Curs SISTEME MECANICE - Modulul 5

situaţia în care apar solicitări la încovoiere. Cele mai utilizate fonte sunt: fonta maleabilă,
fonta cu grafit nodular şi fonta antifricţiune.
În general, oţelurile şi fontele sunt utilizate pentru:
• roţi dinţate greu solicitate;
• roţi care necesită rezistenţa la oboseală;
• roţi în cazul cărora baza danturii este solicitată la încovoieri ciclice;
• solicitări mari ale danturii la presiune de contact, asociată cu frecare mare de alunecare şi
rostogolire, în condiţii variabile.
Bronzurile sunt utilizate datorită uzurii relativ mici. Ele sunt folosite pentru
construcţia roţilor ce lucrează în special în mediu coroziv.
Alama este un material folosit pentru construcţia roţilor utilizate în domeniul
aparatelor de măsurat. Are avantajul unei prelucrări precise şi proprietăţi antimagnetice.
Domeniul de utilizare se reduce pentru roţi care lucrează la viteze şi sarcini mici.
Materialele plastice au următoarele avantaje:
• amortizează parţial vibraţiile;
• reduc zgomotul;
• compensează elastic erorile de danturare, datorită modulului de elasticitate relativ
redus. Ele prezintă următoarele dezavantaje:
• sunt sensibile la umiditate;
• nu pot fi utilizate peste anumite temperaturi-limită (100 °C la materialele stratificate şi
80 °C pentru poliamidă). Materialele nemetalice utilizate pentru construcţia roţilor dinţate
sunt: bachelita, textolitul, lignofolul, poliamidele şi policarbonaţii.
6.2. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL TRANSMISIILOR MECANICE ŞI AL
MECANISMELOR
Definiţie
Mecanismul este un sistem tehnic format din elemente cinematice legate între
ele prin cuple la care mişcarea imprimată unuia dintre elemente este transmisă
celorlalte elemente. Mişcarea realizată de mecanisme este bine determinată în toate
punctele lui.
Mecanismul are un element motor (conducător) sau mai multe elemente motoare,
care primesc mişcarea şi puterea pe care o transmit celorlalte elemente, denumite elemente
conduse, caracterizate prin mişcări bine determinate în raport cu un element fix (batiu,
şasiu). Funcţionarea mecanismului (transmisiei mecanice) se caracterizează prin
continuitatea şi periodicitatea mişcării.
În funcţie de felul mişcării de intrare şi al mişcării de ieşire ale mecanismelor,
acestea se împart în:
a) mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie continuă
(mecanisme şurub-piuliţă, mecanisme pinion-cremalieră);
b) mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie alternativă
(bielă-manivelă, mecanisme cu culise);
c) mecanisme de transformare a mişcării de rotaţie continuă în mişcare de rotaţie
intermitentă (cu clichet, cu cruce de Malta);
d) mecanisme diverse (cu came, patrulatere).
Cele mai utilizate transmisii mecanice şi mecanisme utilizate în transmiterea
mişcării sunt cuprinse în figura 6.9.
Curs SISTEME MECANICE scanat de Ungureanu Marin -47-