong> Caracterizarea<br />
crt.<br />
lagăr<br />
1. tipul forţelor <strong>de</strong> frecare ce apar în timpul cu alunecare forţele <strong>de</strong> frecare sunt <strong>de</strong> alunecare<br />
funcţionării<br />
cu rostogolire forţele <strong>de</strong> frecare sunt <strong>de</strong> rostogolire<br />
2. direcţia forţelor principale care radiale rezultanta forţelor este perpendiculară pe axa<br />
acţionează în cuplele cinematice<br />
geometrică a lagărului<br />
axiale rezultanta forţelor are aceeaşi direcţie cu axa<br />
geometrică a lagărului<br />
radial-axiale rezultanta forţelor acţionează pe o direcţie<br />
înclinată faţă <strong>de</strong> axa lagărului<br />
Pentru a se asigura o bună funcţionare, lagărele trebuie să în<strong>de</strong>plinească următoarele<br />
condiţii:<br />
• frecare cât mai mică;<br />
• precizie cât mai mare în momentul <strong>de</strong>plasării elementului mobil;<br />
• funcţionarea cu joc cât mai mic, pentru o variaţie cât mai mare <strong>de</strong> temperatură;<br />
• capacitate bună <strong>de</strong> preluare a sarcinilor;<br />
• funcţionare bună în regimuri vibratorii şi <strong>de</strong> şoc;<br />
• uzură mică şi posibilitatea compensării ei;<br />
• execuţie uşoară, montare şi <strong>de</strong>montare uşoară;<br />
• construcţie simplă şi necostisitoare.<br />
3.1. Lagăre <strong>de</strong> alunecare. Forme constructive şi materiale<br />
Lagărele <strong>de</strong> alunecare se caracterizează prin faptul că fusul se sprijină pe o suprafaţă<br />
cilindrică interioară direct sau prin intermediul unui lubrifiant.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, lagărele pot fi simple sau complexe.<br />
Cele mai simple lagăre sunt bucşele, care au dimensiuni corespunzătoare fusului şi care<br />
sunt executate în corpul piesei. Prin norme şi standar<strong>de</strong>, sunt stabilite, <strong>de</strong> cele mai multe ori,<br />
forma constructivă şi dimensiunile lagărelor. Atunci când este necesar, când materialul pentru<br />
lagăr este foarte scump, lagărul va avea forma unei bucşe care se montează în corpul maşinii.<br />
Această formă constructivă are avantajul unei construcţii simple, dar oferă şi posibilitatea<br />
înlocuirii bucşelor, atunci când se uzează.<br />
Câteva dintre formele constructive <strong>de</strong> lagăre simple sunt prezentate în figura 3.1.<br />
Fig. 3.1. Forme constructive <strong>de</strong> bucşe<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 10
Lagărele complexe se compun din următoarele elemente principale:<br />
• corpul lagărului;<br />
• capac;<br />
• cuzineţi.<br />
În figura 3.2. sunt prezentate două<br />
variante <strong>de</strong> lagăre complexe:<br />
- lagăr cu capac drept (Fig. 3.2);<br />
- lagăr cu capac înclinat (Fig. 3.3.).<br />
Fig. 3.2. Variante constructive<br />
<strong>de</strong> lagăre complexe cu capac drept<br />
Fig. 3.3. Variante constructive<br />
<strong>de</strong> lagăre complexe cu capac înclinat<br />
Elementul principal al unui lagăr este cuzinetul. El se execută din materiale rezistente şi<br />
ieftine şi poate fi placat sau căptuşit cu materiale antifricţiune.<br />
Buna funcţionare a lagărului, randamentul şi durata <strong>de</strong> funcţionare <strong>de</strong>pind <strong>de</strong><br />
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor suprafeţelor în contact, dar şi <strong>de</strong> raporturile <strong>de</strong><br />
afinitate sau <strong>de</strong> antagonie ale materialelor ce formează cupla fus-cuzinet. Alte condiţii ce trebuie<br />
în<strong>de</strong>plinite sunt corectitudinea execuţiei şi realizarea unei bune lubrifieri.<br />
Pentru alegerea materialelor lagărelor, trebuie să se ţină seama <strong>de</strong> următoarele condiţii:<br />
• spre a evita factorii care favorizează gripajul între materialul fusului şi cel al cuzinetului, trebuie<br />
să existe o afinitate cât mai redusă;<br />
• pentru a proteja fusul împotriva uzării, rezistenţa acestuia trebuie să fie <strong>de</strong> 2-4 ori mai mare<br />
<strong>de</strong>cât a cuzinetului;<br />
• rezistenţa la uzare, coroziune şi oboseală a materialului antifricţiune, precum şi cea la sarcini<br />
mari trebuie să fie cât mai mare;<br />
• coeficientul <strong>de</strong> frecare al materialelor care compun cupla trebuie să fie cât mai mic;<br />
• materialele suprafeţelor cuplei trebuie să aibă o bună absorbţie a lubrifiantului, dar şi o refacere<br />
rapidă a peliculei;<br />
• temperatura <strong>de</strong> înmuiere a materialelor trebuie să fie superioară temperaturii <strong>de</strong> funcţionare a<br />
lagărului;<br />
• conductivitatea termică să fie bună, pentru a uşura transferul <strong>de</strong> căldură, asigurând astfel o bună<br />
răcire a acestuia.<br />
Materialele antifricţiune cel mai <strong>de</strong>s utilizate sunt bronzurile cu plumb (Pb-Cu, Pb-Sn-Cu)<br />
sau bronzurile speciale (Cu-Pb-Sn-Ni; Cu-Pb-Sn-Ni-Zn).<br />
O bună utilizare o au şi aliajele <strong>de</strong> aluminiu cu Pb, Sn, Zn, Ni sau aliajele pe bază <strong>de</strong> staniu:<br />
Y-Sn 83; Y-Sn 80;Y-Sn 10.<br />
Cu mult succes sunt folosite materialele antifricţiune obţinute prin sintetizarea pulberilor<br />
<strong>de</strong> Fe, Cu, Sn, Pb, C (grafit). Pentru obţinerea cuzineţilor, amestecul este presat la temperaturi<br />
ridicate. Bucşele astfel obţinute nu mai necesită prelucrări. Ele au o structură spongioasă şi pot<br />
absorbi o cantitate importantă <strong>de</strong> ulei <strong>de</strong> ungere (25-40%) din volumul lor.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 11
După operaţia <strong>de</strong> sinterizare, bucşele sunt ţinute un timp în ulei fierbinte. Datorită acestui<br />
tratament <strong>de</strong> impregnare, bucşele pot lucra un anumit timp fără ungere.<br />
O altă categorie <strong>de</strong> materiale antifricţiune sunt materialele nemetalice, dintre care putem<br />
enumera: materialele plastice, cauciucul, materialele ceramice şi grafitul.<br />
3.2. Funcţionarea lagărelor <strong>de</strong> alunecare<br />
Funcţionarea lagărelor este asigurată <strong>de</strong> mişcarea <strong>de</strong> rotaţie efectuată <strong>de</strong> fusurile arborilor.<br />
între fusuri şi cuzinet iau naştere forţe <strong>de</strong> frecare datorate presiunii exercitate prin forţele <strong>de</strong><br />
încărcare ale arborelui.<br />
Forţa <strong>de</strong> frecare este <strong>de</strong>finită ca fiind rezistenţa care frânează sau împiedică mişcarea<br />
relativă a două corpuri.<br />
Funcţionarea lagărului se produce atunci când diametrul fusului este mai mic <strong>de</strong>cât<br />
diametrul cuzinetului. Spaţiul rămas liber în interiorul cuzinetului se numeşte joc radial şi este<br />
umplut cu un lichid <strong>de</strong> ungere, numit lubrifiant.<br />
Lubrifiantul are rolul <strong>de</strong> a crea o peliculă între fus şi cuzinet, reducând astfel frecarea, care<br />
nu mai are loc între două metale, ci între metal şi o substanţă în stare fluidă.<br />
În cazul funcţionării lagărelor, se întâlnesc următoarele faze ale frecării:<br />
- frecarea uscată;<br />
- frecarea la limită;<br />
- frecare fluidă.<br />
• Frecarea uscată ia naştere atunci când are loc contactul direct între două suprafeţe<br />
metalice.<br />
Există două teorii care explică frecarea uscată: teoria mecanică şi teoria moleculară.<br />
în teoria mecanică, frecarea este consi<strong>de</strong>rată ca o rezistenţă la înaintare, datorată asperităţilor<br />
suprafeţelor în contact, care se rup la <strong>de</strong>plasarea relativă a suprafeţelor (Fig. 3.4.).<br />
Fig. 3.4. Teoria mecanică a frecării uscate<br />
Teoria moleculară consi<strong>de</strong>ră frecarea ca fiind rezultatul învingerii interacţiunii<br />
automoleculare, a adsorbţiei moleculare sau chiar a unor micropunţi <strong>de</strong> sudură (Fig. 3.5.)<br />
Fig. 3.5. Teoria moleculara asupra frecării uscate<br />
La acest tip <strong>de</strong> frecare, se aplică legea enunţată <strong>de</strong> Coulomb: F=µ·N,<br />
un<strong>de</strong>: F - forţa <strong>de</strong> frecare;<br />
µ - coeficient <strong>de</strong> frecare <strong>de</strong> alunecare;<br />
N - forţa normală la suprafeţele <strong>de</strong> contact.<br />
• Frecarea la limită se <strong>de</strong>fineşte ca o stare <strong>de</strong> lubrifiere, în care frecarea dintre cele două<br />
suprafeţe este <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> proprietăţile suprafeţei şi <strong>de</strong> cele ale lubrifiantului. Ea se<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 12
caracterizează prin interpunerea unuia sau a mai multor straturi subţiri, moleculare, <strong>de</strong> lubrifiant,<br />
care, <strong>de</strong> regulă, conduce la evitarea contactului dintre cele două suprafeţe.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră că frecarea la limită se datorează proprietăţilor straturilor monomoleculare <strong>de</strong><br />
lubrifiant ad-sorbit <strong>de</strong> suprafeţe (Fig. 3.6.).<br />
Fig. 3.6. Frecarea la limită.<br />
Frecarea la limită este foarte greu <strong>de</strong> realizat, <strong>de</strong>oarece<br />
stratul-limită, având o grosime <strong>de</strong> câteva molecule, nu este<br />
continuu. Acest strat va fi străpuns <strong>de</strong> microasperităţile rezultate<br />
la prelucrare chiar şi pe suprafeţe foarte fin prelucrate.<br />
• Frecarea fluidă presupune folosirea, în afară <strong>de</strong> stratul adsorbit <strong>de</strong> cele două suprafeţe, a<br />
unui alt strat <strong>de</strong> lubrifiant, cu grosime mult mai mare <strong>de</strong>cât a celui adsorbit. în acest strat are loc<br />
curgerea lubrifiantului. Condiţia <strong>de</strong> existenţă a acestui tip <strong>de</strong> frecare este ca asperităţile<br />
suprafeţelor să fie complet separate prin lubrifiant. Forţele <strong>de</strong> frecare care iau naştere în stratul <strong>de</strong><br />
lubrifiant sunt datorate viscozităţii acestuia şi se <strong>de</strong>termină pe baza legilor <strong>de</strong> curgere a flui<strong>de</strong>lor<br />
(Fig. 3.7.).<br />
Fig. 3.7. Frecarea fluidă<br />
Majoritatea lagărelor funcţionează cu ungere. Din momentul pornirii şi până ajung la turaţia <strong>de</strong><br />
regim, acestea trec prin toate fazele frecării, prezentate în figura 3.8.<br />
Fig. 3.8. Fazele funcţionării unui lagăr<br />
Dacă asociem fiecărei faze <strong>de</strong> lucru tipul <strong>de</strong> frecare, vom avea:<br />
• înainte <strong>de</strong> pornire şi în momentul pornirii - frecare uscată;<br />
• zona turaţiei redusa, înainte <strong>de</strong> atingerea turaţiei <strong>de</strong> regim - frecare la limită;<br />
• zona turaţiei <strong>de</strong> regim - frecare fluidă; în acest moment, începe antrenarea lubrifiantului în<br />
mişcarea <strong>de</strong> rotaţie, ceea ce duce la modificarea coeficientului <strong>de</strong> frecare.<br />
Funcţionarea lagărelor <strong>de</strong> alunecare se face, în majoritatea cazurilor, în regim <strong>de</strong> frecare<br />
fluidă. Acest lucru duce la reducerea semnificativă a frecării, la evitarea blocării şi la micşorarea<br />
uzării.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 13
3.3. Uzarea lagărelor <strong>de</strong> alunecare<br />
Uzarea reprezintă procesul <strong>de</strong> distrugere a suprafeţelor în contact, în timpul frecării, care<br />
este urmat <strong>de</strong> o schimbare a calităţii, a geometriei şi a proprietăţilor stratului superficial al<br />
materialului.<br />
Factorii care <strong>de</strong>termină micşorarea uzurii sunt:<br />
• starea <strong>de</strong> ungere;<br />
• natura lubrifiantului;<br />
• cuplul <strong>de</strong> materiale fus-cuzinet;<br />
• aspectul microasperităţilor suprafeţelor în contact.<br />
Îmbunătăţirea calităţilor <strong>de</strong> ungere, precum şi a proprietăţilor fizico-chimice, se face prin<br />
adăugarea în uleiuri a unor mici cantităţi <strong>de</strong> aditivi, conform recomandărilor din tabelul 3.2.<br />
Tabelul 3.2.<br />
Nr. Tipul aditivului Caracteristici<br />
crt.<br />
1. <strong>de</strong> viscozitate îmbunătăţesc variaţia viscozităţii în funcţie <strong>de</strong> temperatură<br />
2. <strong>de</strong> onctuozitate favorizează absorbţia formând un strat a<strong>de</strong>rent pe suprafeţele soli<strong>de</strong><br />
3. antigripanţi au o activitate pronunţată <strong>de</strong> fixare a stratului superficial<br />
4. <strong>de</strong>presanţi facilitează curgerea fluidului la temperaturi coborâte şi micşorează punctul <strong>de</strong> congelare<br />
5. inhibitori oferă stabilitatea chimică şi împiedică oxidarea<br />
6. anticorozivi împiedică acţiunea <strong>de</strong> coroziune a lubrifiantului<br />
În tabelul 3.3. sunt prezentate diverse tipuri <strong>de</strong> lubrifianţi, care sunt recomandaţi în scopul<br />
micşorării uzurii lagărelor <strong>de</strong> alunecare.<br />
Tabelul 3.3.<br />
Nr. Tipul <strong>de</strong><br />
crt. lubrifiant<br />
1. Unsorile<br />
consistente<br />
2. Lubrifianţii<br />
solizi<br />
3. Lubrifianţii<br />
gazoşi<br />
Caracterizare<br />
Sunt amestecuri <strong>de</strong> uleiuri minerale cu un săpun sau un amestec <strong>de</strong> săpunuri metalice. Se<br />
folosesc săpunuri <strong>de</strong>: calciu, sodiu, aluminiu, bariu sau litiu. Au următoarele proprietăţi:<br />
- punctul <strong>de</strong> picurare, adică temperatura la care unsoarea separă uleiul în faza lichidă, este<br />
mai mare <strong>de</strong>cât a mediului ambiant;<br />
- au stabilitate coloidală, adică nu se pot separa în componente;<br />
- au stabilitate la oxidare;<br />
- sunt rezistente la apă.<br />
Au forma unei pulberi fine. Ei trebuie să în<strong>de</strong>plinească următoarele condiţii:<br />
- eforturile unitare <strong>de</strong> forfecare să fie mici;<br />
- să prezinte afinitate faţă <strong>de</strong> suprafeţele soli<strong>de</strong>.<br />
Aceste condiţii sunt satisfăcute <strong>de</strong> grafit şi <strong>de</strong> bisulfură <strong>de</strong> molib<strong>de</strong>n. Lubrifianţii solizi se<br />
folosesc sub formă <strong>de</strong> pulberi fine sau adăugaţi în lubrifianţii obişnuiţi.<br />
Au o viscozitate mică faţă <strong>de</strong> uleiuri. Se întrebuinţează pentru lagărele cu turaţii foarte<br />
mari şi cu sarcini mici. în prezent, drept lubrifianţi gazoşi sunt folosiţi: aerul, azotul şi<br />
hidrogenul.<br />
4. Masele plastice Când sunt <strong>de</strong>puse în straturi subţiri pe suprafeţele aflate în contact, materialele plastice<br />
sunt consi<strong>de</strong>rate lubrifianţi solizi. Trebuie urmărit ca temperatura <strong>de</strong> funcţionare a<br />
lagărului să nu <strong>de</strong>păşească temperatura <strong>de</strong> curgere a materialului şi ca presiunea specifică<br />
să se încadreze în anumite limite.<br />
La sarcini şi viteze mari, datorită slabei conductivităţi termice şi rezistenţei mecanice<br />
insuficiente, se recomandă introducerea unor ingrediente cum ar fi: fibrele <strong>de</strong> sticlă,<br />
grafitul, bronzul sau bisulfură <strong>de</strong> molib<strong>de</strong>n.<br />
5. Autolubrifianţii Sunt materiale sintetizate poroase, impregnate cu lubrifiant. Se consi<strong>de</strong>ră autolubrifianţi<br />
şi materialele plastice <strong>de</strong>puse în straturi subţiri pe suprafeţe <strong>de</strong> frecare dure (teflon).<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 14
3.4. Lagăre cilindrice<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re funcţional, lagărele cu fusul alcătuiesc un ansamblu cu rol <strong>de</strong> susţinere<br />
pentru arbore. De aceea, ele se calculează şi se proiectează împreună.<br />
Forma lagărului (Fig. 3.9.) este simplă şi asigură o capacitate portantă<br />
mare.<br />
Fig. 3.9. Lagăr cilindric<br />
În schema alăturată, sunt prezentate avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele<br />
utilizării lagărelor cilindrice.<br />
Lagărele cilindrice se execută din următoarele materiale:<br />
- fusul se poate executa din oţel tratat termic;<br />
- cuzinetul, respectiv bucşa se poate executa din:<br />
- bronz, pentru sarcini mari şi viteze medii;<br />
- fontă antifricţiune, pentru presiuni şi viteze mici;<br />
- materiale sinterizate, pentru presiuni foarte mici<br />
- mase plastice (poliami<strong>de</strong>);<br />
- mase plastice cu fibre textile (textolit);<br />
- mase plastice cu lemn (lignofol).<br />
Formele constructive ale fusurilor <strong>de</strong>pind <strong>de</strong> diametrul lor, <strong>de</strong> solicitări şi <strong>de</strong> cerinţele<br />
locului <strong>de</strong> utilizare.<br />
Pentru fusurile radiale, cel mai simplu lagăr este alezajul realizat în carcasa sau în piesa <strong>de</strong><br />
susţinere, având, eventual, un orificiu pentru ungere (Fig. 3.10., a). Poate fi utilizat la solicitări<br />
mari, dacă în alezaj se introduce o bucşă metalică confecţionată din una sau mai multe bucăţi<br />
(Fig. 3.10., b). Cuzinetul poate avea formă <strong>de</strong> flanşă (Fig. 3.10., c, d) sau, în cazul aparatelor <strong>de</strong><br />
mare precizie, când cuzinetul este din piatră, este ne<strong>de</strong>montabil (Fig. 3.10., e).<br />
Fig. 3.10. Soluţii constructive pentru lagăre radiale<br />
Acest tip <strong>de</strong> lagăre prezintă <strong>de</strong>zavantajul că, după ovalizare, nu mai pot fi schimbate.<br />
Pentru a se putea <strong>de</strong>monta fără <strong>de</strong>plasarea întregului arbore, se utilizează lagărele secţionate (Fig.<br />
3.11).<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 15
Fig. 3.11. Lagăr secţionat 1- corpul la lagărului; 2- capacul lagărului;<br />
3, 7 - şuruburi; 4- cuzinet; 5- distanţiere; 6- locaş <strong>de</strong> ungere.<br />
Capsula acestui lagăr este prinsă cu şuruburi, iar<br />
cuzinetul este confecţionat din cel puţin două bucăţi. Când<br />
cuzinetul se ovalizează, este posibilă reglarea jocului prin<br />
strângerea şuruburilor sau prin eliminarea foiţelor care se<br />
găsesc la suprafaţa <strong>de</strong> separare a capacului <strong>de</strong> corp.<br />
În figura 3.12. sunt prezentate soluţii constructive pentru ungerea lagărelor radiale, care se<br />
poate face:<br />
• printr-o <strong>de</strong>gajare practicată în partea mai puţin solicitată a lagărului;<br />
• prin orificii <strong>de</strong> ungere;<br />
• prin întreţinere continuă, prin inele <strong>de</strong> pâslă sau prin bucşe din material sinterizat, lagărele<br />
expuse impurităţilor fiind închise cu un capac pentru a evita griparea.<br />
Fig. 3.12. Soluţii constructive pentru ungerea lagărelor radiale<br />
1 - arbore; 2 - capac<br />
3.5. Asamblarea lagărelor cilindrice<br />
Asamblarea lagărelor cilindrice se realizează diferit, în funcţie <strong>de</strong> varianta constructivă.<br />
Pentru asamblarea unui lagăr axial trebuie avute în ve<strong>de</strong>re următoarele aspecte:<br />
- poziţia fusului în cuzinet trebuie să permită permanent ca suprafaţa fusului să fie aşezată în<br />
cuzinet, lăsând spaţiul necesar introducerii uleiului pentru ungere;<br />
- ungerea suprafeţelor în contact să fie continuă;<br />
- să fie prevăzută posibilitatea <strong>de</strong> reglare a jocului fără <strong>de</strong>montarea cuzinetului;<br />
- materialele din care sunt confecţionate fusul şi cuzinetul să aibă rezistenţă mecanică şi la<br />
coroziune a<strong>de</strong>cvate;<br />
- înlocuirea cuzinetului să se facă uşor;<br />
- fixarea lagărului să fie sigură, uşor accesibilă şi uşor <strong>de</strong> supravegheat;<br />
- răcirea lagărului să fie corespunzătoare, astfel încât acesta să nu <strong>de</strong>păşească temperatura <strong>de</strong><br />
regim;<br />
- să nu se piardă ulei în timpul funcţionării sau al staţionării;<br />
- întreţinerea să fie ieftină şi sigură.<br />
♦ Asamblarea lagărelor <strong>de</strong> alunecare_<br />
1. Asamblarea bucşelor şi a cuzineţilor executaţi dintr-o singură bucată şi având pereţi<br />
relativ subţiri, dacă ajustajul este cu strângere, se realizează în aşa fel, încât să nu fie distrusă<br />
bucşa sau cuzinetul.<br />
Pentru realizarea acestei asamblări, se folosesc scule şi dispozitive<br />
corespunzătoare.<br />
Pentru asamblarea bucşelor, se folosesc prese, iar pentru păstrarea formei,<br />
sunt folosite dispozitive speciale (Fig. 3.13.).<br />
Fig. 3.13. Montarea bucşelor prin presare<br />
Nicovala are rolul <strong>de</strong> a rigidiza bucşa, dar şi <strong>de</strong> a transmite forţa <strong>de</strong><br />
presare. Ghidajul, montat prin înşurubare în nicovală, are rolul <strong>de</strong> a<br />
menţine în timpul montajului coinci<strong>de</strong>nţa dintre axa bucşei şi a găurii.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 16
În situaţia în care la locul <strong>de</strong> montaj nu există o presă şi dimensiunile<br />
bucşei o permit, se poate realiza montarea ca în figura 3.14.<br />
Fig. 3.14. Montarea manuală a bucşelor<br />
În acest caz, <strong>transmitere</strong>a forţei <strong>de</strong> presare se realizează cu o<br />
nicovală asemănătoare, cu <strong>de</strong>osebirea că ghidarea se va face printr-o bucşă,<br />
din exterior.<br />
Pentru a reduce <strong>de</strong>formaţiile care pot apărea, ciocanul folosit trebuie<br />
confecţionat dintr-un material nemetalic (<strong>de</strong> exemplu, lemn).<br />
După presare, bucşele sunt calibrate, folosind o bilă sau un calibru-tampon<br />
(Fig. 3.15.).<br />
Fig. 3.15. Calibrarea bucşelor după montajul prin presare<br />
2. Dacă bucşele şi cuzineţii confecţionaţi dintr-o singură bucată sunt montaţi cu ajustaj<br />
intermediar, aceştia trebuie asiguraţi împotriva rotirii. Acest lucru se face folosind şuruburi,<br />
ştifturi filetate sau nefiletate, care se montează în gulerul bucşei sau în zona cilindrică a lagărului<br />
(Fig. 3.16.).<br />
Fig. 3.16. Soluţii <strong>de</strong> asigurare împotriva rotirii<br />
Cuzineţii lagărelor <strong>de</strong> alunecare confecţionaţi<br />
din două bucăţi se montează cu ajustaj intermediar. Blocarea contra rotirii se realizează prin<br />
intermediul unui ştift; acesta blochează <strong>de</strong> regulă jumătatea inferioară. Blocarea cu ajutorul unui<br />
ştift este prezentată în figura 3.17.<br />
Fig. 3.17. Soluţii <strong>de</strong> blocare a cuzinetului din două bucăţi<br />
Ştifturile se montează prin presare în locaşuri, aplicând lovituri cu<br />
ajutorul unui ciocan confecţionat din lemn.<br />
3. La asamblarea lagărelor din două bucăţi, trebuie acordată atenţie<br />
asigurării jocului dintre fus şi cuzinet, dar şi concentricităţii celor două jumătăţi <strong>de</strong> cuzinet.<br />
Nerespectarea concentricităţii duce la <strong>de</strong>formarea şi ovalizarea alezajului pentru fus în<br />
timpul funcţionării, iar un joc prea mic duce la creşterea forţei <strong>de</strong> rezistenţă, <strong>de</strong>ci la rodarea prea<br />
mare a arborelui.<br />
Asigurarea concentricităţii celor două jumătăţi <strong>de</strong> cuzinet se realizează prin centrarea<br />
capacului lagărului, folosind una din soluţiile prezentate în figura 3.18.<br />
Fig. 3.18. Soluţii <strong>de</strong> poziţionare a capacului <strong>de</strong> lagăr<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 17
Centrarea capacului lagărului se poate realiza astfel:<br />
a - cu ajutorul ştifturilor <strong>de</strong> centrare, introduse presat în corpul lagărului, prin batere cu un ciocan<br />
<strong>de</strong> lemn;<br />
b - cu ajutorul canalelor şi al umerilor practicaţi în corpul lagărului;<br />
c - folosind cepuri <strong>de</strong> fixare.<br />
La finalizarea operaţiei <strong>de</strong> montare, capul se fixează cu şuruburi.<br />
Pentru realizarea jocului necesar între fus şi cuzinet, se introduc adaosuri <strong>de</strong> reglare sub<br />
formă <strong>de</strong> foi subţiri <strong>de</strong> alamă sau <strong>de</strong> oţel. După montaj, dacă jocul nu corespun<strong>de</strong>, se scot sau se<br />
mai introduc foiţe metalice pentru lagăre <strong>de</strong> dimensiuni mici, iar lagărele <strong>de</strong> dimensiuni mari sunt<br />
reglate cu şuruburi prevăzute în acest sens.<br />
Suprafeţele <strong>de</strong> contact ale semicuzineţilor vor fi bine verificate înainte <strong>de</strong> montare în<br />
corpul şi capacul lagărului şi eventualele asperităţi vor fi în<strong>de</strong>părtate.<br />
4. Realizarea coaxialităţii alezajelor. Când alezajele pentru cuzineţi sunt amplasate într-o<br />
carcasă, co-axialitatea alezajelor este dată <strong>de</strong> precizia <strong>de</strong> prelucrare a carcasei.<br />
Dacă lagărele sunt individuale, <strong>de</strong>ci corpurile acestora sunt montate separat, este necesară<br />
efectuarea operaţiei <strong>de</strong> reglare a coaxialităţii.<br />
Pentru lagăre având diametrul mai mare <strong>de</strong> 150 mm, reglarea se va face cu ajutorul<br />
dispozitivului din figura 3.19.<br />
Fig.3.19. Reglarea coaxialității prin metoda corzii:<br />
1- lagăr; 2 - postament; 3- coardă pian; 4 - rolă;<br />
5 - greutate<br />
Metoda constă în trecerea unei corzi <strong>de</strong> pian cu diametrul <strong>de</strong> 0,10 - 0,25 mm <strong>de</strong>-a lungul<br />
axelor lagărelor. După ce coarda a fost fixată în aşa fel încât ea să materializeze axa primului<br />
lagăr, este trecută prin lagărele care se reglează apoi peste o rolă şi se fixează cu o greutate.<br />
Greutatea trebuie să fie <strong>de</strong> 0,20 - 0,50 din forţa <strong>de</strong> rupere a corzii.<br />
Rola este fixată într-un dispozitiv ce-i permite mişcarea pe orizontală şi pe verticală,<br />
aşezând coarda în poziţia în care trebuie să se găsească axele lagărelor.<br />
În următoarea fază, sunt <strong>de</strong>plasate lagărele, reglându-se poziţia lor astfel încât ele să<br />
<strong>de</strong>vină coaxiale.<br />
O reglare mai precisă a poziţiei axelor lagărelor se face cu teodolitul din figura 3.20.<br />
Fig. 3.20. Reglarea coaxialităţii cu teodolitul<br />
Reglarea prin această metodă constă în suprapunerea axei optice a alezajului cu axa<br />
teodolitului. Mira este montată în alezajul primului lagăr şi se suprapune reticulul mirei cu<br />
reticulul teodolitului, formându-se astfel axa optică a primului lagăr. Se mută apoi reticulul la cel<br />
<strong>de</strong>-al doilea lagăr şi, prin reglarea lagărului, se obţine suprapunerea axei acestuia cu axa<br />
miră-teodolit.<br />
Întreţinerea lagărelor <strong>de</strong> alunecare constă în verificarea ungerii şi a temperaturii <strong>de</strong><br />
regim, care trebuie să aibă valori sub temperatura critică.<br />
Lipsa lubrifiantului, jocul prea mic, ajustarea necorespunzătoare a cuzineţilor,<br />
<strong>de</strong>scentrarea lagărului faţă <strong>de</strong> arbore, precum şi alimentarea insuficientă cu ulei <strong>de</strong> ungere sunt<br />
cauzele principale care duc la uzarea şi la încălzirea lagărelor.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 18
Temperatura <strong>de</strong> funcţionare a unui lagăr nu trebuie să <strong>de</strong>păşească temperatura mediului<br />
ambiant, <strong>de</strong> 20 °C.<br />
Ungerea lagărelor se va face la intervale <strong>de</strong> timp prevăzute, când va fi verificat şi jocul<br />
acestora. Un joc prea mic nu va permite o ungere corespunzătoare, <strong>de</strong>oarece pelicula <strong>de</strong> ulei nu va<br />
fi continuă. în acest caz, jocul va fi mărit prin slăbirea şuruburilor <strong>de</strong> reglare sau prin adăugarea<br />
<strong>de</strong> folii metalice.<br />
Dacă, dimpotrivă, jocul este prea mare, uleiul se va scurge din lagăr. în acest caz, reglarea<br />
se va face prin strângerea şuruburilor sau prin în<strong>de</strong>părtarea câtorva din foliile metalice aflate între<br />
capac şi corpul lagărului.<br />
Defecţiunile cele mai importante care apar în timpul funcţionării lagărelor <strong>de</strong> alunecare<br />
sunt următoarele:<br />
- topirea aliajelor antifricţiune, datorită lipsei ungerii sau unui joc prea strâns; remedierea<br />
<strong>de</strong>fectului se face prin turnarea unui nou strat <strong>de</strong> aliaj antifricţiune, precum şi prin reglarea<br />
jocului;<br />
- uzarea neuniformă a stratului antifricţiune, datorată funcţionării în<strong>de</strong>lungate; poate fi corectată<br />
prin ajustare sau prin reglarea jocului;<br />
- uzarea puternică a stratului antifricţiune după un timp scurt, care se datorează lipsei coaxialităţii<br />
dintre fus şi lagăr; se remediază prin reglarea coaxialităţii sau prin înlocuirea cuzineţilor;<br />
- încălzirea lagărelor, ceea ce provoacă topirea cămăşii antifricţiune, cauzele fiind: alegerea<br />
greşită a lubrifiantului, existenţa <strong>de</strong> impurităţi în lubrifiant, astuparea canalelor <strong>de</strong> alimentare cu<br />
lubrifiant, jocul necorespunzător, faptul că maşinile lucrează la temperaturi ridicate, <strong>de</strong>formarea<br />
fusurilor etc.<br />
În toate cazurile în care se observă o încălzire a lagărelor, trebuie oprită imediat<br />
funcţionarea maşinii şi trebuie luate măsurile necesare.<br />
Verificarea încălzirii lagărelor se face cu ajutorul termometrelor sau cu vopsea<br />
termoscopică.<br />
3.6. Rulmenţi. Tipuri. Rol funcţional<br />
Rulmenţii sunt lagăre <strong>de</strong> rostogolire, care au în construcţie un cuzinet cu o formă specială.<br />
Mişcarea relativă dintre fus şi lagăr se realizează prin rostogolirea unor corpuri interpuse între<br />
aceste suprafeţe, care intră în compunerea rulmentului, În schema alăturată sunt prezentate<br />
avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele utilizării rulmenţilor,<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 19
La acest tip <strong>de</strong> lagăre, între fusul arborelui sau al osiei şi piesa <strong>de</strong> reazem se interpune<br />
rulmentul.<br />
Ei pot fi montaţi atât pe fusuri orizontale, cât şi pe pivoţi. în funcţie <strong>de</strong> forţele principale pe<br />
care le preiau, rulmenţii pot fi:<br />
• rulmenţi radiali - când principala forţă pe care o preiau este perpendiculară pe axa fusului;<br />
• rulmenţi axiali - când forţa preluată este paralelă cu axa fusului;<br />
• rulmenţi radial-axiali - când forţele preluate sunt şi axiale şi radiale.<br />
Părţile componente ale rulmenţilor diferă în funcţie <strong>de</strong> direcţia <strong>de</strong> acţionare a sarcinilor.<br />
1. Rulmenţii radiali şi radiali-axiali - inel interior (1), inel exterior (2), corpuri <strong>de</strong> rulare(3)<br />
şi colivie (4) (Fig. 3.21)<br />
Fig. 3.21 Elementele caracteristice rulmenților radiali<br />
Fiecare tip <strong>de</strong> rulment are o <strong>de</strong>stinaţie bine <strong>de</strong>terminată, chiar dacă <strong>de</strong> multe ori domeniile<br />
<strong>de</strong> utilizare se suprapun.<br />
2. Rulmenţii axiali - inel inferior (1), inel superior (2), corp <strong>de</strong> rulare (3) şi colivie (4) (Fig.<br />
3.22).<br />
Fig. 3.22. Elementele componente ale rulmenţilor axiali<br />
Inelele rulmenţilor se execută din oţel aliat. Fiecare<br />
inel este prevăzut cu 1-2 căi <strong>de</strong> rulare, în funcţie <strong>de</strong> numărul<br />
rândurilor corpurilor <strong>de</strong> rulare. Corpurile <strong>de</strong> rulare se execută<br />
din oţeluri aliate <strong>de</strong> calitate.<br />
Colivia este executată din tablă <strong>de</strong> oţel presată, materiale neferoase, materiale nemetalice<br />
şi are rolul <strong>de</strong> menţinere a corpurilor <strong>de</strong> rulare la distanţe egale între ele.<br />
În tabelul 3.4. sunt prezentate tipurile <strong>de</strong> rulmenţi şi reprezentările lor, precum şi<br />
recomandări pentru utilizarea acestora.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 20
Tabelul 3.4.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al formei constructive a corpurilor <strong>de</strong> rulare, clasificarea rulmenţilor<br />
se face ca în figura 3.23:<br />
• rulmenţi cu bile (Fig. 3.23., a);<br />
• rulmenţi cu role cilindrice (Fig. 3.23., b);<br />
• rulmenţi cu role conice (Fig. 3.23., c);<br />
• rulmenţi cu role-butoi (Fig. 3.23., d);<br />
• rulmenţi cu ace (Fig. 3.23., e).<br />
Fig. 3.23. Clasificarea rulmenţilor<br />
Pentru o bună alegere a tipului <strong>de</strong><br />
rulment, trebuie să se ţină seama <strong>de</strong><br />
următoarele reguli:<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 21
• la sarcini relativ reduse şi la viteze <strong>de</strong> rotaţie mari, se folosesc rulmenţi cu bile, iar pentru sarcini<br />
mai mari, se folosesc rulmenţi cu role;<br />
• dacă între lagăre poate exista o <strong>de</strong>zaxare sau dacă arborii sau axele pot căpăta <strong>de</strong>formări prin<br />
încovoiere, se folosesc rulmenţii oscilanţi;<br />
• pentru solicitări pur axiale, <strong>de</strong> mărime mijlocie, se recomandă folosirea rulmenţilor axiali cu<br />
bile;<br />
• pentru solicitări radiale şi axiale foarte mari, se folosesc rulmenţii axiali oscilanţi cu role;<br />
• pentru turaţii mari, la maşinile-unelte ce prelucrează prin aşchiere, se folosesc rulmenţi axiali<br />
radiali cu dublu efect;<br />
• pentru solicitări compuse, se folosesc rulmenţi radial-axiali, cu bile pe un rând, pe două rânduri<br />
sau cu role conice;<br />
• pentru temperaturi ridicate, ce <strong>de</strong>păşesc 120°C, este necesară utilizarea unor rulmenţi speciali,<br />
cu elemente componente executate din mărci speciale <strong>de</strong> oţel stabilizat prin tratamente termice;<br />
se are în ve<strong>de</strong>re şi adoptarea <strong>de</strong> soluţii constructive pentru eliminarea căldurii, pentru a se putea<br />
asigura o ungere corespunzătoare;<br />
• pentru aparate <strong>de</strong> uz casnic, aparate <strong>de</strong> uz medical, ascensoare sau maşini electrice <strong>de</strong> putere<br />
mică, se utilizează rulmenţi radiali cu bile, prevăzuţi pentru condiţii speciale <strong>de</strong> zgomot. Aceşti<br />
rulmenţi au diametrul interior, în general, <strong>de</strong> până la 50 mm.<br />
Soluţia constructivă aleasă trebuie să permită montarea şi <strong>de</strong>montarea uşoară a<br />
ansamblului. Acolo un<strong>de</strong> este necesar, se poate adopta soluţia folosirii rulmenţilor <strong>de</strong>montabili<br />
sau a rulmenţilor <strong>de</strong> alezaj conic.<br />
3.7. Asamblarea rulmenţilor<br />
Montarea corectă a rulmenţilor <strong>de</strong>termină buna funcţionare a lagărelor, dar şi siguranţa lor<br />
în exploatare.<br />
Respectarea regulilor <strong>de</strong> montare şi <strong>de</strong> <strong>de</strong>montare a rulmenţilor duce la creşterea preciziei<br />
<strong>de</strong> funcţionare a ansamblului.<br />
Durata <strong>de</strong> funcţionare a unui lagăr cu rulmenţi <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> alegerea corectă a mărimii şi a<br />
tipului <strong>de</strong> rulment, a<strong>de</strong>cvat condiţiilor specifice <strong>de</strong> exploatare, dar şi calităţii îmbinării cu piesele<br />
vecine.<br />
Deteriorarea rulmenţilor înainte <strong>de</strong> expirarea timpului <strong>de</strong> funcţionare calculat se datorează<br />
în mare măsură montării şi întreţinerii necorespunzătoare.<br />
Depozitarea şi manipularea rulmenţilor se face cu <strong>de</strong>osebită grijă, <strong>de</strong>oarece aceştia sunt<br />
formaţi din componente a căror precizie este <strong>de</strong> ordinul micro-metrilor. De aceea, trebuie<br />
respectate următoarele condiţii:<br />
- <strong>de</strong>pozitarea rulmenţilor în zone lipsite <strong>de</strong> praf, cu umiditate controlată şi cu variaţii minime <strong>de</strong><br />
temperatură;<br />
- stivuirea rulmenţilor pe rafturi compartimentate, curate şi întreţinute corespunzător;<br />
- menţinerea ambalajului <strong>de</strong> fabricaţie în stare intactă în timpul manipulării; în caz contrar, este<br />
necesar să se facă o spălare şi reconservare a acestuia, folosind utilaj mo<strong>de</strong>rn şi personal tehnic<br />
calificat.<br />
Pentru asigurarea condiţiilor optime <strong>de</strong> funcţionare, la montarea rulmenţilor se parcurg<br />
etapele <strong>de</strong> mai jos:<br />
1 - verificarea rulmenţilor;<br />
2 - verificarea şi pregătirea fusului arborelui;<br />
3 - verificarea şi pregătirea locaşurilor din carcasă;<br />
4 - montarea rulmenţilor;<br />
5 - etanşarea rulmenţilor;<br />
6 - funcţionarea <strong>de</strong> probă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 22
1. Verificarea rulmenţilor. Înainte <strong>de</strong> asamblarea propriu-zisă, se realizează o verificare a<br />
rulmentului, operaţie ce cuprin<strong>de</strong> următorii paşi:<br />
• spălarea cu benzină pură după <strong>de</strong>spachetare, pentru în<strong>de</strong>părtarea unsorii <strong>de</strong> protecţie;<br />
• uscarea şi <strong>de</strong>pozitarea într-un loc curat, rulmenţii fiind acoperiţi cu hârtie impregnată sau cu<br />
material plastic;<br />
• verificarea suprafeţelor exterioare, pentru a se constata starea <strong>de</strong> curăţenie şi absenţa petelor;<br />
• verificarea tipului şi a dimensiunilor exterioare ale<br />
rulmentului, conform preve<strong>de</strong>rilor din proiect;<br />
• verificarea, cu ajutorul dispozitivelor, a bătăilor<br />
radiale şi a bătăii axiale, pentru inelul interior, faţă <strong>de</strong><br />
inelul exterior (Fig. 3.24.b).<br />
Fig. 3.24.a.Verificarea bătăii radiale şi axiale b. Verificarea<br />
bătăii radiale şi axiale a inelului exterior, faţă <strong>de</strong> cel interior<br />
La acest dispozitiv, inelul exterior este în<br />
consolă, iar inelul interior este fixat pe dorn. La o rotaţie<br />
a rulmentului, se citeşte bătaia radiată la comparatorul<br />
A şi bătaia axială la comparatorul B.<br />
în această situaţie, inelul căruia i se face verificarea este<br />
montat în consolă, celălalt inel în corpul dispozitivului,<br />
iar la o rotaţie a rulmentului se citeşte bătaia radială pe cadranul comparatorului A, iar la comparatorul<br />
B se citeşte bătaia axială.<br />
• verificarea jocului radial şi axial, rulmenţii putând fi clasificaţi în:<br />
- rulmenţi cu joc iniţial redus, folosiţi la ansambluri dificile din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al preciziei <strong>de</strong><br />
rotire şi al rigidităţii arborilor;<br />
- rulmenţi cu joc iniţial mare, folosiţi la ansambluri cu temperatură <strong>de</strong> funcţionare <strong>de</strong> peste 100<br />
°C, <strong>de</strong>oarece la aceştia, datorită dilatărilor mari, se reduce jocul radial.<br />
O schemă <strong>de</strong> verificare a jocului radial pentru rulmenţii radiali cu bile este prezentată în figura<br />
3.25.<br />
Fig. 3.25 Controlul jocului radial pentru rulmenții radiali cu bile<br />
Controlul se face în felul următor: se reglează<br />
comparatorul la zero, în poziţia în care inelul interior al<br />
rulmentului este împins în sus, spre inelul exterior. După<br />
eliberare, inelul exterior va reveni la poziţia iniţială,<br />
datorită greutăţii proprii, ceea ce face ca, pe cadranul<br />
comparatorului, să fie indicată valoarea jocului radial.<br />
2. Verificarea şi pregătirea fusului arborelui. Înainte <strong>de</strong> începerea operaţiei <strong>de</strong> montare a<br />
rulmenţilor, se verifică în<strong>de</strong>plinirea următoarelor condiţii:<br />
• toleranţele dimensionale, <strong>de</strong> formă şi calitate ale suprafeţei fusului pe care se va monta<br />
rulmentul să fie corespunzătoare;<br />
• suprafaţa fusului trebuie să fie curată, netedă, să nu prezinte urme <strong>de</strong> coroziune, lovituri sau<br />
rizuri;<br />
• partea frontală a umerilor arborelui să nu prezinte rizuri, urme <strong>de</strong> lovituri sau bavuri, pentru a<br />
permite o bună a<strong>de</strong>renţă a inelului rulmentului cu arborele;<br />
• să fie respectată perpendicularitatea umerilor arborelui.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 23
Perpendicularitatea umerilor arborelui se verifică folosind comparatorul, ca în figura 3.26., după<br />
ce arborele a fost prins între vârfuri.<br />
Fig. 3.26.Verificarea perpendicularității umerilor arborilor<br />
După verificare, fusul va fi spălat, folosind petrol lampant, şi se<br />
va şterge cu cârpe uscate, din care nu se <strong>de</strong>sprind scame.<br />
Nu se vor folosi niciodată dălţi.<br />
După operaţia <strong>de</strong> curăţare, se va trece la verificarea dimensională<br />
a fusului arborelui.<br />
Se vor parcurge următoarele etape:<br />
- verificarea dimensională a fusului arborelui se va face folosind un calibru-potcoavă sau un<br />
micrometru, respectând schema prezentată în figura 3.27.<br />
Fig. 3.27. Verificarea dimensională a fusului arborelui<br />
Măsurarea diametrului şi a abaterilor <strong>de</strong> formă se va face în mai<br />
multe plane, iar în fiecare plan pe cel puţin trei direcţii înclinate la<br />
120°.<br />
- Pentru fusurile lungi, abaterile <strong>de</strong> formă se verifică plasând o riglă<br />
impregnată cu tuş pe direcţie longitudinală. Dacă, după <strong>de</strong>plasarea<br />
înainte şi înapoi a riglei, urma lăsată <strong>de</strong> riglă este continuă, atunci fusul este drept. Dacă fusul<br />
prezintă ondulaţii, linia rezultată va fi întreruptă (Fig. 3.28.).<br />
Fig. 3.28. Verificarea abaterilor <strong>de</strong> formă pentru fusurile<br />
lungi<br />
- Pentru fusurile conice, se folosesc calibre-inel. Verificarea se face prin introducerea fusului în<br />
interiorul calibrului, după ce acesta a fost impregnat cu tuş. După scoaterea calibrului se verifică<br />
modul în care tuşul s-a <strong>de</strong>pus pe fus. Dacă tuşul s-a <strong>de</strong>pus pe întreaga suprafaţă, calitatea acestuia<br />
este corespunzătoare.<br />
- Pentru fusuri cu diametre mai mari <strong>de</strong> 140 mm, datorită greutăţii mari a calibrelor, se folosesc<br />
dispozitive speciale <strong>de</strong> control.<br />
3. Verificarea şi pregătirea locaşurilor din carcasă. Pentru aceste piese, verificarea se<br />
realizează prin câteva operaţii, şi anume:<br />
- interiorul carcaselor se verifică folosind calibre fixe sau se măsoară cu micrometre <strong>de</strong> interior;<br />
- pentru carcasele din două bucăţi, se verifică finisarea suprafeţelor <strong>de</strong> contact pentru fiecare<br />
bucată în parte şi se elimină eventualul joc existent între acestea; nu se admit suprafeţe cu rizuri,<br />
bavuri, urme <strong>de</strong> lovituri sau pete <strong>de</strong> rugină;<br />
- lipsa jocului dintre suprafeţele în contact după montaj se verifică folosind calibrele-lamă (lere<br />
<strong>de</strong> grosime), care nu trebuie să pătrundă între suprafeţe;<br />
- după montaj, se verifică forma geometrică a carcaselor, folosind calibre cilindrice, a căror<br />
suprafaţă a fost acoperită cu vopsea.<br />
Suprafaţa alezajului este corespunzătoare, dacă ea a fost acoperită cu vopsea pe 75% din<br />
suprafaţă.<br />
4. Montarea rulmenţilor. Pentru montarea corectă a ansamblului cu rulmenţi, trebuie<br />
respectate următoarele condiţii:<br />
- inelul cu încărcare periferică se montează pe arbore sau pe carcasă cu ajustaj cu strângere; la<br />
montarea cu strângere, se produce dilatarea inelului interior şi comprimarea inelului exterior,<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 24
<strong>de</strong>formaţii ce sunt compensate în anumite limite <strong>de</strong> jocul interior, asigurat din fabricaţie; trebuie<br />
să se păstreze totuşi un anumit joc pentru funcţionare;<br />
- axele geometrice ale locaşelor rulmenţilor <strong>de</strong> pe acelaşi arbore trebuie să coincidă;<br />
- elementele sistemului <strong>de</strong> reazem trebuie să aibă o rigiditate bună, pentru a nu se <strong>de</strong>forma sub<br />
sarcină;<br />
- trebuie să fie asigurată etanşarea şi să se realizeze condiţii corespunzătoare <strong>de</strong> ungere;<br />
- montarea şi <strong>de</strong>montarea rulmenţilor să fie făcute nu prin lovire directă, ci prin intermediul unor<br />
piese sau al unor dispozitive care au o duritate mai mică şi dimensiuni potrivite;<br />
- se evită lovirea rulmenţilor mari, aceştia montându-se pe arbore după încălzire în baie <strong>de</strong> ulei;<br />
- la montaj trebuie prevăzută posibilitatea dilatării axiale a arborelui.<br />
Asamblarea rulmenţilor pe fus sau în carcasă poate fi executată manual sau mecanic. în<br />
figura 3.28. este prezentată modalitatea <strong>de</strong> asamblare manuală a unui rulment. Montarea normală<br />
a rulmenţilor se execută folosind o bucşă <strong>de</strong> montare, aşezată pe inelul rulmentului, care se<br />
îmbină cu o contrapiesă, folosind un ciocan din oţel. Loviturile se aplică axial pe nicovala bucşei<br />
<strong>de</strong> montare.<br />
Fig. 3.29 Montarea manuală a rulmenților<br />
Este interzisă aplicarea forţei <strong>de</strong> îmbinare prin lovire directă cu ciocanul a rulmentului,<br />
<strong>de</strong>oarece astfel se <strong>de</strong>formează căile <strong>de</strong> rulare, ceea ce duce la distrugerea lor după un scurt timp<br />
<strong>de</strong> funcţionare.<br />
În situaţia în care ambele inele ale rulmentului formează ajustaje cu strângere, se foloseşte<br />
un dispozitiv ca în figura 3.30.<br />
Fig. 3.30 Montarea rulmenților cu ajustaj <strong>de</strong> strângere la<br />
ambele inele<br />
Bucşa se sprijină pe suprafaţa frontală a<br />
inelelor interior şi exterior, care este prelucrată<br />
a<strong>de</strong>cvat.<br />
Pentru producţia <strong>de</strong> serie, acolo un<strong>de</strong> este necesar ca forţa <strong>de</strong> apăsare să fie aplicată progresiv,<br />
continuu şi la valori mari, se folosesc prese mecanice (Fig. 3.31., a) sau prese hidraulice (Fig.<br />
3.31., b).<br />
Fig. 3.32. Reglarea jocului la<br />
rulmenţii radial-axiali: a - cu piuliţă;<br />
b - cu piuliţa în corpul carcasei<br />
Fig. 3.31. Prese pentru montat rulmenţi: a - presa mecanică; b - presa<br />
hidraulică<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 25
Pentru rulmenţi <strong>de</strong>montabili, inelele se montează separat pe fus şi pe carcasă, montajul<br />
fiind avantajos în situaţia în care ambele inele sunt montate cu strângere.<br />
Pentru rulmenţii <strong>de</strong> dimensiuni mari, <strong>de</strong>oarece sunt necesare forţe <strong>de</strong> presare mari,<br />
montajul va fi făcut după ce aceştia au fost încălziţi. Acest lucru va evita <strong>de</strong>teriorarea suprafeţelor<br />
în contact, dar conduce şi la mărirea efectului strângerii.<br />
Încălzirea rulmenţilor înainte <strong>de</strong> montaj se realizează în băi <strong>de</strong> ulei, evitându-se<br />
supraîncălzirea acestora, <strong>de</strong>oarece, la o temperatură <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> peste 120 °C, pot apărea<br />
modificări în structura oţelului.<br />
Uleiul folosit trebuie să aibă proprietăţi anticorozive şi viscozitate mică, pentru a se scurge<br />
uşor din rulment, <strong>de</strong> exemplu, emulsia cu 5% ulei boric.<br />
Rezervorul se execută din tablă <strong>de</strong> oţel cu grosimea <strong>de</strong> 2-3 mm, având montată, la<br />
înălţimea <strong>de</strong> 50-70 mm <strong>de</strong> la fundul lui, o sită sau o plasă metalică, pe care se aşează rulmenţii în<br />
timpul încălzirii. Acest lucru evită supraîncălzirea rulmenţilor, dar şi aşezarea lor în zona în care<br />
se <strong>de</strong>pun reziduuri.<br />
Pentru rulmenţii radial-axiali care se montează cu pretensionare jocul şi forţa <strong>de</strong><br />
pretensionare se reglează cu ajutorul unei piuliţe montate pe fus (Fig. 3.32.,a) sau în corpul<br />
carcasei (Fig. 3.32., b).<br />
O altă modalitate <strong>de</strong> reglare a jocului este cu ajutorul capacului carcasei (Fig. 3.33.), când<br />
este nevoie şi <strong>de</strong> un inel <strong>de</strong> ajustare între capac şi corpul lagărului; inelul este folosit pentru<br />
reglarea rulmentului din exterior, iar bucşa <strong>de</strong> ajustare pentru reglarea rulmentului din interior.<br />
Fig. 3.33. Reglarea rulmentului cu capacul carcasei<br />
5. Etanşarea rulmenţilor. Etanşarea rulmenţilor este realizată în scopul asigurării unei<br />
durate <strong>de</strong> funcţionare normale şi protejării împotriva pătrun<strong>de</strong>rii elementelor nedorite (praf,<br />
particule metalice, umiditate, acizi), dar şi pentru menţinerea lubrifiantului în interior.<br />
Soluţia <strong>de</strong> etanşare aleasă <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong>:<br />
- tipul <strong>de</strong> lubrifiant folosit;<br />
- sistemul <strong>de</strong> ungere;<br />
- condiţiile <strong>de</strong> mediu în care funcţionează lagărul;<br />
- viteza periferică a arborelui;<br />
- temperatura <strong>de</strong> lucru;<br />
- soluţia constructivă aleasă pentru lagăr.<br />
Variantele <strong>de</strong> etanşare ale lagărelor cu rulmenţi sunt<br />
grupate în două <strong>sisteme</strong>:<br />
- etanşări cu alunecare (Fig. 3.34.), realizate cu inele<br />
<strong>de</strong> pâslă, manşoane <strong>de</strong> cauciuc, cutii <strong>de</strong> etanşare;<br />
Fig. 3.34. Etanșări cu alunecare<br />
- etanşări fără alunecare (Fig. 3.35.), realizate prin<br />
canale circulare, inele-labirint, şaibe <strong>de</strong> etanşare, inele centrifuge.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 26
Fig. 3.35. Etanșări fără alunecare<br />
6. Funcţionarea <strong>de</strong> probă. După ce au fost montaţi şi unşi, rulmenţii sunt supuşi unei<br />
verificări, cu scopul <strong>de</strong>terminării următorilor parametri:<br />
- zgomotul produs în timpul funcţionării;<br />
- variaţia <strong>de</strong> temperatură produsă în timpul funcţionării.<br />
După ce au fost făcute ultimele verificări privind strângerea şuruburilor şi a piuliţelor, se<br />
face pornirea <strong>de</strong> probă. Tot în această etapă <strong>de</strong> verificare, se urmăreşte dacă inelele <strong>de</strong> pâslă sunt<br />
îmbibate cu ulei şi seu. înainte <strong>de</strong> pornire, se roteşte preventiv mecanismul <strong>de</strong> câteva ori, cu<br />
mâna.<br />
Controlul zgomotului în timpul funcţionării se face prin ascultarea cu mijloace simple, cu<br />
tub acustic, operaţie ce este realizată <strong>de</strong> o persoană specializată.<br />
La o montare corectă, zgomotul este uniform, continuu, neamplificat <strong>de</strong> zgomote<br />
particulare <strong>de</strong>osebite.<br />
Zgomotul neuniform şi transformarea lui într-un fluierat sunt datorate <strong>de</strong>fecţiunilor proprii<br />
rulmentului, pătrun<strong>de</strong>rii <strong>de</strong> impurităţi sau lipsei lubrifiantului.<br />
încălzirea lagărelor cu rulmenţi se datorează frecării dintre elementele lagărului, care se<br />
transformă în căldură.<br />
Evoluţia temperaturii în timpul funcţionării unui rulment este următoarea:<br />
- la începutul funcţionării, creşte cu 65 -75 °C peste temperatura mediului ambiant;<br />
- după 2-3 ore <strong>de</strong> funcţionate, temperatura ajunge la maxim, apoi începe să scadă lent, cu<br />
aproximativ 20 °C;<br />
- la echilibru termic, temperatura se menţine constantă, în intervalul 40-60 °C.<br />
Dacă temperatura <strong>de</strong> funcţionare trece <strong>de</strong> 100-200 °C, pentru arbore sau carcasă, se aplică<br />
o soluţie <strong>de</strong> răcire.<br />
Dacă temperatura <strong>de</strong> funcţionare a rulmentului continuă să crească după 2-3 ore,<br />
funcţionarea va fi întreruptă şi vor fi stabilite cauzele care produc supraîncălzirea. Acestea pot fi:<br />
- s-a folosit lubrifiant în exces;<br />
- elementul <strong>de</strong> etanşare cu alunecare freacă puternic pe fus;<br />
- există frecare la o piesă în mişcare din lagăr;<br />
- rulmentul nu este ales corect.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 27
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
APLICAȚII<br />
Completează spaţiile libere:<br />
1. Lagărele sunt organe <strong>de</strong> maşini care formează împreună cu fusurile<br />
arborilor şi osiilor cuple <strong>de</strong> ………………. sau <strong>de</strong> ......................<br />
2. Materialele antifricţiune folosite pentru construcţia lagărelor sunt:<br />
• bronzuri cu plumb:................................;<br />
• bronzuri speciale ………………….......;<br />
• aliaje <strong>de</strong> aluminiu cu ……………….....;<br />
• aliaje antifricţiune <strong>de</strong> sinterizare din pulberi <strong>de</strong> ………………....<br />
3. Frecarea ................... ia naştere atunci când are loc contactul direct<br />
între două suprafeţe metalice. Frecarea ………... se <strong>de</strong>fineşte ca o<br />
stare <strong>de</strong> lubrifiere, în care frecarea dintre cele două suprafeţe este<br />
<strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> proprietăţile..............şi cele ale…….....Ea este<br />
caracterizată prin interpunerea unuia sau a mai multor……..<br />
moleculare <strong>de</strong> care împiedică ……………. dintre cele două<br />
suprafeţe.<br />
La frecarea ................... în afara stratului <strong>de</strong> lubrifiant adsorbit, mai<br />
există un ……….... <strong>de</strong> ………………….. cu grosime<br />
.......................... <strong>de</strong>cât cel adsorbit.<br />
4. La funcţionarea lagărelor, apar următoarele faze <strong>de</strong> frecare:<br />
a) frecare uscată ……………...;<br />
b) frecare ………….... înainte <strong>de</strong> atingerea turaţiei <strong>de</strong> regim;<br />
c) frecare fluidă - în zona……………..<br />
5. Lubrifianţii pot fi:<br />
a) unsori consistente ………...;<br />
b) lubrifianţi solizi…………..;<br />
c) lubrifianţi gazoşi ………....;<br />
d) mase plastice …………….;<br />
e) autolubrifianţi……………..<br />
6. Spaţiul rămas liber în interiorul cuzinetului, după introducerea<br />
fusului şi umplerea cu lubrifiant, se numeşte:<br />
a) joc radial;<br />
b) interstiţiu;<br />
c) cuzinet;<br />
d) cămaşa cuzinetului.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 28
7. Frecarea apărută în timpul funcţionării lagărelor la care, în afară <strong>de</strong><br />
stratul adsorbit <strong>de</strong> cele două suprafeţe, mai există un strat <strong>de</strong> lubrifiant mult<br />
mai mare <strong>de</strong>cât cel adsorbit, se numeşte:<br />
a) frecare la limită;<br />
b) frecare uscată;<br />
c) frecare fluidă;<br />
d) frecare la turaţie mare.<br />
8. Procesul <strong>de</strong> distrugere a suprafeţelor în contract în timpul frecării,<br />
urmat <strong>de</strong> o schimbare a calităţii suprafeţelor, a geometriei şi a proprietăţilor<br />
stratului superficial, se numeşte:<br />
a) uzare;<br />
b) distrugerea stratului superficial;<br />
c) coroziune;<br />
d) oxidare.<br />
9. Materialele antifricţiune folosite la confecţionarea lagărelor prin<br />
alunecare sunt:<br />
a) bronzuri cu Pb-Cu, Pb-Sn-Cu, Ni;<br />
b) Pb-Cu, Cu-Pb-Sn-Ni, pulberi sinterizate cu Fe, Cu, Sn, Pb, grafit;<br />
c) fonte, oţeluri, pulberi sinterizate;<br />
d) grafit, bronzuri, oţeluri aliate.<br />
10. În laboratorul şcolii, realizaţi operaţiile <strong>de</strong>: - <strong>de</strong>montare rulmenţi;<br />
curăţire; montare a ansamblului iniţial.<br />
Notează etapele par<strong>curs</strong>e, materialele şi SDV-urile folosite.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 29
CAPITOLUL 4. CUPLAJE<br />
Cuplajele sunt organe <strong>de</strong> legătură şi <strong>de</strong> antrenare, care au rolul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong><br />
rotaţie <strong>de</strong> la un arbore la altul sau <strong>de</strong> la un organ <strong>de</strong> maşină la altul. Transmisia se face fără<br />
modificarea valorii sau a sensului mişcării.<br />
Asamblarea arborilor cu ajutorul cuplajelor trebuie să urmărească formarea unei linii<br />
drepte <strong>de</strong> către axele geometrice ale acestora.<br />
În unele situaţii, cuplajele sunt concepute în aşa fel încât să asigure protecţie împotriva<br />
solicitării la suprasarcină sau să menţină legătura numai între anumite limite <strong>de</strong> viteză.<br />
Cuplajele trebuie să în<strong>de</strong>plinească următoarele condiţii:<br />
- să lucreze cu uzură cât mai mică;<br />
- să nu producă zgomot;<br />
- să permită întreţinerea uşoară;<br />
- montarea, <strong>de</strong>montarea şi schimbarea pieselor componente să nu creeze dificultăţi;<br />
- să compenseze <strong>de</strong>vierile unghiulare, radiale şi axiale din timpul exploatării;<br />
- să nu introducă solicitări suplimentare axiale, radiale sau forţe <strong>de</strong> frecare;<br />
- să asigure securitatea muncii.<br />
Utilizarea cuplajelor prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele enumerate în schema alăturată.<br />
Clasificarea cuplajelor se face după mai multe criterii, prezentate în tabelul 4.1.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 30
Tabelul 4.1.<br />
Nr. Criteriul<br />
crt. clasificare<br />
<strong>de</strong> Tipul cuplajului Caracterizare<br />
1. Modul în care se cuplaje mecanice Transmisia momentului <strong>de</strong> torsiune şi a mişcării <strong>de</strong> rotaţie se<br />
realizează transmisia<br />
realizează prin elemente mecanice, folosind forţa <strong>de</strong> frecare,<br />
momentului <strong>de</strong><br />
transmisii dinţate sau gheare.<br />
torsiune şi a mişcării cuplaje hidraulice Transmiterea momentului <strong>de</strong> torsiune şi a mişcării <strong>de</strong> rotaţie se<br />
<strong>de</strong> rotaţie<br />
face prin intermediul flui<strong>de</strong>lor, folosind:<br />
a) presiunea - cuplaje hidrostatice;<br />
b) energia cinetică - cuplaje hidrodinamice.<br />
cuplaje Momentul <strong>de</strong> torsiune se transmite prin intermediul forţelor<br />
electromagnetice electromagnetice.<br />
2. Modul în care se cuplaje Legătura se stabileşte sau se întrerupe numai prin montare sau<br />
realizează legătura permanente <strong>de</strong>montare, <strong>de</strong>ci ele nu pot fi <strong>de</strong>sfăcute în timpul funcţionării lor.<br />
între capetele arborilor cuplaje Legătura dintre arbori poate fi stabilită sau întreruptă în repaus<br />
intermitente sau în timpul funcţionării, prin comanda exterioară sau<br />
automată, fără a fi necesară <strong>de</strong>montarea componentelor. Aceste<br />
cuplaje se mai numesc ambreiaje. Din grupa cuplajelor<br />
intermitente fac parte şi cuplajele <strong>de</strong> siguranţă, care se <strong>de</strong>sfac la<br />
<strong>de</strong>păşirea unor valori ale turaţiei sau solicitării, precum şi<br />
cuplajele cu acţionare rapidă ce realizează un număr mare <strong>de</strong><br />
cuplări şi <strong>de</strong>cuplări în unitatea <strong>de</strong> timp şi care sunt frecvent<br />
utilizate în construcţiile <strong>de</strong> mecanică fină şi automatică.<br />
4.1. Cuplaje permanente<br />
Cuplajele permanente se realizează în două variante constructive: permanente fixe şi<br />
permanente mobile.<br />
Alegerea tipului <strong>de</strong> cuplaj ţine seama <strong>de</strong> următoarele condiţii impuse în funcţionare:<br />
a) modul <strong>de</strong> funcţionare a motorului şi modul <strong>de</strong> cuplare a arborilor;<br />
b) mediul ambiant în care lucrează cuplajul;<br />
c) <strong>de</strong>formaţiile arborilor la încovoiere şi torsiune ce sunt admise în timpul funcţionării.<br />
Cuplajele permanente fixe<br />
Cuplajele permanente fixe realizează asamblarea permanentă şi rigidă numai pentru arbori<br />
coaxiali.<br />
Abaterile <strong>de</strong> coaxialitate sunt mici (0,002-0,05 mm), pentru a nu introduce solicitării<br />
suplimentare în arbori şi reazeme.<br />
Cuplajele fixe sunt utilizate:<br />
- la arborii lungi din construcţia macaralelor şi a podurilor rulante;<br />
la transmisii cu turaţie variabilă;<br />
- pentru turaţii mai mici <strong>de</strong> 200-250 rot/min;<br />
- în situaţiile în care apar momente <strong>de</strong> inerţie mici, ceea ce permite realizarea <strong>de</strong> cuplări repetate;<br />
- în situaţiile în care, pentru micşorarea momentelor încovoietoare, este permisă montarea<br />
cuplajelor în apropierea reazemelor.<br />
Cuplajele fixe trebuie să în<strong>de</strong>plinească următoarele condiţii <strong>de</strong> utilizare:<br />
- să realizeze <strong>transmitere</strong>a totală a momentului <strong>de</strong> torsiune;<br />
- să aibă dimensiuni reduse;<br />
- să aibă capacitatea <strong>de</strong> atenuare a zgomotelor şi <strong>de</strong> preluare a şocurilor, la variaţia regimului <strong>de</strong><br />
funcţionare a motorului;<br />
- să existe posibilitatea interschimbabilităţii pieselor uzate.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 31
Cuplajele fixe sunt proiectate şi construite în trei variante:<br />
- cuplaje cu flanşe;<br />
- cuplaje cu manşon cilindric dintr-o bucată;<br />
- cuplaje cu manşon cilindric din două bucăţi.<br />
Cuplajele cu flanşe se caracterizează prin faptul că momentul <strong>de</strong> torsiune se transmite prin<br />
frecarea dintre flanşe sau prin intermediul şuruburilor <strong>de</strong> fixare.<br />
Modul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării la cuplajele cu flanşe se poate realiza în variantele prezentate în<br />
tabelul 4.2.<br />
Tabelul 4.2.<br />
Cuplajele fixe permit cuplarea arborilor <strong>de</strong> diametre diferite. Flanşele pot fi:<br />
- dintr-o bucată cu arborii, pentru construcţii puternic solicitate;<br />
- cu flanşe montate cu pene;<br />
- cu flanşe montate prin strângere la cald;<br />
- cu flanşe sudate pe arbore.<br />
Cuplaje permanente mobile<br />
Cuplajele permanente mobile se folosesc atunci când sunt necesare <strong>de</strong>plasări axiale,<br />
radiale sau unghiulare ale arborilor.<br />
Datorită posibilităţilor <strong>de</strong> mişcare relativă dintre elementele componente, aceste cuplaje<br />
permit <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie între arbori necoliniari sau cu poziţie variabilă în timpul<br />
funcţionării.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 32
o Cuplajele cu bolţuri sunt constituite din două semicuplaje, care sunt montate cu pană, la<br />
capătul celor doi arbori (Fig. 4.1.).<br />
Fig. 4.1. Cuplaj cu bolţuri<br />
Bolţurile sunt montate la capătul filetat, pe<br />
unul dintre semicuplaje. Ele pătrund în găurile<br />
flanşei montate pe cel <strong>de</strong>-al doilea semicuplaj.<br />
La acest cuplaj, <strong>transmitere</strong>a momentului <strong>de</strong><br />
torsiune se face prin contactul direct dintre bolţuri şi<br />
pereţii găurilor.<br />
Bolţurile sunt organe <strong>de</strong> formă cilindrică sau conică, care înlocuiesc penele longitudinale<br />
sau transversale. Ele servesc la realizarea articulaţiilor, la poziţionarea sau la solidarizarea unor<br />
organe <strong>de</strong> maşini, ca organe <strong>de</strong> siguranţă . Când sunt <strong>de</strong> dimensiuni mici, se numesc ştifturi.<br />
Forme constructive <strong>de</strong> ştifturi<br />
4.2. Cuplaje intermitente<br />
Cuplajele intermitente sau ambreiajele permit cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea celor doi arbori în<br />
timpul mişcării lor. Clasificarea cuplajelor intermitente este prezentată în tabelul 4.3.<br />
Nr.<br />
crt.<br />
Criteriul <strong>de</strong> clasificare Tipuri <strong>de</strong> cuplaje intermitente Denumire<br />
- mecanice (o pedală, o manetă)<br />
cuplaje comandate - electrodinamice<br />
- electronice<br />
1. Modul în care se face cuplarea cuplaje automate<br />
cuplaje intermitente prin contact<br />
rigid<br />
- cuplaje automate centrifuge<br />
- cuplaje automate <strong>de</strong> siguranţă<br />
- cuplaje automate pentru sens unic<br />
- cuplaje automate cu acţionare<br />
rapidă<br />
2. Modul în care se realizează forţa cuplaje intermitente prin fricţiune<br />
sau<br />
momentul <strong>de</strong> cuplare cuplaje intermitente<br />
electromagnetice<br />
cuplaje intermitente hidraulice<br />
o Cuplajele intermitente prin contact rigid<br />
Cele mai utilizate cuplaje din această grupă sunt cele cu<br />
gheare sau cu dinţi frontali, la care cuplarea se face din repaus sau<br />
la viteze mici.<br />
Ambreiajul cu gheare (Fig. 4.2.) sau cu dinţi frontali este<br />
compus din două discuri, astfel:<br />
- unul montat fix pe arborele conducător;<br />
- unul mobil, cu posibilitatea <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare axială pe arborele<br />
condus.<br />
Fig. 4.2. Cuplaj cu gheare:<br />
1 - disc fixat pe arborele conducător; 2- disc mobil axial pe arborele condus<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 33
Profilul ghearelor se clasifică după cum este prezentat în tabelul 4.4.:<br />
Tabelul 4.4.<br />
Profilele dreptunghiulare şi cele pătrate sunt mai rar utilizate, <strong>de</strong>oarece permit ambreierea<br />
doar din repaus.<br />
Numărul ghearelor variază între z = 3 ... 60. Manşoanele dinţate se pot confecţiona din<br />
oţel, oţel aliat cu Cr-Mn, 41 CN12, călit până la HRC 54... 60.<br />
o Cuplajele intermitente cu fricţiune<br />
Acest tip <strong>de</strong> ambreiaje permit cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea atât din mers, cât şi din repaus.<br />
Prezintă avantajul că pot face cuplări la orice valori ale vitezei unghiulare ale arborilor, iar la<br />
supraîncărcarea arborelui condus, ambreiajul patinează, până ce suprasarcina se micşorează la<br />
valoarea <strong>de</strong> regim.<br />
De asemenea, în momentul pornirii are loc o patinare iniţială între discuri, până când<br />
turaţia şi încărcarea arborelui cresc progresiv, <strong>de</strong>ci până se ajunge la sarcina <strong>de</strong> regim fără şocuri.<br />
Forţa <strong>de</strong> cuplare se poate obţine:<br />
- prin arcuri;<br />
- prin câmpuri magnetice;<br />
- manual.<br />
Cuplajele intermitente cu fricţiune prezintă <strong>de</strong>zavantajul uzurii puternice. De aceea, suprafeţele<br />
<strong>de</strong> frecare sunt confecţionate din materiale speciale, cu un coeficient <strong>de</strong> frecare cât mai mare.<br />
Pentru realizarea unui moment <strong>de</strong> frecare care să aibă valori cât mai mari, se folosesc<br />
cuplurile <strong>de</strong> materiale enumerate în tabelul 4.5.:<br />
Tabelul 4.5.<br />
Nr. crt. Materialul discului fix Materialul discului mobil<br />
1. oţel călit oţel călit<br />
2. fontă fontă<br />
3. fontă oţel<br />
4. bronz fontă<br />
5. bronz oţel<br />
6. oţel alamă<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 34
7. oţel azbest<br />
8. oţel material fibros<br />
9. oţel piele<br />
10. metalo-ceramic oţel<br />
11. metalo-ceramic fontă<br />
Aceste materiale au coeficient mare <strong>de</strong> frecare, rezistenţă la uzură, rezistenţă la temperaturi<br />
ridicate şi la coroziune.<br />
Cele mai cunoscute cuplaje intermitente cu fricţiune sunt:<br />
o Ambreiajele prin fricţiune cu suprafeţe plane, reprezentate în figura 4.3., se<br />
caracterizează prin faptul că discurile 1 şi 2 sunt apăsate unul pe celălalt, datorită apăsării<br />
exercitate <strong>de</strong> arcul 3. Discul 1 este un disc montat fix pe arborele motor, iar discul 2 alunecă <strong>de</strong>-a<br />
lungul arborelui condus, cu ajutorul unei pene mobile.<br />
Fig. 4.3. Ambreiaj prin fricţiune cu suprafeţe plane<br />
o Ambreiajele cu fricţiune conice (Fig. 4.4.) se<br />
caracterizează prin faptul că forţa <strong>de</strong> apăsare Q este<br />
mult mai mică <strong>de</strong>cât la ambreiajele plane.<br />
Suprafaţa <strong>de</strong> fricţiune este tronconică, cele<br />
două suprafeţe fiind prelucrate sub acelaşi unghi, <strong>de</strong> măsură a. Pentru a se evita ambreierea<br />
bruscă şi blocarea conului, valoarea unghiului a trebuie să fie <strong>de</strong> 8°...10°.<br />
Fig. 4.4. Ambreiaj cu fricţiune conic<br />
Aceste ambreiajele prezintă următoarele <strong>de</strong>zavantaje:<br />
- au dimensiuni <strong>de</strong> gabarit relativ mari;<br />
- există posibilitatea apariţiei unei forţe axiale neechilibrate, în cazul când<br />
suprafeţele nu sunt precis prelucrate;<br />
- necesită centrare riguroasă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 35
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
APLICAȚII<br />
I Completează spaţiile libere:<br />
1. Cuplajele sunt organe <strong>de</strong>…………..şi <strong>de</strong>..............care au rolul<br />
<strong>de</strong>..............a mişcării <strong>de</strong> rotaţie <strong>de</strong> la un arbore la altul fără<br />
modificarea......................şi.......................mişcării.<br />
2. Prezentaţi condiţiile pe care trebuie să le în<strong>de</strong>plinească cuplajele<br />
permanente fixe.<br />
3. Prezentaţi condiţiile <strong>de</strong> care se tine seama la alegerea cuplajelor.<br />
4. Criteriile <strong>de</strong> alegere a tipului <strong>de</strong> cuplaj sunt:<br />
a) caracteristicile <strong>de</strong> turaţie şi putere ale motorului, <strong>de</strong>formaţiile la<br />
încovoiere şi torsiune ale arborilor, mediul în care lucrează cuplajul;<br />
b) turaţia şi viteza periferică a arborilor;<br />
c) încărcarea arborilor şi turaţia lor;<br />
d) momentul <strong>de</strong> torsiune transmis şi masa sistemului mobil.<br />
5. Cuplajele intermitente care se <strong>de</strong>sfac la <strong>de</strong>păşirea unor valori ale<br />
turaţiei sau solicitării se numesc cuplaje:<br />
a) <strong>de</strong> siguranţă;<br />
b) cu acţionare rapidă;<br />
c) comandate;<br />
d) automate.<br />
6. Alegerea unui tip <strong>de</strong> cuplaj se face ţinând seama <strong>de</strong>:<br />
a) mărimea forţelor <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re;<br />
b) mărimea momentelor <strong>de</strong> torsiune;<br />
c) posibilităţile <strong>de</strong> montaj;<br />
d) modul <strong>de</strong> funcţionare al motorului, <strong>de</strong>formaţiile permise arborilor la<br />
încovoiere şi torsiune.<br />
II Demontează un cuplaj din atelierul <strong>de</strong> şcoală şi notează: părţi<br />
componente, ordinea <strong>de</strong> <strong>de</strong>montare, ordinea <strong>de</strong> montare.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 36
CAPITOLUL 5. GHIDAJE<br />
Ghidajele pentru mişcarea <strong>de</strong> translaţie sunt sprijiniri care asigură <strong>de</strong>plasarea relativă a<br />
sistemului mobil al aparatului pe un anumit drum (cale <strong>de</strong> ghidare), preluând forţele care<br />
acţionează într-un anumit sens asupra acestuia.<br />
Elementele componente ale ghidajului sunt:<br />
- glisiera;<br />
- elementul susţinut, <strong>de</strong> regulă mobil;<br />
- ghidajul propriu-zis, elementul <strong>de</strong> susţinere, <strong>de</strong> regulă fix.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al frecării, ghidajele <strong>de</strong> translaţie pot fi:<br />
- cu frecare <strong>de</strong> alunecare;<br />
- cu frecare <strong>de</strong> rostogolire.<br />
De cele mai multe ori, se folosesc ghidajele cu frecare uscată sau mixtă, lubrificaţia fiind<br />
utilizată mai ales ca mijloc <strong>de</strong> prevenire şi <strong>de</strong> combatere a coroziunii suprafeţelor <strong>de</strong> lucru.<br />
În ultimul timp, au început să fie utilizate ghidajele cu frecare fluidă, cele gazostatice şi<br />
cele hidrostatice.<br />
Principalele condiţii pe care trebuie să le în<strong>de</strong>plinească un ghidaj <strong>de</strong> translaţie sunt:<br />
- frecare şi uzură cât mai mici;<br />
- precizie <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare;<br />
- jocuri mici;<br />
- execuţie simplă şi ieftină.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, ghidajele se împart în:<br />
- ghidaje prin alunecare;<br />
- ghidaje prin rostogolire.<br />
În figura 5.1. este prezentat un ghidaj prin<br />
alunecare.<br />
Fig. 5.1. Ghidaj prin alunecare<br />
1. - cilindru;2. - piston; 3.-bielă<br />
5.1. Ghidaje prin alunecare<br />
Ghidajele prin alunecare prezintă avantajele şi<br />
<strong>de</strong>zavantajele enumerate în schema alăturată.<br />
Materialele utilizate pentru construcţia ghidajelor prin alunecare sunt:<br />
- pentru glisieră: oţelurile OLC 40 şi OLC 50 pentru ghidaj şi bronzul sau oţelul obişnuit, textolit;<br />
- pentru ghidaj: OL 50, OSC 8 si OLC 30, OLC 40. În cazuri excepţionale, ghidajul se căptuşeşte<br />
cu metal alb, iar glisiera se confecţionează din oţel.<br />
La alegerea tipului <strong>de</strong> ghidaj prin alunecare, trebuie să se ţină seama <strong>de</strong>:<br />
- condiţiile <strong>de</strong> funcţionare ale mecanismului în ansamblu;<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 37
- <strong>de</strong>stinaţia mecanismului;<br />
- mărimea, direcţia, locul <strong>de</strong> aplicaţie şi caracterul forţei care produce mişcarea.<br />
O problemă importantă o constituie pericolul înţepenirii ghidajului, care se poate produce<br />
fie din cauza alegerii incorecte a raportului dintre dimensiunile ghidajului şi punctul <strong>de</strong> aplicaţie<br />
al sarcinii, fie din cauza dilatărilor.<br />
Formele constructive ale ghidajelor prin alunecare <strong>de</strong>pind <strong>de</strong> cerinţele locului <strong>de</strong> utilizare<br />
şi <strong>de</strong> forma elementelor care trebuie ghidate.<br />
O clasificare a ghidajelor <strong>de</strong> alunecare, din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al formei constructive, este<br />
prezentată în tabelul 5.1.<br />
Tabelul 5.1<br />
Acţionarea ghidajelor <strong>de</strong> translaţie se poate face direct, prin apăsare sau prin tragere (Fig.<br />
5.2., a), cu şurub sau cu angrenaj<br />
cu cremalieră (Fig. 5.2., b).<br />
Fig. 5.2. Modalităţi <strong>de</strong> acţionare a<br />
glisierelor:<br />
a - ghidaj acţionat prin tragere;<br />
b - ghidaj acţionat cu mecanism cu<br />
şurub<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 38
5.2. Ghidajele prin rostogolire<br />
Ghidajele prin rostogolire se folosesc atunci când se cere o mobilitate mare. în acest caz,<br />
frecarea <strong>de</strong> alunecare este înlocuită cu frecarea <strong>de</strong> rostogolire. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv,<br />
acest lucru se obţine prin interpunerea unor corpuri <strong>de</strong> rulare, bile sau role, între suprafeţele <strong>de</strong><br />
contact.<br />
Ghidajele prin rostogolire se împart în:<br />
- ghidaje cu bile;<br />
- ghidaje cu role.<br />
Ghidajele cu bile au un gabarit mai mic <strong>de</strong>cât cele cu role, preiau mai bine forţele şi au o<br />
frecare mai mică. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, pot fi executate ca un sistem <strong>de</strong>schis (Fig. 5.3.,<br />
a) sau închis (Fig. 5.3., b). Pentru dispunerea regulată a bilelor, se folosesc colivii, care la<br />
ghidajele <strong>de</strong>schise au forma dreptunghiulară, iar la cele închise au formă plană şi sunt prevăzute<br />
cu un opritor, pentru limitarea <strong>curs</strong>ei. Colivia introduce frecări suplimentare, ceea ce a <strong>de</strong>terminat<br />
renunţarea folosirii ei la unele construcţii. La construcţiile <strong>de</strong> tip închis, este necesară o precizie<br />
<strong>de</strong> execuţie şi <strong>de</strong> montaj mai mare <strong>de</strong>cât la cele <strong>de</strong>schise.<br />
Fig. 5.3. Ghidaje cu bile a - cu sistem <strong>de</strong>schis; b - cu sistem închis<br />
Ghidajul se execută din OLC 50, OSC 8, OSC 10 necălit, OSC<br />
8,41 C10 - călit, glisiera din OLC 40, OLC 50, iar bilele din<br />
oţel Rul 1 şi Rul 2.<br />
• Ghidajele cu role se caracterizează prin faptul că au corpurile <strong>de</strong> rostogolire sub formă<br />
cilindrică, numite role. Aceste ghidaje au frecarea mai mică <strong>de</strong>cât<br />
ghidajele prin alunecare, dar mai mare <strong>de</strong>cât la cele cu bile.<br />
Ele pot suporta încărcări mai mari <strong>de</strong>cât cele cu bile, dar au dimensiuni <strong>de</strong> gabarit mai mari<br />
şi sunt mai grele.<br />
Ghidajele cu role sunt închise sau <strong>de</strong>schise, iar din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, pot fi cu<br />
role cu suprafeţe cilindrice fără asigurare împotriva rotirii glisierei (Fig. 5.4., a) sau cu asigurare<br />
împotriva rotirii glisierei (Fig. 5.4 b., c).<br />
Fig. 5.4. Ghidaje cu role<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 39
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
APLICAȚII<br />
1. Precizaţi elementele componente ale ghidajului <strong>de</strong> mai jos:<br />
1 - ;2- ;3- ;4- ;5-<br />
2. Daţi exemple <strong>de</strong> utilizare a ghidajelor.<br />
3. Completaţi spaţiile libere:<br />
Ghidajele pentru mişcarea <strong>de</strong> translaţie sunt sprijiniri care<br />
asigură...............................al aparatului pe un anumit drum (cale <strong>de</strong><br />
ghidare), preluând forţele care acţionează într-un anume sens asupra<br />
acestuia.<br />
4. Răspun<strong>de</strong>ţi prin a<strong>de</strong>vărat (A) sau fals (F):<br />
1. Din cauza uzurii, ghidajele nu sunt întot<strong>de</strong>auna suficient <strong>de</strong> precise şi<br />
lucrează uneori numai pe o anumită parte sau zonă.<br />
2. La alegerea tipului <strong>de</strong> ghidaj prin alunecare nu trebuie să se ţină seama <strong>de</strong><br />
condiţiile <strong>de</strong> funcţionare ale mecanismului în ansamblu.<br />
3. Materialele folosite pentru glisiera ghidajelor prin alunecare sunt:<br />
oţelurile OLC 40 şi OLC 50 pentru ghidaj şi bronzul sau oţelul obişnuit,<br />
textolit.<br />
4. înţepenirea se poate produce, datorită alegerii incorecte a raportului<br />
dintre dimensiunile ghidajului şi punctul <strong>de</strong> aplicaţie al sarcinii, sau datorită<br />
dilatărilor.<br />
5. Ghidajele prin rostogolire se folosesc atunci când ghidajului nu i se cere<br />
o mobilitate mare.<br />
5. Analizează ghidajul unui strung şi notează tipul ghidajului,<br />
caracterizarea, condiţiile <strong>de</strong> funcţionare.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 40
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
TEST DE EVALUARE – PARTEA I<br />
1. Alege răspunsul corect.<br />
Osiile sunt organe <strong>de</strong> maşini care au funcţia principală <strong>de</strong>:<br />
a) susţinere a altor elemente;<br />
b) <strong>transmitere</strong> a momentului <strong>de</strong> torsiune;<br />
c) susţinere a altor elemente şi <strong>transmitere</strong>a torsiunii;<br />
d) elemente <strong>de</strong> legătură.<br />
2. Materialele metalice folosite pentru construcţia arborilor în<br />
industria <strong>de</strong> aparate sunt:<br />
a) 16 Mo CN 13; oţel turnat;<br />
b) alamă, oţel turnat;<br />
c) alamă şi duraluminiu;<br />
d) materiale plastice, OLC 45.<br />
3. Materialele folosite pentru confecţionarea osiilor sunt:<br />
a) OL 42, bronz cu beriliu, OLC 45, materiale plastice;<br />
b) OL 42, alamă, OLC 45, materiale plastice;<br />
c) bronz fosforos, OL 42, OL 50, OLC 45;<br />
d) OL 42, OLC 45,13 CN 30, Cu 5.<br />
4. Arborii au funcţia principală <strong>de</strong>:<br />
a) <strong>transmitere</strong> <strong>de</strong> puteri şi momente <strong>de</strong> torsiune;<br />
b) susţinere a elementelor montate pe ei;<br />
c) susţinere a roţilor dinţate;<br />
d) elemente <strong>de</strong> susţinere pentru cabluri.<br />
5. Organul <strong>de</strong> maşină prezentat în figura<br />
alăturată este:<br />
a) cablu din oţel;<br />
b) cablu textil;<br />
c) arbore flexibil;<br />
d) arbore în trepte.<br />
6. Arborii sunt solicitaţi în principal la:<br />
a) răsucire şi compresiune;<br />
b) răsucire şi întin<strong>de</strong>re;<br />
c) torsiune şi forfecare;<br />
d) torsiune şi încovoiere.<br />
7. În figura <strong>de</strong> mai jos, sunt reprezentaţi, în ordine:<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 41
a) arbore drept, arbore cotit, arbore flexibil;<br />
b) arbore în trepte, arbore cotit, arbore<br />
flexibil;<br />
c) arbore în trepte, arbore cotit, înfăşurare <strong>de</strong><br />
cablu;<br />
d) arbore în trepte, element <strong>de</strong> acţionare,<br />
arbore flexibil.<br />
8. Materialele folosite pentru confecţionarea cuzineţilor sunt:<br />
a) OSC 10, bronz, fontă antifricţiune;<br />
b) OLC 60A, fontă antifricţiune, materiale sinterizate;<br />
c) bronz, fontă antifricţiune, materiale sinterizate, mase plastice;<br />
d) OSC 10, OLC 45, OLC 60A.<br />
9. Materialele sinterizate se folosesc pentru confecţionarea cuzineţilor,<br />
numai atunci când:<br />
a) vitezele sunt mici;<br />
b) forţele sunt mari;<br />
c) presiunile sunt mari;<br />
d) presiunile sunt foarte mici.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 42
II. TRANSMISII MECANICE<br />
Tema 1. Transmisii prin curele<br />
Tema 2. Transmisii prin cablu<br />
Tema 3. Transmisii prin lanţuri<br />
Tema 4. Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune<br />
Tema 5. Transmisii prin roţi dinţate<br />
Tema 6. Norme <strong>de</strong> protecţia mediului şi NTSM<br />
După studierea acestui modul vei învăța:<br />
Să execuţi lucrări <strong>de</strong> reglare şi întreţinere a transmisiilor mecanice.<br />
Mecanismele pentru <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie se mai numesc şi transmisii mecanice<br />
şi au rolul <strong>de</strong> a transmite mişcarea <strong>de</strong> rotaţie, cu sau fără modificarea acesteia.<br />
Transmiterea mişcării este însoţită <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong>a energiei mecanice, <strong>de</strong>ci a forţelor şi a<br />
momentelor.<br />
Mecanismele mecanice pot fi:<br />
• cu contact direct, realizat prin: roţi dinţate, roţi <strong>de</strong> fricţiune, mecanisme cu şurub,<br />
mecanisme cu pârghie;<br />
• cu contact indirect, realizat cu elemente intermediare: fire, cabluri, benzi, curele, benzi,<br />
lanţuri. Transmiterea mişcării <strong>de</strong> rotaţie se poate realiza între două elemente şi indirect, folosind<br />
pentru aceasta firele, cablurile, benzile, curelele şi lanţurile.<br />
În acest tip <strong>de</strong> transmisie, distanţa dintre elementul conducător şi cel condus este relativ<br />
mare.<br />
Transmiterea indirectă a mişcării se realizează cu două elemente:<br />
a) elementul <strong>de</strong> tracţiune;<br />
b) roţile.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 43
CAPITOLUL 1. TRANSMISIILE PRIN CURELE<br />
Transmisiile prin curele sunt utilizate atunci când arborele motor nu poate fi legat direct<br />
<strong>de</strong> arborele condus.<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> este <strong>de</strong>finit ca raport al vitezelor unghiulare sau al turaţiilor<br />
celor două elemente între care se transmite mişcarea.<br />
El se notează cu iu şi are valoarea dată <strong>de</strong> expresia:<br />
un<strong>de</strong>: ω1, ω2- vitezele unghiulare ale celor două roţi;<br />
n, n2- turaţiile roţilor.<br />
Semnul plus semnifică mişcarea în acelaşi sens a elementelor mecanismului, iar semnul<br />
minus semnifică mişcarea în sens invers.<br />
Transmisia se face datorită frecării care ia naştere între bandă şi roţi, şi, <strong>de</strong> aceea, se mai<br />
numeşte şi transmisie prin a<strong>de</strong>renţă.<br />
Transmisiile prin curele sunt ansambluri constituite din:<br />
- roţile <strong>de</strong> curea;<br />
- curele;<br />
- dispozitive <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re a curelelor;<br />
- dispozitive <strong>de</strong> schimbare a curelelor <strong>de</strong> pe roţile antrenate pe cele libere.<br />
Roţile <strong>de</strong> curea se pot monta atât pe fus <strong>de</strong> capăt, cât şi între lagăre.<br />
În figura 1.1. sunt prezentate câteva variante <strong>de</strong> transmisii prin a<strong>de</strong>renţă.<br />
Fig. 1.1. Transmisii prin curea 1 - arbore conducător; 2- arbore condus; 3- arbore intermediar<br />
Câteva scheme <strong>de</strong> transmisii prin a<strong>de</strong>renţă sunt prezentate în figura 1.2.<br />
Fig. 1.2. Transmisii prin a<strong>de</strong>renţă în construcţia <strong>de</strong> aparate<br />
În schema alăturată sunt enumerate avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele transmisiilor prin curea.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 44
Transmisia prin curele se foloseşte la:<br />
- <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie <strong>de</strong> la un motor;<br />
- în industria <strong>de</strong> aparate;<br />
- în industria <strong>de</strong> aparatură electrocasnică;<br />
- la transmisiile <strong>de</strong> putere.<br />
În construcţia <strong>de</strong> aparate, transmisia pe bază <strong>de</strong> a<strong>de</strong>renţă foloseşte drept elemente <strong>de</strong><br />
tracţiune şnururi din bumbac sau din nailon, cu diametrul cuprins între 1,5 ... 3 m, sfori <strong>de</strong> cânepă<br />
cu diametrul 3 ... 4 mm sau cabluri din sârmă răsucită.<br />
Pentru forţe <strong>de</strong> tracţiune mici, se folosesc şnururi din mătase, benzi metalice din oţel sau<br />
bronz fosforos.<br />
1.1. Cureaua<br />
Cureaua este elementul intermediar flexibil care este înfăşurat atât pe roata conducătoare,<br />
cât şi pe cea condusă.<br />
Forme, dimensiuni, material curea<br />
Există şi curele articulate, realizate din bucăţi mici din piele i<strong>de</strong>ntice şi articulate între ele.<br />
Curelele late se îmbină prin lipire, prin coasere sau cu elemente <strong>de</strong> legătură metalice<br />
(eclise, agrafe, şuruburi, nituri).<br />
După forma secţiunii transversale a elementului <strong>de</strong> tracţiune, <strong>de</strong> lăţime l şi grosime s<br />
transmisiile pot fi (Fig. 1.3.):<br />
• transmisii cu elemente late;<br />
• transmisii cu elemente rotun<strong>de</strong>;<br />
• transmisii cu elemente trapezoidale.<br />
Transmisiile cu elemente profilate necesită prelucrarea periferiei roţii, în scopul măririi<br />
suprafeţei <strong>de</strong> frecare.<br />
Roţile <strong>de</strong> curea se confecţionează din oţeluri tratate termic (OLC45, 41 MoC11) sau din<br />
alamă, bronz sau materiale plastice, pentru industria <strong>de</strong> aparate.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 45
Fig. 1.3. Clasificarea transmisiilor după<br />
secţiunea elementului <strong>de</strong> tracţiune: a - elemente late; b -<br />
elemente trapezoidale; c, d - elemente rotun<strong>de</strong><br />
1.2. Asamblarea transmisiilor prin curele<br />
Corectitudinea montajului influenţează comportarea, precum şi durabilitatea transmisiei<br />
prin curele. De aceea se vor controla cu atenţie respectarea toleranţelor legate <strong>de</strong> paralelismul<br />
arborilor, dar şi bătaia radială şi frontală a roţilor <strong>de</strong> curea.<br />
Pentru ca montajul şi funcţionarea să fie corecte, trebuie să se ţină seama <strong>de</strong> următoarele<br />
aspecte:<br />
• pentru a nu se <strong>de</strong>sface lipitura la curele cu capete lipite, montajul se va face ca în figura 1.4.<br />
Fig. 1.4. Curea cu capete lipite<br />
• la tensiunile cu curele late orizontale, montajul se va face cu ramura conducătoare în partea <strong>de</strong><br />
jos, pentru ca, datorită greutăţii proprii, să crească unghiul <strong>de</strong> înfăşurare;<br />
• pentru a nu-şi pier<strong>de</strong> flexibilitatea, curelele sunt unse din timp în timp, după ce, în prealabil, au<br />
fost spălate cu apă şi săpun;<br />
• curelele din piele se montează cu partea lucioasă în exterior pentru a creşte coeficientul <strong>de</strong><br />
frecare cu obada roţii;<br />
• după montaj, se verifică întin<strong>de</strong>rea curelei prin măsurarea săgeţii pe care aceasta o face la o<br />
anumită apăsare;<br />
• în timpul funcţionării, se verifică dacă roţile se încălzesc, ceea ce indică patinarea curelei;<br />
• pentru evitarea acci<strong>de</strong>ntelor, transmisiile prin curele sunt împrejmuite cu plase sau gratii.<br />
Montarea, <strong>de</strong>montarea şi reglarea transmisiilor cu curele nu se face în timpul funcţionării.<br />
Pregătirea montajului necesită parcurgere a etapelor <strong>de</strong> pregătire pentru montaj: se verifică<br />
arborii, fusurile, canalele <strong>de</strong> pană, canelurile.<br />
Soluţiile constructive <strong>de</strong> asamblare a transmisiilor prin curele sunt ilustrate în figura 1.5.<br />
Fig. 1.5. Fixarea roţilor <strong>de</strong> curea:<br />
a - pe alezaj conic cu piuliţă;<br />
b - pe alezaj cilindric cu piuliţă;<br />
c - cu şaibă fixată prin şuruburi;<br />
d - fixare prin strângere<br />
Asamblarea se poate face prin baterea roţii cu ciocanul folosind o şaibă, pentru<br />
uniformizarea presiunii, sau folosind un dispozitiv <strong>de</strong> presare (Fig. 1.6.).<br />
Fig. 1.6. Dispozitiv <strong>de</strong> montare a roţii <strong>de</strong> curea:<br />
1 - roată <strong>de</strong> curea;<br />
2 - arbore;<br />
3 - bridă fixată pe arbore;<br />
4 - şurub <strong>de</strong> presare;<br />
5 - manivelă;<br />
6,7 - pârghii;<br />
8 - placă <strong>de</strong> presare<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 46
Roţile <strong>de</strong> curea libere se montează pe arbore folosindu-se ca lagăr o bucşă <strong>de</strong> bronz presată<br />
în alezajul butucului roţii, iar jocul necesar rotirii se realizează prin ajustare.<br />
După ce roţile au fost montate pe arbori se îmbină şi se montează curelele pe roţi.<br />
înainte <strong>de</strong> montare, curelele se întind folosindu-se pentru aceasta maşini speciale. Operaţia <strong>de</strong><br />
întin<strong>de</strong>re durează câteva zile şi se face sub o sarcină <strong>de</strong> trei ori mai mare <strong>de</strong>cât sarcina <strong>de</strong> lucru.<br />
Montarea pe roţi a curelelor se face cu partea nelucioasă, <strong>de</strong>oarece este mai a<strong>de</strong>rentă la roată.<br />
Trebuie ca semnul care indică sensul <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare al curelei să coincidă cu sensul <strong>de</strong> rotaţie al<br />
roţii pentru a se evita <strong>de</strong>zlipirea curelei şi sări rea acesteia <strong>de</strong> pe roată.<br />
După montaj se verifică întin<strong>de</strong>rea curelei folosind pentru aceasta un dinamometru. Ca<br />
măsură suplimentară pentru asigurarea întin<strong>de</strong>rii curelei se foloseşte o rolă suplimentară.<br />
Verificarea montajului constă în:<br />
- verificarea bătăii axiale;<br />
- verificarea bătăii radiale;<br />
- poziţia relativă a celor două roţi.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 47
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
APLICAȚII<br />
1. I<strong>de</strong>ntifică tipurile <strong>de</strong> transmisii prin curele din figura următoare:<br />
2. I<strong>de</strong>ntifică tipurile <strong>de</strong> curele din figura <strong>de</strong> mai jos:<br />
3. Analizează un ansamblu <strong>de</strong> transmisii prin curea (exemplu:<br />
<strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> la motorul unui strung spre mecanismul <strong>de</strong><br />
antrenare a piesei).<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 48
CAPITOLUL 2. TRANSMISII PRIN CABLU<br />
Transmisiile prin cablu sunt compuse din roţi prevăzute cu un canal practicat pe exterior,<br />
prin care este trecut un cablu. Transmiterea mişcării are loc datorită forţei <strong>de</strong> frecare care ia<br />
naştere între cablu şi roată.<br />
Transmisiile prin cablu lucrează prin a<strong>de</strong>renţă, la fel ca transmisiile prin curele.<br />
Utilizarea acestor transmisii prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele prezentate în schema alăturată.<br />
Transmisiile prin cabluri se folosesc când:<br />
- distanţele dintre arborii conducători şi condus sunt foarte mari, <strong>de</strong> peste 10 m;<br />
puterea ce trebuie transmisă este mare.<br />
2.1. Cablurile<br />
Cablurile au o secţiune rotundă şi pot fi clasificate, după materialul din care sunt<br />
confecţionate, în:<br />
- cabluri textile;<br />
- cabluri metalice.<br />
• Cablurile textile se mai numesc funii, frânghii, odgoane sau parâme. Ele sunt folosite<br />
pentru maşini <strong>de</strong> ridicat sarcini mici, transmisii cu precizie mai scăzută, ancorări care nu prezintă<br />
pericol <strong>de</strong> acci<strong>de</strong>ntări şi pe o durată limitată.<br />
Cablurile textile sunt formate din toroane răsucite, formate, la rândul lor, din fire răsucite.<br />
în secţiune, aceste toroane se înscriu într-un cerc, al cărui diametru se numeşte diametrul nominal<br />
al cărui diametru se numeşte diametrul nominal al cablului (Fig.2.1.).<br />
Fig. 2.1. Secțiunea cablului<br />
Cablurile metalice (Fig. 2.2.) sunt mai <strong>de</strong>s utilizate,<br />
datorită faptului că prezintă rezistenţe mult mai mari <strong>de</strong>cât ale<br />
cablurilor textile.<br />
Fig. 2.2. Tipuri <strong>de</strong> cabluri<br />
Execuţia lor este asemănătoare cu cea a cablurilor textile.<br />
în situaţia în care este necesară o mai mare flexibilitate, toroanele<br />
din sârmă se răsucesc împrejurul unei inimi vegetale impregnate<br />
cu ulei. în acest fel se realizează şi o ungere a fibrelor metalice,<br />
ceea ce duce la creşterea flexibilităţii cablului.<br />
Calculul cablurilor metalice se face ţinându-se seama <strong>de</strong><br />
solicitarea acestora la întin<strong>de</strong>re şi la încovoiere. încovoierea apare la înfăşurarea cablului pe<br />
roată.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 49
Eforturile <strong>de</strong> strivire şi torsiune apărute în cablu nu pot fi calculate, dar ele au fost<br />
constatate în practică. Efectul lor este marcat printr-un coeficient k ce este luat în calculul<br />
eforturilor unitare care are valoarea <strong>de</strong> 0,5-1.<br />
Pentru distanţe foarte mari, care <strong>de</strong>păşesc 100 m, cablurile sunt sprijinite <strong>de</strong> role <strong>de</strong> conducere.<br />
Cablurile sunt folosite la:<br />
• transmisii <strong>de</strong> putere şi <strong>de</strong> forţă;<br />
• maşini <strong>de</strong> ridicat;<br />
• funiculare, având rol <strong>de</strong> cabluri purtătoare;<br />
• susţinerea podurilor suspendate;<br />
• ancorări.<br />
Transmisia cu cablu funcţionează pe baza frecărilor dintre roata <strong>de</strong> transmisie şi cablu.<br />
Cablul este un ansamblu format din fibre textile sau metalice, obţinut prin răsucire sau prin<br />
împletire. Se disting cabluri rotun<strong>de</strong>; cabluri plate; cabluri cu inimă nemetalică; cabluri răsucite<br />
spre dreapta sau spre stânga.<br />
Cablurile se utilizează la maşini <strong>de</strong> transportat şi ridicat, la macarale şi la teleferice.<br />
2.2. Asamblarea transmisiilor prin cablu<br />
Înnădirea cablurilor este necesară atunci când se impune utilizarea <strong>de</strong> cabluri <strong>de</strong> lungimi<br />
foarte mari - cabluri purtătoare la funiculare sau la cablurile <strong>de</strong> tractare. Operaţia este realizată <strong>de</strong><br />
specialişti, prin <strong>de</strong>spletirea şi reîmpletirea cablurilor pe lungimi <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mari. în aceste zone,<br />
rezistenţa cablului se reduce cu 5-10% din rezistenţa iniţială a cablului.<br />
Meto<strong>de</strong>le <strong>de</strong> montare a roţilor pentru cabluri urmează aceleaşi indicaţii tehnologice ca şi în<br />
cazul roţilor <strong>de</strong> curea. Probleme <strong>de</strong>osebite apar doar la montajul cablurilor.<br />
Fixarea capetelor cablului se poate face prin următoarele meto<strong>de</strong>:<br />
a) Formarea unui ochi terminal prin îndoirea cablului şi legarea acestuia cu sârmă pe o<br />
anumită porţiune (Fig. 2.3.).<br />
Fig. 2.3. Fixarea cablului cu ochi terminal şi sârmă<br />
b) Formarea unui ochi terminal şi fixarea acestuia<br />
cu braţuri <strong>de</strong> strângere fixate prin şuruburi (Fig. 2.4.).<br />
Fig. 2.4. Fixarea cablului<br />
cu ochi terminal şi brăţări <strong>de</strong> strângere<br />
c) Folosirea unui dispozitiv <strong>de</strong> fixare a<br />
capătului <strong>de</strong> cablu. Capătul <strong>de</strong> cablu este introdus într-un manşon conic, apoi sârmele <strong>de</strong> la capăt<br />
se <strong>de</strong>spletesc şi se încovoaie ca nişte cârlige. Fixarea se face prin turnarea<br />
printre ele a unui aliaj <strong>de</strong> plumb (Fig. 2.5.).<br />
Fig. 2.5. Fixarea cablului cu manşon conic<br />
d) Prin<strong>de</strong>rea în dispozitiv <strong>de</strong>montabil şi fixarea cu şuruburi (Fig. 2.6.).<br />
Fig. 2.6. Prin<strong>de</strong>rea în dispozitiv<br />
<strong>de</strong>montabil: 1 - cablu; 2 - piesa <strong>de</strong><br />
montare a inelului cablului; 3 - piesa<br />
<strong>de</strong> fixare<br />
e) Prin<strong>de</strong>rea pe tambur la<br />
maşinile <strong>de</strong> ridicat (Fig. 2.7.):<br />
Fig. 2.7. Prin<strong>de</strong>rea pe tambur: 1 - cablu; 2 - pană; 3 - carcasă <strong>de</strong> fixare<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 50
Cablurile se ung cu ulei special, aplicarea făcându-se cu o pensulă sau cu o pană. Uneori<br />
ungerea cablului se face prin trecerea acestuia printr-o baie <strong>de</strong> ulei.<br />
Întreţinerea transmisiilor prin cablu constă în:<br />
- ungerea periodică;<br />
- supravegherea funcţionării fără şocuri şi alunecări;<br />
- urmărirea integrităţii cablului (să nu aibă fire rupte).<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 51
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
APLICAȚII<br />
Clasa Data<br />
Alege răspunsul corect.<br />
1. Pentru o mai mare flexibilitate, ungerea cablurilor metalice se<br />
realizează:<br />
a) cu dispozitive <strong>de</strong> picurare montate la una dintre roţi;<br />
b) prin înfăşurarea fibrelor metalice în jurul unei inimi vegetale impregnate<br />
în ulei;<br />
c) la montaj, pe toată lungimea lui;<br />
d) numai atunci când este necesar.<br />
2. Solicitările principale ale cablurilor metalice sunt:<br />
a) compresiune şi încovoiere;<br />
b) forfecare şi încovoiere;<br />
c) întin<strong>de</strong>re şi încovoiere;<br />
d) întin<strong>de</strong>re şi răsucire.<br />
3. În figura <strong>de</strong> mai jos, sunt prezentate două variante <strong>de</strong> prin<strong>de</strong>re a<br />
capetelor cablului:<br />
a) fixare cu brăţări <strong>de</strong> strângere şi fixare cu manşon conic;<br />
b) fixare cu ochi terminal, fixare cu manşon;<br />
c) fixare cu manşon, fixare cu ochi terminal;<br />
d) fixare cu manşon şi fixare cu brăţări <strong>de</strong> strângere.<br />
4. Transmisiile prin cablu se folosesc atunci când:<br />
a) axele arborilor sunt perpendiculare;<br />
b) arborii sunt apropiaţi;<br />
c) distanţa dintre arborele conducător şi arborele condus este foarte mare;<br />
d) distanţa dintre arbori variază în limite largi.<br />
5. Cablurile textile se folosesc pentru:<br />
a) sarcini mari, transmisii cu precizie scăzută, ancorări pe durată limitată;<br />
b) sarcini mici, transmisii cu precizie scăzută, ancorări pe durată limitată;<br />
c) sarcini mici, transmisii cu precizie, ancorări pe durată limitată;<br />
d) sarcini mici, transmisii precise, ancorări pe durată lungă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 52
6. Compară diferite modalităţi <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării prin elemente<br />
intermediare, ţinând seama <strong>de</strong> următorul plan:<br />
- <strong>de</strong>finiţie;<br />
- avantaje;<br />
- <strong>de</strong>zavantaje.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 53
CAPITOLUL 3. TRANSMISII PRIN LANŢURI<br />
Transmisia prin lanţuri se realizează între arbori paraleli. Mişcarea se transmite prin<br />
înfăşurarea şi angrenarea lanţurilor cu roţile montate pe arbori şi având prelucrată o dantură<br />
specială la periferie.<br />
Transmisiile cu lanţuri sunt utilizate pentru antrenarea arborilor care lucrează în condiţii<br />
grele, situaţi distanţe mici, între 0,5-5 m unul <strong>de</strong> altul.<br />
Acest tip <strong>de</strong> transmisie prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele enumerate în schema<br />
următoare.<br />
3.1. Lanţul<br />
Lanţul este alcătuit dintr-o serie <strong>de</strong> piese i<strong>de</strong>ntice, articulate între ele.<br />
Elementele lanţului se numesc zale.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, lanţurile se clasifică la fel ca în figura. 3.1.<br />
Fig. 3.1. Clasificarea lanţurilor: a - lanţ cu zale ovale şi<br />
dreptunghiulare; b - lanţ cu zale cârlig; c - lanţuri<br />
articulate; d - lanţuri patent; e - lanţuri cu mărgele<br />
După modul <strong>de</strong> execuţie, lanţurile pot fi:<br />
• calibrate;<br />
• necalibrate.<br />
Materialul din care se confecţionează zalele<br />
din oţel, alamă sau bronz.<br />
3.2. Roţile pentru lanţuri<br />
Roţile pentru lanţuri ovale sau dreptunghiulare sunt asemănătoare roţilor dinţate,<br />
<strong>de</strong>osebindu-se <strong>de</strong> acestea din urmă prin profilul dintelui şi lăţimea mai redusă. La aceste<br />
transmisii există două forme constructive (Fig. 3.2.).<br />
Roţile pentru lanţurile articulate au la periferie dinţi care pătrund în spaţiile dintre plăcuţe<br />
(Fig. 3.3.). Pentru a uşura angrenarea, flancurile dinţilor sunt executate sub formă <strong>de</strong> arcuri <strong>de</strong><br />
cerc cu diametrul mai mic <strong>de</strong>cât diametrul hoiturilor.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 54
Fig. 3.3. Angrenare<br />
cu lanţ Gall<br />
Fig. 3.2. Transmisii cu lanţuri cu zale ovale: a - zala este culcată<br />
pe roată; zala pătrun<strong>de</strong> într-un şanţ special prelucrat pe<br />
periferia roţii<br />
Roţile pentru lanţuri cu mărgele au prevăzute locaşuri conice, semisferice alternative sau<br />
sferice în care pătrund bilele lanţului (Fig. 3.4.).<br />
Fig. 3.4. Roţi pentru lanţuri cu mărgele:<br />
a - locaşuri conice; b - locaşuri semisferice; c - locaşuri sferice<br />
Prelucrarea acestor roţi este relativ uşoară. în<br />
anumite condiţii, ele se pot obţine şi prin turnare sub<br />
presiune: materialele folosite sunt oţel carbon <strong>de</strong><br />
cementare, oţeluri aliate, alamă sau materialele plastice.<br />
3.3. Asamblarea transmisiilor cu lanţuri<br />
Montarea transmisiilor cu lanţuri se <strong>de</strong>sfăşoară în mai multe etape:<br />
• montarea roţilor pe arbori;<br />
• fixarea lanţurilor;<br />
• îmbinarea lanţurilor.<br />
Montarea roţilor pentru lanţuri se face asemănător montării roţilor <strong>de</strong> curea sau pentru<br />
cabluri, folosindu-se asamblări cu pene sau caneluri. Se verifică apoi bătaia radială şi cea<br />
frontală, care nu trebuie să <strong>de</strong>păşească 0,05-0,06 mm pentru fiecare 10 mm ai diametrului roţii.<br />
Trebuie, <strong>de</strong> asemenea, verificat paralelismul axelor roţilor, dar şi <strong>de</strong>plasarea relativă a<br />
acestora.<br />
După stabilirea lungimii lanţului se prind capetele, folosindu-se metoda a<strong>de</strong>cvată pentru<br />
fiecare caz în parte, conform prescripţiilor tehnologice.<br />
În figura 3.5. este prezentat un dispozitiv pentru prin<strong>de</strong>rea zalelor unui lanţ Gali.<br />
Fig. 3.5. Dispozitiv pentru prin<strong>de</strong>rea lanţurilor Gall<br />
După montarea lanţului, se verifică bătăile radiale şi axiale, precum şi întin<strong>de</strong>rea lanţului.<br />
Verificarea întin<strong>de</strong>rii lanţului se face prin măsurarea săgeţii acestuia sub efectul greutăţii proprii<br />
(Fig. 3.6.).<br />
Fig. 3.6. Verificarea săgeţii lanţului<br />
În timpul funcţionării transmisiei prin lanţ,<br />
săgeata nu trebuie să fie mai mare <strong>de</strong> 0,02·A (A este<br />
distanţa dintre axele roţilor <strong>de</strong> lanţ în milimetri)<br />
pentru transmisii orizontale.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 55
Transmisiile cu lanţ funcţionează unse. Metoda <strong>de</strong> ungere <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> viteza şi pasul<br />
lanţului:<br />
- la sarcini şi viteze reduse se aplică ungere manuală;<br />
- la sarcini mici şi viteze <strong>de</strong> 1-7 m/s, ungerea se face prin picurare, picăturile căzând pe fiecare<br />
rând <strong>de</strong> zale, în spaţiul dintre eclisa interioară şi exterioară, pe ramura condusă a lanţului;<br />
- pentru viteze mai mari <strong>de</strong> 7 m/s, ungerea se face sub presiune folosind duze cu jet <strong>de</strong> ulei.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 56
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
APLICAȚII<br />
Clasa Data<br />
Alege răspunsul corect:<br />
În figura alăturată sunt prezentate, în ordine:<br />
a) lanţuri cu zale ovale, lanţuri cu zale cârlig, lanţuri Gall, lanţuri cu<br />
mărgele;<br />
b) lanţuri cu zale cârlig, lanţuri cu zale ovale, lanţuri Gall, lanţuri cu<br />
mărgele;<br />
c) lanţuri cu zale ovale, lanţuri Gall, lanţuri cu zale cârlig, lanţuri cu<br />
mărgele;<br />
d) lanţuri cu zale ovale, lanţuri cu zale cârlig, lanţuri cu mărgele, lanţuri<br />
Gall.<br />
2. Arborii între care se face transmisia prin lanţuri au axele:<br />
a) paralele;<br />
b) în unghi <strong>de</strong> 90°;<br />
c) în unghi <strong>de</strong> 60°;<br />
d) în orice poziţie.<br />
3. Transmisiile prin lanţuri au următoarele avantaje:<br />
a) evită alunecările pe roţi, transmit sarcini mari;<br />
b) evită alunecările pe roţi , uzura zalelor fiind redusă;<br />
c) evită alunecările pe roţi, transmit sarcini mari, unghi <strong>de</strong> înfăşurare pe roţi<br />
mai mic <strong>de</strong>cât la transmisia cu curele;<br />
d) transmit sarcini mici.<br />
4. Dezavantajele transmisiilor prin lanţuri sunt:<br />
a) zgomot mare, uzură mare la articulaţiile zalelor, sensibilitate la şocuri;<br />
b) zgomot mare, transmit sarcini mari, uzură mare;<br />
c) uzura mare, construcţie complicată, exploatare greoaie;<br />
d) montaj complicat, zgomot mare, uzură mare.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 57
5. Materialele folosite pentru confecţionarea roţilor pentru lanţuri<br />
sunt:<br />
a) fonte, bronzuri, alame;<br />
b) oţel-carbon <strong>de</strong> cementare, oţeluri aliate, alamă, materiale plastice;<br />
c) bronzuri, oţeluri aliate, materiale plastice;<br />
d) alame, fonte, OSC 10.<br />
6. În figura prezentată mai jos sunt reprezentate, în ordine, următoarele<br />
transmisii:<br />
a) cu lanţuri cu zale ovale, cu lanţuri Gali, roţi pentru lanţuri cu mărgele;<br />
b) cu zale, angrenaj roată dinţată-lanţ, roată pentru lanţ Gali;<br />
c) cu zale ovale, transmisie cu lanţuri cu mărgele, roată pentru lanţ Gali;<br />
d) transmisie cu lanţ cu zale ovale, angrenaj cu lanţ Gali, roată <strong>de</strong> <strong>curs</strong>ă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 58
CAPITOLUL 4. TRANSMISII PRIN ROȚI DE FRICȚIUNE<br />
Transmisiile prin roţi <strong>de</strong> fricţiune reprezintă cea mai simplă formă <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a<br />
mişcării <strong>de</strong> rotaţie şi a puterii. Ele sunt compuse din două roţi cilindrice sau conice, care se rotesc<br />
apăsând una pe cealaltă. Transmiterea mişcării are loc datorită forţei <strong>de</strong> frecare care ia naştere<br />
între cele două roţi.<br />
Acest tip <strong>de</strong> transmisie are avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele enumerate în schema alăturată.<br />
4.1. Rotile <strong>de</strong> fricţiune<br />
Funcţionarea roţilor <strong>de</strong> fricţiune se bazează pe frecarea creată între suprafeţele <strong>de</strong> contact<br />
ale roţilor.<br />
Clasificarea roţilor <strong>de</strong> fricţiune se realizează după mai multe criterii:<br />
• În funcţie <strong>de</strong> poziţia relativă a axelor geometrice <strong>de</strong> rotaţie ale elementelor conducător şi<br />
condus, roţile <strong>de</strong> fricţiune pot fi:<br />
- cilindrice (Fig.4.1., a);<br />
- conice (Fig.4.1., b);<br />
- variatori <strong>de</strong> turaţie.<br />
Fig. 4.1. Tipuri <strong>de</strong> roţi <strong>de</strong> fricţiune: a - cilindrice; b - conice<br />
• În funcţie <strong>de</strong> variaţia raportului <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong>, roţile <strong>de</strong> fricţiune se clasifică în:<br />
a) roţi <strong>de</strong> fricţiune cu raport <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> constant:<br />
- roţi <strong>de</strong> fricţiune nete<strong>de</strong>;<br />
- roţi <strong>de</strong> fricţiune canelate;<br />
- roţi <strong>de</strong> fricţiune conice.<br />
b) roţi <strong>de</strong> fricţiune cu raport <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> variabil - variatoare <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al valorii raportului <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong>, transmisiile cu fricţiune se împart în:<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 59
- mecanisme obişnuite, i12 < 7;<br />
- mecanisme neportante, i12 < 15;<br />
- mecanisme acţionate manual, i12 < 25.<br />
Materialele utilizate pentru construcţia roţilor <strong>de</strong> fricţiune trebuie să în<strong>de</strong>plinească<br />
următoarele condiţii:<br />
- să aibă coeficient <strong>de</strong> frecare u. cât mai mare;<br />
- să aibă rezistenţă la presiunea <strong>de</strong> contact;<br />
- să aibă rezistenţă la uzură;<br />
- să aibă modulul <strong>de</strong> elasticitate ridicat, pentru ca <strong>de</strong>formarea permanentă să fie cât mai mică.<br />
Pentru transmisiile portante, materialele care se pot utiliza sunt: oţelul pe oţel şi, mai rar,<br />
fonta pe fontă. Acest tip <strong>de</strong> materiale permite realizarea unor roţi cu gabarit redus, dar necesită o<br />
prelucrare şi un montaj precis. Fonta prezintă <strong>de</strong>zavantajul unei rezistenţe scăzute la presiunea <strong>de</strong><br />
contact.<br />
Roţile <strong>de</strong> fricţiune metal-metal pot funcţiona uscat, când se realizează coeficienţi <strong>de</strong><br />
frecare mari, sau în băi <strong>de</strong> ulei, când se realizează o durabilitate crescută.<br />
Alte materiale folosite în construcţia roţilor <strong>de</strong> fricţiune sunt:<br />
• oţel pe materiale plastice (textolit) - funcţionează uscat, au coeficienţi <strong>de</strong> frecare mari, forţe <strong>de</strong><br />
apăsare mici şi nu necesită prelucrare pretenţioasă. Ca <strong>de</strong>zavantaje menţionăm: un randament<br />
scăzut şi un gabarit mare.<br />
• bandaje din fibre, piele, azbest presat, hârtie stratificata şi cauciuc. Au <strong>de</strong>zavantajul<br />
<strong>de</strong>formaţiilor mari şi al necesităţii aplicării unui tratament <strong>de</strong> întărire.<br />
4.2. Roţile <strong>de</strong> fricţiune cu raport <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> constant<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, roţile <strong>de</strong> fricţiune se împart în:<br />
- roţi <strong>de</strong> fricţiune cu suprafeţe cilindrice nete<strong>de</strong>;<br />
- roţi <strong>de</strong> fricţiune conice.<br />
a) Roţile <strong>de</strong> fricţiune cu suprafeţe cilindrice nete<strong>de</strong><br />
La roţile cilindrice cu suprafeţe nete<strong>de</strong>, mişcarea <strong>de</strong> la elementul 1 la elementul 2 se<br />
transmite ca efect al frecării produse între suprafeţele laterale ale roţilor, prin apăsarea reciprocă a<br />
acestora (Fig. 4.2.).<br />
Fig. 4.2. Roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice<br />
b) Roţi <strong>de</strong> fricţiune conice<br />
Construcţiile care folosesc roţi <strong>de</strong> fricţiune conice sunt utilizate pentru transmisia<br />
periodică a mişcării <strong>de</strong> rotaţie, datorită uzurii ridicate a suprafeţei <strong>de</strong> contact, frecarea <strong>de</strong><br />
alunecare fiind însoţită <strong>de</strong> frecare <strong>de</strong> rostogolire.<br />
Jocurile <strong>de</strong> la extremităţile canelurilor sunt folosite pentru a asigura contactul permanent<br />
dintre roţi.<br />
Cea mai utilizată transmisie cu roţi conice <strong>de</strong> fricţiune este cea la care axele celor două roţi<br />
fac între ele un unghi <strong>de</strong> 90° (d = d1 + d2 = 90°), ca în figura 4.3.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 60
Fig. 4.3. Roţi <strong>de</strong> fricţiune conice<br />
Coeficienţii <strong>de</strong> frecare pentru transmisiile <strong>de</strong> fricţiune pot avea valorile din tabelul 4.1.<br />
Tabelul 4.1.<br />
Materialele cuplului M Condiţii <strong>de</strong> lucru<br />
fonta pe fontă 0,1 ... 0,15 uscat<br />
oţel pe oţel 0,04 ...0,05 uns<br />
oţel turnat pe oţel 0,15 ...0,18 uscat<br />
textolit pe oţel sau fontă 0,2 ...0,25 uscat<br />
fibră pe oţel 0,15 ...0,2 uscat<br />
hârtie pe oţel 0,2... 0,3 uscat<br />
piele pe oţel 0,25 ...0,35 uscat<br />
cauciuc sintetic pe fontă 0,5 ...0,75 uscat<br />
Utilizarea roţilor <strong>de</strong> fricţiune ca transmisii portante este limitată <strong>de</strong> forţa <strong>de</strong> apăsare relativ<br />
mare, ceea ce duce la încărcarea lagărelor şi la creşterea gabaritelor.<br />
Roţile <strong>de</strong> fricţiune sunt frecvent folosite la construcţia <strong>de</strong> aparate <strong>de</strong> comandă, aparate <strong>de</strong><br />
măsurat şi <strong>de</strong> calcul (diferenţieri, integrări şi planimetrări), <strong>de</strong>oarece la acestea sunt necesare<br />
sarcini reduse şi presiuni <strong>de</strong> apăsare mari.<br />
4.3. Variatoare <strong>de</strong> turaţie cu roti <strong>de</strong> fricţiune<br />
Variatoarele <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune permit reglarea fără trepte a turaţiei. Se<br />
<strong>de</strong>osebesc <strong>de</strong> variatoarele hidraulice şi <strong>de</strong> cele electrice prin simplitate şi gabarit redus, realizând<br />
transmisii la parametri la fel <strong>de</strong> buni.<br />
Variatoarele <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune se întâlnesc în următoarele variante constructive:<br />
- variatoare cu roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice cu contact frontal şi lateral;<br />
- variatoare cu roţi conice.<br />
La variatorul <strong>de</strong> turaţie reprezentat în figura 4.4., roata 1 se <strong>de</strong>plasează <strong>de</strong>-a lungul axei şi,<br />
ca urmare, are loc o modificare a razei discului 2 şi <strong>de</strong>ci a raportului <strong>de</strong> transmisie. Mişcarea roţii<br />
cilindrice 3 <strong>de</strong>-a lungul celor două roţi conice egale produce <strong>transmitere</strong>a mişcării, dar şi<br />
modificarea vitezei.<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> se va modifica între o valoare minimă şi una maximă, date <strong>de</strong><br />
relaţiile:<br />
un<strong>de</strong>: i12min - raport <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong>, ω1, ω2 - viteze unghiulare, R1 , R2 - razele roţilor, ξ -<br />
coeficient <strong>de</strong> corecţie.<br />
un<strong>de</strong>: ξ = 1 - e= 0,097 ... 0,995.<br />
Parametrul <strong>de</strong> bază al variatorilor <strong>de</strong> turaţie cu roţi cilindrice <strong>de</strong> fricţiune este numit gama<br />
<strong>de</strong> variaţie Δi a vitezelor unghiulare la elementul condus ω2 şi este dat <strong>de</strong> relaţia:<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 61
Gama <strong>de</strong> viteze unghiulare pentru variatorul din figura anterioară variază în limitele Δi = 2<br />
~ 4, <strong>de</strong>oarece pentru diametre prea mari uzura creşte foarte mult.<br />
Variatoarele <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice se folosesc ca mecanisme <strong>de</strong> integrare,<br />
înmulţire sau logaritmice. Ele au avantajul construcţiei simple şi al faptului că mişcarea acestor<br />
mecanisme este reversibilă. Dezavantajele lor sunt uzura relativ rapidă şi randamentul scăzut.<br />
• Variatoarele <strong>de</strong> turaţie cu roti conice.<br />
O variantă <strong>de</strong> variatori <strong>de</strong> turaţie cu roţi conice este prezentată în figura 5.5.<br />
Fig. 5.5. Variator <strong>de</strong> turaţie cu roţi conice<br />
Gama <strong>de</strong> variaţie a vitezelor va fi dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
Dar ştim că:<br />
în această situaţie, gama <strong>de</strong> variaţie a vitezelor se va obţine cu relaţia:<br />
Fig. 4.4. Variatori <strong>de</strong> turaţie cu roţi<br />
<strong>de</strong> fricţiune cilindrice<br />
în calculele obişnuite, se dă Δi şi se <strong>de</strong>termină raportul după care se dimensionează rotile.<br />
Aceste variatoare <strong>de</strong> turaţie au avantajul unei forme constructive simple, dar au randament<br />
scăzut şi necesită dispozitive speciale pentru reglarea vitezei.<br />
5.4. Asamblarea mecanismelor cu roti <strong>de</strong> fricţiune<br />
Montarea roţilor <strong>de</strong> fricţiune se realizează prin ajustaj cilindric sau conic.<br />
Problema principală la acest tip <strong>de</strong> asamblare este <strong>transmitere</strong>a momentului, care se<br />
realizează prin intermediul penelor paralele sau al discurilor, şi fixarea pe arbore, realizată cu<br />
ajutorul unui şurub sau al unei piuliţe.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 62
Înainte <strong>de</strong> asamblare, se verifică roţile din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al calităţii suprafeţelor şi din<br />
punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re dimensional.<br />
După montaj, trebuie să se verifice calitatea transmisiei şi contactul realizat.<br />
Fig. 5.6. Mecanism cu disc <strong>de</strong> fricţiune 1 - disc<br />
fix; 2 - disc mobil; 3 - arc elicoidal; Mt - moment<br />
<strong>de</strong> torsiune; ω, - viteză unghiulară; De - diametru<br />
exterior; Di - Diametru interior<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 63
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
APLICAȚII<br />
Clasa Data<br />
Alege răspunsul corect:<br />
1. Materialele folosite la construcţia roţilor <strong>de</strong> fricţiune sunt:<br />
a) OLC 45 pe OLC 45; bronz, fontă pe materiale plastice, cupru pe cupru;<br />
b) oţel pe oţel, fontă pe fontă, oţel pe materiale plastice, bandaje <strong>de</strong> azbest şi<br />
hârtie presată;<br />
c) oţel pe oţel, hârtie pe azbest, fontă pe fontă;<br />
d) oţel pe materiale plastice, oţel pe oţel, fontă pe oţel.<br />
2. Materialele folosite la confecţionarea roţilor dinţate sunt:<br />
a) OL 34, OLC 45, 41 MoC11, bronzuri, alame, materiale plastice;<br />
b) OLC 45,41 MoC11, 13 CN 35, alame, bronzuri, materiale plastice;<br />
c) cupru, aluminiu, OLC 45, materiale plastice, alame;<br />
d) Al 99,5, Cu 5, materiale plastice, alame, bronzuri.<br />
3. În figura alăturată este reprezentat:<br />
a) variator <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune conice;<br />
b) transmisie cu roţi conice;<br />
c) variator <strong>de</strong> turaţie cu curea;<br />
d) variator <strong>de</strong> turaţie cu roti dinţate.<br />
4. Mecanismul prezentat în figura alăturată reprezintă:<br />
a) mecanism <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării prin roţi <strong>de</strong> fricţiune;<br />
b) mecanism <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong> rotaţie cu roţi dinţate;<br />
c) variator <strong>de</strong> turaţie cu roţi conice;<br />
d) variator <strong>de</strong> turaţie cu roţi dinţate.<br />
5 În figura alăturată este reprezentat:<br />
a) variator <strong>de</strong> turaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune;<br />
b) roti <strong>de</strong> fricţiune cilindrice;<br />
c) roţi <strong>de</strong> fricţiune cu suprafaţa canelată;<br />
d) transmisie cu curea.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 64
CAPITOLUL 5. TRANSMISII PRIN ROȚI DINŢATE<br />
Mecanismele cu roţi dinţate sau angrenajele sunt cele mai utilizate transmisii mecanice.<br />
Angrenajul se <strong>de</strong>fineşte ca fiind mecanismul format dintr-o pereche <strong>de</strong> elemente profilate<br />
(danturate) numite roţi dinţate.<br />
Angrenarea este procesul prin care două roţi dinţate îşi transmit reciproc mişcarea, prin<br />
acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact. Transmisiile prin roţi dinţate (angrenaje) sunt folosite<br />
pentru <strong>transmitere</strong>a momentului şi a mişcării <strong>de</strong> rotaţie între doi arbori.<br />
Angrenajele pot fi:<br />
- cu roţi dinţate cilindrice;<br />
- cu roţi dinţate conice;<br />
- melc-roată melcată.<br />
În schema <strong>de</strong> mai jos, sunt enumerate avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele transmisiilor cu roţi<br />
dinţate.<br />
Folosind mecanisme cu angrenaje, se pot transmite:<br />
- mişcări având viteze periferice <strong>de</strong> la cele mai reduse până la 150 m/s;<br />
- puteri <strong>de</strong> la 0,0001 Kw la 10 000 Kw.<br />
Diametrele roţilor pot avea valori <strong>de</strong> câţiva milimetri, ajungând până la 10-12 m, în cazul<br />
coroanelor dinţate.<br />
- Clasificarea angrenajelor danturate se poate face după:<br />
• poziţia relativă a arborilor;<br />
• axa longitudinală a danturii;<br />
• forma profilului dinţilor;<br />
• forma suprafeţei <strong>de</strong> referinţă a danturii.<br />
După poziţia relativă a arborilor, angrenajele se clasifică după cum este prezentat în tabelul 5.1.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 65
Tabelul 5.1.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 66
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al vitezei periferice, angrenajele se clasifică după cum este arătat în<br />
tabelul 5.2.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 67
Tabelul 5.2.<br />
Tipul angrenajului Limitele vitezei periferice<br />
angrenaje cu viteza redusă 0 < v < 1 m/s<br />
angrenaje cu viteza mică 1 m/s < v < 3 m/s<br />
angrenaje cu viteza medie 3 m/s < v < 10 m/s<br />
angrenaje cu viteza mare 10 m/s < v < 20 m/s<br />
angrenaje cu viteza foarte mare v > 20 m/s<br />
- Materiale utilizate pentru construcţia roţilor dinţate<br />
Alegerea materialelor pentru roţi dinţate trebuie să ţină seama <strong>de</strong>:<br />
• sarcinile transmise prin dantură;<br />
• durata <strong>de</strong> funcţionare a angrenajului;<br />
• viteza la care funcţionează;<br />
• precizia impusă;<br />
• caracteristicile <strong>de</strong> rezistenţă ale materialelor;<br />
• condiţiile <strong>de</strong> funcţionare, <strong>de</strong> temperatură, <strong>de</strong> mediu (coroziv), condiţii electrice, magnetice.<br />
Grupele principale <strong>de</strong> materiale utilizate la construcţia roţilor dinţate sunt prezentate în<br />
tabelul 5.3.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 68
Tabelul 5.3.<br />
Nr. Grupa Tipul Denumirea Caracterizare Domeniu <strong>de</strong> utilizare<br />
crt. materialului materialului materialelor<br />
1. metale pe oţeluri OLC 45,41 - rezistenţă crescută la uzură, - roţi dinţate greu<br />
bază <strong>de</strong> fier<br />
MoC11, presiune <strong>de</strong> contact şi solicitări solicitate; - roţi care<br />
50 VC 11, 34 variabile<br />
necesită rezistenţă la<br />
MoCN 15, OLC<br />
oboseală; - solicitări mari<br />
15, 18MoCN13,<br />
ale danturii la presiune <strong>de</strong><br />
13CN35.<br />
contact asociată cu frecare<br />
mare <strong>de</strong> alunecare şi<br />
rostogolire,<br />
variabile.<br />
în condiţii<br />
fonte cenuşii fonta maleabilă, - au avantajul că au rezistenţă - angrenaje cu diametre<br />
fonta cu grafit bună la uzură - nu sunt mari şi<br />
nodular şi fonta recomandate în situaţia în care viteze periferice scăzute; -<br />
antifricţiune apar solicitări la încovoiere roţi dinţate greu solicitate;<br />
- roţi care necesită<br />
rezistenţă la<br />
oboseală; - solicitări mari<br />
ale danturii la presiune <strong>de</strong><br />
contact asociată cu frecare<br />
mare <strong>de</strong> alunecare şi<br />
rostogolire,<br />
variabile.<br />
în condiţii<br />
2. metale alamă - sunt utilizate datorită roţi care lucrează în<br />
neferoase<br />
uzurii relativ mici special în mediu coroziv<br />
bronz - au avantajul unei roţi utilizate în domeniul<br />
prelucrări<br />
aparatelor <strong>de</strong> măsurat<br />
precise;<br />
- au proprietăţi<br />
-<br />
antimagnetice;<br />
se foloseşte la viteze<br />
şi sarcini mici<br />
3. materiale bachelită - prezintă următoarele - aparatură electrocasnică<br />
nemetalice textolit<br />
<strong>de</strong>zavantaje:<br />
- jucării<br />
lignofol<br />
- sunt sensibile la umiditate; - nu<br />
poliami<strong>de</strong><br />
pot fi utilizate peste anumite<br />
policarbonaţii<br />
temperaturi-limită (100°C la<br />
materialele stratificate şi 80°C<br />
pentru poliamidă); - prezintă<br />
următoarele avantaje:<br />
- amortizează parţial vibraţiile;<br />
- reduc zgomotul;<br />
- compensează elastic erorile <strong>de</strong><br />
danturare, datorită modulului <strong>de</strong><br />
elasticitate relativ redus.<br />
- Tratamente termice aplicate materialelor În scopul îmbunătăţirii durităţii<br />
suprafeţelor <strong>de</strong> lucru oţelurilor le sunt aplicate diferite tratamente termice, în funcţie<br />
<strong>de</strong> scopul urmărit în exploatare (tabelul 5.4.):<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 69
Tabelul 5.4.<br />
Nr. Tratament<br />
crt. termic aplicat<br />
1. Călirea<br />
superficială<br />
Caracterizare Domenii <strong>de</strong> utilizare<br />
Este realizată prin încălzire cu flacără sau cu curenţi <strong>de</strong><br />
înaltă frecvenţă.<br />
2. Cementarea Este un tratament urmat <strong>de</strong> călire, aplicat în scopul<br />
realizării rezistenţei corespunzătoare la rupere şi la<br />
uzură a dinţilor.<br />
3. Nitrarea Este un tratament termochimic realizat în scopul<br />
durificării straturilor superficiale. Prezintă<br />
<strong>de</strong>zavantajul realizării unor straturi subţiri, ce pot fi<br />
înlăturate printr-o uzură mai mare sau sub efectul<br />
unor sarcini importante<br />
4. Cianurarea Asigură o durificare <strong>de</strong> suprafaţă, ceea ce împiedică<br />
rectificarea danturii. Funcţionarea angrenajelor astfel<br />
tratate necesită o ungere foarte bună.<br />
Se foloseşte la roţile <strong>de</strong><br />
dimensiuni relativ mici,<br />
confecţionate din oţel carbon<br />
şi unele oteluri aliate<br />
Se aplică oţelurilor aliate<br />
Se aplică oţelurilor aliate<br />
Se aplică oţelurilor aliate<br />
5.1. Angrenaje cu roţi cu dinţi drepţi<br />
Roţile dinţate sunt organe <strong>de</strong> maşini <strong>de</strong> formă cilindrică, conică sau hiperboloidă ce sunt<br />
prevăzute la periferie cu dinţi. La aceste organe <strong>de</strong> maşini <strong>transmitere</strong>a mişcării se realizează prin<br />
contactul direct dintre dinţii roţilor care angrenează. Clasificarea roţilor dinţate se face după mai<br />
multe criterii, prezentate în tabelul 5.5.<br />
Tabelul 5.5.<br />
Nr.crt. Criteriul <strong>de</strong> clasificare Denumire<br />
1. după forma <strong>de</strong> bază cilindrică<br />
conică<br />
hiperboloidă<br />
2. după aşezarea dinţilor faţă <strong>de</strong> axa roţii cu dinţi drepţi<br />
cu dinţi înclinaţi<br />
cu dinţi curbi<br />
3. după profilul dinţilor evolventă<br />
cicloidă<br />
<strong>de</strong> ceasornicărie<br />
bolţuri<br />
4. după contur circulare<br />
necirculare<br />
Prelucrarea danturii se face cu ajutorul sculelor al căror profil numit generator este o<br />
cremalieră <strong>de</strong> referinţă inversă.<br />
Cremalieră <strong>de</strong> referinţă inversă este cremalieră la care capul dintelui profilului generator<br />
corespun<strong>de</strong> piciorului dintelui cremalierei <strong>de</strong> referinţă.<br />
Rostogolirea profilului generator pe un cilindru <strong>de</strong>termină reproducerea pe suprafaţa<br />
acestuia a cremalierei <strong>de</strong> referinţă, <strong>de</strong>ci a unei danturi <strong>de</strong> pas p, modul m, cap a, picior b şi<br />
înălţime h (Fig. 5.5.).<br />
Fig. 5.5. Elementele cremalierei <strong>de</strong> referinţă<br />
Mărimile caracteristice ale profilului <strong>de</strong><br />
referinţă la valorile standardizate, respectiv ale<br />
cremalierei generatoare, <strong>de</strong>termină mărimea dinţilor<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 70
oţilor dinţate. De aceea, în cazul în care cremalieră angrenează cu o roată având diametrul<br />
infinit, se obţine o cremalieră similară cu cremalieră conductoare.<br />
Două roţi dinţate cu acelaşi profil pot angrena dacă fiecare angrenează cu aceeaşi<br />
cremalieră. De aceea, pe baza elementelor geometrice ale cremalierei <strong>de</strong> referinţă se <strong>de</strong>termină<br />
elementele geometria ale danturii roţilor dinţate.<br />
Ţinând seama <strong>de</strong> faptul că o roată dinţată poate angrena cu o cremalieră cu flancuri drepte,<br />
profilul roţilor dinţate poate fi executat cu ajutorul unor scule numite cremalieră-sculă sau<br />
sculă-pieptene, iar metoda se numeşte prelucrare prin rostogolire sau prin rulare.<br />
Elementele roţii dinţate sunt reprezentate în figura 5.6.<br />
Fig. 5.6. Elementele geometrice ale roţilor dinţate<br />
Semnificaţiile elementelor din figură sunt prezentate în tabelul 5.6.<br />
Nr.<br />
crt<br />
Simbol Denumire Definiţie<br />
1 Rr raza cercului Este raza unui cerc convenţional, pe care se <strong>de</strong>finesc modulul şi pasul roţii<br />
(cilindrului)<br />
rostogolire<br />
<strong>de</strong> dinţate.<br />
2 Re raza cercului <strong>de</strong> vârf Delimitează spre exterior dintele.<br />
(exterior)<br />
3 Ri raza cercului <strong>de</strong> Delimitează spre interior dintele.<br />
4 h<br />
fund (interior)<br />
înălţimea dintelui Este distanţa măsurată radial între cercul <strong>de</strong> fund şi cercul <strong>de</strong> vârf h = a + b.<br />
5 P pasul dintelui Este arcul măsurat pe unul din cercurile cu centrul în 0„ între două puncte<br />
i<strong>de</strong>ntice <strong>de</strong> pe doi dinţi consecutivi. Dacă notăm cu D diametrul pe care<br />
calculăm pasul roţii dinţate şi cu z numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii avem relaţia:<br />
6 sd<br />
lăţimea dintelui p =sd + s g<br />
7 sg lăţimea golului<br />
8 z numărul dinţilor între lungimea cercului <strong>de</strong> divizare πDd, numărul <strong>de</strong> dinţi z şi pasul roţii<br />
9 Dd diametru<br />
divizare<br />
<strong>de</strong> dinţate există relaţiile:<br />
zp =πDd, <strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
10 m modulul<br />
<strong>Modulul</strong> m şi numărul <strong>de</strong> dinţi z sunt parametrii <strong>de</strong> bază pentru calculul<br />
mecanismelor cu roţi dinţate: ;<br />
Pentru ca două roţi dinţate să angreneze, trebuie ca ele să aibă acelaşi pas, <strong>de</strong>ci<br />
p1=p2=p dar cum rezultă că este nevoie ca <strong>m1</strong> = m2 = m.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 71
Elementele geometrice ale angrenajului sunt prezentate în figura 5.7.<br />
Fig. 5.7. Elementele geometrice principale ale unui<br />
angrenaj<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> i este raportul numerelor<br />
<strong>de</strong> dinţi ai celor două roţi, z, şi z2.<br />
Relaţia generală care exprimă raportul <strong>de</strong><br />
<strong>transmitere</strong> este:<br />
Teoretic, sd = sg , practic însă, egalitatea acestor<br />
dimensiuni ar putea produce blocarea<br />
angrenajului, din cauza erorilor <strong>de</strong> execuţie şi a<br />
celor <strong>de</strong> montaj, precum şi a <strong>de</strong>formării dinţilor în timpul funcţionării.<br />
Constructiv: sg > sd, având grijă ca p = sd + sg.<br />
În acest fel, apare jocul <strong>de</strong> flanc j = sg - sd, care permite funcţionarea fără blocare a angrenajului.<br />
5.2. Angrenaje cu roti dinţate conice<br />
Angrenajele cu roţi dinţate conice transmit mişcarea <strong>de</strong> rotaţie schimbând direcţia acesteia sub un<br />
unghi oarecare.<br />
Cel mai frecvent caz este acela în care axele roţilor care angrenează fac între ele un unghi<br />
<strong>de</strong> 90°. Roţile conice pot fi:<br />
• cu dinţi drepţi;<br />
• cu dinţi înclinaţi;<br />
• cu dinţi curbi.<br />
Roţile <strong>de</strong> acest tip pot funcţiona până la viteze <strong>de</strong> v = 2 ... 3 m/s.<br />
Câteva exemple <strong>de</strong> roţi dinţate conice sunt prezentate în figura 5.8.<br />
Pentru raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> / avem:<br />
Fig. 5.8. Roţi dinţate conice<br />
5.3. Angrenaje melc - roată melcată<br />
Angrenajele melc-roată melcată se folosesc pentru <strong>transmitere</strong>a mişcării între arbori ale<br />
căror axe se încrucişează în spaţiu, <strong>de</strong> regulă sub un unghi <strong>de</strong> 90°.<br />
Angrenaje cu şurub melc şi roată melcată se compun din:<br />
1) melc sau şurub fără sfârşit, care este un şurub cu filet trapezoidal;<br />
2) roata dinţată melcată, care este o roată dinţată având dinţii înclinaţi sub acelaşi unghi cu spira<br />
filetului.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 72
Mişcarea se transmite <strong>de</strong> la melc la roată, şi invers numai în cazuri speciale, iar atunci sunt<br />
necesari melci cu mai multe începuturi, cu pas foarte mare.<br />
Câteva exemple <strong>de</strong> angrenaje melc - roata melcată sunt prezentate în figura 5.9.<br />
Fig. 5.9. Angrenaje melc-roată melcată<br />
5.4. Angrenaje cu roţi dinţate necirculare<br />
Angrenajele cu roţi dinţate necirculare sunt folosite pentru <strong>transmitere</strong>a unor mişcări cu<br />
raport <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> variabil, dar şi pentru reproducerea <strong>de</strong> mişcări generate <strong>de</strong> o anumită<br />
funcţie.<br />
Sunt utilizate la maşinile <strong>de</strong> calculat sau la mecanismele <strong>de</strong> măsurat.<br />
Pentru asigurarea unei mişcări continue, conturul <strong>de</strong> rostogolire este închis (Fig. 5.10.), iar<br />
pentru o mişcare limitată la un unghi oarecare, mişcarea şi forma constructivă sunt limitate <strong>de</strong> un<br />
unghi cuprins, <strong>de</strong> regulă, între 300... 360°.<br />
Fig. 5.10. Roţi necirculare: a - cu contur închis; b - cu<br />
contur <strong>de</strong>schis<br />
5.5. Mecanisme cu roti dinţate<br />
Mecanismele cu roţi dinţate sunt alcătuite din mai multe perechi <strong>de</strong> roţi dinţate, cu scopul<br />
obţinerii <strong>de</strong> rapoarte <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> mari sau foarte mari.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re funcţional, mecanismele cu roţi dinţate pot fi:<br />
- reductoare - când micşorează viteza unghiulară a arborelui condus;<br />
- multiplicatoare - când măresc viteza arborelui condus.<br />
Mecanismele cu roţi dinţate pot transmite mişcarea în acelaşi sens <strong>de</strong> rotaţie sau în sens<br />
invers.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv, mecanismele cu roţi dinţate pot fi:<br />
• cu axe fixe, numite şi trenuri <strong>de</strong> roţi;<br />
• cu axe mobile, numite mecanisme planetare sau diferenţiale.<br />
În calcule interesează mai ales <strong>de</strong>terminarea raportului <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> total şi apoi<br />
calcularea parametrilor geometrici ai roţilor dinţate componente.<br />
> Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în serie (Fig. 5.11.)<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 73
Fig. 5.11. Mecanisme cu angrenaje în serie<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> al acestui mecanism este:<br />
un<strong>de</strong>: iln- raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong>;<br />
z1…n - numărul dinţilor roţilor aflate în angrenare.<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> nu este influenţat <strong>de</strong> roţile intermediare, în schimb sensul <strong>de</strong><br />
mişcare este schimbat <strong>de</strong> fiecare roată componentă a lanţului <strong>de</strong> transmisie.<br />
> Mecanisme cu angrenaje în cascadă(Fig. 5.12.)<br />
Fig. 5 .12. Mecanism cu angrenaje în cascadă<br />
Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> total pentru mecanismul din figura 5.12.<br />
este: ,<br />
şi, <strong>de</strong>ci, mişcarea la ieşirea mecanismului va avea sens invers rotirii <strong>de</strong><br />
intrare.<br />
În general, avem raportul:<br />
un<strong>de</strong> m = n/2 şi reprezintă numărul angrenajelor aflate în transmisie.<br />
La angrenajele în cascadă, raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> este influenţat <strong>de</strong> fiecare pereche <strong>de</strong> roţi<br />
aflată în transmisie, <strong>de</strong>ci nu există roţi parazite. De aceea, raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> este mult mai<br />
mare comparativ cu transmisia serie, care foloseşte acelaşi număr <strong>de</strong> roţi dinţate, având fiecare<br />
acelaşi număr <strong>de</strong> dinţi.<br />
În figura 5.13. este prezentată secţiunea unui reductor cu angrenaje combinate. El are roţi<br />
cilindrice, roţi conice şi angrenaje melcate, la care intrarea ni şi ieşirea ne sunt dispuse sub un<br />
unghi <strong>de</strong> 90°.<br />
Fig. 5.13. Reductor cu roţi dinţate<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 74
5.6. Asamblarea roţilor dinţate<br />
1. Pentru montarea unui angrenaj se execută o serie <strong>de</strong> operaţii pregătitoare, şi anume:<br />
- se verifică profilului roţilor dinţate, grosimea dinţilor şi pasul roţilor dinţate, care trebuie să fie<br />
acelaşi;<br />
- se verifică rugozitatea suprafeţelor dinţate;<br />
- se verifică rectiliniaritatea arborilor şi a fusurilor (nu trebuie să aibă încovoieri, ciupituri,<br />
crăpături, pete <strong>de</strong> rugină);<br />
- se verifică starea şi aspectul canalelor <strong>de</strong> pană şi ale canelurilor;<br />
- se curăţă apoi bavurile <strong>de</strong> pe marginile dinţilor şi ale canalelor <strong>de</strong> pană;<br />
- se curăţă urmele <strong>de</strong> murdărie, pilitura şi aşchiile rămase <strong>de</strong> la ajustare;<br />
- se verifică penele şi canalele <strong>de</strong> ungere;<br />
- se spală roţile şi apoi se usucă prin suflare cu aer comprimat.<br />
2. Montarea roţilor pe arbori se face prin lovituri <strong>de</strong> ciocan, aplicate prin intermediul unei<br />
bucşe, pentru a obţine o asamblare uniformă pe arbore, sau folosind dispozitive <strong>de</strong> presare,<br />
mecanice, hidraulice sau pneumatice.<br />
Fixarea roţii pe arbore se face prin diferite meto<strong>de</strong> (Fig. 5.14.), conform cerinţelor din<br />
proiect.<br />
Fig. 5.14.Fixarea roţilor dinţate pe arbore: a - prin pană şi<br />
piuliţă; b - prin bolţuri; c - prin şuruburi sau ştifturi; d -<br />
prin arbore canelat şi piuliţă<br />
La fixarea roţii dinţate pe arbore, pot apărea o serie <strong>de</strong> <strong>de</strong>fecte. Dintre acestea enumerăm:<br />
- asamblarea strâmbă, cauzată <strong>de</strong> neglijenţă, neatenţie sau efectuarea <strong>de</strong>fectuoasă a operaţiei<br />
(exemplu: lovituri directe cu ciocanul aplicate roţii). Defectul poate fi constatat cu ochiul liber<br />
sau prin măsurarea bătăii frontale cu comparatorul;<br />
- <strong>de</strong>formarea roţii cauzată <strong>de</strong> forţa mare <strong>de</strong> strângere existentă între arbore şi butucul roţii. Acest<br />
<strong>de</strong>fect poate fi constatat cu ochiul liber, sau atunci când este verificată bătaia radială sau frontală;<br />
- alunecarea roţii pe arbore, cauzată <strong>de</strong> prelucrarea incorectă a alezajului roţii. Verificarea se face<br />
prin lovire uşoară, cu un ciocan, în zona suprafeţei frontale, iar remedierea se face prin înlocuirea<br />
roţii;<br />
- contactul incorect între gulerul arborelui şi partea frontală a roţii. Acest <strong>de</strong>fect este verificat cu<br />
ajutorul calibrelor <strong>de</strong> interstiţii.<br />
În figura 5.15. sunt prezentate câteva <strong>de</strong>fecte<br />
apărute la montarea roţilor dinţate.<br />
Fig. 5.15. Defecte apărute la asamblarea roţilor dinţate: a -<br />
alezaj incorect executat; b - <strong>de</strong>formarea roţii datorită forţei<br />
<strong>de</strong> strângere; c - asamblare strâmbă; d - contact neetanş<br />
3. După montarea roţilor dinţate, se aşează arborii în lagăre (Fig. 5.16.) şi se verifică:<br />
- paralelismul arborilor pe care sunt montate roţile;<br />
- bătaia radială şi frontală a roţilor;<br />
- distanţa dintre axele arborilor şi lagăre;<br />
- angrenarea roţilor dinţate.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 75
Fig. 5.16. Verificarea asamblării roţilor dinţate<br />
4. Verificarea angrenării constă în măsurarea jocului flancurilor dinţilor conjugaţi şi în<br />
<strong>de</strong>terminarea petei <strong>de</strong> contact.<br />
Măsurarea jocului se face:<br />
- cu calibre introduse prin partea frontală a dinţilor, în momentul contactului lor pe linia centrelor;<br />
- folosind o sârmă <strong>de</strong> plumb aşezată în lungul dinţilor şi rotind angrenajul cu mâna, sârma se<br />
turteşte între dinţi. Grosimea sârmei turtite indică mărimea jocului.<br />
Verificarea complexă a preciziei alezajelor lagărelor şi a paralelismului danturilor cu axele<br />
<strong>de</strong> rotaţie ale arborilor se face cu ajutorul petei <strong>de</strong> contact. Pentru o execuţie precisă a pieselor şi<br />
pentru un montaj corect, pata <strong>de</strong> contact trebuie să<br />
aibă o poziţie centrală, ca în figura 5.17, a.<br />
Fig. 5.17. Pata <strong>de</strong> contact la angrenaje cilindrice: a -<br />
pata <strong>de</strong> contact centrală; b, c - montaj necorespunzător<br />
Pentru acest tip <strong>de</strong> verificare, se unge cu vopsea una din roţi şi se roteşte ansamblul cu<br />
mâna. Angrenarea este corectă dacă petele <strong>de</strong> vopsea rămase pe roata condusă acoperă flancurile<br />
dinţilor, în partea centrală a acestora, pe o porţiune <strong>de</strong> aproximativ 75% din suprafaţă. Verificarea<br />
se face pe ambele flancuri ale dinţilor, rotind angrenajul în ambele sensuri.<br />
Angrenajele conice sau melc-roată melcată se asamblează în acelaşi mod, verificarea<br />
principală fiind cea <strong>de</strong> la pata <strong>de</strong> contact.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 76
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
APLICAȚII<br />
Clasa Data<br />
Alege răspunsul corect.<br />
1. Variatoarele <strong>de</strong> turaţie se folosesc pentru a obţine în timpul<br />
funcţionării:<br />
a) distanţe variabile între roţi;<br />
b) momente <strong>de</strong> diferite valori;<br />
c) forţe <strong>de</strong> diferite valori;<br />
d) rapoarte <strong>de</strong> transmisie <strong>de</strong> diferite valori.<br />
2. Variatoarele <strong>de</strong> turaţie cu roti dinţate, care micşorează viteza<br />
unghiulară a arborelui condus, se numesc:<br />
a) multiplicatoare;<br />
b)angrenaj cu roţi dinţate;<br />
c) reductoare;<br />
d) mecanisme cu roţi dinţate.<br />
3. Variatoarele <strong>de</strong> turaţie care măresc viteza arborelui condus se<br />
numesc:<br />
a) transmisii cu roţi dinţate;<br />
b) multiplicatoare;<br />
c) trenuri <strong>de</strong> roţi dinţate;<br />
d) angrenaje.<br />
4. Mecanismele cu roţi dinţate care sunt construite cu axe mobile ale<br />
roţilor dinţate se numesc:<br />
a) multiplicatoare;<br />
b) reductoare;<br />
c) trenuri <strong>de</strong> roţi;<br />
d) planetare sau diferenţiale.<br />
5. Mecanismele pentru <strong>transmitere</strong>a mişcării <strong>de</strong> rotaţie cu contact<br />
direct sunt:<br />
a) roţi <strong>de</strong> fricţiune, roţi dinţate;<br />
b) transmisii cu curele, roţi dinţate;<br />
c) transmisii cu lanţuri, cu roţi cu fricţiune;<br />
d) cu cabluri, cu şurub.<br />
6. În figura <strong>de</strong> mai jos este reprezentat:<br />
a) angrenaj melc-roată melcată;<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 77
) angrenaj conic;<br />
c) transmisie cu cremalieră;<br />
d) transmisie cu roţi necirculară.<br />
7. Compară diferite modalităţi <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării prin elemente<br />
intermediare, ţinând seama <strong>de</strong> următorul plan:<br />
- <strong>de</strong>finiţie;<br />
- avantaje;<br />
- <strong>de</strong>zavantaje.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 78
CAPITOLUL 6. NORME DE PROTECŢIA MEDIULUI ȘI N.T.S.M.<br />
6.1. Norme <strong>de</strong> protecţia muncii în atelierele <strong>de</strong> montaj<br />
În atelierele <strong>de</strong> montaj şi întreţinere, se iau o serie <strong>de</strong> măsuri, în scopul protecţiei<br />
împotriva acci<strong>de</strong>ntărilor şi pentru evitarea <strong>de</strong>teriorării organelor <strong>de</strong> maşini.<br />
Printre aceste măsuri, putem enumera:<br />
- temperatura în interiorul atelierului trebuie să fie optimă pentru <strong>de</strong>sfăşurarea activităţii<br />
(temperatura ridicată micşorează atenţia şi percepţia, iar cea scăzută micşorează mobilitatea<br />
lucrătorilor);<br />
- măsuri <strong>de</strong> mecanizare şi automatizare, în special a operaţiilor grele şi cu risc crescut <strong>de</strong><br />
acci<strong>de</strong>ntări;<br />
- curăţarea aerului <strong>de</strong> gaze, praf, aburi prin ventilaţie;<br />
- atelierele <strong>de</strong> reparaţii şi întreţinere trebuie să fie bine iluminate, atât ziua, cât şi noaptea;<br />
- protejarea instalaţiilor electrice împotriva electrocutării şi legarea aparatelor şi instalaţiilor la<br />
pământ;<br />
- verificarea înainte <strong>de</strong> utilizare a instalaţiilor <strong>de</strong> ridicat (cabluri, lanţuri, scripeţi);<br />
- ancorarea maşinilor şi a instalaţiilor în timpul transportului;<br />
- evitarea staţionării muncitorilor în raza <strong>de</strong> acţiune a macaralelor;<br />
- mecanismele <strong>de</strong> ridicat şi transportat să fie manevrate numai <strong>de</strong> personalul calificat în acest<br />
scop;<br />
- respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează substanţele necesare spălării<br />
pieselor (mănuşi, măşti <strong>de</strong> gaze, interzicerea folosirii flăcării <strong>de</strong>schise, <strong>de</strong>părtarea <strong>de</strong> locurile <strong>de</strong><br />
sudare);<br />
- verificarea stării utilajelor şi dispozitivelor folosite;<br />
- în<strong>de</strong>părtarea aşchiilor <strong>de</strong> pe maşini;<br />
- respectarea regulilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>pozitare a pieselor.<br />
Echipamentul individual <strong>de</strong> protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare<br />
participant în procesul <strong>de</strong> muncă şi constituie un element foarte important în protejarea împotriva<br />
factorilor <strong>de</strong> risc.<br />
Echipamentul se acordă obligatoriu şi gratuit tuturor salariaţilor, precum şi altor categorii<br />
participante la procesul muncii, în conformitate cu Normativul-cadru <strong>de</strong> acordare şi utilizare a<br />
echipamentului individual <strong>de</strong> protecţie, elaborat <strong>de</strong> Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi<br />
Familiei şi aprobat prin Ordinul nr. 225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat să<br />
întocmească lista internă <strong>de</strong> dotare cu EIP (Echipament Individual <strong>de</strong> Protecţie) a<strong>de</strong>cvat<br />
executării sarcinilor <strong>de</strong> muncă în condiţii <strong>de</strong> securitate.<br />
Alegerea echipamentului individual <strong>de</strong> protecţie se face în funcţie <strong>de</strong> riscuri, alegându-se<br />
tipul, aplicându-se anumite standar<strong>de</strong> şi folosind anumite marcaje.<br />
Prevenirea acci<strong>de</strong>ntelor <strong>de</strong> muncă şi a bolilor profesionale se face prin introducerea pe<br />
piaţă şi prin utilizarea doar a acelor echipamente individuale <strong>de</strong> protecţie care menţin sănătatea şi<br />
care asigură securitatea utilizatorilor, fără a aduce atingere sănătăţii sau securităţii altor persoane,<br />
animale domestice ori bunuri, atunci când sunt întreţinute a<strong>de</strong>cvat şi utilizate conform scopului<br />
prevăzut.<br />
Utilizarea EIP este permisă dacă:<br />
• este conform reglementărilor tehnice aplicabile;<br />
• este corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuşi un risc suplimentar;<br />
• răspun<strong>de</strong> condiţiilor existente la locul <strong>de</strong> muncă;<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 79
• ţine seama <strong>de</strong> cerinţele ergonomice şi <strong>de</strong> sănătate ale angajatului;<br />
• este adaptat conformaţiei purtătorului.<br />
În cazul <strong>de</strong>reglării sau <strong>de</strong>gradării normale a acestuia, respectiv al pier<strong>de</strong>rii calităţii <strong>de</strong><br />
protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.<br />
Degradarea sau pier<strong>de</strong>rea lui, înainte <strong>de</strong> termenul <strong>de</strong> utilizare prevăzut, din vina<br />
purtătorului, atrage răspun<strong>de</strong>rea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii (art. 13, Legea<br />
nr. 90/1996, republicată).<br />
6.2. Reguli generale <strong>de</strong> protecţia muncii şi PSI pentru elevi, în activităţile din laborator<br />
1. Hainele folosite în timpul lucrărilor practice să fie simple, să nu aibă elemente volante care să<br />
poată încurca efectuarea lucrării. în timpul lucrărilor practice efectuate cu mâna este <strong>de</strong> dorit să<br />
nu se poarte inel proeminent. Părul lung trebuie să fie legat. Purtarea halatului alb în timpul<br />
lucrărilor practice este obligatorie.<br />
2. În laborator nu se admite <strong>de</strong>cât comportamentul civilizat, atenţia să fie îndreptată asupra<br />
lucrării efectuate. Să nu se lucreze <strong>de</strong>cât cu aparate a căror funcţionare este bine cunoscută. Să nu<br />
se umble la instalaţii ce nu aparţin lucrărilor practice din aceeaşi zi. Să se ceară ajutorul<br />
profesorului în toate cazurile în care preve<strong>de</strong>rile lucrării practice o cer sau atunci când apar orice<br />
fel <strong>de</strong> complicaţii în timpul lucrării.<br />
3. Să se păstreze ordinea la punctul <strong>de</strong> lucru. După fiecare etapă <strong>de</strong> experiment trebuie să se facă<br />
ordine. Să se acor<strong>de</strong> atenţie, în timpul folosirii, instrumentelor ascuţite, obiectelor <strong>de</strong> sticlă etc.<br />
4. În timpul lucrărilor practice, se folosesc rareori substanţe corozive. în cazul când acestea ajung<br />
pe piele sau pe mucoase, trebuie imediat şterse cu o cârpă moale şi apoi spălate cu apă din<br />
abun<strong>de</strong>nţă.<br />
5. Robinetele <strong>de</strong> gaz vor fi manipulate strict <strong>de</strong> către profesor.<br />
6. Uşile <strong>de</strong> ieşire şi căile <strong>de</strong> acces dintre mesele <strong>de</strong> laborator nu trebuie să fie blocate, <strong>de</strong>oarece, în<br />
cazul unui incendiu, s-ar îngreuna evacuarea. în laborator trebuie adus numai echipamentul<br />
necesar. Nu trebuie <strong>de</strong>pozitate genţi pe mese, pentru că îngreunează munca şi pot fi distruse.<br />
7. Trebuie ştiut că regulile <strong>de</strong> protecţia muncii obligă anunţarea imediată a profesorului în<br />
legătură cu orice acci<strong>de</strong>nt din timpul lucrării <strong>de</strong> laborator.<br />
8. În cazul unui incendiu, trebuie anunţat imediat profesorul.<br />
9. Primul ajutor poate fi acordat <strong>de</strong> către asistentul medical, respectiv <strong>de</strong> către medicul<br />
cabinetului şcolar.<br />
6.3. Acte normative<br />
Actele normative care reglementează activitatea <strong>de</strong> Protecţie a Muncii şi P.S.I. sunt:<br />
- Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996;<br />
- Norme Generale <strong>de</strong> Protecţia Muncii - ediţia 2002;<br />
- Norme Specifice <strong>de</strong> Protecţia Muncii.<br />
Aceste legi conţin norme cu caracter general, aplicabile în toate sferele <strong>de</strong> activitate.<br />
Din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în M. Of. din 14.07.2006,<br />
reproducem în cele ce urmează câteva articole, <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> importante în activităţile practice<br />
<strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> către elevi, în laborator.<br />
Capitolul I - Dispoziţii generale<br />
Art. 1<br />
(1) Protecţia muncii constituie un ansamblu <strong>de</strong> activităţi instituţionalizate, având ca scop<br />
asigurarea celor mai bune condiţii în <strong>de</strong>sfăşurarea procesului <strong>de</strong> muncă, apărarea vieţii,<br />
integrităţii corporale şi a sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul <strong>de</strong><br />
muncă.<br />
(2) Normele <strong>de</strong> protecţia muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar <strong>de</strong> măsuri<br />
şi reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul <strong>de</strong> muncă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 80
(3) Activitatea <strong>de</strong> protecţie a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru îmbunătăţirea<br />
condiţiilor <strong>de</strong> muncă şi pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri a<strong>de</strong>cvate pentru munca<br />
femeilor şi a tinerilor.<br />
Art.3<br />
Normele <strong>de</strong> protecţie a muncii se aplică salariaţilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate<br />
cu convenţii civile, cu excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice, precum şi ucenicilor,<br />
elevilor şi stu<strong>de</strong>nţilor în perioada efectuării practicii profesionale.<br />
Art. 13<br />
(1) În sensul prezentei legi, echipamentul individual <strong>de</strong> protecţie reprezintă mijloacele cu care<br />
este dotat fiecare participant în procesul <strong>de</strong> muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor <strong>de</strong> risc.<br />
(2) Echipamentul individual <strong>de</strong> protecţie se acordă, obligatoriu şi gratuit, salariaţilor, precum şi<br />
altor categorii <strong>de</strong> persoane care <strong>de</strong>sfăşoară activităţi la persoanele juridice sau fizice prevăzute la<br />
art. 2, potrivit criteriilor stabilite în Normativul-cadru <strong>de</strong> acordare şi utilizare a echipamentului<br />
individual <strong>de</strong> protecţie, elaborat <strong>de</strong> Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.<br />
(3) În cazul <strong>de</strong>gradării echipamentului individual <strong>de</strong> protecţie, respectiv al pier<strong>de</strong>rii calităţilor <strong>de</strong><br />
protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.<br />
(4) Degradarea sau pier<strong>de</strong>rea echipamentului individual <strong>de</strong> protecţie înainte <strong>de</strong> termenul <strong>de</strong><br />
utilizare prevăzut, din vina purtătorului, atrage răspun<strong>de</strong>rea acestuia pentru prejudiciul cauzat,<br />
potrivit legii.<br />
Art. 14<br />
(1) În sensul prezentei legi, echipamentul individual <strong>de</strong> lucru reprezintă mijloacele pe care<br />
persoanele juridice şi fizice le acordă unui salariat în ve<strong>de</strong>rea utilizării lor în timpul procesului <strong>de</strong><br />
muncă pentru a le proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea.<br />
(2) Echipamentul individual <strong>de</strong> lucru se acordă <strong>de</strong> către persoanele juridice în condiţiile negociate<br />
prin contractele colective <strong>de</strong> muncă.<br />
(3) Cheltuielile necesare pentru achiziţionarea echipamentului individual <strong>de</strong> lucru sunt suportate<br />
în proporţie <strong>de</strong> 50% <strong>de</strong> la capitolul "Alte cheltuieli <strong>de</strong> exploatare" ale persoanelor juridice sau din<br />
sumele prevăzute cu această <strong>de</strong>stinaţieîn buget pentru unităţile finanţate <strong>de</strong> la bugetul <strong>de</strong> stat,<br />
respectiv din bugetele locale, iar diferenţa se suportă <strong>de</strong> către beneficiari.<br />
Capitolul VI - Răspun<strong>de</strong>rea juridică_<br />
Art. 34<br />
Încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii atrage răspun<strong>de</strong>rea disciplinară,<br />
administrativă, materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.<br />
Art. 39<br />
Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute <strong>de</strong> dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii,<br />
<strong>de</strong> către persoana care are îndatorirea <strong>de</strong> a lua aceste măsuri la locul <strong>de</strong> muncă, dacă prin aceasta<br />
se creează un pericol iminent <strong>de</strong> producere a unui acci<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> muncă sau <strong>de</strong> îmbolnăvire<br />
profesională, constituie infracţiune şi se pe<strong>de</strong>pseşte cu închisoare <strong>de</strong> la 3 luni la 2 ani sau cu<br />
amendă.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 81
COLEGIUL TEHNIC METALURGIC<br />
SLATINA - OLT<br />
Nume Și Prenume Elev<br />
Clasa Data<br />
TEST DE EVALUARE PARTEA II-A<br />
I. Răspun<strong>de</strong> următoarelor cerinţe.<br />
1. Denumeşte organele <strong>de</strong> maşini prin intermediul cărora se transmite<br />
mişcarea <strong>de</strong> rotaţie.<br />
2. Defineşte raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> şi scrie ecuaţia<br />
lui.<br />
3. Prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele unei transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune.<br />
4. Prezintă avantajele transmisiei prin roţi dinţate.<br />
5. Prezintă <strong>de</strong>zavantajele transmisiilor prin angrenaje.<br />
6. Prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele transmisiei prin curele.<br />
7. Prezintă variatorul <strong>de</strong> turaţie cu curea.<br />
8. Prezintă condiţiile <strong>de</strong> funcţionare a transmisiilor cu curele.<br />
9. Prezintă câteva modalităţi <strong>de</strong> fixare a cablurilor.<br />
10. Prezintă avantajele şi <strong>de</strong>zavantajele transmisiei prin lanţuri.<br />
11. Clasifică lanţurile, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv.<br />
12. Menţionează <strong>de</strong>fectele care pot apărea la montarea roţilor dinţate pe<br />
arbori şi cauzele apariţiei acestora.<br />
13. Explică modul cum se face verificarea la pata <strong>de</strong> contact a angrenajelor<br />
dinţate.<br />
14. Prezintă verificările montajului cu roţi cu curea.<br />
15. Prezintă în ce constă operaţia <strong>de</strong> întreţinere a cablurilor.<br />
16. Explică modul în care se face ungerea lanţurilor.<br />
17. Prezintă verificările care se efectuează la montarea unui mecanism roată<br />
dinţată-cremalieră.<br />
II. Completează spaţiile din enunţurile <strong>de</strong> mai jos cu termenii<br />
potriviţi.<br />
1. Ca materiale pentru transmisiile prin fricţiune, se folosesc …………... şi<br />
mai rar…………..<br />
Alte materiale folosite sunt:………………... şi………………...<br />
2. Raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> pentru roţi prin fricţiune cilindrice este:<br />
• la roţile fără alunecare: ……………....;<br />
• la roţile cu alunecare: ………………....<br />
3. Forţa <strong>de</strong> apăsare necesară funcţionării unei transmisii prin roţi <strong>de</strong><br />
fricţiune este dată <strong>de</strong> relaţia:……………………….<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 82
4. Variatoarele cu roţi <strong>de</strong> fricţiune permit reglarea fără trepte a<br />
……………..<br />
Ele au ... redus şi realizează transmisii la ……………….... buni.<br />
5. Variatoarele cu roţi <strong>de</strong> fricţiune se întâlnesc în următoarele variante<br />
constructive:<br />
a) cu roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice cu contact …………….. şi<br />
b)variatoare cu ……………….. conice;<br />
c) variatoare cu roţi <strong>de</strong> fricţiune şi……………….... intermediare<br />
(……………….....);<br />
d) variatoare cu suprafeţe……………..<br />
6. Materialele folosite pentru construcţia roţilor dinţate sunt:<br />
•oţeluri ……………...;<br />
• metale neferoase ……………..;<br />
• materiale plastice ……………...<br />
7. Tratamentele termice aplicate roţilor dinţate sunt:<br />
a) cementarea aplicată în scopul creării rezistenţei corespunzătoare a<br />
dinţilor la …...... şi….…..;<br />
b) nitrurarea realizată în scopul ……………….. straturilor superficiale ale<br />
dinţilor;<br />
c) cianurarea - asigură o ……………... <strong>de</strong> …………….. a danturii.<br />
8. Prezintă elementele geometrice <strong>de</strong> bază ale unei transmisii dinţate cu<br />
dinţi drepţi.<br />
9. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re funcţional, mecanismele cu roţi dinţate pot fi:<br />
• reductoare, atunci când ……………....;<br />
• ……………….., când măresc viteza arborelui condus.<br />
10. Mecanismele pentru <strong>transmitere</strong>a indirectă a mişcării <strong>de</strong> rotaţie se<br />
compun din …... şi…….<br />
11. Transmisiile prin curele pot fi cu elemente …………….. şi …………....<br />
12. Lanţurile Gali se folosesc ………………...<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 83
SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ PARTEA I<br />
1. Transmit mişcare <strong>de</strong> rotaţie şi susţin elemente aflate în mişcare <strong>de</strong> rotaţie<br />
1a. Susţin alte organe <strong>de</strong> maşini aflate în mişcare <strong>de</strong> rotaţie<br />
1b.Transmit mişcare <strong>de</strong> rotaţie<br />
2. Sunt componente ale arborilor şi osiilor, care sprijină arborii în lagăre<br />
2a. Direcţia forţei este aceeaşi cu axa fusului;<br />
2b. Direcţia forţei este perpendiculară pe axa fusului;<br />
2c. Au direcţie înclinată în raport cu axa fusului<br />
3. Sunt organe <strong>de</strong> maşini care împreună cu fusurile arborilor sau ale osiilor formează cuple <strong>de</strong><br />
rotaţie sau <strong>de</strong> oscilaţie<br />
3a. Fusul se sprijină pe o suprafaţă cilindrică interioară direct sau prin intermediul unui<br />
lubrefiant.<br />
3b. Mişcarea relativă dintre fus şi lagăr se realizează prin rostogolirea unor corpuri interpuse<br />
între aceste suprafeţe<br />
4. Sunt organe <strong>de</strong> legătură şi <strong>de</strong> antrenare care au rolul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării <strong>de</strong> rotaţie <strong>de</strong> la<br />
un arbore la altul sau <strong>de</strong> la un organ <strong>de</strong> maşină la altul<br />
4a. Realizează asamblări permanente şi rigi<strong>de</strong> numai<br />
pentru arbori coaxiali<br />
4b. Permit cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea celor doi arbori în timpul mişcării lor.<br />
5. Sunt sprijiniri care asigură <strong>de</strong>plasarea relativă a sistemului mobil al aparatului pe un<br />
anumit drum.<br />
5a. Au gabarit redus, sunt simplu <strong>de</strong> executat, dar nu sunt suficient <strong>de</strong> precise.<br />
5b. Se folosesc atunci când se cere o mobilitate mare, frecarea <strong>de</strong> alunecare fiind înlocuită<br />
<strong>de</strong> frecarea <strong>de</strong> rostogolire.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 84
SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ PARTEA A II -A<br />
Felul Transmisiei Avantaje Dezavantaje<br />
Transmisii prin curele<br />
se produce datorită frecării<br />
care ia naştere între bandă şi<br />
roţi, şi <strong>de</strong> aceea se mai<br />
numeşte şi transmisie prin<br />
a<strong>de</strong>renţă<br />
2. Transmisii prin cabluri<br />
lucrează prin a<strong>de</strong>renţă, la fel<br />
ca transmisiile prin curele<br />
3. Transmisii prin lanţuri<br />
sunt utilizate pentru<br />
antrenarea arborilor situaţi la<br />
distanţe mici, <strong>de</strong> 0,5-5 m unul<br />
<strong>de</strong> altul, şi care lucrează în<br />
condiţii grele<br />
4. Transmisii cu roţi <strong>de</strong><br />
fricţiune<br />
5. Transmisii cu roţi dinţate<br />
(angrenaje) sunt folosite<br />
pentru <strong>transmitere</strong>a<br />
momentului şi a mişcării <strong>de</strong><br />
rotaţie între doi arbori.<br />
- <strong>transmitere</strong>a energiei şi a mişcării<br />
se face la distanţe convenabile;<br />
- funcţionarea este silenţioasă;<br />
- permite amortizarea şocurilor şi a<br />
vibraţiilor;<br />
- <strong>transmitere</strong>a mişcării se poate<br />
face la distanţe mari între axele<br />
arborilor conducători şi conduşi;<br />
- <strong>transmitere</strong>a se face fără zgomot.<br />
- evită alunecările pe roţi; -<br />
unghiurile <strong>de</strong> înfăşurare sunt mult<br />
mai mici <strong>de</strong>cât la transmisia cu<br />
curele;<br />
- lanţurile sunt folosite la<br />
<strong>transmitere</strong>a <strong>de</strong> sarcini mari.<br />
- funcţionează fără şocuri şi fără<br />
zgomot; - nu are <strong>curs</strong>e moarte; -<br />
viteza elementului condus poate fi<br />
reglată uşor; - cuplarea şi<br />
<strong>de</strong>cuplarea se pot face uşor,<br />
- permit realizarea unui raport <strong>de</strong><br />
<strong>transmitere</strong> constant;<br />
- au randament ridicat, gabarit<br />
redus, durata <strong>de</strong> funcţionare mare;<br />
- direcţia <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> a mişcării<br />
poate fi orientată diferit, axele<br />
roţilor dinţate putând fi orientate<br />
oricum în plan şi în spaţiu.<br />
- au gabarit mare, în comparaţie cu transmisia<br />
cu roţi dinţate; - raportul <strong>de</strong> <strong>transmitere</strong> nu<br />
este constant; - datorită tensionării curelei,<br />
produc încărcări suplimentare în legare şi<br />
arbori;<br />
- pot provoca încărcări electrostatice.<br />
- precizie relativ scăzută;<br />
- uzură mare a cablului.<br />
- produc zgomot mare în funcţionare; -<br />
lanţurile sunt mai puţin elastice <strong>de</strong>cât curelele<br />
şi <strong>de</strong>ci transmisia este sensibilă la şocuri; -<br />
uzura este mare, în zonele <strong>de</strong> articulaţie ale<br />
zalelor<br />
- sunt necesare elemente suplimentare, pentru<br />
asigurarea unei forţe <strong>de</strong> apăsare între roţi;<br />
- introduc solicitări mari în arbori şi lagăre;<br />
- au uzură mare, gabarit şi greutate mare.<br />
- construcţia şi controlul roţilor dinţate<br />
necesită utilaje, scule şi instrumente speciale;<br />
- necesită grad <strong>de</strong> prelucrare ridicat - produc<br />
zgomot caracteristic, care creşte odată cu<br />
creşterea vitezei periferice a roţilor dinţate<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 85
Bibliografie<br />
1. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Organe <strong>de</strong> maşini şi mecanisme, Editura AII<br />
Educaţional, Bucureşti, 2002.<br />
2. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Asamblarea, întreţinerea şi repararea maşinilor<br />
ş\ instalaţiilor, Editura AII Educaţional, Bucureşti, 2002.<br />
3.Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Mecanică aplicată, Editura Cvasidocumentaţia<br />
PROSER&Printech, Bucureşti, 2005.<br />
4. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu Ioana, Elemente <strong>de</strong><br />
tehnologie mecanică, Editura Cvasidocumentaţia PROSER&Printech, Bucureşti, 2005.<br />
5. Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Solicitări şi măsurări tehnice, Editura AII<br />
Educaţional, Bucureşti, 2004.<br />
6. Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Asamblări şi transmisii mecanice, Editura<br />
Editura Cvasidocumentaţia PROSER&Printech, Bucureşti, 2007.<br />
7. Demian, T., Elemente constructive <strong>de</strong> mecanică fină, Editura Didactică şi Pedagogică<br />
Bucureşti, 1976.<br />
8. Demian, T., Elemente constructive <strong>de</strong> mecanică fină-proiectare, Editura Didactică şi<br />
Pedagogică, Bucureşti, 1974.<br />
9. Drăghici, I. şi col., Calculul şi construcţia cuplajelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.<br />
10. Enciclopedia tehnică ilustrată, traducere din limba germană, Bucureşti, Editura Teora, 1999.<br />
11. Gafiţanu, M. şi col., Organe <strong>de</strong> maşini, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.<br />
12. Gheorghe, Ion, Marinescu, Adrian, Tehnologia construcţiilor sudate, Institutul Politehnic<br />
Bucureşti, Catedra Tehnologia Construcţiei <strong>de</strong> Maşini, 1986.<br />
13. Grumăzescu, I. şi col, Mecanică fină, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959.<br />
14. Manea, Gh., Organe <strong>de</strong> maşini, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.<br />
15. Paizi, Gh., Stere, N., Lazăr, D., Organe <strong>de</strong> maşini şi mecanisme, Editura Didactică şi<br />
Pedagogică, Bucureşti, 1980.<br />
16. Rabinovici, I. şi col., Rulmenţi, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.<br />
17. Răducu, V, Răducu, N., îndrumător pentru ridicarea calificării lăcătuşilor <strong>de</strong> construcţii <strong>de</strong><br />
maşini, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.<br />
Curs <strong>de</strong> SISTEME DE TRANSMITERE A MIȘCĂRII Scanat <strong>de</strong> UNGUREANU MARIN 86