Exercitiul spiritual part 1.pdf

Dacă citim însă istoria cortului, vedem că acesta era separat în trei părţi:
curtea exterioară, Locul Sfânt şi Sfânta Sfi ntele. În curtea exterioară se afl a
altarul. Dacă cineva voia să se apropie de Dumnezeu, trebuia să treacă pe
acolo. Omul păcătos nu se poate apropia de Dumnezeu, pentru că El este drept.
Nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu fără să moară. Astfel, Dumnezeu a
pregătit altarul de aramă, iar cei ce doreau să se apropie de El trebuiau să vină cu
o jertfă. Prin jertfă, erau acceptaţi de Dumnezeu. Păcatele lor trebuiau ispăşite,
şi dreptatea lui Dumnezeu trebuia satisfăcută. Ştim că altarul reprezintă crucea
Domnului Isus. Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii. Prin vărsarea sângelui Său, păcatele noastre sunt ridicate. Astăzi noi
suntem îmbrăcaţi cu Cristos, dreptatea noastră, şi prin El suntem îndreptăţiţi
înaintea lui Dumnezeu.
Apoi era Locul Sfânt, unde se afl au lampadarul de aur, masa de aur cu
pâinea pentru punerea înainte şi altarul de aur al tămâierii. Doar preoţii puteau
intra aici. Acest loc era puţin mai aproape de Sfânta Sfi ntelor, însă doar preoţii
aveau acces în el. De fi ecare dată când preotul voia să slujească aici, trebuia
să se spele pe mâini şi pe picioare în vasul de aramă, pentru că, în contact cu
lumea, devenea necurat. Nu doar păcătos, ci necurat. Nimeni nu poate sluji lui
Dumnezeu aşa. Deci trebuia să se spele pe mâini şi pe picioare pentru a intra în
Locul Sfânt, pentru a aprinde lampadarul de aur, pentru a pune pe masă pâinea
pentru punerea înainte şi pentru a arde tămâie pe altarul de aur. Ca preoţi,
doar ei erau capabili să slujească lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, noi nu suntem
doar credincioşi, ci şi preoţi - toţi credincioşii sunt preoţi. Preoţia universală a
credincioşilor este o învăţătură a Noului Testament. Cu alte cuvinte, nu suntem
doar salvaţi prin har, ci suntem şi chemaţi să-I slujim lui Dumnezeu. Fiecare
credincios trebuie să-I slujească lui Dumnezeu. Îi slujim Lui în casa Lui, în
Biserică. Şi slujim împreună ca preoţi.
Dar între Locul Sfânt şi Sfânta Sfi ntelor era o perdea despărţitoare, iar în
Sfânta Sfi ntelor se afl a chivotul legământului, unde era gloria lui Dumnezeu.
Aici nici chiar preoţii nu puteau intra, ci doar marele preot, o dată pe an,
cu sânge şi tămâie; intra dincolo de perdea pentru a face ispăşire înaintea
scaunului îndurării. Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul poporului Său,
vrea ca poporul Său să trăiască în prezenţa Sa, dar, din cauza stării noastre, noi
nu putem să avem acest privilegiu. În Evrei 9: 8, Duhul Sfânt arată că, pe vremea
Vechiului Testament, drumul spre Sfânta Sfi ntelor nu era încă deschis, ci exista
acea perdea despărţitoare. În Exod 26 vedem cum a fost făcută această perdea.
În versetul 31 scrie: „Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, de in
32