Exercitiul spiritual part 1.pdf

Evanghelia, mi-am dat trupul să fi e ars” – dar Domnul le va spune: „Nu vă
cunosc”. Ce trist este că în creştinismul de azi sinele este cel care e consacrat. Aţi
auzit despre Jessie Penn-Lewis. A fost foarte mult folosită de Dumnezeu. Ea s-a
dăruit în întregime lui Dumnezeu, a folosit tot ce a avut pentru El, dar, într-o
zi, în timp ce căuta cu sinceritate putere de sus ( pentru că, deşi era deja folosită
de Dumnezeu şi adusese pe mulţi la El, totuşi nu era mulţumită), Domnul a
întrebat-o: „Eşti consacrată?” „Da, sunt” a răspuns ea. Dar Domnul i-a spus:
„Sinele tău este consacrat. Eşti tot tu. Îţi foloseşti energia, înţelepciunea, voinţa;
tu Îmi slujeşti, pari să fi i consacrată, dar totul este sinele. Trebuie să mergi la
cruce. Dacă nu lucrează în tine crucea, nu există consacrare reală”. Jessie Penn-
Lewis s-a predat Domnului şi a fost foarte mult folosită de El.
Fraţi şi surori, este nevoie ca duhul să fi e separat de sufl et.
Acum vă vorbesc vouă, fraţi şi surori, care cunoaşteţi semnifi caţia consacrării.
Voi nu încercaţi să vă consacraţi din voi înşivă şi să-I slujiţi Domnului din voi
înşivă, nu faceţi ceva pentru Dumnezeu, ci înţelegeţi că adevărata consacrare
înseamnă ca Dumnezeu să poată face totul în voi. Când aţi fost mântuiţi, când
Domnul era dragostea voastră dintâi - vă aduceţi aminte de acele zile -, se părea
că eraţi complet predaţi Domnului şi complet ascultători, complet schimbaţi; nu
era nimic ce Domnul să vă ceară şi să nu Îi daţi. Deci aţi început să credeţi că
sunteţi schimbaţi. Dar treptat, când dragostea dintâi a început să se răcească, aţi
descoperit că vechile metode, vechiul fel de gândire a revenit. Aţi început să vă
întrebaţi dacă sunteţi cu adevărat mântuiţi. Dacă aţi fi mântuiţi, aţi fi schimbaţi,
însă acum se pare că schimbarea a fost doar temporară.
Atunci, sunteţi sau nu mântuiţi? Să vă explic. Cine locuieşte în duhul nostru?
Cristos. „Cristos în voi, nădejdea slavei.” Noi, care credem în Domnul Isus, Îl
avem pe Cristos şi pe Duhul Sfânt în duhul nostru. Dar cine locuieşte în sufl etul
nostru? Cristos? Nu încă, ci vechiul nostru eu. Pentru că atunci când ai fost
mântuit, acesta s-a întâmplat duh, nu în sufl et. Eul tău rămâne în continuare
viaţa sufl etului. Astfel începi să realizezi că eşti o persoană duală, pentru că
în tine sunt două vieţi. În duhul tău locuieşte Cristos, iar în sufl et trăieşte eul
tău. În dragostea dintâi, eul părea că s-a micşorat; totul era Cristos. Dar când
dragostea dintâi s-a răcit, eul a început să-şi ridice capul. Martin Luther a spus:
„Nu mă tem de papă sau de cardinalii din exteriorul meu, ci mă tem de papa
din mine”. De asemenea, tovarăşul lui, Philipp Melanchthon spunea: „Micul
Melanchthon nu se poate pune cu marele Adam din interior”. Începi să vezi că,
deşi eşti mântuit, vechile obiceiuri încep să domnească din nou. Vechea gândire,
vechea viaţă, vechile idei şi opinii încep să îţi conducă viaţa. Dar, în adâncul
16