Curs SISTEME MECANICE - Modulul 5

Se numeşte flambaj trecerea unei piese din starea de echilibru stabil în cea de
echilibru instabil pentru o anumită valoare a sarcinilor aplicate. Un alt exemplu de flambaj
este cel al unui inel supus acţiunii unei forţe exterioare. Atât timp cât inelul, sub influenţa
presiunii exterioare, are forma circulară, spunem că se află în echilibru stabil. Dacă
presiunea aplicată creşte, el îşi va schimba forma, devenind eliptică, deci va trece într-un
echilibru instabil (Fig. 2.20).
Flambajul apare la un număr variat de piese întâlnite în practică:
- bare drepte subţiri solicitate la compresiune;
- bare drepte solicitate axial şi transversal;
- bare curbe solicitate la compresiune;
- bare drepte subţiri solicitate la încovoiere;
- profile subţiri solicitate la încovoiere şi răsucire;
- tuburi şi țevi cu pereţi subţiri solicitate prin forţe axiale.
Solicitări compuse
În realitate, solicitările simple sau pure sunt mai rar întâlnite. De regulă, un organ de
maşină (construcţie sau piesă componentă) este supus simultan la cel puţin două solicitări
simple.
Prezenţa simultană în secţiune a două sau a mai multe solicitări simple determină
apariţia solicitărilor compuse. Acestea pot fi:
• solicitări ce produc numai eforturi unitare axiale; este cazul în care asupra corpului
acţionează simultan forţe axiale şi momente încovoietoare.
• solicitări care produc în secţiune numai eforturi unitare tangenţiale; este cazul în care
asupra corpului acţionează forţe tăietoare şi momente de răsucire.
• solicitări care produc în secţiune atât eforturi unitare normale, cât şi eforturi unitare
tangenţiale; acestea sunt cazurile în care asupra corpului acţionează forţe axiale sau
momente încovoietoare şi forţe tăietoare sau momente de răsucire.
Solicitările descrise intră în categoria solicitărilor mecanice. Din cauza eforturilor
pe care le dezvoltă, în tehnică se mai iau în calcul şi alte tipuri de solicitări:
• solicitări electrice şi electrodinamice;
• solicitări termice.
2.3. CONSECINŢELE SOLICITĂRILOR
Definiţie
Solicitările produse de acţiunea forţelor exterioare asupra corpurilor duc la
apariţia unor modificări ale formei şi ale dimensiunilor acestora. Aceste modificări se
numesc deformaţii.
Deformaţiile depind de forma şi de dimensiunile corpurilor, precum şi de o serie de
caracteristici mecanice specifice fiecărui material în parte. Deformaţiile pot fi:
• elastice, care apar până la o anumită valoare limită a eforturilor unitare, numită „limită
de elasticitate", şi dispar odată cu dispariţia cauzei care le-a produs;
• plastice, care apar la eforturi mari şi nu dispar odată cu cauza care le-a produs. Starea de
deformaţie este caracterizată de următoarele mărimi:
• alungirea sau deformaţia specifică;
• deformaţia unghiulară;
• deplasarea.
Curs SISTEME MECANICE scanat de Ungureanu Marin -18-