aici - Liceul Tehnologic Holboca - uCoz

Povestea minereului de fier care ajunge o
frumoasă piesă, numai bună de folosit la o
mașină nouă
Trece o altă zi fără să fiu descoperită. Sunt o rocă ce are în componență minereu de
fier. Trăiesc într-o peșteră întunecată în care unii oameni sapă pentru a mă găsi și a mă
prelucra. De ani întregi tot ascult bătând ciocane și târnăcoape, dar, în zadar. Speranțele mele
de a fi găsită mor pe zi ce trece!
Dar, într-o zi, care părea la fel ca oricare alta, aud un zgomot foarte mare care se
apropia din ce în ce mai mult de mine. Deodată simt câteva lovituri puternice. După ce mi-am
revenit, m-am trezit într-un cărucior în care erau puse și alte surate de-ale mele. Văzându-le și
pe ele acolo, m-a cuprins o mare bucurie. Mi-m dat seama că sunt luată pentru a fi dusă la
prelucrare!
Am mers în acel cărucior mult timp. Parcă nu se mai termina drumul. Totul era străin.
Dar, deodată, văd că ies într-o lumină orbitoare. Era lumina soareleui, despre care am auzit
câte ceva, dar nu credeam a fi adevărat. Imediat văd că se apropie de mine un om care mă
urcă într-un tren, care avea o mulțime de vagoane. Am pornit la drum. Am trecut pe lângă
munți grandioși, care erau alcătuiți tot din frați și surori de-ale mele. În drumul nostru lung am
văzut foarte multe câmpii înflorite și fel de fel de oameni și animale despre care până atunci
doar auzisem, dar nu le văzusem.
12