20.07.2013 Views

Aproximarea functionalelor liniare

Aproximarea functionalelor liniare

Aproximarea functionalelor liniare

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Introducere<br />

Derivare numerică<br />

Integrare numerică<br />

Cuadraturi adaptive<br />

Cuadraturi . . .<br />

Cuadraturi . . .<br />

Formule . . .<br />

Home Page<br />

Title Page<br />

◭◭ ◮◮<br />

◭ ◮<br />

Page 48 of 58<br />

Go Back<br />

Full Screen<br />

Close<br />

Quit<br />

Condit¸ia din (b) impune k condit¸ii asupra nodurilor t1, t2, . . . , tn<br />

din (32). (Dacă k = 0, nu avem nici o restrict¸ie, deoarece a¸sa cum<br />

¸stim putem atinge gradul de exactitate d = n − 1). Într-adevăr<br />

un trebuie să fie ortogonale pe Pk−1 relativ la funct¸ia pondere w.<br />

Deoarece w(t) ≥ 0, avem în mod necesar k ≤ n. Altfel, un trebuie<br />

să fie ortogonal pe Pn, în particular pe el însu¸si, ceea ce este<br />

imposibil. Astfel k = n este optimal, obt¸inându-se o formulă de<br />

cuadratură cu gradul maxim de exactitate dmax = 2n − 1. Condit¸ia<br />

(b) impune ortogonalitatea lui un pe toate polinoamele de grad<br />

mai mic, adică un(·) = πn(·, w) este polinomul ortogonal în raport<br />

cu ponderea w.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!