VianuFP, 263p..pdf - Adevarul.ro

260
si perfect. $i este poate sarcina cea mai de searna a
criticului, adica a celui mai delicat dintre contemplatorii
de arta sa cuprinda aceste divergente dintre modelul
Imanent si realizarea lui, lamurind in unele opere
ceea ce ele ar fi trebuit sa fie. Uneori Irma nici
simplii amatori, nici criticii n'au ocazicr sa constate aceste
abateri, opera de arta patrunzand In sufletul lor
cu sentimentul unei stringente absolute, a unei coerente
inalterabile. In fata unor astfel de alcatuiri simtim la-
' murit cal geniul artistic a atins treptele lui cele mai innalte.
$i astfel de alcatuiri pot fi nu numcd acele care
cru forma Inchisa a cosomsului in imaginea newtonianleibnizeana,
dar si operele cu forma deschisa. Astfel,
variind formula repetata de cateva ori in istoria esteticei,
putem vorbi mai potrivit decat despre caracterul
cosmic al operii de arta, despre caracterul ei de cosmicitate,
adica de insusirea ei de a reprezenta un sistem
necesar in ansamblul lui si in fiecare din partile
care 11 compun.
Desvoltanile de pana acum ne permit sa situam arta
in mijlocul lumii, In acord cu concluziile cele mai plausibile
ale stiintei si ale filosofiei. Pentru conceptia
micitate, adica de Insusirea ei de a reprezenta un sistemele
labile tind sa fie lnlocuite prin sisteme stabile.
Unui astfel de sistem ii dam numele de armonie. Procesele
lumii nu se desvalta Insa pornind din acelasi
moment si cu acelasi ritm In toate planurile. In materia
cosmica el pare a fi mai vechiu si pare a se fi oraan5zat
In sisteme mai stabile. Astfel, desi nu putem
spune si nici nu este posibil ca procesul cosmic sa fi
incetat st, ca stabilitatea rezultatelor lui sa fie absoluta,
totusi armonia mecanica a universului este una
din cele care pot comunica spiritului ideia de armonie.
Al clailea produs armonios al lumii este arta. Cum
sistemul cosmic era relativ stabilizat In mornentul In