VianuFP, 263p..pdf - Adevarul.ro

79
zicii sau stiintei, etc. Din aceasta pricind putem vorbi
de o continuitate in desvoltarea gandirii filosofilor sistematici,
nu insa si despre aceea a cugetarii poetilor.
Sa adaugam, impreuna cu Ermatinger, ca ideile poetilor
trebuesc refacute nu numai din reflectiile lor exprese,
dar si din simbolurile lor si ca este nespus de
greu a traduce continutul spiritual al acestora !rite()
limpede si categorica formulare abstractd. Pentru
toate aceste motive, Ermatinger socoteste ca metoda
care consta in a considera operele poetilor in crcelasi
fel ca pe sistemele filosofilor este in cea mai mare
parte inaplicabila. Gandirea poetilor nu poate fi extrasa
cu o desavarsita claritate conceptuala din simbolurile
lor si nici nu poate fi intelecrsä din situarea
"lor dialectica fata de inaintasi, cu cari nu-i uneste
vreo legatura de desvoltare continua. Dar metoda a-.
ceastct, in care se perpetueaza conceptia romantica
despre prezenta ideii in poesie, nu este aplicabila de
fcrpt deceit pentru cazurile spetei ei filosofic-didactice
sau simbolice. Acolo inset unde avem de-a face cu
compozitii care nu manifesta prezenta niciunei idei,
desi ele contin intuitii spirituale dintre cele mai inane.,
metoda amintita nu are nicio posibilitate de aplicctre.
Putem vorbi, in adevar, despre o filosofie a lui Goethe
si Schiller, a lui Vigny sau Eminescu, nu inset si despre
una a lui Villon, Heine sau Verlaine. Interpretarea filosofica
a acestora din urma este totusi posibila, desi
ea nu poate fi altceva decat o transpunere a lor in regimul
inteligentii si, in chipul acesta, un mijloc de a
ni-i apropia si pe cale intelectuala.
Trebue apreciat deci ca un castig al cercetarii mai
noui, metoda care nu cauta in poesie idei, ci experielite
metafizice, moduri de aprehendare ale absolutului
devenite manifeste in caracterul artistic al operiir
de pilda in amanuntele organizarii ei formate. In chipub
acesta, un elev al lui Dilthey, H. Nohl, a aratat cum