Davila DTZ vol.1, 242p..pdf

t? 

3° 

a 

-.'rr7-77.- 

AL. AVILA 

0 P C Re COM PLET 

NN DRUM. 

31heloK 

VOL ION-031,4 I 

1.111mmertitillwINNevansim 

\Jr-7

ALEXANDRU DAVILA 

DIN TORSUL 

Z1LELOR 

VOLUMUL I 

EDITURA OLTENIA" 

BUCURE $ TI 

STRADA IMPERIALA No. 1

PRECUVANTARE 

Aproape tot cuprinsul acestor trei volume 

a lost publicat in reviste si ziare. Innainte, insa, 

de a '1 publica in volume, autorul l'a corectat, 

lungit, prescurtat, retusat". 

Tinandu-se de cunoscutele poveti, ale lui Boileau, 

Vingt lois sur le métier remettez votre 

ouvrage, Polissez-le sans cesse et le repolissez", 

autorul a lustruit, pe cat i-a lost 

cu putinta, textele scrise altadata i El nu afirma, 

insa, c textul acesta ar fi cel din urma. 

Editura ,OLTEN1A"

AL. DAVILA 

NOTITE BIOGRAFICE 

Al. Davila e ndscut la 12 Februarie 1862. Tata.] sau era generalul 

doctor C. Davila, iar muma-sa, Ana, era nascutà Racovitä-Golescu, 

coboratoare directd, prin tatä, din Vodà Mihail Racovitä, care a 

domnit 17 ani in Wile românesti. 

Copilul, crescut de mumA-sa in evlavia neamului rominesc, invatá 

carte, mai intai, la scoala comunald din Golesti, instalatd intr'un 

pavilion al curtii boierilor Golesteni.

In timpul iernei, viitorul autor al lui Vlaicu Vocla", imbracat 

mocaneste, urma clasele $colii luterane, unde mergea &Mare : astfel 

se nascu in Davila gustul de sport, care niciodata nu 1-a parasit. 

Dela 1871 la 1874, balatul fu incredintat lui V. A. Ureche, care 

deschisese un institut roman ; iar dupa acesti patru ani, tanarul fu 

trimis la Paris, la Liceul St. Louis, unde fu coleg cu Jacques 

Féraudy si cu Georges Feydeau. 

Bacalaureat in litere in 1879, Al. Davila se imprieteni la Paris 

cu Take lonescu, Mortun, Caligari, Xenopol, Filipescu. Citea cu nesat 

pe vremea aceea Letopisetile" lui M. Cogalniceanu. 

In 1881 fu numit atasat la ministerul de externe din Bucuresti ; 

in anul urmator, in aceiasi calitate, la Roma, si dupa alt an, la 

Bruxelles. 

In 1884, murind tatal sat', Davila parasi cariera diplomatica si 

incepu sa colaboreze la Epoca" si L'Indépendance Roumaine". 

Fu numit, in urma, inspector de politie, apoi administrator al arondismentului 

Macin. 

Demisionar dupa un an, Davila se claidu, in sfarsit, literilor, pe 

care nu le parásise niciodata, si studiului Istoriei romanesti, care il 

pasiona. lea' de unde s'a infiripat Vlaicu-Voda". Strabunele case 

dela Golesti ofereau sufletului sau hartuit, linistea de care avea nevoie 

duhul poetic. 

In iarna 1901-2, Vlaicu Vocla." fu prezentat directiei teatrului 

National si primit imediat ; iar, la 12 Februarie 1902, fu jucat pentru 

prima card; autorul implinea, in aceiasi zi, 40 de ani. 

Doi ani raai tarziu, Davila compuse o pantorniná : Domnita din 

vis", jucata in gradina palatului Cotroceni, cu M. S. Regina Maria, 

in rolul principal. 

In 1905, Davila fusese chemat la directia teatrului National, uncle 

ramase /Jana in 1908, cand desarcinatul director forma faimoasa.. 

Compania dramatica Davila", prima incercare de acest soi facuta 

in Romania. Compania se disolva in 1911, cand Davila fu chemat, 

a doua oar& la directia teatrului, unde ramase pana in 1913. 

Din acest an Davila puse de gand sa publice intr'o biblioteca 

populara capod'operile literaturii romanesti, dar evenimentele rasturnara 

pasnicul proect ; in 1914, isbucni rázboiul mondial, iar in 

1915 Davila cadea victima unei incercari de asasinat. 

Scapat cu viata, ramanand infirm si aproape paralizat, Davila duce 

un trai de intelept ; aceiasi dragoste pentru literile si cultura veche 

româneasca, din care a isvorat admirabilul Vlaicu Vocla", il preocupa 

i'i lumineaza zilele. 

(Din Programul Teatrului National).

BASMUL 

CLI DOMNITA DIN VIS 

-1- 

PantominA balet*) in trei tablouri 

fluzica adaptat5 de H. DIN1CLI dup5 Wagner, 

Rubinstein, Rossini, Flechtenmacher i Kucik 

.414. 

1 Aceasta pantomina-balet a fost jucata o singura data, in Mai 

1904, in gradina Palatului Cotroceni, pe a carui alee putea galopa 

alaiul Don-until din vis sau vanatoarea lui Dundre-Impdrat. Spectacolul 

s'ar putei monta §i juca la Arenele Romane din Parcul Carol.

LC_ _ 11MM..Arra 

A. S. R. Principesa mostenitoare Maria (actuala M. S. Regina 

Maria) in unul din costumele rolului SALL

Domnita din vis

PERSOANELE: 

Mimii 

DOMNITA DIN VIS A. S. R. Principesa Maria 

FAT FRUMOS D-ra Sybyl Youell 

MUMA PADUREI D-na Aristia Dissescu 

ZANA ZANELOR D-na Alina Costinescu 

NEGURA IMPARAT, tatal Domnitei, D-1 I. A. Lalzovary 

DUNARE IMPARAT, tatal lui Fat fumos D-1 G. A. Robescu 

BEADEFOC, sluga lui Negura impdrat D-1 Aurel Orescu 

BEASADEA, sluga lui Dunare impdrat D-1 A. Davila 

B ALET 

Eirmasele Domnitel din vis : 

D-nele M. Diamantescu, Iza Poenaru, G. Barozzi, los. Gicd, 

M. Durma, Did. Tlitiirwm, M. Balas ; D-rele M. Rada, Maud 

Crawford, Gucu, Sylvia Lakenzan, M. Vladoianu, Marg. Zosinza, 

H. Ajdukiewicz, Lola Vladoianu, El. Odobescu. 

telele, Fldcdraiele, Florille : 

D-nele C. Iliescu, Nath. Iliescu, M. Nicoleanu ; D-rele 011y 

Marian, Z. Catargi, M. Moroianu, Ana Miirculescu, Alisa Ghica 

Cora Economu, Val. Petrescu, Zoe Petrescu, El. Ciipitanovici.

8 Din Torsul Zilelor. Vol. I 

Pricolicii, Gandaceii : 

D-rele : Ana Filitis, Maria Filitis, Any. Filitis, Liliana Holban, 

Fang Boxhall, Zizi Lambrbzo, M. Valswnaky, Dudu Mincu, 

Mar. Mincu, D-1 Eddy Boxhall. 

Urma§ii lui Fdt-Frurnos : 

D-nii Em. Butculescu, D. A. Ghica, D. Diwnantescu, G. G. 

Manu, I. Nicoleanu, I. Moescu, C. Atanasescu, Al. Gorski, Chr. 

Orescu, Al. Tell. 

Figuralid.

INTAIUL TABLOU 

(0 padure in impargia lui Dunäre Imp 1rat. Amurge4te.) 

SCENA I 

A fost odata ca nici odata, daca n'ar fi nici ca s'ar 

povesti, un imparat mare 0 viteaz, ce coborise Duna.rea 

dealungul ei, dela obar§iä pada la cele trei guri. 

El umpluse o jumatate de veac cu ispravile sale, a§a 

cá norodul, ne mai zicandu-i pe nume, il poreclise 

Dunäre Imparat. $i atat de mare 0 de viteaz era, de 

i se dusese pomina peste lumea intreaga 0 de se intreceau 

imparatii, care de care sa se aiba mai bine cu 

el. Iar el, ne &Vaud vrajma§i pe pamânt, i§i da de lucru 

vitejiei cu biruirea zmeilor 0 nimicirea fiarelor. 

$i toate i s'ar fi ales spre bine imparatului, 0 dupa 

pofta inimii, daca 0-ar fi putut hotari unicelul dela 

vreme de bätranete, pe Fat Frumos, sa-§i ia o sotia 

din cate Domnite i s'au fost scoase in cafe ; ca pacat 

era sa se starpeascal vechia 0 mandra hii vita. Dar 

Fat Frumos pe toate le trecea cu vederea ; par'ca 

dansele n'ar fi fost nici domnite, nici tinere, nici frumoase 

; vezi ca cea ursita nu i se aratase inca 0 ca 

Zana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, il ferea sa-i 

ramaie ochii la alta ; cad vai de omul care sufletul 

§i-1 darue§te alteia cleat celei ursite. 

Pe un amurg duios de var.& pasarile dintr'o poiana 

gale§a, deschisä din intunericul codrului ca o ferestruie

10 Din Torsul Zile lor. Vol. I 

cAtre Cer, furA martore la o minune mare ; mai intai 

se auzira, in departare, chemAri de corn, lAtrat de 

haità ; zgomotul se apropia, 0 o ceatä de mandri vanatori 

naval in poianA; era Dunäre Imparat cu frunta§ii 

curtii sale, toti carasi pe armAsari biruitori in intrecerile 

dela San Toader, 0 cu cei mai isteti halt* 

din imparAti5., stalpanind cu greu o pardalnica de haita 

ce se sbuciuma in toate pArtile. Iar mai la coada.", sufland 

din greu, hop 0 Beasadea, sluga credincioasbi 

dar nairAva§5., cocotat pe un magaru§ ce abia se mai 

vedea sub un munte de merinde 0 de plo§ti. Haita, 

pe semne, pierduse urma. Dar haita§ii ii deterä repede 

de rost, puseral cainii pe olm 0 vanAtoarea purcese 

inainte, sunand din cornuri, asmutand din glasuri, trosnind 

din bice. Zgomotul se departa, se pierdii cu incetul 

0 lini§tea obi§nuitä se a§ternu iarA0 pe gale§a. 

poianA. 

SCENA II 

Pe sub bolta frunzi§ului, pasarile prind iarà§i glas 

.. . 

0 0 povestesc cu deamainuntul ce le-a fost dat sä vadä 

fidcare pe rAmurica sa; dar, codrul intunecandu-se, 

chiar ciripiturile se räresc; limbutele i§i mai dau odat5. 

bunA seara, apoi totul tace 0 crangul adoarme bini- 

§Or. 

WA, in* cà se ive§te, prin tufi§uri, o vedeniä luminoasà, 

pà§ind atat de u§or incat minte cfliar florile 

calcate, leganandu-se a§à de madios. de-ai zice cal e o 

negura ce plute§te pe poianA : e Falt-Frumos, unicelul lui 

DunAre ImpArat. 

Peri§orul lui 

Spicul graului ; 

Ochi§orii lui, 

Mura campului.

Basmul cu Domnita din vis 11 

Cu jungherul rotilat pe coapsa, cu cornul de zimbru 

pe §old, cu tara§ul ferecat in mana, el purcede alene 

prin crangul prieten, caci nu'i arde de vanatoare, de 

care s'a raslatit pe nesimtite, ci de focul tineretelor Ii 

arde. Furat de blandetea serii, de ochiul Cerului, de 

boarea florilor, el Ii leapäda tarapl, se reazämä de o 

tulping, duce la gura o foaie de mesteacan i doine§te, 

doine§te de frearnata codrul, de se trezesc pa- 

sarile qi de ti se rupe inima. 

SCENA III 

Bine nu mocne§te rasunetul doinei i iata ca iese 

din desi§ o baba batrana ca intunericul. E Muma padurii, 

stapana Ielelor i du§mana flacailor. 

Se poveste§te ca, de mult, pe cand era tanara §i 

frumoasä, multi fläcai au pierit de dorul ei, iar ca, 

dan§ii, nu i s'au rourat vreodata genele... nici de 

dragoste, nici de mild; cal, de aceia, blestemata a fost 

sa nu iubeascal pana ce nu va imbatrani ; iar, de la 

vreme de batranete, sä iubeasca Fara nadejde i fara 

de sfar§it; chinul ei sa'§i afle, insa, cap, in clipa cand 

un Fat-Frumos o va saruta. din toata inima. Si iaca 

de ce Muma Padurii urmare§te pe Fat-Frumos 

roaga, de cite on ii prinde prin codru, sa o salrute, 

fià numai o data. 

In acest amurg duios de \Tara, Muma Padurii, auzind 

doina lui Fat-Frumos, Ii inchipui ca dacal poclidea 

atata dor 0 jale, mai priimitor o sa fia flacaul de prinosul 

ei de dragoste 0 se grabi sa aduca. Dar tocmai 

din potriva ieI socoteala: caci cu cat mai dornic 

de iubire era sufletul flacaului, cu atat mai uracioasi 

§i mai vrednica de scarba i se pareà cererea babii. 

Ii rase de ea, o batjocori, o lua la goana. Dace: vazii 

§i vazii Muma Padurii ca de la Fat-Frumos nu'§i va


capata leacul, isi &Air drumul necazului sil lovi pe 

baiat cu farmece de somn. Fat-Frumos, biruit, cazir 

pe iarba pajistii. Iar Murna Padurii chiema Ielele si le 

porunci sal näuciasca. 

SCENA IV 

Pasarile, trezite de doina lui Fat-Frumos, se pitulau 

acir de groaza si cele mai limbute chiar taceau mak, 

incremenite de privelistea din poiang. Chiar de ingrozit 

si de incremenit era asa ceva ; cum cobeau 

lelele si cum se clatinau si cum se napustiau asupra 

bietului flacau; si cum vartejul, starnit de hora kr, 

incovoia copacii si smulgea din radacini buruienile. 

SCENA V 

Dar uite ca., deodata, hora se opreste, ca traznita. 

Ielele, la randul kr, sunt cuprinse de spaima si incremenesc; 

ca si cum o putere mai mare le-ar tine 

piept; ele nu se mai pot apropia de Fat-Frumos, ba 

chiar se departeaza de el, ca luate la goana; vezi cg, 

dintr'un ulm urias, a iesit Zama Zanelor, puterea puterilor, 

ocrotitoarea din leagan a lui Fat-Frumos; &Ansa 

intinde, asupra lui, marama mantuitoare si, imprejuru'i 

cu toiagul, trage cercul cel zdrobitor de vraji. Zadarnic 

asmute Muma Padurii Ielele; ele sunt toate rasbite 

de puterea Zanei Zanelor si se imprastiä, fugind 

in adancimea codrilor. 

SCENA VI 

Biruitoare de descantecele rele, Zana Zanelor se indura 

sa arate odreslei imparatesti mireasa cea de Cer 

ursita. Pe ochin inchisi il atinge cu floarea de sulfina

Basmul cu Domnita din vis 13 

chiemgtoare de visuri i, deodatg, i se aratg in somn 

lui Fat-Frumos, intr'o targ nestuitg si nemai pomenitg, 

un minunat alai de fecioare, care de care mai frumoase 

si mai nurlii ; i un imparat maret, ducând, de mâna, 

o domnitä cu pgrul cu totul si cu totul de aur, cu 

ochii ca slava Cerului, inaltg i mIgdioasa ca vreaja 

de crin, pgsind molatic si hganat pe pajistea inflorita, 

asà cum purcede negura albei and o mangaie boarea 

zorilor i o sgrutg Craiul Soare. 

Dar visul se slarsecte. ana anelor reintrg in ulmul 

urias, iar Fgt-Frumos se decteapta, cu inima robitg 

de Domnita din vis. El se jurg, pe razele lunii 

cari se strecoara prin bolta frunzisului, cg aceasta ii 

va fi sotia, caci acesteia sufletul 'si 

'1-a inchinat. 

SCENA VII 

In depgrtare, insg, se aude vângtoarea. Fat-Frumos 

duce la gura cornul sgu de zimbru si sung puternic. 

La aceasta chiemare, alte cornuri rgspund, din ce mai 

aproape; Dungre Impgrat soseste cu toti urmasii sai, 

si intreabd ce s'a intamplat. Fat Frumos ii povesteste 

visul c juramântul ce a facut i il roaga sa-i dea voie 

sg meargg sa afle si sg dolAndeasca, peste noug tari 

si noua mari, pe Domnita din Vis, fata lui Negura- 

Impgrat, craiul Tgrâmului-de-sus. Dungre Impgrat 

voiea cerutg i orânduieste ca boierii de frunte ai 

Tgrii, cei mai frumosi si mai viteji, sa intovaraseasca 

pe Fgt-Frumos in lunga'i calatoria spre miazg noapte 

si sg ducä viitoarei nurori si viitorului cuscru daruri bogate, 

steme, colare, inele, bratari i cingatori. Iarg Beasadea, 

sluga credincioasa dar nargvasa, nu va ramâne 

de caruta, ci va porni si el cu Fgt-Frumos ca sg'i 

si sal 

ducà de grijg pazeascd somnul. 

Astfel, toate puse la cale, Fdt-Frumos isi incaleca 

nazdravanul si vanatoarea ia drumul spre curtea Impargteascg, 

in sunetul de surle si de trimbite. 

da

AL DOILEA TABLOU 

GrAdina curtii lui Negru-Imparat. In fund, un portic de. unde 

se cobor, in dreapta si in stanga, dimburi de brazdA. 

SCENA I 

Din tam lui Negura Impairat au plecat toti barbakii 

de s'au dus sa cucereasca lumea. N'au mai ramas la 

curtea lui de cat el (caci prea era batran ca sal se 

mai rasboiasca) 0 Beadefoc, sluga lui credincioasa 

dar nardva§a. 

Au mai ramas, insa, pe langa Domnita, fiica-sa, 

fruntea fecioarelor boiere0i din tarä, care de care 

mai frumoase 0 mai nurlii. Ele il tin de urat imparatului 

0, ca de petrecania, se prind a juca cafe jocuri 

toate, unele saltarete ca sburatul fluturelui, allele line 

ca leganatul trestiii. Iar pe cand ele joaca, Negura- 

Imparat porunce0e sa i se aduca potirul cel mare, 

plin. Beadefoc alearga sal savar0asca porunca. 

SCENA II 

Dar Muma Pädurii i0 urmare0e räzbunarea. Apropiindu-se, 

tiptil, ea arunca peste cei de fata farmec 

de somn biruitor. Incetul cu incetul, qirurile razbite 

de somn, se a0ern pe iarba, pale, pale: batranul imparat 

i0 reazima barbia de piept 0 o liniqte de moarte 

cuprinde paji0ea unde, cu o clipa mai inainte, fluturau 

dantuitoarele mladioase.

16 Basmul cu Domnita din vis 

SCENA lET 

Beadefoc, insä, care n'a fost prins in vräjile Mumei 

Padurii, 

sose0e cu potirul cel mare, plin. Minunat, mai 

intai, apoi, pricepand ca ceeace vede nu e somn firesc, 

incepe a se vaita 0 a plange amarnic. Gatlejul 

uscandu-i-s a de atatea vaicareala, el mai trage 

cate-o du§ca din potir (nu de alta, dar ca sh-0 dreaga 

glasul) i iara0 se pune pe plans i pe vaitat. De 

geaba surle i trambite sunä in afara: jalea ii stapane0e 

firea de balalau; aà ca, in loc sal se repeada 0 el 

sa ca§te gura la ce s'o fi petrecand la portile palatului, 

el o tine struna cu plansul I cu dresul glasului. 

SCENA IV 

Dar iata Ca se ive0e Beasadea, care a sosit cu tot 

alaiul lui Fat-Frumos la curtea lui Negura-Imparat, in 

sunete de surle 0 de trâmbite. Afland palatul gol, 

el s'a coborat in grading. Uimit de ce vede, ii cere 

lamuriri lui Beadefoc. Acesta ii poveste0e pacostea ce 

Ii lovise stapanii. Durerea lui Beadefoc ii cuprinde 

bunatatea de suflet a lui Beasadea; i iaca tel de currnei 

pentru ca slugile (credincioase dar näravase) sa se imprietineasca. 

Fara mai lunga vorba, ei se aseaza unul 

langa altul i Ii tin isonul, atat la vaitat cat si la dresul 

glasului. 

SCENA V 

Atra0 de atata galagia, sosesc, la randul lor, in gradina, 

Fat-Frumos i urma0i sai. Daca Ii da seama 

de nenorocirea care il izbe0e, Fat-Frumos, chiama 

Zana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, i o roagh 

sa le dea din nou viata celor adormiti. Dar Tana Zanelor

Din Torsul Zilelor. Vol.. I 17 

raspunde c'a ii e afard din putere, si ca.', singura. Muma 

Pädurii poate deslega ce a legat. Muma Padurii, rugath 

la randul, isi spune pretul si anume ea' : Indatei 

ce Feit-Frumos va veded pe Domnita cu ochii falgerand 

si cu buzele zámbind, atata numai ti va fi iertat 

sal' i seirute mána odatd. Apoi, pentru totdeauna, sci'si 

pdreiseascd inireasa si Mumii Pcidurii rob pe yea sei 

i se dea. Va'z'and ca nimic alt nu va dobAndi, Fat- 

Frumos se invoieste si jura ea' se va tine de tocmeala.. 

Indatä Muma Pddurii face un semn care desleata 

farmecul si, incetul cu incetill, viata se intoarce in 

fiintele vralite. 

SCENA VI 

Trezindu-se din somn Domnita din Vis si AT'azand 

pe Fat-Frumos in fata ei, cum il vede cum il iubeste. 

Indatä, merge de il ia de mân'ai si il duce la Negurd 

Imparat. Fat-Frumos ii spune cine e, de cat ile departe 

vine ca s'a''si afle ursita, si cere pe Domnita de sotia. 

Impäratul, bucuros, 'i-o &à, si porunceste sä se urmeze 

dantul. Tovaräsii lui Fdt-Frumos, prinzandu-se cu tovargsele 

Domnitei, joaca impreunà ate jocuri toate, 

unele sallarete ca sburatul fluturelui, altele line ca 

leganatul trestiii. Iar, la sfarsitul jocului, toti, &And 

in genunchi, fidcare la dantuitoarea sa, le shruta" mâna. 

Asa face si FIt-Frumos. 

SCENA VII 

Dar bine nu sarseste Maul, când iatä vine Muma 

Pädurii sä-i aminteasca tocmeala. FM-Frumos, cu 

inima indurerath, porneste dupa ea. Dar Domnita il 

refine. Sovaind intra datorig si iubire, neputând sà 

indure lacrimile Domnitei, Fat-Frumos isi uita jurdmântul 

si-si ia vorba inapoi. Turbata de mânie, Muma 

Padurii chiama Furtuna in ajutor. 

2


SCENA VIII 

Deodata, soarele se stinge, lumina zilei se intuneca 

un vartej umple vazduhul i ciocne§te Cerul cu pamantul 

; toti fug in toate partite ; iar Fat-frumos §i 

Domnita, imbratipti i sprijiniti de slugile lor credincioase 

dar närava§e, se lupta din rasputeri cu furtuna 

care-i soarbe ca sa-i duca pe alt taram, Pe taramul 

acesta, nu se mai vede nimic decal fulgerile din ce in 

ce mai rare, nu se mai aude nimic decal mugetul vijeliii, 

tunetele departandu-se in intuneric.

AL TREILEA TABLOU 

E padurea fermecata, unde nu patrunde nici suflet de boare, 

nici raza de soare ; uncle vesnic intunericul si tacerea domnesc ; 

uncle urmele se sterg, si de uncle om de om n'a mai iesit.... daca 

blestemat a fost sa intre in ea. 

SCENA I 

Din porunca Mumei Padurii, Furtuna ad aruncase 

-cei patru nenorociti, smul§i de pe tärâmul celdlalt, Celor 

patru le sunt fetele 011ie de neodihnä §i hainele 

sf4iate de spini, par'd de veacuri ei ar fi pribegit 

prin padurea fára. lumina, 0. fgra". sfarOt. Sarbezi 0 

ofiliti, Fat-frumos qi Domnita se intind pe niuKhiul 

jilav, hotäriti sá nu se mai lupte cu soarta, Slugile 

(credincioase dar naralv4e) nu se dau insd biruite, ci, 

lasand copiii sä se odihneasca, ele se chibzuiesc cum 

si facä sa-i scape din aceastä ocnd. 

SCENA II 

Muma Pädurii nu e Inca induplecatai de ata.ta chin 

§i durere, 0 sa le ia copiilor 0 sprijinul lor din urmh : 

slugile. 

Pentru aceasta, pe &And ele se chibzuesc, iata se 

aratá o fliicaraie albastral, ca de licurici, care saltà, se 

coboarai in iarbai, aleargai de id colo, de colo mai colea, 

de colea. aiurea 0 de aiurea nicaleri. Dar WS. alta §i


Inca una, si Inca douk si Inca multe. Beasadea si 

Beadefoc le urmaresc, dau sá le prindd, ca mare dor 

le e de foc si de lumina' : dar flacaraiele yin si se duc, 

s'aprind si se sting, si sunt si nu mai sunt. Bietele 

slugi, uluite, se iau dupa ele si se afunda in codrul 

intunecos, Asa, ii pierd de urma inselate de flacäraiele 

vralite. 

SCENA 

Au ramas singuri copiii, adormiti. Deodata se audeun 

tropot puternic, urlete ca de lupi, clantanit de mäsele. 

Fat-Frumos se trezeste, se vede numai cu Domnita, se 

mirk Dar urletele se apropia. Alegand de jos o sburatura 

sdravana, dansul va veghea pe somnul miresei sale 

si o va apara de flare. Intr'adevar, iata-le cá vin printre 

copaci: sunt pricolicii Zarind copiii, li se napustesc 

asupra. Dar viteazul flacau se repede, vartej, in ei, 

croind cu sburatura, CrUC3 i curmezis. Parch' atata 

asteptau pricolicii: fara zabava, ei se prind in hora 

imprejurul lui, II despart de Domnita, lasata singurk si 

manandul, cand in dreapta, cand in stanga (ca i cand 

s'ar feri de sburatura lui) 11 trag la desi§ unde sa'si 

piarda si el urma. 

SCENA IV 

Domnita, insa, dormea, in nestire, somnul lin al tineretii. 

Acum i-a venit apa la moara Mumei Padurii: 

&Ansa se apropik incet, trezeste copila, ii dovedeste ca 

a sosit ceasul sà aleaga: sau sd'i 

dea ei pe Fdt-Frumos, 

sau, cumplit de-acum Inainte, ft va fi chinul. Domnita 

nu sta la indoiala: mai bine orce chin decat sa se lase 

III

Din Torsul Zilelor. Vol. I 21 

de Falt-Frumos. Atunci, Muma Padurii ii spune cä indaratnicia 

ei nu numai pentru ea va fi izvor de dureri 

dar si pentru altii; si'i arata slugile credincioase, istovite 

de oboseala, cutreerand codrul, momite de fläcárai; ele 

nici-odata nu vor mai afla nici pace, nici odihna, 

dad. &Ansa nu se va läsa de Fait-Frumos. Plange Domnita 

de mila lor, se roaga sal erte ca nimic nu au pacatuit. 

Dar, nedobandind nimic, ii lasä in voia Domnului, cad 

de Fat-Frumos nu poate si nu poate sà se lepede. 

Daca vede Muma Padurii ca nici asa n'a izbutit, ii 

arata pe insus Fat-Frumos adus inapoi de hora pricolicilor 

si cu greu aparandu-se de coltii bor. 0 vorbe I, 0 

il vor rapune; o vorbd, 0 va tea Plange Domnita, se 

boceste, se roaga. Dar nici acii nedobandind nimic, face 

o cruce, rupe cercul urlator al pricolicilor si se alipeste 

de Fat-Frumos: dacei de moarte e osemda lut, apoi 

inpreunati sei moard. 

De atata dragoste, de atata statornicia, se muaie 

sufletul Mumei Padurii : un semn, 0 pricolicii se 

fac nevazuti. Ii bate inima batranei vralitoare ; vremea 

de pe &and era si dansa tanara ii trece pe dinaintea 

ochilor; o lacrima de induiosare ii roureaza 

ploapele, arse, atata amar de vreme, de arsita urii. 

Aceasta lacrima e vazuta de Cel de Sus si 'curmeaza 

blestemul care a lovit codrul cu tacere si intuneric. 

Alba pläpanda strabate bolta frunzisiului des; zorile 

reinvierii se arata, conabii ; la inceput, profirii ; si inflacarate, 

mai apoi; ca o licarire de aur, la urma. Viata 

patrunde crangul; tufisurile se inveselesc; florile zambesc; 

pasarile chiar, cari, daca erau parca nu erau, prind a 

foi, a ciripi, a canta iaralsi; prin desis, misting viatati: 

gandacei, fluturi, bondari si carabusi. Asemenea pHveliste 

ar muia sufletele si a muiat sufletul Mumei 

Padurii, Dintr'un imbold doveditor, ea pune una intr'alta 

manile copiilor si, cerandu-le iertare de cat ram le-a 

pricinuit, ii preface, din serbezi si zdrenterosi cum sunt,

22 

Basmul cu Domnita din vis 

in rumeni si impodobiti cum erau. Dar sa vedeti domniilevoastre 

ce minune s'a iscat din Eceasta fapta buna; 

minunea fu ca Fat-Frumos care, nici pe pretul vietfi, 

nici pe al fericirii, nu daduse sarutatul Mumei Padurii, 

il dadii acü pe de geaba si din toata inima, ca prea 

si-o 

simtea plina de bucuria si de iubire. 

Iar, daca se facii minunea aceasta, apoi alta si mai 

neasteptata se intampla: sasutul lui Fat-Frumos fu de 

descantec unui blestem stravechiu, de din vremea de 

tinerete a Mumei Padurii : el puse capat chinului ce 

de mult o muncea : abia sarutati de Fat Frumos, intr'o 

clipa se schimba la fatal, se schimba la port: in locul 

babei, räutacioase si garbovite, se aratä o zana. tanara, 

Malta' , mladioasa, cu parul negru ca pana corbului, cu 

ochii scanteetori ca luceafarul dimineii i inväscuta 

cu iia argintia, purtand, in rauri, campul cu florile, iar, 

in altite, cerul cu stelele. 

SCENA V 

$i daca toate se schimbara la fatal, apoi i vietatile 

din crang se schimbara: a§a, fläcaraiele se prefacura 

in flori dalbe, iar pricolicii in blande fiinte de la Dumnezeu, 

in gandacei de tot soiul, fluturi, bondari i carabusi. 

Cu toate i cu totii se prinsera laolalta: adusera inapoi 

pe Beasadea i pe Beadefoc, odihniti i sprinteni; i venira 

cu gingasia sa se inchine la cei copli, frumosi ca doi 

heruvimi picati din raiu i purtatori, in suflet, a vrajii 

raiului, a facatoarei de minuni, iubirea. $i cum stau, 

cu totii, minunandu-se si de ce vad cu ochii si de ce 

simt cu sufletul, iata soseste Zana Zanelor, Puterea 

Puterilor, Curmatoarea Relelor, Datatoarea Bunelor. 

Dansa trebuie sa fi mestesuguit toate Cate se petrecusera 

ca, desi cu maretia primeste inchinaciunea tutulor, 

iotusi ii rad ochii cu siretenia.


SCENA VI 

Dar Zana Zanelor face un semn, dal o porunca: codrul 

se sterge dinteodata, ca sorbit de Cer sau inghitit de 

Pamant i toi cei de fatà se pomenesc la curtea lui 

Negura Imparat, unde fiacare se afla cum era cand a 

izbucnit furtuna, ca si cum de atuncea nu ar fi trecut 

nici o clipä, nu s'ar fi petrecut nici o fapta. 

Florile, insä, i gandaceii, cari, i dansii, au miri si 

mirese printre ei, cer voie Imparatului ca nuntile sa le 

porneasca i ei alaturi. Dobandindu-se voia ceruta, 

flacai si fecioare, flori i gandacei se prind a jucà 

cate jocuri toate, unele saltarete ca sburatul fluturelui, 

altele line ca leganatul trestiii. 

SCENA VII 

Apoi, sfarsindu- se jocul, Negura Imparat porunceste 

sä se alcatuiasca alaiul pentru c Domnita din Vis sa 

porneasca, spre miaza-zi, la cuscrul sau, Dunare Imparat. 

Acü sä fi vazut: in sunete de surle si de trambite, yin 

carele mari, asternute cu covoare de pre i cu zampale 

de aur si de argint, inhamate cu ate patru armasari 

inaintasi; vin fugarii nazdravani, buni de nunta si de 

hang; vin prasturele buiestrase, largi in nan i subtiri 

in ciolane. Fiacare ii alege locul, care Ohre. care in 

caruti, care in teleguta. 

SCENA VIII 

Mandrä e calatoria i voloasa, caci, de-alungul cäii 

fungi, obstea le ise inainte, intinde straile si bate cu 

maiele si le presare drumul cu flori de'l face una cu 

pajistile. 

Astfel purcedand, a sosit Domnita din Vis la curie&


lui Dunare Imparat. Ad, iaräsi s'a facut nunt5. mare si 

falnic ospat; si s'a incins o hord de s'a dus pomina, 

unde a jucat obstea toata; si mini si miresele ; si imparatii 

si vladicii, si nuntasii, si florile si gandaceii, si zanele 

si slugile, si cei poftiti si cei nepoftiti-, $i au jucat, 

flank pe sus, au asfirrtit stelele si, pe jos, au amutit 

lautarii. 

SA ma credeti, caci am fost si eu acolo de 'mi-am 

inveselit ochii si 'mi-am imbucurat inima. Pentruca 

Domnita din Vis de la Dumezeu 'ia fost ursita lui Fat- 

Frum3s, ca sal nu se starpeascä vechia si mandra vita 

a lui Dunare Imparat, ci sa domneasca de-alungul 

-veacurilor, pe taramurile brazdate de stramosi. 

$i incalecai pe-o sea 

$i va spusei Domiilor Voastre a§à.

ILEANA COSINZEANA 

Pentru Domnifa Ileana, venità pe lume indatA dupA potolirea 

rdscoalei taráne#1 din 1907. 

Din tam blandei Cosinzene, 

Unde vedenii pe la gene 

Se cern la §ezatori, 

Fugise basmu'intealta parte 

Ne mai avand de gazda parte, 

Nici de povestitori. 

Fugise. $i cu el d'avalma 

$i Prichindel .V Statupabnd 

5i Zmei §i Feti-FrumoV 

$i lungul §ir de Zane dalbe 

5i de'mpdrati cu barbe albe, 

De babe §i de moV. 

Cu el pierisera palaturi, 

5i cule cu cinci-pse caturi, 

Adapostind comori ; 

Livezi, cu merele de aur, 

Pazite noaptea d'un balaur 

Hranit cu jar 0 nori ; 

$i pui de scorpii uria§e : 

5i iuti presture buiestraqe 

$i sprinteni nazdravani ;

26 Deana Cosinzeana 

Si Pdunasi cu negre plete, 

$i dafini locuiti de fete, 

De mii i mii de ani ; 

$i voinicei, Incini cu brae, 

Ce'n frau-id viand sä se rAmaie, 

Paing'n genunchi se'ngrop ; 

Lei paralei cu coame crete ; 

$i urV greoi ; i vulpii istete ; 

$i 

iepurile schiop : 

Si punti d'aramA : MO de lapte ; 

Butoaie. cercuite'n sapte, 

Strangand in doage-un zmeu, 

Ramie, cu limbute valuri, 

A cdror fermecate maluri 

Dau inapoi mereu ; 

$i cate multe, cafe alte, 

Cu cari ne'selam, incalte, 

Necazuri i nevoi; 

$i cari (mila de la Domnul) 

Ne leganau tu vise somnul 

$i sufletul din noi. 

Dar dusu-s'au, s'au dus departe 1 

Lfisand, in suflete desarte, 

Un gol, un groaznic gol, 

In care gandurile rele 

S'au incuibat, cArand, in ele, 

Al urelor nAmol. . . 

De-atunci, in blanda noastrA tat% 

Vedenii crunte se strecoarA, 

Furis, la sezAtori ;


In toate ura se rasfrange : 

Räscoale, chinuri, foc §i sange, 

Ruine.... nu comori. 

In loc de lini§tea senink" 

A sufletului fairal vinai, 

Cu traiu'i impa.cat, 

E lin4tea intunecoasal 

A ocnelor, pe care-apasä 

Trecutul cu palcat ; 

E lini§tea dup5. furtunà... 

In care, totu§i, inca tuna: 

$i fulgera prin nori. . . 

Pe când in codrii, din täcere, 

Un freamal lung, ca de durere, 

Tresare uneori.. . 

E pacea, cu zavistii mute, 

In care sufletul s'asmute, 

Phndind prilejuri noui ; 

In care biruitul geme, 

In care celdlalt se teme . . 

$i scra.§nesc amandoui. 

Cad este pacea dupä luptà 

Din care, vai ! e0t-a ruptd 

Unirea dintre frati . . 

$i'n urma calreia ogorul, 

Stapânul, plugul, muncitorul, 

Ra.mân insangerati . . 

Cui, Doamne, dalrui-vei harul 

Din minte sal ne §teargal-amarul 

Urgiii cu palcat ? . .

28 Ileana Cosinzeana 

Sá ne dea lini§tea senina 

A sufletului fara vina 

Cu traiu'i. impacat ? 

Dar ascultati I Ne vine-o veste 

ILEANA noastra din poveste, 

Fugarnica din raiu, 

Domnita basmelor, ILEANA, 

Nascutu-s'a din Cosinzeana, 

Sus, pe-un picior de plaiu. 

Cu ea sosit-a 0 mo$ Ene 

(Acel ce seamdnd pe gene, 

In seri de ezatori, 

In vatra noastra romaneasca, 

Blandete, pace sufleteasca, 

$'a liniqtii comori). 

. . 

. , 

Vremea trece, s'acum iarna revarsata'-i pe naturii. 

Pata focului pe case, cea de sange pe parnânt, 

Giulgiul ei curat le-ascunde, mirturii de oarlià ura' . . . 

Amortite ganduri rele viforul de-acum le furl . .. 

Pace celor:din viata precum celor din mormint. 

Duhuri crunte, s'amggite de ispita, pace voila:. 

In iertare si'n uitare sufletul v'il alinati. 

Stingase-a pornirii pard in a mangaierii roual. 

Din urgia, pentru tari, nascg-se 'nfralire nouS, 

Cum ndscutu-s'a 'n urgis Cel ce-a zis la oameni frati. 

* 

De-acum departe, ganduri rele I ... 

Zavistii, pisme, *i, cu ele, 

Noianul de amar I .. 

Iu inimi blande §i'mpacate 

Nadejdea fara de pacate, 

De-acum roiege iar.


$i codrul verde iar doineste, 

$i hora iaras se'nvarteste 

Din zi pana'n chindii ; 

$i basmul (mila de la Domnul) 

Presare iar cu vise somnul 

La mosi si la copii. 

DOMNITA, datu-ti-s'a hia 

Sa picuri stropi de poezia 

Pe-aceste negre vremi ; 

$i duhul Orli usurandul, 

Sal schimbi pornirile si gandul 

$i'n sinea lui sal chiemi. 

Blagoslovita fii de-acuma I 

Blagoslovita fiali muma, 

Pentru cä te-a nascut : 

Caci alina-veti, amfindoua. 

Cu-a mangaierii dulce rot.* 

Napraznicul trecut. 

$i, peste vremi indelungate, 

De tine pomenind, prin sate, 

Un basmes, rasfirat 

Va povesti : A fost odatd, 

Pe ctind... (mai stiu eu cand ?) o fatd, 

0 fatd de'mpdrat , ..

Dintre cei r6posati 

Paul Verlaine 

Bolintineanu 

Grigorescu 

Filecsandri 

V. A. Urechi6 

nircea Rosetti 

Carmen Sy lva 

Dadu Filipescu 

Pompierul 

Paolo Tosti 

Gh. Creteanu 

Vasile Plortun 

Dr. Plarcovici 

tefan 0. Iosil 

Ermete Hove lli 

Caragiale 

H6jdeu 

Dimitrie Greceanu 

Dan Cerchez 

Pompiliu Eliade 

Coco Dumitrescu

DINTRE CEI RAPOSATI 

DINTRE CEI RAPOSATI e, inainte de toate, o 

lucrare de fauna credinta. Vreau sa vorbesc de oamenii 

pe cari i-am intalnit in viata, celebri sau nu Inca celebri, 

atat romani cat 0 straini. Nu ma voiu ocupa de 

caracteristica superioritätii lor, ci de relatiile treedtoare 

dintre ei si mine. Daca incep azi cu Verlaine, 

cauza e ca, de curand, s'a inaugurat la Metz (Alsacia) 

statuia lui. 

PAUL VERLAINE 

L'am cunoscut pe Verlaine, prin 1879 la o berarie 

din Bd. Saint Michel (Paris), numita La Source", 

pentruca o stanca artificiala cu o mica cascada 

o despartia in doua, formand, o parte din dosul 

stancii, o camera rezervata catorva consumatori, zisi 

prin antifraza Les Hydropathes", Consumatorii obisnuiti 

erau Jean Richepin, Raoul Ponchon, Verlaine, 

Coque lin Cadet, André Gill, Mallat de Basil lan, Haraucourt, 

si eu, simplu potache" de la liceul Saint Louis. 

Toti erau mai varstnici de cat mine, dar toti numai 

boabe de grau incoltit, neresarit Inca, afara de André 

Gill si Coque lin Cadet, Acesta ne aduceà cateodata 

bilete pentru Teatrul Francez si persecuta cu glume 

grosolane pe subtirica Sarah Bernardt. Verlaine vaned 

la cafeneaua La Source" de'si lua, in fiecare seara, 

3

34 Di Torsul Zilelor VoL L 

cate 4-5 pahare de absint (cu mult absint i foarte 

putinal apa). Discutand cu Ponchon, el zicea cal n'a 

gasit niciodatä absint cu taria cuvenita ; dacd Ii bea 

gol, absintul era prea tare ; iar, daca Ii punea o picatura 

de apà, absintul era prea slab. 

La cafeneaua La Source", pe un colt de masa, pe 

o bucatica de ziar, Verlaine arunca, negru pe alb, bucata 

de versuri La huveuse cl'absinthe".. 

Se intelege cà, dupa ce bause 3-4 absinte, Verlaine 

era cu mintea mai mult decal tulbure. In halul 

acesta, voind sà mearga acasa, el se agata de mine 

imi zicea : Rentre nioi, potache" ; on n'osera 

pas me rosser devant toi". 

Verlaine sedeà pe atunci in Rue Champolion, in 

dosul cafenelei La Source", in tovarasia cu la grosse 

Marie" (un fel de namila de vre-o 40 de ani). Micul 

lui apartament se compuned de vre-o 2-3 camarute, 

Dupe cererea lui, ii duceam in adevar acasà, ajutandu-1 

sa se urce pe scari (lucru greu); la grosse Mariie" 

deschizandu-ne, fugia, furioasa, strigand : V'ler l'sou- 

lot", Ce se petreceà pe urma nu stiu i nici nu vreau 

sa still. Dar, a doua zi, Verlaine imi afirma ca nu fusese 

batut. 

Tot pe un colt de masa al cafenelei La Source" 

Verlaine a scris faimoase e versuri : Il pleure clans 

mon coeur, comme ii pleut sur la ville". 

Zic faimoase, 

desi, pe atunci, nu numai ca nu erau faimoase, dar 

nici apreciate de micul nostru cenaclu, care vedea in 

Verlaine numai un betiv. Eram singur de alta parere. 

Unul din comesenii nostri m'a intrebat ; Ce fel ? Nu 

te desgusta ? Avui lasitatea sa raspund :" Ba da I ingarland 

insa mai incet : dar ii admir". 

Mai tarziu, lumea intreaga l'a admirat. Verlaine nu 

a rni desgustat pe nimeni. Astäzi e vrednic de statui.

Dintre cei Rdposati 35 

BOLINTINEANU 

Nu i'am va.zut decal o singura data, cate-va clipe. 

Iat5. cum. Bolintineanu fusese atins, atunci (pe la 1869 

sau 1870, mi se pare) de paralizie generala ; bietul 

poet, fostul Ministru de Instructiá Publica al lui Cuza 

nu avea nici o ingrijire. 'Fatal meu, medic, efor al 

spitalelor civile §i, peste loath, suflet intre suflete, lark' 

pe Bolintineanu de il instala la Pantelimon (proprietatea 

Eforrei) la soare, la aer, in chiar apartamentul 

intendentului, i ii aloca doua infirmiere §i un infirmier, 

cari sa n'aiba alta grija decal ca toate sà ha pe placul 

lui Bolintineanu. Despre bani, Eforia nu a vorbit niciodata. 

Pe vremea aceea, manastirea Pantelimon, adapostul 

surdo-mutilor, era goala de calugari, dar plind de 

copii surdo-muti. De la oseaua mare, ducand de la 

Bucure0i spre judetul Ialomita, se facea, in fata Primariei 

satului Pantelimon, un drum, foarte umblat, 

care cobora valea satului, apoi urea, erpuind, dealul 

in varful caruia era manAstirea. MA jos de manastire, 

cam pe la jurnatatea dealului, se ridica un pavilion de 

lemn, cladit de Voda Cuza, unde carutele poposeau 

inainte de a sul pieptul c re ducea la clopotnita 

nastirii. 

Intr'a zi (eram, pe atunci, cum banuiti, un baietandru) 

tatäl mau ma Iuä cu el in trasura, zicandu-mi : 

..Hai la Pantelimon, sa vedem pe Bolintineanu". Zis 

facut. Pentru tatal meu, departarea nu exista : a merge 

de la Cotroceni la Pantelimon era, pentru el, pe vremea 

aceea, tot atat cat ar fi, pentru cineva, astazi, sa 

mearga din Piata Teatrului pana la Capp. 

Cand ajunserAm la manAstirea Pantelimon, Bolintineanu 

§edea intr'un fotoliu, la soare. El privi lung, 

cand la fatal meu, cand la mine, 0 zise : Ochi 

alba0ri", 

qi


Ce o fi trecut prin mintea nenorocitului infirm ? 

Atat imi amintesc de Bolintineanu. Dar infatisarea 

lui, din acea zi, mi-a ramas adanc intiparita. Multi isi 

mai aduc aminte azi de poeziile lui ; dar cati si de 

chipul lui ? 

GRIGORESCU 

Zugrav, cum isi zicea eL 

Pe acesta mi-1 aduc bine aminte, pentruca 1-am va.zut 

des, de pe la 1867 pasta in anul mortii lui. De 

prin 1867, Grigorescu venia regulat Joia de lua masa 

la noi. Tata qi mama il iubiau foarte mult. Azilul 

Elena Doamna poseda cate-va panze pictate de Grigorescu, 

pe atunci, in crangul de salcii care imbraca 

valea. Tot pe atunci, pieta Grigorescu portretul meu 

(panza cunoscuta sub numele de Bdiat dt,, mocan) si 

portretul sorei mele Elena, cu o pata alba violentä pe 

nas, (panz5. cunoscuta sub numele de Cap de stadia in 

plin soare). 

Intr'o seara, la masa, se servi un fel de bucate necunoscute 

de Grigorescu. Mama ii zise cá sunt puiculite, 

adica pui de gait* mici de tot. Tata radea 

ironic dar nu spunea nimic. Grigorescu se necaji : 

Cum se poate", zicea el, sa se omoare asa fiinte 

plapande". Dar, mancand, marturisi ca fiintele plapande 

erau foarte bune la gust. Atunci, tata izbucnind 

inteun ras homeric, striga : Mo Grigoresco ! Astea 

broaste, mo ! Astea broaste." Erau intr'adevar broa- 

Fte ; mama le numise puiculite. Lui Grigorescu ii vent 

eau. Mai tarziu, peste vre-o 15 ani (murisera si mama 

si tata) il intrebai pe Grigorescu daca isi mai amintea 

de pranzul acela. Cum nu", raspunse nenea Nae, 

Erau foarte bune puiculitele. Dar para.' si acum 'mi-e 

burta murdarita".

Dintre cei Raposati 37 

Grigorescu pictase portretul mamei 0 al tatii, doual 

capodopere.Pe cucoana Anica am putut-o zugravi 

lini§tit", imi zicea. el, dar pe tata-tau, nu ; a fost mai 

greu, pentruca dansul nu stetea la un loc. Din fericire, 

studiasem mult procedeurile pictorilor Japonezi, cari 

zugravesc din memorie o vedenie de o clipa". 

Adesea, Grigorescu zugravia, nu ce vedeà lumea 

toata, dar ce vedea geniul lui. 

ALECSANDRI 

Numai odata, la Sinaia, 1-am vazut i pe acesta, pe 

Conul Vasile. Era, mi se pare, prin 1872. Se puneau 

temeliile castelului Pele§ ; iar Curtea locuià in cate-va 

chilii ale manastirii, amenajate, fireTte, pentru a§a marl 

oaspeti. Regina Elizabeta, atunci Elizabeta Doamna" 

avea, drept salon particular, o chilie mai mare (cea 

dintai a Orului din dreapta) §i desenase, pe unul din 

pereti, chipurile principalilor oameni de pe atunci (Generalul 

Florescu, Nicolae Golescu, Mihail Cogalniceanu, 

Carol Davila, Alecsandri, Generalul Solomon, etc.). 

Peretele a fost pastrat cu sfintenia, pand in ziva de 

astazi, a§ã cum era pe atunci. 

Mama iubia mult pe Elizabeta Doamna, §i era foarte 

mult iubita de ea. Era, dar, firesc ca fiul mai mare 

al mamei adica eu sä se tolaneasca pe rano fotoliul 

raposatei Regine, in tovar4ia Nataliei Romalo, 

Luciei Al. Ghica, Eufrosinei Gradi0eanu, etc., domni§oare 

de onoare. 

Intr'o zi, pe cand eram acolo, iaca i Conul Vasile, 

cu o multime de domni, toti mai de seamd unii cleat 

altii. 

Bine inteles, convorbirea luá o intorsatura foarte 

serioasa 0 cam departata de mintile copiilor. Neintelegand 

nimic, ma gramadii intre picioarele fotoliului 

Doamnei Elizabeta i statui acolo foarte cuminte. De

38 Din Torsul zilelor. Vol. I 

oarece fiecare povestea cafe ceva, Ia un moment dat, 

Elizabeta Doamna zise lui Alexandri : 

Povesteste-ne i d-ta o znoava romaneasca". 

Conul Vasile stätii putin pe ganduri, apoi se scuza 

ca znoavele romanesti pe care le stia sunt cam necuviincioase. 

Ce-are aface", zise Elizabeta Doamna, povestaà 

de d-ta, znoava nu poate fi decat frumoasa". 

Alecsandri se supuse i povesti urmatoarea znoava : 

Marioara, fata frumoasä, dintr'un sat de la munte, 

luase de bdrbat pe Ionel, flacau frumos i voinic ; ea 

tinea la el ca la ochii din c ap ; dar nenorocul o pan- 

dea : la padure, unde tdia lemne, Ionel fu lovit 

omorat prin caderea unui cooac mare. Adus in sat 

de tovarasii sai, el fu scaldat, intins pe mas, acoperit 

cu giulgiu, imbodobit cu craci de pelin si cu flori, cum 

se cuvine unui mort, de insasi biata Marioara, care 

plangea i se bocia : Ce bärbatel 'mi-a murit. Ce 

barbatel 'mi-a murit". Nimic i nimeni nu o putea. 

mangaia. Venisera toate babele, suratele i fetele din 

sat ; care mai de care, ii zicea : Lasa Marioara, nu 

te mai boci, ca mai sunt HAVE pe lume. E cutare 

cutare i cutare". Dar Marioara se bociá mai rau, inganand 

:Ce barbatel 'mi-a murit. Ce b rb.atel 'mi-a 

murit". Una cate una, i babele i suratele i fetele 

plecara, vazand ca nici o vorba nu era de leac pentru 

Marioara. Ramase numai vecina de casa, care mai 

incerca cate-va vorbe : Mai sunt alfii ca rdposatul", 

Atunci, Marioara se uità lung la ea, apoi smulse giulgiul 

care acoperia mortul. Vazand mortul, pe frumosul 

Ionel, vecina de casa uita de vorbele sale si incepiz 

sa bociasca, jälindu-se Ce vecin 'mi-a murit. Ce 

vecin 'mi-a murit". 

Elizabeta Doamna dàdi semnalul rasului. 

Dar de ce bocia asta, intreba, candid, Natalia 

Romalo ? 

si

Dintre cei Ralposati 39 

Rusinat, Conul Vasile porni spre usk dar Elizabeta 

Doamna it opri : 

Nu fugi, Domnule Alecsandri ; znoava d-tale e 

foarte frumoasa i, dovad'a ea' nu e necuvincioasà, e 

chiar intrebarea Nataliei. 

Alecsandri nu mai fugi, 

Elizabeta Doamna, care se juca cu mâna prin parul 

meu, imi zise : Tu, care stii poezii frumoase, 

spune-ne una". M'a sculai i incepui 

$TEJARUL $1 CORNUL 

Frate, frate de stejar, 

Lasei-nzet set tai an par 

Sà fac osiet la car... 

si 

asa, pana la sfarsit, 

Batranul Alecsandri se oprise in usk stergandu-si 

ochii umezi ; el exclam5, child terminai 

Ferice de stihurile cari pettrund tn mintea copiilor. 

Nu l'am mai vázut pe Conul Vasile. Dar vorba lui 

mi-a Cazut ca o picaturd de aur pe suflet. 

Mai tArziu, la Golesti, am gasit, printre hârtiile 

lui Stefan Golescu, un mic album de desen, pe foile 

cAruia Alecsandri scrisese, cu scriitura sa subtirick 

primele sale poezii, i pe care'l däruise unchiului meu 

mare, Stefan Golescu, Ii luai. 

Acest pretios manuscris se puteã pierde la mine ; 

pentru a'i asigurk oare cum, viata, II daruii Academiei 

române, care il pAstreaz6 i acum. 

V. A. URECHIA 

Alt Conul Vasile", 

Pe acesta l'am cunoscut mult si de mult, de pe când 

deschisese Institutiunea" sa, in strada Astronomului,


Eram, acolo, vre-o 12-14 scolari. De toti se ingrijia 

nu zic ca o mama, dar ca o sofa: mai mare 

Coana Ninita, cea cantata de V. Alecsandri (Cu NInita'n 

gondoletd"...) asâ cá toate ne erau din belsug. 

Conul Vasile (Urechià) laisând micutele noastre fiinte 

pe seama coanei Ninita, aveà mai multä grija de sufletul 

nostru i, de pe atunci, pregaltia cetgenii României 

Mari. El ne repetà, intr'una, sä nu uitàm cà 

suntem de original latinä, coborâtori ai acelor Romani 

cari cuceriserai lumea mai mult prin civilizatiä decAt 

prin arme, mai mult prin fierul tarnacopului, Iopetii, 

sapei i plugului cleat prin fierul spezilor ; cä ne inrudim 

de aproape, noi, Daco-Latinii, cu Italo-Latinii, cu Ibero-Latinii, 

cu Belgo-Latinii, cu Galo-Latinii ; cã suntem 

o mare familie (Italia, Spania, Romania, Belgia, Franta) 

in care Italia e muma iar Franta sora mai mare. Neamul 

latin e inconjurat de vräjmasi zicea. Vasile Urechia., 

acum vre-o 50 de ani, dar el ii poate nesocoti, dad. 

Ii inchiagá puterea prin unire, 

Cei mai buni profesori de pe vremuri ne predau 

cursurile cu o intelegere si cu o dragoste de copii 

cari ne faceau sal adoram. Printre elevii lor, de la 

Institutiunea Urechie multi au disparut ; dar altii, 

ajunsi, ba doctori in medicind, ba ofiteri superiori, ba 

inaIti demnitari ai statului, isi aduc i astazi aminte, 

cu induiosare, de iubitii lor profesori. 

Conul Vasile (Ur zchia) ne duceà personal sa.' vizitam 

monumentele Bucurestilor : 

principalele biserici, palate, 

gradini, muzee, etc. Inteo zi, ne duse la Cimitirul 

Bellu, (o palmal de loc, cum vedeti) unde salutaräm 

mormintele oamenilor celebri. arind marmora suB 

care dormia. profesorul Maxim, un camarad al nostru 

scrise, cu creionul, pe piatra funebrk urmátoarele versuri 

: 

Aici odihneste, in domnul ferice, 

,Un om care limba cercd sd ne-o strice".


Bine zicea camaradul nostru, deoarece batranul Maxim 

mergea prea departe cu latinizarea limbii romane0i 

; admirabilul profesor latiniza pana i numele elevilor 

sai ; de pilda, din Izvoranu face& : Fontanino. 

Dar lipsa de respect, pentru morminte, a camaradului 

nostru, hotari pe Conul Vasile sal nu ne mai ducal la 

Bellu. 

In schimb ne duse, foarte des, la Teatrul National, 

de cate oH se jucau piese de ale lui Alecsandri, (cu 

sau fara colaborarea lui Millo). Astfel vazui, de pe a- 

tunci, Cocoana Chirita, Lipitorile Satelor, Florin 

Florica, Cantonetele, etc. ; astfel vazui qi Banal Mdrdcine, 

piesa lui V. A. Urechia ; Banul Mdrdcine prin 

care se arata, Inca de pe atunci, cat de vechi sunt 

legaturile noastre cu Franta ; astazi Franta proslave0e 

pe Ronsard, marele poet francez, coborator din olteanul 

Banul Maracine, 

Mai tarziu, institutul V. A. Urechia marindu-se, se 

muta in vila Filipescu, langa §osea i, Inca mai tarziu, 

m i departe, in vilele Gherghel, inconiurate, pe atunci, 

cu parcuri imense. 

Cei cari au cunoscut pe V. A. Urechiä 11 apreciaza 

ca autorul mai multor scrieri romane0i i ca pe 

unul din cei mai aprigi propovaduitori ai culturei 

latine. 

MIRCEA ROSETTI 

Effingman-Robert Grant, supus englez, venit in tara 

romaneasca inainte de 1848 0 Carol Davila, fatal meu, 

venit in tara la 1853, ata§at pe langa rezidenta diplomatica 

franceza, se casatorisera cu doul surori, Zoe 

0 Ana Racovita-Golescu §i erau, deci, cumnati. 

C. A. Rosetti luase de sotiä pe Maria, sora lui Eff. 

V


Grant 0 avil cinci copii (dintre cari numai o fata ; 

Bi§eta). In ordinea cronologica : Mircea, Bi§eta, Vinti'd, 

Horia 0 Floricel. Pe rubedenia aceasta, cam conventionala, 

se altoise intre familiile noastre a lm C. A. 

Rosetti 0 a noastra o prietenià foarte mare, mai ales 

cà fatal meu 0 C. A. Rosetti se stirnau qi se iubiau 

foarte mull. 

De0 mult mai varstnic decal mine, Mircea imi arata 

o foarte adanca' simpatia, pa care timpul, nu numai 

ca nu o te0, dar, o 0 intari, Ne pierduserdm din vedere 

de mult ; ne gandeam, insa, unul la altul ; aqa ca, 

ducandu-rna la Paris, dupe moartea muma-mi, il revalzui 

ca 0 cand m'a§i fi despartit de el in ajun. Totu§i 

multi ani trecusera 0 mult ne schimbaseram 0 

unul §i altul. Eu crescusem, nu mai eram baietoiul 

care se juca cu zmeul, iar bietul Mircea era atins de 

tuberculoza, groaznica boala care il rapuse mai tarziu. 

Vrednic urma§ al lui C. A. Rosetti (Berlicoco, cum 

ii ziceau adversarii lui politici 0 chiar multi prieteni 

; Paparoz, cum ii ziceam noi), Mircea fusese 

izbit de traiul ram al claselor de jos de pe atunci 

0 de totdeauna. In afard de activitatea sa ziaristica, 

el scrisese o sumedenie de novele, capodopere 

de gandire, de simtimant 0 de stil ; subiectele erau 

luate din viata poporului. Atat de puternic il turburau 

aceste novele simple inchipuiri poate incat adesea 

bietul Mircea, uitand ca el insu§i era autorul, plangea, 

candi se citeau 0 ingana : Saracii oameni, saracii 

oameni". 

Bulbucatii ochi de broascd" cum zicea Eminescu 

despre C. A. Rosetti 0 pe cari ii avea 0 Mircea 

patrundeau sufletele 0 erau sinceri. 

Mergeam pe la Mircea (Rue Gay Lussac), din cand 

in cand, dar numai Duminica, pentruca numai Duminica 

sau sarbatorile liceul dedea drumul internilor (§i 

eu eram intern).

Dintre cei RAposati 43 

Intr'o zi, Mircea imi citi o dare de seama dramatied' 

din ziarul Romanul", iscalita AL Ciurcu, asupra 

unei feerii de Alecsandri (Fata Aerulni). A Ciurcu se 

plangea ca piesele nu se jucau deal o singura data, 

la Teatrul National, §i ca era pacat de cheltuelile facute 

pentru a pune in scena o feeria. Fata Aerului 

se juca insa in seria §i cronicarul teatral al Romanului" 

primi astfel o desmintire, care il inveseli, fire§te. 

$i-o mai fi adus aminte rdposatul Ciurcu de 

aceasta cronica teatrala ? 

Cine mai §tia astazi de Mircea Rosetti, de novelele 

lui §i de Lepretuitul lui dar de evocare ? 

CARMEN SYLVA 

Ajunsesem gojgojea galigan de vre-o 18 ani. Acum, 

Elisabeta Doamna de alta data era Regina Romdniei 

§i celebra Carmen Sylva. Maririle insa nu'i schimbasera 

inima. 

Intr'o zi, la Castelul Pele§ (nou cladit) dansa cited, 

in fata unor privilegiati, printre cari se afla. §i tatal 

meu, o novela noua, scrisa de Ea cu abondenta cunoscuta, 

Era vorba de un flacau taran care iubia 

o fata din acela§ sat. Flacaul cazuse la sorti ; dar mai 

bine cleat sa se supuna soartei neindurate, fugi in 

munti §i se ascunse intr'o pe§tera. Fata i§i lua §.1 ea 

lumea in cap. Intr'o noapte de furtuna ingrozitoare, 

fata se adaposti intr'o pe§tera intunecoasà. Era, din 

intamplare, tocmai pe§tera unde se ascunsese flacaul. 

Indragostitii, bine-inteles, nu se vazusera unul pe altul ; 

dar la lumina unui fulger, se zarira. §i se recunoscura. 

Atunci fata rosti un lung discurs (foarte frumos, dealtminteri). 

Privilegiatii se prapadeau cu firea, care mai de care 

mai entuziast. Eu insa, proaspat ie§it din liceu, baca-

44 Din TOrsul Zilelor. Vol. I 

laureat in litere, imbuibat cu frumoasele pilde ale marilor 

scriitori, taceam mak. Carmen Sy Iva baga de 

searna i imi zise Ce lucru nuli place ad, Alexandre 

? Vad ca te jeneaza ceva". Taal meu arunca 

la mine ni0e priviri de ma vari in pamant. Carmen 

Sylva, observand aceasta, zambi i adaoga Spune, 

spune ; nu te speria de ochii Generalului". Imi adunai 

dar puterile i zisei : Iaca doamnk ce e. Cand iu- 

bitii 

se recunosc, la lumina fulgerului, nu mai pot rosti, 

cred eu, nici un cuvant, dar mite, un cliscurs intreg. 

Atunci, ce sä fad. ?" intreba Carmen Sylva. Sa 

se imbraii§eze 1" raspunsei. Aa e", ingana Carmen 

Sylva i, cu mainile ei mici, albe, rupse in bucaii 

foile cu discursuL 

Privilegiatii se 3/Alegi-ark care mai de care, de a§a 

prIpad ; iar, apoi, aprobara cu entuziasm ; nu, fire0e, 

parerea mea, dar gestul magnanim al RegineL 

Carmen Sylva era un suflet de poet peste care se 

revarsau cate odatk apele acadeloase ale Kulturii germane. 

Propriul culturii germane e, pare-mi-se, vorbdria. 

DADU FILIPESCU 

Dadu Filipescu era, dacä nu ma Inel, fratele lui 

Gagata, adica unchiul lui Nicolae Filipescu. Fiind junker 

in armata ruseasck intr'o dimineata, iarna, la 

Petrograd, Dadu, intorcandu-se de la un chef 0 ducandu-se, 

destrabalat, (cam ametit dar calare ) la 

slujEa, prin perspectiva Newsky, se intalni cu Tarul Nicolae 

care, urmat de o numeroasa escorta, mergeadupe 

obiceiu din zori de zi, s'a'0 inspecteze cazarmile. 

Dadu, zarindu'l, voi sä fuga, i o apuca spre o strada 

laterala. Dar strada era inchisa printr'o caruta purtatoare 

de butoaie caruta lunga i stramta, dupe cum 

se 0ie.Dadu nu stall la indoiala : cu toata ghiata


care acoperea caldaramul, Dadu, punand pinteni calului 

sari peste c a.uta. Tamil Nicolae inmarmuri, dar 

se fad' ca nu vazuse junkeral desträb ilat. Uimit, insa, 

de isprava calaretului, ii striga un pastoi" energic. 

Dadu se opri, Tarul Nicolae striga : 

Vino'ncoa !" 

Afurisita de stradd era inchisa de caruta §i in sensul 

contrariu, adica spre perspectiva Newsky. Ce s. faca 

Dadu ? Sa nu execute ordinul nici nu'i putea trece 

prin cap ; prin urmare, puse pintenii calului §i sari 

peste carutä in sensul contrar. Tarul Nicolae ramase 

trasnit de actiunea junkerulai i porunci, and il avn 

in feta : Strengarule ! sä faci parte din escorta mea". 

Iaca pentru ce Dadu Filipescu ramase toata viata 

farofil. 

Mai tarziu, Dadu fu chiemat in tara de Voda Cuza 

care il puse in capul regimentului de lancieri. Peste 

putin, acest regiment ajunse regiment de elitä. 

Colonelul Dadu Filipescu, admirabil militar, avea 

insa, ca ori-ce om de heal* cusururile sale proprii : 

se creded, era cheltuitor §i injura române§te dupe 

cum se cuvine unui ba§boier. Acste doug. dintai 

cusururi avura de rezultat ca Dadu i§i rasipi averea. 

Intre alte cheltueli absurde fu §i aceea ca Dadu Ii 

imbraca pe socoteala sa propria tot regimentul cu 

postav subtire §i ca puse tot pe socoteala sa propria, 

bine-inteles ca tunurile de bronz, din garnizoana 

Bucure§ti, de oarece se inverzeau cand le ploua sau 

le ajungea umezeala, sa fie suflate cu aur. Colonelul 

regimentului de lancieri din Bucure§ti hotari ca nu se 

cuvenea si se dea vre-un spectacol la Teatrul National 

Vara ca regimentul salt' sa fiä reprezentat, la galeria, cu 

cel putin 40 de oameni. Ace§ti 40 de oameni ocupau, 

la galeria, 40 de locuri in randul intai (platite bineinteles 

tot de Dadu). Lancierii aveau lozinca sa scoata


mainile malnusate cu alb peste bara galeriii ca sa vadal 

toatd lumea cd aveau malnusi albe. Splendid spectacol. 

Intr'o seard, in cursul reprezentatfii, izbucni, colo 

sus, o mare gallalgial. Dadu surd ca un covor, din fotoliul 

säu, la care era abonat, nu auzi nimic. Vecinii 

Ii atraseral atentia cà lalncierii de la galerid faceau 

scandal. Dadu se ridical in picioare i, fard a tine socotealà 

ca spectacolul era in toiu, se intoarse catre galeria 

si intrebä cu glas tare : Mihalache, ce se petrece 

?" Mihalache era. vagmistrul de incredere al lui 

Dadu. Mihalache rdspunse strigand, cat il tined 

gura Domnule colonel, un ovrei vred s ia local 

unui soldat de ai nostri". Dadu, foarte 1initit porunci : 

Aruncal jos", Mihalache, voinic peste poate, era 

sd execute ordinal si, in tipetele publicului, se vazu 

un individ atarnat peste bard de bratele vanjoase ale 

lui Mihalache. In mijlocul urletelor, Mihalache, intrebal 

:Domnule Colonel, sal dau drumul ?" Dadu, marinimos, 

rosti Iartar. 

Val inchipuiti ce s'a ales de biota reprezentatia. 

Intamplarea de mai sus, de necrezut, dar veridical 

in toata intregimea ei, fácii senzatid. Dar cine, pe atunci, 

ar fi indralznit sà blameze pe Dadu ? 

Al treilea cusur al lui Dadu fu pricina, intre altele, 

a urmdtoarei tregicomedii. Medicul regimentului de 

lAncieri trimesese la infirmerial o multime de soldati, 

atinsi de nu mai stiu de ce boald (rale mi se pare). 

Dadu gasI cal nu era nevoie de asa ceva si ea' medicul 

se insela. Medicul, sosit de curand din Paris, protesta 

ea nu se inseald si Dadu ii injur5. româneee. Tandrul 

doctor in medicing, indignat, adresal o reclamatia formald 

tatdlui meu, care, tinand sd impund orisicui 

respectul medicilor militari, (respect tagalduit, pe atunci) 

cera Generalului Florescu, Ministru de Ralzboiu, ca


Dadu sà 115. reformat pe motivul de necuviinta fa#à de 

un ofiter. Cazul era gray. Dupa multa tevatur-, se cazü 

la invoial ca Dadu, in mare tinuta, sa faca scuze medicului 

de regiment in fata intregului Corp medical 

militar. Se hotari ziva i ora. Dadu se prezenta., in 

mare tinuta, in cabinetul tatalui meu, unde erau adunati 

toti medicii superiori militari. Dadu facü scuzele 

w cum fusesera hotarate (fraza invMata de Dadu pe 

dinafara) i tata ii zise Bravo Dadule ! esti un ofn 

de treaba". Dadu, intorcandu-se catre medicul insultat, 

ii zise, injurandul din nou romeinete : Vezi ma ?" 

Toti cei de Ltd pufnira de ras ; iar Dadu, buimacit, 

nu a priceput o viata intreaga in senindtatea sufletului 

sau de boier rom' n care fusese cauza ac2stui 

ras homeric. 

Astfel lud sfarsit tragicomedia. 

SA pomenim cu adanca evlavia numele unor asemenea 

oameni. Cu asemenea suflete s'au otelit armatele 

cari au fost fala Romaniei in 1877 si in Razboiul 

Mondial. 

POMPIEkUL 

Intr'o seara de vara, p1ictisii amandoi, de caldura. 

probabil batranul Cazes i cu mine, ne duseram sa 

lub.m masa la $osea, la Vila Regala, in care fusese 

instalatä, in vremuri, institutiunea V. A. Urechia. 

Henry Cazes, francez, nascut (mosit chiar de tata-meu) 

pe la 1854, in Bucuresti,si ramas aci,a fost, pana_la 

moartea sa, prietenul meu intim din ceasurile bune si 

rele. Cocotati pe o movilita unde era pusa masa, asteptam 

la racoare sa ne vind aperitivele i mancarea, 

cand, deodata, niste pitigaituri discrete, dar staruitoare, 

strabaturà prin tufisuri. Beiztlit ca de albine ar fi zis 

Eminescu. Cunosteam aceste pitigaieturi ; nu erau de


albine ci de cine stia ce lautari oropsiti i carora le 

sosisera, in sfarsit, musterii asteptati i doriti. Zbarnaitul 

acesta insemna : Chiemati-ne i pe noi sa va cantam 

ceva, ca sa ne dati cati-va gologani. 'I-am fi chemat, 

desigur, implinindu-le astfel dorinta si nadejdea, 

dar, zau I prea cantau fals. Batranul Cazes, cunoscandu'mi 

damblaua, scoase parale i imi zise : Da-le 

ce vei voi, Alecule, ca sa ne lase in pace". Ma dusei 

sa implinesc cerintele prietenului meu i, dupa o clipa, 

venii iar la el ; cam plouat, inganai : E un mosneag". 

Cazes ma pricepii, stramba din nas i replica :Fia 

in voia ta". Atat asteptam. Facui repede un semn spre 

tufi i, urmat de alti doi Idutari zdrenterosi, unul cu 

naiul, altul cu cobza, batranul scripcar, zdrenteros $i 

el, Ii faca aparitia, putin eleganta i putin impunatoare. 

Se aseza bine in lumina i imi zise : Nu ma 

mai cunosti coane ? Fireste, e de mult de atunci. 

Sa fi fost dumneata de vre-o 5-6 ani. Acum deh I 

esti bdiat mare". Zgaiam ochii la batranul ldutar, ii priyearn 

mustata i sprancenile carunte, fata sarbäda, 

zbarcita, pleoapele grele dar miscandu-se repede peste 

niste ochi scantietori. Degeaba ma uitam la mosul ; 

nu'l cunosteam. El continua : Coane Ulla eu sunt 

Pompiera Care Pompierul?" striga Cazes. PAL Pornpierul 

: 

al cu sarba". Cazes sari in picioare. Frantuzul 

asta era mai roman deal multi romani. Acura privea 

la batran cu ochii tinta i opti Te credeam mon, 

mort de mult". Muream eu, dar m'a vindecat d. 

General" mormai rnosneagul. Eram, tustrei (Cazes, Pornpierul 

i cu mine) patrunsi de o adanca emotia. Se 

asternuse pe movilitä o tacere greoaie. Cazes o rupse : 

Cana sarba ta", zise el mosneagului. Mosul dadii 

din cap, se retrase mai in umbra, acordä, calea-valea, 

strunele bietii scripci crapate, (,o sarma i trei coarde 

prost rasucite) Ii indrepta calusul, Ii trase arcusul


pe sacazul lipit de gatul scripcii ; apoi, batand tactul 

cu piciorul, canta sarba Pompierului. 

Am auzit aceasta sarba cantatamai bogatde tarafun 

mai mari, inzestrat a cu fel de fel de instrumente ; dar 

acea zguduire sufleteasca nu am mai aflat-o nicaieri 

§i niciodatg. Era, totusi, o zbarnaialg, o biata zbarnaialä. 

Sa pun, dacg vreti, impresia pe socoteala momentului 

; dar am simtit-o si im 'mi-ar fi iertat sa o 

las uitgrii. Cine era Pompierul ? Cum il chiama ? Nu 

§tiu, si, poate, nici el nu stia. El era Pompierul. Scurt. 

Pe la 1840, tiganus mititel, veninci, cine slid de unde, 

el apucase o scripca aruncata, intinsese pe ea patru 

sfori 0 zbarnaià din ea cum da Dumnezeu. Aninat de 

un taraf care colinda din sat in sat, el cutreerd rnulte 

melee guri 0 prinse, din gura poporului multe cantece. 

Ndvalirea lui Omer-Pap il goni spre Bucuresti unde 

fugise si intreaga populatig de la Dunare. Armata, 

opusa de Capitala tarii celor patruzeci de mii de osta0 

ai lui Omer-Pap, se compuneà din palcul de pompieri 

din Dealul Spirii. Se cautau voluntari pentru a marl 

aceasta mang de viteji ademeniti de duhul de jertfai. 

Tanarul tigan i0 aruncg scripca 0 se angaja. Fgcandu'si 

zdravan datoria, el fu ranit in pantece de o baioneta 

turceasca. Cinci ani, dearandul, purtg aceastg 

rang pe la thate babele §i pe la toti barbierii din mahalale. 

In 1853, tata-meu, sosi la Bucure0i ca trimis 

al guvernului francez conform cererii lui Vodg Barbu 

$tirbei; tanarul medic un apostol, oarecum, descoperi 

rgnitul din 48 0 ii &Ail ingrijirile necesare. 

Pornpierul, vindecat, i0 regasi meseria de scripcar, nu 

insg 0 numele : el rgmase cu acela de Pompierul. Cam 

pe atunci compuse el faimoasa sarba. 

0 mai fi compus el 0 alte bucati ; dar cine le mai 

qtia. ? S'au pierdut ca i adevgratul lui nume. 

Astfel, din trecutul sau turbure poporul pgs- 

4

50 Din Torsul Zilelor. Vol, I 

treaza in amintirea sa ca intr'o comoara margaritare 

nepretuite un cantec, un m'Linunchi de versuri, 

o por acid. 

PAOLO TOS1I 

I-am facut cunostinta pe la 1881, la Roma, unde 

eram atasat de legaiia, intr'o seard, in antract, la 

Teatrul Manzoni, un ink teatra popular de la periferia. 

Faimosul Luigi di Martino, neintrecutul Pulcinella, ultimul 

reprezentat al raposatei Comedia dell'Arte dadea, 

acolo, cate-va reprezentatii in dialect napolitan. 

Trimesesem un fachino sahni ia un loc bun, si pentru 

aceasta ii dadusem zece lire ; co-nisionarul imi aduse 

cinci lire rest si un cupon intreg de loja. Cum vedeti 

locurile erau foarte ieftine. Peste cate-va zile, s'a dat 

prima reprezentatia ; sala era plina i lojele intesate 

de lume. Numai in loja mea era o singura persoana, 

subsemnatul. Situalia era cam jenanta, Cu atat mai 

mult cu cat toate ochianurile se intorceau spre loja 

ocupata de o singura p?rsoana. Di Martino fu stralucitor 

; iar, eu, binoclat de toata lurnea, imparteam cu 

el atentia publicului. Observasem un domn, cu barba 

blonda, putin carunta, care ma binoc'à cu persistenta 

de cate oH Di Martino nu era in scena. La antract, 

vazand cal iese, ieii i eu ca sal intalnesc i sa là- 

muresc persistenta d-lui binoclare ; ii gasii, inteadevar, 

in foaier i incepui, in italieneasc mea de pe atunci 

fraza pe care o preparasem indelung ; dar, la primele 

cuvinte, interlocutorul meu ma intrerupse, zicandu'mi 

pe frantuzeste : Esti strain, domnule. Eu sunt ita- 

lian ti 

stiu bine dialectul napolitan ; ifi pot fi de vre-un 

folos ? Numele meu e Paolo Tosti", Confuzia i rusinarea 

mea nu se pot descri. Adio fraza indelung 

preparata. Spusei numai numele i calitatile mele. Tosti


imi grans& maim si, zambind, r_spunse Sa'ti zic 

Excelenta ?". 

fatal cum am facut cunostinta cu Tosti. 

Tosti se bucura, de pe atunci, de o celebritate mondiala. 

Nu era, in adevar, pe lume, salon inzestrat cu 

un pian, unde sa nu se auda o melodia de Tosti, 

cantata sau gemuta de un glas de femee sau de barbat. 

Zic pe lame si nu exagerez ; o dovada Tosti purta 

titlul de organist al Curtii Engleze si Regina Victoria 

ordonase sa se plateasca regulat celebrului muzicant 

1000 lire sterline pe an. Dealtfel, Tosti isi petrecea 

cel putin jumatate din viata la Londra. La Roma, 

avea un mic apartament, Via della Ripetta, de unde 

se auzea, in clipele de liniste, fläscaitul Tibrului. Salonul 

era mic mititel (circa trei metri pe doi) ; peretii 

erau tapetati cu o hartie speciala purtand primele masuri 

ale ariilor lui Tosti ; mobila se compunea dintr'un 

pian-forte, un taburet cu surup, o mästrta-sertar pentru 

partitii, trei mici console purtand servicii de fumat 

si trei fotolii man l. si adanci. Un parfum particular 

plutea, amestec de havana si de chihlib,r. Pe pian 

era asternutd o bucata de zarpa pretioasa venetiand, 

o mica afumatoare de bronz i cate-va caiete de muzica. 

Ficioarele pianului, in loc sã fia asezate pe godeuri 

de sticlai sau de metal, pentru a'i mart sonoritatea, 

se ingropau in rotogoale groase de pasla, cari, din 

potriva, i-o micsorau. 

Numerosi or amici, admiratori i vizitatori ai lui 

Tosti le-ar fi trebuit scaune mai multe ; dar, nu era 

loc. Dealtruinteri, Tosti primea foarte patina' lume ; 

lozinca era : Domnul nu e acasa". Se vede treaba, 

insä, ca lozinca nu ma privea, deoarece fui introdus 

indata ce imi spusei numele. Tosti ma primi cu multä 

afabilitate i, dupe cererea mea, se puse la pian, suna 

$i 

canta. Tosti avea o voce foarte mladioasà, dar mica,


miiitica, ca salonul pe care ea incerca al umple. 

Dansa era in proportia cu sonoritatea pianului. Credeti 

ca' Tosti imi canta o arie de a sa ? Va Inelai. Imi 

cântà o cantonetà napolitanä : cantecul unui nou insurat 

calre fanara sa sotie Sia benedetta mama ta 

quando te rnaritb". Parca e pe romaneste. Cu ce farmec 

canta Tosti, cu ce spirit. Acompaniamentul de 

pian, improvizat de el, suna la sfarsitul cantonetei 

spunea, discret, cate alea toate. Eram incantat, Totus, 

rugai pe genialul meu prieten sa'mi cante o aria facuta 

de eL Tosti se intuneca, stãfü putin pe ganduri 0 ingaima 

E o melodi5. facuta pe patru versuri ale 

unui oarecare Stecchetti, pe care nu '1 cunosc si nici 

nu stiu din ce vremuri e". Cazut pe ganduri, Tosti 

cant5 : Donna, vorei morir', ma confortato 

Dall 'onesto tuo-amor. 

Sentir mi almen'una sol volt' amato 

Senz'averne rossor. 

Ne podidise lacrimile pe amandoi ; o realitate dureroasä 

plutea peste aceste patru versuri. Care om, in 

adevdr, nu roseste de unul cel putin din amorurile 

sale trecute ? 

Ecco" suspina Tosti, 

Canta'mi Plendunio", zisei, doritor sä scap de 

amara impresia. 

Ah, îi place D'Annunzio ?" exclaml Tosti. $i 

mi5 de asemenea. 0 sa aiungà departe, balatul ästa. 

Dar, adaoga el privind micutul salonas, nu se poate 

canta ad Plenilunio : ne-ar trebui malurile Adriaticei. 

Tosti se sculä de la pian, merse la serviciul de fumat 

i, dintr'o culla cu londresuri minunate, alese una ; 

o lid' sa paraie Fano'. ureche ; multumit de uscaciunea 

ei, alese, din teancul de mid unelte ale sertaciului de 

fumat, un instrument special, cu care täiä i perfora 

5i


varvul ascutit al tigarii, aprinse cu meremet varful ce- 

Walt §i. incepir sa'§i fumeze vepicul tigaroiu. 

Trebuie placä Englitera", zisei, pentru a zice 

ceva. Pai da" replica Tosti. Tigara mea favorita e Ion- 

dresul. 

Pe vremea aceea postul de consilier al ambasadei 

Otomane, la Roma, era ocupat de un om foarte cult, 

foarte fin §i occidental, armean de neam, Miran Effendi. 

Aflandu'mi prietenia cu Tosti, el cera sa'i faca cuno- 

Ointa. Zis §i. %cut, Peste cat a-va zile, 11 intrebai, pe 

Miran Effendi ce plrere avea de Tosti. Miran 

Effendi raspunse 

: 

E un omulet genial, care pa§e§te inceti§or, cu pa0 

marunti, in dosul unei enorme havane". 

In cate-va cuvinte, Miran Effendi sintetizase pe Tosti. 

GHEORGHE CRETEANU 

Era om batran cand 1-am cunoscut. Iar, eu, un baietoiu. 

Mergeam des pe la el ; nu pentru el, o marturisesc, 

ci pentru fiul lui, Gioni, viitorul nostru ministru plenipotentiar 

la Madrid. Aveam pentru Gheorghe Creteanu 

o deosebita evlaviä, pentru ea era autorul celebrelor 

versuri repetate de atatea ori de muma-mea 

Fie pasinea cat- de rea 

Tot mai bund'n tara mea 

La infiintarea Curtii de Casatia de catre voel Cuza, 

acesta Il numise pre§edinte al Inaltei Curti, cad era 

doctor in drept §i unul din rarii absolver* ai Facultatii 

de drept din Paris ; 

Intr'o zi, conu Iorgu imi zise : 

Am priimit, pentru a implini nevoia %aril. Dar


magistratul e ca o pasdre alba pe malul unei mlaqtini ; 

toate interese'e omene0i fac un namol cu care improa§cà 

pasarea alba. 

Gheorghe Creteanu a fost magistrat, dar a scapat 

de imprwatura. A priimit, zicea el (a indurat, ziceam 

noi), porunca domneasca ; a priimit-o insä ca o jertfa 

de facut. 

Cdzand pc ganduri batranul poet ingana : 

Daca nu rn'a0 fi tinut de gestul meu, aceam 

numai versuri. 

Si le faced frumoase conu Iorgu. Dupa urma lui a 

ramas numai un volum ; dar cate alte!e s'au pierdut, 

fiindca Gh. Creteanu, pentru a'ki sluji taxa, §i-a calcat 

patima. 

Toatä lumea cunoa0e faimoasele versuri de mai sus ; 

putini insa tiu sa ele sunt de Gheorghe Creteanu. 

Toata lumea face jertfe tärii sale, putini insa ii pot 

jertfi un talent. Unii ii jertfesc o avere, o situatia ; 

putini, insa, nu dar de la Dumnezeu. 

VASILE MORTUN 

L-am cunoscut la Paris, pe la 1878. Era camarad 

de facultate, cu N. Xenopol, fratii San-MarM, Mi§u Kalenderu, 

Take Ionescu, Radu Porumbaru. Iona Gradi0eanu, 

C Kaligari, N. Filipescu, C. Hiott, Mircea, 

Vintila §i Horia Rosetti, etc. Pe atunci se prenumära 

printre socialikti 

; dar adevarata lui pasiune era arta. 

Nu §tia nici el (0 nu a §1iut cat a trait) ce Ii fermeca 

mai mutt : Teatrul sau pictura ? 

Foarte inteligent, ca ministru al Lucrarilor Publice, 

el propuse, Regelui Carol, un proiect al meu : construirea 

pe larmul stang al Dimarii adica pe malul 

romanesc al unui drum pe care sa se poata trage 

la edec, in susul apei, lepurile incarcate sau goale;

Dintre cei Raposati 

aceste iepuri, apoi, ar merge la vale, duse de curenti31 

Dunatii. Micul drum de edec ar urca dealungul tutulor 

r urilor arunc ndu-se in Dunare. -and gurile acestor 

rauri ar fi prea depa -te una de aita, s'ar construi, cam 

pe a mijlocul i tervalu1ui, i, prin urmare, perpendicular 

pe Dunare, sosele bine impietrite cu phtra di 

savurd, adusa de la Iacob-Deal, pe e iar siepurile trase 

la edec. Prin mijlocul acesta, s'ar fi stabilit o comu- 

nicatia, jetting ti 

lesnicioasa intre partile tärii, din spre 

munte, i partile din spre ses. 

E splendid proiectul d-voastra *, ingana regele 

CaroL Dar cine poate traidestulpentru vedea 

realizat ? 

Nu eu, de sigur, raspunse Mortun z'mbind ; astmul 

1111 permite una ca asta. 

Vasile Mortun era, in adevdr, asa de astmatic, in 

cat, uneori, abia putea vorbi. Dealtfel, nici nu prea 

aved darul cuvântului. Totus, spunea lamurit ce voià 

sa spuna. Vorbind putin, el lucra mult, Sunt i oameni 

pe cari vorba nu 'i impiedica sa lucreze ; acestia, insa, 

sunt rani. Mortun ca si acestia gasia timp pentru 

toate i pentru politica, i pentru teorii umanitare, 

: di 

pentru admirarea tablourilor frumoase, i pentru teatru. 

El, intotdeauna, avea aerul unui om fat-a nici o heal* 

cu toate ca, intotdeauna, chibzuia cate ceva. 

Cunoscandu-ne de mult, ne patrunseserdm unul pe 

altuL 

Inteo seara, la teatru, unde eram director si unde 

el venia foarte des, el iu, in loja directii, de fata la 

o convorbire in care raspundeam alandala la Intrebdrile 

unor reporteri indiscreti. and acestia plecara, 

Vasile Mortun, care ma ascultase, foarte interesat, ma 

intreba : 

* Vezi nota de la anecdota Avocat sau Ministra. 

55


Pe cine vrei sa prostesti facand pe prostul, Alecule 

? 

Ii raspunsei, privindu'l lung ; 

Pe cine nu ma cunoaste. 

Intr'o zi, veni la cabinetul meu directorial si imi 

zise : 

Alecule, aflu Ca Aristita Romanescu are nevoie 

de parale ; nu exista in bugetul teatrului un capitol 

de unde sal poti da vre-o doua-trei sute de lei ? 

Ba da Vasile, raspunsei ; dar Aristitei Romanescu 

nu se cuvine sal dea Teatrul numai vre-o doua trei 

sute de lei ci, o mie, cel putin. 

Sunai imediat la cassierie de unde, foarte curand, 

d. Andronescu 'mi aduse mia de lei ceruta i insotita 

de chitanta justificativa. 

SAI trimitem banii indata, zisei. 

Sal 

ducem chiar noi, replica Vasile Mortun ; astfel 

voiu putea si eu sal ofer alta mie. 

lacà cum sta. Vasile Mortun s faca un bine. 

Asistam, o dupa amiaza, la Teatrul Modern, la o 

repetitia pe scena. Deodatal ma pomenii cu portarul 

and busna peste mine si soptindu'mi, gafaind : Domnu 

Ministru Mortun intreba daca poate sa asiste la 

repetitia". 

Alergai la usa i po:tii sus pe Vasile. 

Se repeta. Cidul. (Salutari, temenele, etc.) Vasile nu 

vorbi ; pentruca 11 supara astmul si ca urcarea scarilor 

ii talase rasuflarea. Repetitia se relua cu mai multa 

insufletire, fireste, din partea actorilor. La sfarsitul actului, 

Vasile felicitä actorii, (multumiri, temenele, etc.) 

pe $tefan Iosif, care ii zise : 

Din toata traducerea mea, 78 de versuri au ramas 

necorectate de Conu Alecu i, totus, eu singur figurez 

pe afis. Asa a voit dumnealui, 

Iaräsi se incearca sa prosteascal lumea, mormai


Mortun. §i trecii la d. Enescu, regisorul, pentru a'l 

felicita de punerea in seen& Se incinse intre dan0i o 

grava discutia ; d. Enescu explica cum intelegeam noi 

punerea in scena a Cidului, cu decoruri multiple 0 

vf.riate ; iar Mortun sustinea traditia (un singur decor) ; 

la sfar0tul discutiii insa, el pleca capul i ingana 

Aveti dreptate : a§a vrea progresuL 

Foarte frumos, exclama d. Andronescu, scarpinandu-se 

in barba, dar o sal avem deficit 

Sal vedem, replica Mortun. 

Vazuram, in adevar : Cidul fu priimit de public 

cu entuziasm ; fu jucat in serial 0, nu numai nu dada 

deficit, dar excedente neprevazute de nimeni 

A§a vrea progresul, conchise Mortun afland rezultatul. 

Incercari de soiul acesta, cu toata increderea pe 

care o aveam in public, le faceam pe socoteala mea 

iar nu pe a societatii dramatice. De aceea Cidul s'a 

jucat mai intai de compania mea dramatica la Teatrul 

Modern, iar nu la Teatrul National, unde autorii 

clasici sunt, totu, la locul bon 

Vasile Mortun era, cum am zis, mare amator de 

pictura i colectionase multe tablouri proaste pe rang 

cate-va bune. Deoarece il cam sacaiam asupra acestui 

subiect, Mortun declara 

Stiu cà toate astea sunt crute. Dar autorii lor 

sunt convin0 ca au talent. $i, apoi, nimeni nu le cum- 

para.' elucubratiile : nu trebuie i ei sä traiasca ? 

Mai zi ceva. 

La salonul tinerimei, Luchian expusese clte-va mid 

tablouri de flori, fructe i naturi moarte, Mititele 

modeste, de0 capodopere mari. Mortun incremenise in 

fata unui neinsemnat Luchian, trecut pe catalog cu 

mentiunea a 

Pahar de apd cu doi trandafiri (200 lei)" 

Mortun se revolta : 

:


Trebuie sä ha o eroare. 

El se duse la cine de drept sa controleze fapta. 

Aci i se afirmA ca nu era nici o eroare. 

Ba da ! ba da ! exclamA Mortun i, dând 500 de 

lei, ingana 

: 

SA-mi trimiteti tabloul acasä. 

Af!and aceasta Ii intrebai pentruce facuse aqa. Mortun 

imi räspunse zambind : 

Trebuie sä traiasca i Luchian pe langa cei cari 

nu au talent. 

Mai zi ceva, 

DOCTORUL MARCOVICI 

Afarà de reputatia sa mondial& ca medic, doctorul 

Marcovici se mai bucura de alte trei reputatii, cunoscute 

insä de mai putina lume. Acestea erau : 

1. om de spirit, mucalit, dar cam piperat (esprit 

gaulois), 

2. gustaret foarte delicat : 

3. meloman fin. 

Despre reputatia 1, nu voiu zice nimic, pentrucal 

numai in latine0e s'ar putea vorbi de a0. ceva (le 

latin dans les mots, brave l'honnétetê i pentrucA 

imira vorbe de prisos, multi din elevii lui Marcovici 

astazi doctori mari aducandu'0 aminte, desigur, 

unele cilimituri pipzrate ale nemuritorului profesor. 

De reputatia 2, insà, pot vorbi färá a infrunta nici 

o bunA cuviintA. Marcovici era, in adevär, un gustaret 

atat de delicat inc&t cei mai celebri gastronomi, din 

vremea lui, nu cutezau sal 

pofteasca la masa*, pentrucA, 

ziceau ei, nu aveau bucAtar destul de bun. Pe atunci 

Hugues era restaurantul la modä 0 se distingea printr'o 

bucgtairiä aleasd. Totn bAtrAnul Hugues prepara 

in persoanä bucate pentru Mcrcovici, cAci zicea el, te 

ae


pomenesti cà bucatarului ii scapa un graunte de sare 

prea mult, sau ca nu frige o fripturd tocmai cat trebuie. 

Domnul doctor ne-ar tine de rat!. 

Numai eu pot servi pe d. doctor Marcovici, 

proclama bAtranui chelner NL:ola?, pentruca, daca 

vre-un fel de bucate nu e periect, d. doctor nu ne 

bruftuluieste, ut non doleam de re". 

Nicolae era transilvanean i suferia de inocenta meteahna 

de a ;Ai si de a vorbi latine*. 

Intr'o zi, un foarte cunoscut colonel de artilerie, 

coleg de club cu Marcovici, se aseza la masa lui, la 

Hugues, i incepü sá cheschevuteze pe frantuzeste in 

timpul mancarii. Marcovici theft un minut, Vaal doua ; 

in sfarsit, scos din Otani, exc'ama. 

Mai intoarce-o pe romaneste, mitocane, cà imi tai 

pofta de mancare. Limba frantuzeasca e cocoang prea 

mare pentru tine. 

Si nunc se nobis ille aureus arbore radus ostandat" 

declama Nicolae, schimband tacamurile. 

Colonelu nu a recunoscut, de sigur, versul lui Virgiliu 

si, tot desigur, nu a inteles aluzia batranului latinoman. 

Pacat. 

Marcovici propovaduia o reteta speciala pentru salata 

de castraveti. Iata reteta : cureti castravetii de 

coaja ; ii tai in felii subtiri ; le presari cu sare ca sa'si 

lase apa ; le storci intr'un servet ; deschizi fereastra sufrageriii 

i arunci totul pe fereastra. 

In adevar, castravetii sunt izvor de friguri si de 

ragaieli. 

Ca meloman, Marcovici Ii avea fotoliul la opera, 

al cdrui vesnic impresar era Serghiadi ; daca prota- 

gonistii cantau bine, Marcovici se tragea de nas si 

striga : Bravo, bravo, brava, brava ! dupe sexul pro

60 D:n Torsul Zilelor. Vol. I 

tagonistilor ; iar, daca nu cantau frumos, Marcovici 

pleel bombanind, nu mai dadea pe la Opera, si mormaid 

: 

Mai bine sa mananc castraveti. 

Eram atasat pe langa legatia noastra la Roma, numit 

de Eug. Statescu ; ba chiar bine ata.W, deoarece sefii 

ai 

colegii mei ma läsasera singur la legatia fugind 

de caldurile din August . and laza dr. Marcovici, 

care venia sa's viziteze, in treacat, vechiul säu prieten, 

pe d, dr. Obedenaru, insarcinatul nostru de afaceri in 

Italia, Priimii cat se poate de bine pe Marcovici in 

absenta sefului meu i I. dusei seara la Cafe Colona 

uncle se faceau admirabilii graniti cu lamaie si de unde 

puteai asculta fanfara Bersaglierilor acompaniata in cor 

de un numeros popolino. Canta frumos popolinul. 

Marcovici uitandu-si granitul i tragandu-se de nas, 

era incantat i striga : bravo, bravo ! brava, brava ! Deodata 

se intoarse care mine si declara : 

Stii cum isi face Serghiadi trupele ? Vine aci si 

da cu arcanul. Apoi zice celui sau celei prinse : tu, sa 

fii tenor de forta ; tu, primadona absoluta, etc. 

Dar bine, nene doctore, strigai, trebuie sa se pacaleasca 

des. 

Mai niciodatd, replica Marcovici. Iar noi platim 

tot asà de scump pentru astia ca pentru cei de primo 

cartello. 

Marcovici nu era amator de pictura ; fiind, insa milostiv 

i .bogat, dibuià, pe ici pe colo, ate un pictor 

nevoias (speta lesne de gasit, cum se OM, cadea in 

extaz in fata unui tablou la care nici nu se uitase 

bine un tablou oarecare se facea ca se tocmeste 

cumparà tablouri, zicand pictorului: 

SA mi'l trimii acasa, dar neincadrat ; vreau sal 

incadrez eu.

Dintre cei Ráposati 61 

AO, exlica elpictorul nu &à dijrna incadrorului. 

Inteo zi, se intalni, intr'un atelier saracacios, cu tata-meu, 

pentru care avea o simpatia sincera. Batranii 

ace0ia se iubiau foarte mult. Amandoi venisara in 

acela scop (de ajutorare discreta) la pictorul sarac, 

ai 

intrebuintau aceleaqi mijloace. 

M'a prins, &idea fiacare. 

Marcovici proclama : 

Davia imi face concurenta. 

El nu incadra tablourile nici nu le Marna pe pereti 

ci punea sä i le care in pod. Tata-meu, mai politicos 

0 mai respectuos pentru o munch' artistica, le 

incadra frumos qi le atarna pe pereti. Dar tablourile 

tot crute ramaneau. 

Venind, odata, la noi, Marcovici vazii o pictura neverosimila 

care avea pretentia sa reprezinte o pisica 

Cu pisoi. 

Dar pe 4tia cine 'i-a mai fatat? intrebä Marcovici. 

Tata-ineu sufereà de o boalà, care 1-a 0 räpus (o 

insuficienta aortica). Cunoscand mersul bolii, el socotise 

exact cate zile mai avea de trait ; savantul nu se 

inqelase cleat cu patru zile. La 22 Iunie 1884, in 

adevar, el spusese Regelui Carol, la Sinaia, fiind eu 

de fao.:Mai am tocmai 60 de zile de trait. Nu muri 

la 22 August, ci la 26. Deoarece Regele Carol 0 cu 

mine protestam, el raspunse zambind Nu se pune 

chestia daca mor sau nu, dar cum o sa mor ? E ad 

o lupta intre trachee i aorti ; daca tracheea e mai 

tare, ea va strangula aorta 0 voiu muri din oprirea 

circulatiii sangelui ; iar daca aorta e mai tare, ea va 

strangula tracheea i voiu muri indbuOt. Sfar0tul e 

acela i e fatal. 

Prin Iulie-August urmatori, la Bucureqti, Marcovici 

venise sa vadä pe tata-meu. Intr'o zi navall cu 0 droae


de medici ; toti studiara bolnavul pe toate cutele, ii 

auscultarä", i, apoi, trecura in camera de alaturi sä 

se consulte. Lasasera, insa, usa crapatai, asa ca tatameu 

auzià tot ce vorbiau. Toate bune, zicea Marcovici 

; dar nu imi explic sudoarea rece de pe &mite. 

Tatd-meu ii f ,cuse un carnet in care nota, zi cu 

zi, ceeace 11 putea interesa. Acest carnet nu a fost 

citit de noi decal dupe moartea lui. La data consultatii 

medicale sus zise, muribundul scrisese in carnet : 

Nu urez amicului meu Marcovici sa'si explice vreodata 

sudoarea rece, groaza mortii. 

$TEFAN IOSIF 

Am mai vorbit de el in numeroase randuri. 

11 

iubian foarte mult (si el pe mine) si ne cunosteam 

de foarte mult. 

In 1900, printul Leon Ghica, inaugurand in parcul 

sau de la Dumbraveni (judetul Botosani), sub plopil 

fárd sot, cantati de Eminescu, bustul in bronz (1ucrat 

de talentatul sculptor roman Oscar Spathe) al 

nemuritorului poet, poftise o multime de fume (Dimitrie 

Anghel, Cincinat Favolescu, muzicantul Tempea, 

$tefan losif, eu i altii). Ceremonia inaugurarii straluci 

de un fast rar ; caci printre asistenti, afard cJ.e cele 

cate-va sute de tarani din Dumbraveni, erau multi cari 

cunoscusera de aproape pe Eminescu. Tempea cornpusese 

un irnn de circumstanta ; Cincinat Pavelescu 

o oda, foarte frumoasä, tot de circumstanta. Anghel, 

Iosif, eu, etc., cascaseram gura. tot de circumstanta. 

Oda lui Cincinat Pavelescu, mi se pare ca a fost cea 

mai fericita inspiratia a lui. 

Pe vremea aceea Iosif compunea versuri pentru Patriarhale, 

iar eu tirade pentru Vlaieu-Vodd. Amandoi 

cascam gura unul la altul ; eu, de admiratia ; el, de


uimire cà un frantuzit faceà versuri românesti. Frantuzit 

(ca acum) eram in 1900 ; frantuzit am fost in 

1906 (cand cu miscarea studentiasc5.) ; tot asa de frantuzit 

am rämas. Dar ce insemneazal frantuzit ? Dacä 

frantuziti sunt- acei care stiu frantuzeste, trebue zii 

neintiti cei cari stiu nemteste ; iar cei cari stiu turceste, 

trebue zii turciti. 

Mai tarziu, traducând pentru mine (adica pentru 

Teatrul National) cate-va drame de ale lui Schiller, Pet6fi, 

Göthe, Corneille, etc., (tânarul transilvgnean stia 

foarte bine limba germana i limba ungara), Stefan 

Iosif venia la mine (pe la 10 dimineata) de lucram 

impreun'a la traduceri, pe neräsuflate, ',Anä la namiazii ; 

apoi, mâncam repede, i, dacal nu eram prea obositi, 

mai lucram inainte, luandu-ne cafeaua. Eu, desi stiu 

destul de bine frantuzeste, recurgeam, insà, adeseori 

la dictionar pantru a famdci limpede cutare sau cutare 

expresii sau intentii ale textului original ; dar 

Iosif, nu ; creerul lui patrundea cu inlesnire toate finetele 

textului i ii puneà la dispozitia cuvintele românesti 

potrivite ; asa ca., el lucrà cel putin de trei 

ori mai iute .decat mine. 

Dealtminteri, foarte rar ne consultam unul pe altul. 

Odata, insà, suggerai ea' nu trebue pronuntat Cidul 

dar Sidul, deoarece cuvântul nu e altul deca.t seid 

denumire pe care arabii o dedeau sefilor. 

Päi Corneille a scris Cid, obiectä Iosif. 

Dar pronunta Skl, raspunsei, ca toti francezii 

spaniolii ; pentru ca ci se pronuntl si in limbile francez6 

i spaniolg. 

Asa e, conveni Iosif, dar am apucat sa scriu Cid, cu C. 

La un argument de asa tdrie nu am mai obiectat nimic. 

Iaca pentru ce Le Cid a fost tradus Cidul, iar nu 

Sidul, cum ar fi trebuit.


Intr'o zi, terminand traducerea dramei Conjuratia 

lui Fiesco, de Schiller (prima forma), Iosif ma intreba : 

-- Dar bine, nene Alecule, eine sa joace rolul lui 

Fiesco ? Trebue un baiat frumos, tartar, talentat i cu 

experienta scenica. Unde sal gase0i ? 

Asta e treaba zilei de maine, replicai. 

Mi-se pare ca ziva de azi 1-a gasit. 

Alta data, Iosif imi aduse (terminata) traducerea comediei 

lui Banville, Gringoire dar lard cele doua faimoase 

balade, 

Astea nu le-am putut reda in tonul kr, nici Mitica' 

nici eu. 

Ma incercai i eu. A doua zi, &dui lui Iosif doul 

foi umplute de mazgalituri. Iosif le citi i exclamä : 

Eh 1 a§a da. 

Apoi, le transcrise la locul lor i adaoga: 

Acu ne facuram trei traiucatori ai lui Gringoire: 

dumneata, Mitica i cu mine. 

Tronc replicai. Eu am tradus cate-va randuri si 

voi o piesa intreaga. 

Peste vre-un an, doi, Iosif, care venia pe la mine 

mai rar decal inainte, sosi cam tras la fata i cu ochii 

in fundul capului. Se vectea cä suferise. Stiam ca era 

de mult atins de o boala inexorabila. Din tonul, ins% 

al primelor lui cuvinte, intelesei cal nu de o criza fizica 

fusese lovit prietenul meu. 

Spune ce ai pe inima, Ii zisei ; confidenta u§ureaza. 

Bietul poet ma priivi lung, oftä, se 0erse la ochi §i 

imi raspunse : 

Ai ghicit, neneAlecule ; dar nu se cade sa' vorbesc eu. 

Mai tarziu, aflai criza morala fusese cauzata de 

tradarea nevestesi §i a 

unui amic. 

Desnadajduita durere ! Nu qtiu ce trebuie mai mult 

admirat : discretia sau generozitatea bietului poet ?! 

Miticii era Dimitrie Anghel.


ERMETI NOVELLI 

Dupe Salvini 0 Rossi, Novel li a fost, in Europa, 

reprezentantul scenei italiene. Nu era tare.' pe lume 

unde Novel li sa nu fi jucat, sa nu fi fost aclamat, 0 

sa nu ramana idealul amatorilor de comedia. In adevar, 

talentul lui Novel li avea o deosebita aplecare 

pentru comedia, de0 stralucea 0 la tragedia. 

La noi venise de mai multe ori 0 imi arata o foarte 

magulitoare simpatia. Ca Director general al Teatrelor, 

ii deschisesem larg portile Teatrului Nationai ; actorii 

no0rii, in adevar, aveau mult de invätat 0 invalarà 

multde la celebrul italian. 

Intr'o seara Novelli interpreta, cu neintrecuful sari 

brio, rolul lui Petruccio din FEMEIA INDARATNICA 

a lui Shakespeare. Novelli precum §i toti camarazii 

sai pronuntau Petruchio. Il intrebai pentru ce? Novelli 

im raspunse : A§a a scris Shakespeare. Dar 

Shakespe3re sera in engleze0e, replicai ; pentru ca 

englezii sa pronunte corect, Shakespeare a scris Petruchio 

cu ortografia englezeasca ch. In limba engleza, 

in adevar, ch se pronunta t?, aurch, biserica, Child, 

cDpil, Chamberlain, Lord Churchil, nume proprii ; (cuvinte 

cari trebuesc pronuntate : Ciurci, Ciaild, Ciamberlain, 

Lord Ciurcil), Novelli exclarna, razand : 

Ma miram 0 eu ca Shakespeare, din senin, sa. 

fi schimonosit numele lui Petruccio. Bine cà te-am intalnit 

pe dumneata ca ami iei aceasta piatra de pe 

inima. Il ador pe Shakespeare. Schimonoseala asta, 

insa, imi turbure admiratia. 

Novelli era extraordinar in piesele lui Shakespeare. 

CIne nu a vazut REGELE LEAR jucat de Novelli cu 

greu a inteles piesa 0 actorul. Uneori Novelli era bufon, 

ca in Maritiamo la Socera sau in Rdpitul Sabinelor ; 

alte ori te facea sa trernuri, child Regele Lear, de 

5


pilda, iesit din minti, ii punea pe cap o coroana de 

paie i incaleca pe un bat, sau cand batranul tata, 

innebunit, ducea in brate cadavrul inocentei Cordeli?. 

Eu, unul, cred ca, in literatura omenirii, nimic nu 

e mai zguduitor, mai chinuitor decat Regale Lear. 

Novel li avea o ambitia : de a intemeia, la Roma, 

La casa di Goldoni", dupe modelul Comediei Franceze 

(La Maison de Moliere). Ii spusei ca nu va izbuti. 

Pe vremea cand Napoleon intemeia Comedia 

Franceza prin faimosul decret de la Moscova, societarii 

acestei socielati dramatice hued retribuiti cu sume 

superioare banilor castigati de alti actori, in intreprinderile 

particulare. Cazul nu mai e acelas astazi cand 

actorii intreprinderilor particulare castiga mai mult 

decal elita societarilor Comediei Franceze. Acelas lucru 

se va petrece si cu Casa di Goldoni. Foarte putine 

averi omenesti ar fi destul de mari pentru a intretine 

o numeroasä trupa de actori de mana intai. Italia e 

plina de talente ; nu e orasel care sa nu'si ADA' teatrul 

i trupa sa proprie ; dar cine sa'si ia asupra sa 

selectioneze actorii pentru scena centrala ? Protagonieii 

acestor trupe fac turneuri rentabile si, adeseori, trec 

chiar granita. Chiar dacà situatia materiala a acestor 

protagonisti s'ar imbunatati prin Casa di Goldoni, ei, 

totus, ar fi nemultumiti, pentruca nu li s'ar distribui 

rolurile la cari cred mai ales cei tineri ca au drept. 

Asa e I suspina Novelli. Dar, voiu incerca. 

Bietul Novelli a incercat, dar nu a reusit. 

Cate utopii nu se incerca ! exclama Novell. Dumneata 

nu ai incercat sa joci Aulularia" lui Plaut inteun 

spectacol cu Avarul lui Moliere ? Frumoasa tentativa, 

dar menita sa nu izbuteasca pentruca Aulularia 

lui Plaut contine prea multe roluri de capeteniä i ca 

publicul nu poate sa priceapa felul de a teal §i de a 

gandi al Romanilor. Mai cu seama al sclavilor de acum


doua mii de ani. Plebea Romei facea mare haz de 

glumele de mahala ale unui Dams. Asemenea glume, 

mai ales, au facut succesul comediei lui Plaut (sclav 

el insu§, zice-se). Harpagon e singurul rol de capetenia, 

din Avarul lui Moliere. Celelalte roluri sunt foarte 

grele, foarte hazlii, dar nu sunt de capetenia. 

Multi dreptate avea Novel li. 

Novel li era de la Rimini, unde §i azi mai palpita 

umbra frumoasei Francisca. Pe micul teatru municipal, 

de acolo, a facut primii sai pa0 novicile actor Novelli. 

Mai tarziu, mandril de concetateanul lor, riminienii il 

alesera primar, 

Chiar daca intemeiez la Roma Casa lui Goldoni, 

tot la Rimini vreau sa mor ! imi zicea Novelli. 

De asta data, 'i 

s'a indeplinit dorinta, 

I. L. CARAGIALE 

Acum vre-o 50 de ani, am cunoscut la coana Elena 

Cornescu, pe Nastasica, o matu§i a lui Iancu, mucalita 

iMepatoare aproape ca el. La &Ansa ne-am vdzut intai, 

Caragiale §i cu mine. Iancu era un baietandru, ceva 

mai mare, insd, decal mine. 

Pe atunci, nu prevedeam, nici until nici altul, care 

0 cum ne va fi viitorul; dar, mai tarziu, nu ni s'a parut 

deloc straniu ca purcedeam pe aceea. cale. Totu§, la 

inceput, ne priveam cam chiori§, fiindca el era un 

neingaduitor i taios observator al omenirii, iar, eu, un 

visator utopist Cu vremea, insa, din faptul simpatiii 

noastre reciproce, trecuram cu vederea peste ceeace 

ni sa parea un cusur in firea celuilalt i, cu incetul, 

pricepurdm ca aceste cusururi puteau deveni calitäti. 

Fieeecare dupei cunz devine", zicea. Iancu. 

Apreciam in Caragiale desavar§itul artist, iscusitul 

om de teatru, sincerul amic.


Pe la 1884, ocupan, cu Alecu Balq, la Hotel Bulevard, 

la catul III, un apartament compus din doua camere 

de dormit despartite printr'un salonaq. Multe notabilitati, 

de pe atunci, s'au perindat prin salonul acela: I. Ianov, 

V. Pogor, Blankfort, protipendade junimiste, I. Bianu, 

N. Filipescu, Barbu Delavrancea, I. L. Car a gi al e, 

A. Vlahuta, etc. 

Caragiale rasfoia, uneori, vrafül de manuscrise aruncate, 

talmerbalme§, pe masuta mea : versuri, proza, planul 

trilogiii lui Mircea (din care Vlaicu Vodd, sub alt titlu 

si 

altä forma', era numai prima parte). Intr'o zi ii intrebai 

de care gen sä ma ocup mai intai? Caragiale imi 

raspunse : lasa-le sal se coaca, dragutule. Aqa imi ziceà 

el, caci Ii eram foarte drag. 

I-am urmat povata. 

Nu m i §tiu cand, Caragiale se duse la Iasi sa ia 

parte la banchetul JUNIMEI in care fusese ales membru. 

Dupa ce vorbisera Titu Maiorescu, Petre Carp, Teodor 

Rosetti, batranul poet Naum, i altii, Caragiale, voind 

si 

e* sa pronunte un discurs, cerd clasicul pahar de 

apa al oratorilor. Vasile Pogor, care iubia mult pe 

Caragiale 0 care, ezand langa el la masa, Ii turnase 

yin cu nemiluita, incepü sa glasuiasca pe nas ca popii 

Apa, apa, gogomane". Caragiale II privi lung, 0 hotari 

sal lase sa glumieasca,Domnul Caragiale are cuvantul, 

proclama Titu Maiorescu. Apa, apa, gogomane, 

psalmodiaza Pogor. Caragiala se scoal ia picioare, vrea 

sä vorbeasca, dar nu poate rosti decat Domnilor". 

Vasile Pogor psalmodia mereu: Apa, apa, gogomane. 

Pogor, foarte hazliu i foarte inteligent, ahtiat de discursuri 

fara rost, nu voià probabil, sa'0 expuna prietenul la o 

primejdia de acela5 soiu, 0 de aceea tot probabil 

ii dedea inainte cu Apd, apd, gogomane. Neizbutind 

sä vorbeasca, Caragiale o rupe .de-a fuga, in mijlocul


rasului zgomotos al tutUlor, urmarit de Vasile Pogor, care 

il tined de surtuc, psalmodiand: Apa, apà, gogomane". 

Zeflemelele lui Vasile Pogor atingeau cate-odatä 

proportii homerice. 

Caragiale o tuli la hotel Traian; Pogor, dupe eL 

Vazand ca se apropia ora trenului de Bucure§ti Caragiale 

ii inhata geamantanul i fuge la gara ; Pogor, dupe 

eL Caragiale se stabili intr'un compartiment gol de cl. I, 

Pogor se a§eza pe bancheta din fatal, psalmodiand: 

Apa, al* gogomane". Caragiale, pentru a cant& in struna 

lui Pogor, dada in genuchi, rugandu-se: Iarta-ma, 

coane Vasile ! Pogor scoase o sticla de Cotnar, un pahar 

si 

porunci: Bea". Bietul Iancu bàü ca sa'§i potoleasca 

&Maul. La Ulmeni, Pogor se cobori §i cumpara de la 

bufet cate-va sticlute cu coniac Naville. Vrand-nevrand, 

Caragiale, care se mai desmetecise dormind, fu silit sä 

bed o sticluta de cogniac Poftim apä gogomane, 

glasuia Pogor. Pana unde avea de gand sal ducal gluma, 

conul Vasile ? 

La Bucure§ti, Caragiale se gandi sa scape de calaul 

ski; de aceea nu se duse acasa la el ci veni la noi. 

Eram obi§nuiti cu galagia din hotel la sosirea trenurilor 

dar, de astä data, galagia se intrecea cu firea. U§a de 

la salon se deschise, imbrancita, §i Caragiale, cu parul 

valvoiu, dadii busna strigand: Scapati-ma". Alecu 

Bal§ §i cu mine ne uitam unul la altul i crezuram, 

dupe mirosul de alcool raspandit de prietenul nostru, 

ca el venid de la vre-un chef. Pogor, insa, dandu'§i 

seama, la gara, cä i§i scapase victima, se hotari sä se 

cinch sa se culce, in camera sa de la Hotel Bulevard 

(camera pe care, fiind deputat, Pogor o inchiriase cu 

anul). De la portarul hotelului afla conul Vasile unde 

se refugiase Caragiale i porni inceti§or pe sari, spre 

catul Ill, gleisuind pe nas ca popii: Apa, apa, 

gogomane". Caragiale, auzindul, se ascunse sub canapea.


Conul Vasile infra' foarte serios; iar Alecu Bals, 

zicandu'i cuvinte banale i ghicind situatia, ii arata, pe 

furis, canapeaua. Cu aceeas muted serioasa, Conul 

Vasile trase pe Caragiale afara de sub canapea 

intreba, scotand din buzunar o sticluta de Naville : 

Bei un svart?" Caragiale izbucni: Beau; dar fàrä 

coniac". Caragiale se daduse invins. Marinimos, conul 

Vasilache Pogor ii ierta, poyatuindu-I, insa : SA nu 

mai ceri apä, gogomane". 

Caragiale imi marturisi, mai tarzi ca, de fricd nu isi 

pusese candidatura la deputatia, deoarece tia ca. o sa 

se intalneasca, in Camera, cu conul Vasilache. 

Apd, apd, gogomane. 

In anul precedent, se jucase Li Teatrul National, cu 

un succes indoelnic, faimoasa . Scrisoare Pierduta, 

Publicul nu ma intelege, mormaia Caragiale. Ma va 

intelege, "frisk mai tarziu. 

Astazi ne dam seama cat de multa dreptate aveh, 

SCRISOAREA PIERDUTA e, dupe mine, cea mai 

formidabila satira dramatica scris5 vre-odata in romaneste. 

Caragiale a mai scris capodopere, dar nici una 

nu se apropiä de vedeniile din SCRISOAREA 

PIERDUTA. Vedenii, bine am zis. Toata opera lui 

Caragiale e o limpede vedenie a intregii omenirii, intolitg, 

insa, cu schimonosirile romanesti de la sf.arsitul veacului 

XIX. Caragiale vedea, auzea i turna, negru pe alb; 

dar nu vedea si nu auzea ca nuvelist, ci ca dramaturg. 

Mornentele sunt admirabile scenete (Mime cu mai multe 

personagii, ar zice Herondas). Chiar novelele publicate 

(precum, Fdclia de Pasti, etc.) au fost, mai intai, scrise 

sub forma de piese teatrale; Iancu, insa, nu le-a dat 

forma sub care au fost publicate decal pentruca punerea 

in scena era foarte grea i cape atunci nu se aflau 

actori cari sa le joace,


Aà ar fi patit 0 NAPASTA, daca nu aq fi avut 

norocul sa pun maim pe d. Ion Petrescu 0 pe d. Ion 

Brezeanu. Nu credeam sa o vad jucata", imi zicea 

Caragiale; Care altul decat tine, dragutule, ar fi 

cutezat una ca asta". 

Caragiale purta multa vreme in creerul sau subiectul 

unei comedii sau unei novele 0 il complecta, cand nu 

ii parea intreg. Ap, de pilda, pe la 1880, mi se pare, 

fiind la Craiova, la Ion Iancovescu, prietenul nostru, 

ii citi schita SCRISORII PIERDUTE, dar lath' personagiul 

lui Dandanache, 0 il intreba:Pe eine sal fac 

deputat? Pe cel de0ept dar necinstit) adica pe Catavencu) 

sau pe eel prost, dar cinstit (ached pe Farfuridi)" ? 

Deoarece sunt la Camera 0 de Ala 0 de aia, Iancovescu 

nu 0iii ce sa raspunda. Peste vre-o trei saptamani, 

Caragiale intalni pe Iancovescu la Bucure0i, 0 ii 

striga Am gasit I Nu fac deputat nici pe cel de0ept, 

dar necinstit, nici pe cel prost, dar cinstit. Fac deputat 

pe unul care sa lid 0 prost §i necinstit". 

Caragiale crease pe Dandanache. 

Am vorbit aiurea de trecerea lui Caragiale pe la Directia 

Teatrelor. Deci nu voiu mai vorbi de acea epo,ä, de:i 

amintirile dau navala. Totu§, nu pot trece cu uitarea 

vorba lui (de mai tarziu), cand fusesem numit Director 

general al Teatrelor. Nu e de noi. Avem mai bune 

lucruri de facut de zat sä dam viata qandramalei 4tia". 

Cine, insa, poate spune dad. /Au sau bine am facut 

jertfindu'mi Teatrului National mult putina vlaga cu 

care eram inzestrat? 

In or ce caz am facut un bine. lain. Drepturile de 

autor ale lui Caragialer cu toate cal Teatrul National, 

sub directia mea, ii juca piese'e cat putea mai des) nu 

se ridicau decal la vre-o trei mii de lei anual. Putin 

lucru pentru o munca Mat de incordata 0 atat de


frumoasa. Asta e cap de trei mii de lei pe an, 

dragutule", zicea lancu, aratandu-0 fruntea? Avea 

dreptate. Il cumparai dar, pe numai §tiu ce suma, 

pentru Teatrul de Stat, dreptul exclusiv de a reprezinta 

unele piese ale lui. Cu aceasta suma, obositul artist putfi 

sa traiasca lini§tit aiurea i sa-§i corecteze intr'una manuscrisele. 

Caragiale, in adevar, era un stilist desavar§it 

§i i§i corecta intr'una textele. In stilul lui, vorbele sclipeau 

ca ni§te pietre nestimate a caror frumusete ca§tiga 

prin locul unde le a§ezi. Chiar in mahalagismele lui 

cele mai triviale, cuvantul just era indelung cumpanit 

numai apoi adoptat. 

Aveam a§a de adanca admiratiä pentru amicul men 

incat am tinut sa pun (mai tarziu) sub auspiciile lui 

compania mea dramatic5. Rugat de mie, el scrise o atat 

comedioara intr'un r ct, INCEPEM (un instantaneu cum 

ii zicea el, cu care incepui reprezentatiile companiii 

mele dramatice 0 in care personagiile (cel putin cea 

mai mare parte) eram Chiar noi, personalul companiii 

mele dramatice. 

INCEPEM nu s'a jucat decal o data, in seara de 12 25 

Septembria 1909. Singur am 0 azi credinta ca acest talisman 

a dus la izbanda incercarea mea. 

HAJDEU 

Nu a trait destul batranul polonez pentru a'si 

vedea patria rediviva. El Ii facuse, din Romania, a 

doua patria, pentruca" zicea el, prea pufini la numar 

sunt polonezii cari meritai sa alba o patria. Polonezii 

se gargariseaza cu vorbe". 

Ce desminfire i-au dat evenimentele sarcasticului 

conul Tadeu. 

Rasul sarcastic, satira, caracterizau o parte din geniul 

lui, cealalta ffind data Inimii lui de aur §i visului


poetic. Greu se conciliazá asemenea indeletniciri in 

acelas suflet; dar la Hajdeu, ele nu se bateau in cap. 

Opera lui istorich, foarte importantA, dovedeste un 

muncitor pfin de vlaga, un cercetaitor iscusit, un creer 

destoinic care nu se fere& de a cumpAni cu grija cele 

mai mid amAnunte, supunându-le, tot deodatA, criticii 

patrunzätoare ale unui spirit intepaitor. 

Eruditia si opera lui literarà Ii deschiseserà portile 

Academiei Române. 

Regele Carol comandase lui HAjdeu Magnum Etymologicum 

al limbii românesti. Multumesc de incredere, 

Sire", Ii rAspunsese savantul ; dar nu voiu 

terminA cleat primele litere. Cine sä faca.' celelalte ?" 

HAjdeu munci pe capete, dar nu terminA nici litera B. 

Regele Carol imi zise, mai tarziu, când ii oferii dictionarul 

lui Dame unde complectasem cAte-v a lipsuri, 

(stiind bine romAneste, M. S. citeA des pe Dosofteiu) 

Avea. dreptate HAjdeu : 

trebuià sa'i cer numai un 

glosar, dar mai complect decat al lui Dame" 

Cu toate apucAturile sale nábbidalioase, Tadeu-Petriceicu 

HAVeu, ffind foarte obiectiv, ii judecà obiectiv 

chiar propriile sale opere. TWA lumea stià cat de iritabili 

sunt poetii dacà te incerci sà schimbi, in textul 

lor une virgule, cum zice Cyrano de Bergerac ; HAjdeu, 

insà, primeà sA'i schimbi (0 chiar sa'i suprimi) pagini 

intregi. Un exemplu. Dorind sa. reiau RAZVAN 

SI VIDRA la Teatrul National, unde eram director, 

crezui inutilà aparitia celor doi polonezi (Actul IV) 

care Ii impestritau tiradele cu citajii latinesti. Ei lungeau 

spectacolul fàrà nici un alt folos, decat al culorii 

locale, intärita, mai de mull i chiar in acea scenA, 

de insusi hatmanul polonez. Aveam dreptate (nu incApeA 

vorba.) dar nu imi puteam permite sä modific 

cele scrise de un HAjdeu. Taman el venise in Bucuresti 

i edea. la Hotel Continental, peste drum de


Teatru, Imi luai inima in dinti si ma dusei la el ca 

sa supun parerea mea. 

Desi primit foarte calduros, tremuram ca varga. 

Am citit calomniile publicate asupra d tale", imi zise 

batranul Häjdeu ; dar citisem si drama VLAICU- 

VODA. In ea e tocmai dovada cä atribuirea lui VLAI- 

CU-VODA räposatului A. Odobescu e o calomnia. In 

adevar, pe cand traià Odobescu, se creded de catre 

istoricidi 

credeam i euca D-na Clara era bulgard. 

Numai dupe moartea lui Odobescu s'a descoparit ca 

D-na Clara era maghiard (fiica unui print palatin maghiar). 

Tocmai nationalitatea originara a Doamnei Clara 

e cauza ca boierii romani o priveau cu ochi rai i tocmai 

acesta e i conflictul politic al dramei dumitale. Cum 

ar fi putut raposatul Odobescu (istoriograf savant, nu 

zic ba) sà infrunte Fara probe opinia curenta de pe atunci, 

ca Doamna Clara nu era bulgara ? Ca ai patruns suflatul 

acelor vremuri i ca le-ai redat culoarea lor locala , 

aceasta ce e drept, ma mira, din partea unui frantazit". 

sarcasticul Hajdeu radea. bland. 

Cu circumlocutii i fraze intortochiate spusei in 

sfarsit, ce ma aducea si ce aveam pe inima. Venerabilul 

batran iambi iaräsi, bland, si imi raspunse 

Avem i noi, in Romania, nu numai falitii noeri 

dar si The right man in the right place; Lie si spanzura 

cum vrei. Nu crede ca sunt ca tot gens irritabile 

vatum. Dealtminteri Ifi voiu confirma aceasta printr'o 

scrisoare". 

Hajdeu, in adevar, imi adresä a doua zi aceasta 

scrisoare. 

Curios !" ingana intemeetorul Columnei lui 7 rajan:" 

acesta, francez ; Caragiale, grec ; eu polonez, 

si toti, get-beget, romani". 

RAZVAN SI VIDRA se joaca i acum dupe textul 

modificat atunci. Cel putin asa cred.

Dintre cei RAposati 

DIMITRIA GRECEANU 

Dandu-se ordinul de mobilizare generala, in 1916, 

Dimitria Greceanu, ca fost ministru (de justitia mi se 

pare) nu fu mobilizat. Legea e formala. Boierul de 

vita veche, insä, i$i intelegea altfel datoria : Dimitria 

Greceanu se angaja voluntar, ca simplu soldat. Repartizat 

la un regiment de infanteria, neputanduii acolo 

ascunde inteligenta $i cultura) cum i$i ascunsese identitatea, 

and se angajase voluntar) el fu dat la compania 

de mitraliere, unde, ca bun tragaciu, fu facut 

ochitor. El dormi dar cu ceilalti soldati, sub foaia de 

cort, $i maneà de la cazan, ca $i ei, sau rabda de 

foame, tot ca $i ei. 

Frantuzitul acesta (Dimitria. Greceanu era doctor in 

drept de la Facultatea din Paris) se prefaced, p?ntru 

a nu da de banuit cine era, ca nu pricepea nici o 

vorba frantuzeasca. 

La nu mai $tiu ce batalia, mitraliera servita de soldatul 

Dimitria Greceanu, ca ochitor, tragea, din dosul 

unui adapost, Fara' intrerupere, a$a ca apa din man$on 

fierbea $i trebuia racita intr'una ; la o distanta de circa 

500 metri, intre mitraliera $i inamic, curgea un parau 

de unde servantii aduceau apa rece cu galeata de 

panza. Pentru a executa aceastä manevra, servantii 

erau nevoiti EA iasä, la deschis, din dosul adapostului 

$i, prin urmare, sa se expuna la tirul inamicu'ui. Germanii 

concentrasera focul lor asupra mitralierei romane 

$i luau in primirea gloantelor servantii cari alergau 

la parau pentru a'$i umple galetile de panza cu apa 

rece. Bietii soldati cadeau mai tali, uci$i ; nici unul 

nu izbutia sa se inapoieze teafar ; dar, nici unuia (cu 

toata groaza care ii stapanea pe toti) nu ii trecuse 

prin cap sa nu iasa la deschis sau sa steà la indoiala 

75


and ii venia randul sa mearga la apa. Acel, caruia 

ii veni randul, striga 

Ma duc la moarte sigura, 0 am copii. 

Dimitriä Greceanu, auzind acest strigat, sari de pe 

locul ochitorului §i zise bietului falai de familia ; 

1-ami locul, cal e§ti bun tragaciu. Eu nu am copii. 

Ma duc eu la apa. Apucand galeata de panza Dimitrià 

Greceanu se dispuse sà iasa din adapost, 

Mais cet honzme est fou ! exclama pe frantuze§te, 

un ofiter francez care asistà la scenä, i pricepea 

romane§te. 

Momentul era suprem. Dimitria Greceanu i§i uita 

hotararile anterioare i, iesind din adapost, replica 

ofiterului francez, tot pe frantuze§te 

Vous en feriez autant, 

Dimitria Greceanu se daduse de gol. 

Norocul voi ca el sa se inapoieze de la parau, cu 

galeata de panza plina, fárà sa fi fost atins. 

Dimitria Greceanu scapase de gloantele inamice ; 

dar, de atentatul de la Senat, nu scapa. 

DAN CERCHEZ 

Printre milioane'e de vieti secerate de razboiul mondial, 

sunt si cateva ale unor mari artisti §i unele 

asupra cdror se intemeiau mari nadejdi ; viata lui Dan 

Cerchez a fost din acestea. Era firea cea mai inzestrata 

din ate 'mi-a fost dat sa cunosc muzicant, pictor, 

poet, artist in toata puterea cuvantului, el avea 

toate darurile si, peste toate acestea, Ii revarsà talazurile 

unui suflet bland §i generos, 

El putea, ca multi altii, sa se Inairteascd (avand 

destule rude sus puse) ; dar a preferat sa'si facà datoria 

pe front. Orb, un glont 1-a lovit ; dacà glontul nu 

ar fi fost orb poate ca 11 cruta,


Bogat, tartar, insurat de curând, iubit chiar de cine 

II cunosted abia din vedere, Dodel (a§a ii ziced tOata. 

lumea) era menit fericirei i, poate, glorii. Nu a vrut 

soarta. 

Dupe urma lui ne-a ramas abia hazlia revista. OBOR- 

GARA DE NORD si alte mucalituri. Dar intimii sai 

nu se saturau sa priveasca, agatate, de pereti o sumedenia 

de mari schite, in culori ale unor afipte sau 

tablouri planuite Pentru mine (adica pentru drama 

mea Suta$ul Troian) Dodel schitase cinci decoruri 

cdte-va planse ilustrate. Erau splendide. Mai ales decorurile 

actului IV si V, si plansa Du lama Conabiei, 

faceau o puternica impresia. 

Adeseori venid, tdrziu, noaptea, sa ma ia de la Teatru 

sau de la Capsa, de unde, sub cuvânt faca un 

bout de conduite, ma intovarasid 'Dana acasa. Ca sa 

nu raman mai pe jos de asa gentileta, it intovärasiam 

si eu pang la poarta casei parintesti, aproape de sosea. 

Apoi, el se intorced cu mine phna in strada Zorilor 

eu iarài cu el pAna in capul Cáii Victoriii. In timpul 

acesta puteam s bodoganim in toata linistea ; toate 

ramurile artei i toate tainele punerii in scena treceau 

prin bodoganeala noastra ; ne reciteam, unul altuia, 

versuri din poetii români sau straini, vechi sau contimporani 

; dar când se crapà de ziva, ne desparteam 

cam pe la Biserica Alba ; el, pornind in sus pe 

Calea Victoriii si, eu, in jos. 

Dode' aved proiecte admirabile, in care mila lui 

pentru cei saraci se amestecd cu gusturile lui artistice : 

void sä exploateze o enorma padure pe niste dealuri 

inalte ; pe culmea cea mai ridicata, aved de land 

siti 

ani 

cladeasca o casuta de lemn, de la care ar porni, 

la vale, catre marginile padurii, lungi drumuri drepte 

prin cari s'ar veded ca prin gigantice te'escoape 

sesurile, luncile cu flori, albiie rdurilor. Pentru croirea 

§i


acestor drumuri, i, prin urmare, a taierii copacilor, 

s'ar da de lucru muncitorilor saraci din vecinatate. 

Este", zicea el, un mod de a parcel& padurea. 0 

!inia de vagonete aeriene ar transporta lemnele la o 

liniä ferata cu cale stramta, in legatura cu C. F. R. Pe 

cand padurea se exploateaza si intreprinderea Ii vede 

de treaba, eu a putea, linistit, face versuri i tablouri". 

Frumoase proiecte ; visate numai. 

Ce se vor fi facand visele ? 

Mats oà sont les neiges d'antan?" 

Un glont a prefacut totul in amintiri. 

POMPILIU ELIADE 

Eram, oarecum, prieteni. El infra 'a mine ca la el 

acasa. Imi place& sa stau de vorba cu el pentru cä 

era toba de carte" si ca ii rdsfoiarn par'ca ar fi fost 

un volum din LA GRANDE ENCYCLOPEDIE. Nu cäutam 

in el idei originale nici chiar pareri personale, 

de oarece stiam ce lucru s caut intr'o enciclopedie ; 

eram multumit cu ce &earn in el si &earn mult. 

Intr'o zi, el venise la mine pe neasteptate si ma 

prinse cautand sa desvaluesc ideia furisata inteo fraza 

ironica a lui Blaziu Pascal, 

Ce fel, exclama Pompilica (asa Ii ziceam eu), citesti 

pe Pascal ? Dar Pascal era nebun. 

Sunt de parerea d-tale, raspunsei. Crébillon si 

Voltaire au sustinut aceasta teza. Evident ca, in urma 

accidentului de trasura de pe podul de la Neuilly, 

Metal Pascal nu a mai lost cu mintile toate. Prin urmare 

LES PROVINCIALES, scrise la Port-Royal dupg 

accident, sunt scrierile unui nebun. Dar, Pompilica 

draga, nu esti, oare, de parere cà aceste scrieri au 

marit, intru catva, gloria literaturii .i-anceze ? Nu crezi, 

oare; ea' gandirea lui Pascal e o extindere a cugetului


omenesc ? Pascal, nebunul, e slavit de posteritate. Sal 

analizalm acest fapt : 

nebunul e slavit de posteritate, 

pe cand noi, d-ta si cu mine, oameni cu mintea intreaga, 

vom fi (mai mult ca sigur) dati uitarii. 0 sa 

se faca o nedreptate, nici nu incape vorba. Dar, daca 

d-ta i cu mine am invia din morti peste un secol sau 

doi, am constata si nedreptatea aceasta. 

Pompilica imi facii cinstea sa racial, se scarpina in 

barba roscovang Ii sem;diä ceva m5treata pe guler, 

pe ras'ranturile vestonului i aduse conversatia pe alt 

teren ; vorbiram deci de allele. Pompilica statü cat 

stabi. Plecand se gandia, probabil, cà imi pieHeam 

vremea cu fleacuri. 

Mai tarziu, Pompilica se duse la Paris, se prezinta 

la concursul .Fcoalei Norniale Superioare, fu primit 

(v'am spus ca Pompilica era toba de carte) i, peste 

trei ani, se inapoia i tara, agregat, i 11 numit profesor 

universitar. Màririle, insa nu ametisera pe Pornpilica 

: el, si acu, venià la mine, carandu'si, in memoria, 

tot materialul unei GRANDE ENCYCLOPEDIE. Traducerile 

lui $tefan Iosif dupa Corneille si Banville ii 

interesau foarte mutt. 

Mai tarziu Pompiliu Eliade se insura i, facandu-se 

astfel cumnatul lui Spiru Haret, fu desemnat, de acesta, 

ca sä ma inlocuiascal la Directia Generala a Teatrelor. 

Virtualul meu succesor alerga la mine si imi zise 

ca si cum ar fi dezaprobat hotararea cumnatului sau : 

Ce s. fac eu la Teatrul National, coane Alecule ? 

Eu nu cunosc pe nimeni acolo. Cum ai facut d-ta sal 

cuno§ti pe toti inaint -; de a fi nurnit director ? 

Foarte. simplu, Pompilica draga timp de zeci 

de ani m'am dus la Teatrul National cat mai des posibil. 

Platindu'mi locul, bine inteles. Locul mieu era totdeauna 

acelas (stalul II, prima basica, cap de bailed, 

H. Nr....).

80 Din Torsul Zile lor, Vol. I 

Inteleg : 1uase0 loc cu abonament 

Ba de loc. Mijlocul de a ocupa totdeauna acela 

stal era mai putin costisitor : ma intelesesem cu 

casierul de bilete sd'mi rezerve pe al meu 'And la 

ultimul moment i sa nu'l vanda de cat and nu va 

mai avea ce vinde (ceeace, dealtminteri, nu se intampla. 

niciodata). 

Pompilica dadii din cap, cam plictisit de raspunsul 

meu la care, evident, nu se a0epta. §i aduse vorba de 

excedentul (fapt unic pada atunci) din stagiunea precedenta. 

Iatä ce era cu excedentul : din conturile stagiunii 

precedente reeea ea avusesem un excedent de 72.000 

lei ; conform legii, varsasem aceasta suma Soc. Dramatice. 

Pe de alta parte, Directia Operei (Ed. Wachmann 

fiind director) subventionata §i garantata de stat 

(opera juca de trei ori pe saptamand la Teatrul National, 

fdra sa plateasca vre-o chiria) acuza un deficit 

de, mi se pare, 74.000 lei. Ministerul nou (adiea' d. 

Spiru Haret) nu voia sa acopere acest deficit i insinua 

cà trebuia sal plateasca Directia Generald a Teatrelor. 

Eu, bine inteles ma facearn surd. 

Ce f el de excedent a lost al d-tale, nene Alecule 

? intreba, din senin, cumnatul Ministrului Instructiii 

Publice. Un excedent, mai mic ca deficitul acuz at, 

se nume0e deficit. 

Atunci (0 de abia atunci, o marturisesc) intelesei 

ca.' Pompilica venise trimis de Spiru Haret i cu instructii 

speciale. Raspunsei, insa, ca i cand nu a0 fi 

banuit nimic : 

Pai, sa ne lamurim, Pompilica draga ; eu 

Directorul general al Teatrelor, iar nu Directorul Operei. 

A§a e I marturisi Pompiliu Eliade. 

Toate bune, Dar cine, mai tarziu, a plata deficitul 

operei ?


Peste vre-o doua saptamani, eram desarcinat" §i 

inlocuit la Directia Genera la a Teatrelor prin Pompiliu 

Made. 

Desi atitudinea lui fusese cam neleala (lealitatea e o 

calitate fara de care nu poate exista prietenia) nu'i 

pastrasem nici o zacasalá tanarului profesor universitar, 

Dar imi parea rau si ma feream de intreloarile lui 

Intr'o zi veni la mine si ma intreba: 

Ce zici? Sà joc LA FEMME NUE? 

Sub directia mea, pentru a atrage publicul se jucasera 

i cu succes multe piese de Bataille sau 

Bernstein. Fusesem violent atacat de ziarele liberale, 

in aceasta privinta. Nu jucasem, insa, LA FEMME 

NUE pentru cä asemenea titlu mi se parea. deplasat" 

pe afiqul Teatrului National. Intelesei, deodatä, ca. se 

cauta sa se arunce in spinarea mea reprezentarea 

acestei piese, dealtminteri foarte bung. Rdspunsei dar 

lui Pompilica: 

Nu 0iu, treaba directiii. 

Pompiliu Eliade, ca Director General al Teatrelor, 

ava o idee admirabila. Idee de dascal, de profesor daca 

vreti, dar idee foarte fericitä: aceea a infiintarii editurii 

Biblioteca Teatrului National in care sa se tipareasca 

toate piesele jucate pe scena teatrului; exemplare din 

aceasta editia sa se \rancid, nu numai la librarii dar si, 

pe pretul de cost, la casa de bilete a teatrului. Se 

vede lesne cat de multe avantagii aducea. Teatrului 

National o asemenea biblioteca ieftina. (A raspandi 

gustul de teatru, a inlesni publicului cunoaqterea unor 

piese bune pe cari imprejurarile 1-ar impiedica sa le 

vada jucate, a rdspandi in popor o cultura placutä, a 

marl reclama fäcuta prin afi§e, etc., etc.) Bib'ioteca fu 

infiintatä, cate-va piese fura publicate i ideea fu imbratisatá 

cu caldura de toata lumea. Dar tiparitul 

costa prea scump si admirabila idee fu parasita, din 

6


cauza lipsei de fonduri. Prin editia Biblioteca Teatmlui 

National numele lui Pompiliu Eliade ar fi ramas 

neperitor. 

COCO DUMITRESCU 

Cine nu 1-a cunoscut, pe la sfarsitul veacului XIX 

pe afonul Coco Dumitrescu, profesor universitar, rector 

al universitatii, spirit din cale afara de caustic, celebru 

mucalit si vesnic murind de sete (nu de apa). 

ii 

.11 chema Constantin Dumitrescu-Iasi; dar toata lumea 

stia pe numele de Coco. Era, la universitate, profesor 

de pedagogia. Amfiteatrul gemea cand Coco isi faceà 

cursul; nu se auzia, insa, nici un zgomot. In adevar, 

orice galagia, cat de mica, acoperia glasul lui Coco; 

studentii voiau sa nu piarda nici o vorba din gura lui, 

caustica i afonä. De ad tacerea. 

Coco nu era numai savant" ; era si intelept. Vretii 

o proba? Nu se insurase nici o data, pe cat stiu. Iaca 

proba. 

Mai ales, mai tarziu, cand ajunse profesor universitar, 

deci om varstnic isi rade& pe nemiluite de batranii 

cari se insurau. .tsemeneh Latrani nu aveau, in ochii 

lui, decat o scuza: aceea de a se fi casaitorit cu o fata 

frumoasä, -Lanark si de a priimi in casa lor o multime 

de tineri. 

Coco venia, aproape in toate zilele, la Cosma (bodega. 

celebra pe atunci) unde se aseza la aceeas masa 0 

unde i se aducea doua sticle de sampanid cu un singur 

pahar. Coco turna dintr'odata in pahar din amandoua 

sticlele i bea paharuL Intrebat pentru ce face asa, 

Coco raspunse: 

In general, o sticlä de sampaniä e mai buna decat 

alta; rar sunt la fel cloud sticle; daca sticlele sunt la 

fel, nu stric nimic amestecand continutul lor; daca.,


insa, o sticla nu e asa de buna ca cealaltä, una drege 

pe cea'alta, care nu poate fi atat de proasta in cat sa 

le strice pe amandouä; daca arnandoual sticlele sunt 

proaste, iarasi nu stric nimic si pot spera (dum spiro 

spero) cal cele viitoare vor fi mai bune. 

Rationament cam... 

Intr'o seara, infra la Cosma un Caro Colega" al 

lui Coco, urmat de o multime de tineri. Caro Co'ega" 

se insurase in anul precedent cu o fata tanara si 

frumoasa. Duca' ce comanda consumatii variate, pentru 

toata lumea, Caro Colega. alearga la Coco si ii zice: 

Sofia mea e insarcinata ! 

Coco sari in picioare, lieu pe indignatul si intreba, 

cu glasul sat a fon: 

Pe cine banuiesti ? 

Cum pe cine banuiesc, ma Coco? 

Coco ingAria, ca si cum ar fi vrut sä dreaga o gala: 

Pardon, pardon! vreau sa zic : pe cine nu banuiesti 

?

SUTASUL TROIAN 

DRAMA IN CINCI ACTE IN VERSURI 

ACTUL I

PERSOANELE : 

VLAD VODA DRACUL. 

SUTA$UL TROIAN. 

DOMNUL STANCU, fiul mai mare _al lui Dan III (se:da:drept- fiul 

boierului Golea). 

DOMNUL RADU, fiul mai mic al lui Vlad-Vodä. 

TOPUZ, boier balran care a crescut feciorii lui Dan. 

IVASCU, scutierul lui Troian. 

DRAGAN, 

MIRCEA, Boieri tineri, prieteni cu Troian si cu Stancu. 

PREDA, 

VALCU, sutasul sutasiei de Curte. 

PREA-CUVIOSUL.. : , egumenul mändstirei,Cozia. 

DINA, fata lui Troian, 

BABA, doica Dinei. 

Osta§i, calugari, boieri, tdrani.

ACTUL I 

Polata cetatuii Sutasului Troian, cläditä intim ostrov, in mijlocul Oltutui, nu departe 

de Cozia. Arcade in plin cintru. Pardoseald de stejar pe pereti, ca de un stinien; 

deasupra scoarte i velinte. Trofee de arme. De jur irnprejur, tronuri, strane. jeturi 

mari, mese groase. Dincolo de o colonadde joasa i grea, un pridvor cu colonacift 

usoard, bogat sapata i indreptatá spre susul apei l cdtre apus. Feresire adanci in 

grosimea zidului, in dreapta si in stanga pridvorului. U§i in d eapta si in stanga Int.'un 

colt, deacurmczisul, o usulitd clând intim turnulet cu iconostas, icoane, canclelit 

aprinsä, etc. E ziva. Prin pridvor, se lard muntii luminati ; apoi mai tdrziu, razele 

apusului care vor lumina piezis polata, diu stanga spre dreaptá. 

SCENA 1 

DINA, pe pridv or, BABA, pe un jet, cu furca 'n brfiu. 

BABA 

Dina Babei, iar pe ganduri ?... Daca m'ascultai, mai bine 

Te duceai la vanatoare cu sutasul. 

DINA 

Da ?... $i cine 

L'astepta pe Stancu, Babo ? pe iubitul meu pribeag, 

Ce cu cat mai fugarit e, cu atAt imi e mai drag ?... 

0 Mere 

DouA saptamAni trecura de cand ne fu dat de stire 

Ca-I rázbise Voda Dracul... L-au razbit... 

Se coboard 

Ce presimtire 

Ma munceh, 'ti-aduci aminte and ma alidam pe el 

Si-I rugam sa mai adaste, fia cat de putintel, 

Doar sa-i vina ajutorul lui Ion Corvin... Dar dansul 

N'a vrut sä-mi asculte ruga, n'a vrut sa'mi aline plansul 

$i-a 

plecat, aproape singur, sa rdstoarne-acel calAu


Care-ncalca mostenirea lui Dan Vocla, tatM sau... 

Si razbit a fost. 

BABA 

Sarmanul!... Bine ca-a scapat cu zile. 

DINA 

E ferit de Cer. Amindoul ii fac cruce. Dina ingenuchie la icoanei 

Oh ! Doamne, zilele scurteaza'mi-le, 

Dar lungeste-le, Stapane, pe-ale lui... si sprijin da'i 

Sa purceadd, fara preget, pe-ale fericirii cai... 

Fia'i 

faptele slavite, fid'i tihnele senine... 

Fid'mbratisat de tara stramoseasca... ca de mine... 

Se aude glas de bucium in stinga 

Dino, buciumul. 

BABA 

Dar nu-i al tati, Babo... 

DINA, sirind in picioare 

BABA 

DINA 

Nu. 

E-al lui. 

Aleargi in pridvor i cati spre stanga 

El e, Babo, cu Topuz... 

Scoate niframa din brim i o Millie in am, apoi coboari 

Alerg I 

Iese prin stinga 

SCENA 2 

BABA 

Aleargi la pridvor; apoi, rimasi singuri, saluti din mini, vorbind: 

El! Slava Domnului,

Sutasu1 Troian 91 

Ca, pana'n ostrovul nostru, teafar a putut strabate... 

Cat 'l-o cauth Vlad Dracul, doar aicea n'o sa-1 cate, 

La Troian, vestit la curte si-n tot neamul romanesc 

Pentru oarba lui credinta catre scaunul domnesc... 

Vin dinspre Sibii... Podarii trag din greu ; e apa via. 

Doar de n'ar afla sutasul taina lor. Ce-ar fi sã tia, 

Ca iubitul Dinei sale, Fat-Frumosul sau din vis, 

E feciorul lui Dan Voda, cel de Voda Vlad ucis ? 

$i ca'n cas'i, cetatuie a credintei neclintite, 

Razbunarea i rascoala cu-acest fiu sunt gazduite... 

Curmezis ii 

cade Dina'n brate... Fdtul meu !.. 

SCENA 3 

STANCU, DINA, TOPUZ, BABA 

Baba aleargi la usa din stinga i primeste, sfirutandu-i mina pe Stancu, care intri. 

tinind pe DMa de mijloc; Topuze, cu fruntea brazdati de o rani urmeazi. 

Bun venit, stapane... 

BABA 

STANCU 

Babo... Sa te tind Dumnezeu. 

Piseste in scena i prive0e imp:ejuru'i cu emotia 

Te revdd, ostrov de piatra, stanca, inima, de munte, 

Ce despici cu pieptul valul spumegand i porti pe frunte, 

Cu un coif de negre turnuri, cetatuia lui Troian, 

Cuib pe care'l strange'n brake, Oltul, raul nazdravan. 

Stancul meu. 

Iubita Dina. 

DINA 

STANCUL 

BABA 

Vai ! Dar esti ränit, Topuze. 

TOPUZ 

Deci I.. Un sarutat de palos sau de fata, alte buze, 

Rana-i rand....

92 Din Torsul Zilelor Vol. I. 

STANCU 

Dar aceasta catre mine se'ndrepta ; 

Mi-ai furat-o. 

L'ai scapat de moarte ?... 

E ori nu? 

CS Mr... 

TOPUZ 

Eh ! stapane L. Eu cu-a mea si tu cu-a ta! 

DINA, catre Topuz 

TOPUZ, cake Dina 

Iaca !.. Ce-i al meu mi se cuvine!.. 

Citre Stancu 

Ca zic, ca'n basme : Nu sari pasatu'n mine 

DINA 

L'ai scapat, Topuze. Spune, ce fel ? cum ? 

TOPUZ 

Eu stiu ? 

Dar n'a fost pe moarte treaba cd muream eu, si sunt viu. 

Haide, nu fii rau! i spune. 

DINA 

TOPUZ 

Apoi, ce sa spun ? 

DINA 

Dis de cand de-aci plecarati, sunt trei luni, 

Numai cloud. 

TOPUZ 

Pe toate, 

Trei ? Nu se poate ;

FM. 

Fia doua. 

Sutasul Troian 93 

DINA 

TOPUZ 

Ba chiar sapte saptamani. 

DINA 

TOPUZ 

Eh, cum stiti, porniram numai cu cati-va romani. 

Cand, la Fagaras, drept oaste, Domnul Dan ne-aduse stirea 

Ca de-abia acum Corvinul ii strangea la Cluj ostirea 

$i Ca tocmai de San Petru va fi gata de rasboiu. 

Domnul Stancu zise-atuncea : cine e pribeag, cu noi !" 

Pana sa clipesti odata, ne facuseram o sutd, 

Iar, pana de doua, patru! $i de-aca cu Doamne-ajutd... 

Patru sute frati de cruce, toti cu-o inima" $'un gand, 

Toti avand o rana-n suflet. toti o rasbnuare-avand. 

TO?... Nu toti : a fost si-o cutra, un tarigradean venetic, 

Inima de rob, o zdreanta, icea rupta, colea petic. 

El fu Iuda. 

Cum il cheamd? 

BABA 

TOPUZ 

Nu vreau sa mai stiu... A fost. : 

Platosa lucioasa, amintirea sfântà, tot un rost 

Nici pe una, nici pe alta, cel cu inima cinstita 

Nu pastreazd o prihana ce pe drum ii fu szvarlità. 

Deci, am sters din amintirea'mi acel nume... Cum spuneam, 

Un manunchi de patru sute de pribegi, atat cram. 

Trecand Strunga, luardm matca Ialomitei care vale. 

Spre Targoviste. Aceastal cea mai nimerita cafe 

Pentru-o repede navald... cum voiam s'o facem noi 

Socoteam sa" prindem targul fard oaste de rasboiu, 

SA' ne-ascundem... spoi, 

noaptea, val vartej, ca o furtund 

S'apucam cu razbunarea stapanirea dimpreuna. 

Planul era bun ; dar Iuda ne vandii si'l nimici.. 

Ziva-zecea, spre chindia, Domnul Stancu porunci


De popas. Eram sub GLAVA... Catre stanga, o poiana 

Cu un laculet ; la dreapta, un colnic sub o spranceana. 

Cati-va, mai intai, porniram prejma sa ne-o cotelim... 

Bine fu! Caci peste noapte, prinsi in lat era sa fim 

Prin padurile din stanga patru sutasii calare 

Ne-ocoleau; arcasi, in fatd, se aratau in randuri rare ; 

Apoi, pusi in unghiu, seimenii cu tarasi la subtiori, 

$i'n mijlocul kr chiar Voda Vlad, cu marii dregatori. 

Toti in haine ca de nunta, grei de aur ca icoane ; 

Pe toti, insa, Domnul Radu ii intrece la zorzoane, 

Domnul Radu, zis Turcitul, trup i suflet de misel, 

Purtand iiä cu beteala'n kc de zale de otel, 

$i in urma'i de pe umeri, falfaind (ca-atata stia) 

Ca o lele, o dulama de matase conabia.,. 

0 petrecere, o nunta. Voda Dracul petrecea : 

Insurandu-ne cu moartea insus nunni se facea... 

0 scdpare : catre dreapta, doar arcasi, o mica ceata! 

(Dar, asa e pravalucul de sa'l aperi cu-o sageata...) 

La noroc !... 0 goarna suna... zeci de goarne 'i-au raspuns 

Dam navala. Ceata fuge fara lupta... Am ajuns... 

Adapostu-i bun... De vale, Voda, si-a oprit ostirea. 

Unghiul de seimeni, la spate. e deschis... Aci privirea 

Ni se'nfige ! (Domnul Stancu e cu mine gand la gand) 

Sä lovim in coadd oastea, dar indata ; pana cand 

Sa'si refaca &Ansa unghiul inapoi, am avea vreme 

Sa patrundem intre laturi. Vlad, in juru'i, o sa cheme 

Sutasia curtii. S'o strabatem i sa navalim 

In curteni ; aci, -la Voda : ii uidem, sau murim... 

Cine nu primejduieste, de izbanda n'are parte... 

Domnul Stancul lamureste neted rostul i ne'mparte 

Cum e bine : adapostul ca o sutal vor pazi ; 

Ceilalti, cu Voivodul nostru, iuresi ne vom repezi,... 

Gata?... Goarna... Cate-o cruce si, cu Dumnezeu'nainte. 

Ah ! s'a fost facut isprava vrednica s'o tinem minte. 

Sutasia cea de curte s'a luptat din rasputeri, 

(Dar erau o sutd numai, noi, trei sute de boieri)... 

Rau au fost znopiti ! Seimenii, insa, 'n pripa, apucara 

Sa'njghebeze-un trup puternic i intre noi i Vlad sa sard. 

Lupta se'ncordd, haina, caci amurgu-acti pica; 

Soarele, piezis, cu raze sangeroase ne'mprosca ; 

De trei ori avantul nostru crancen pe tarasi se fringe 

Pe litavre, nu se stia, curge raze, curge sange ; 

Dar al patrulea clinteste, surpa zidul de seimeni ;


Domnul Stancul intra'nteansii ca o coasa in buruieni ; 

Dupd el si noi... In preajma cad ostasii, pale, pale... 

Bucium 1... Racnete de moarte... Ura !... Gemete de jale... 

Suera'n vazduh sageata... Darda zbarnaid pe tel... 

Urfa tropot de copite... Canta ciocnet de otel... 

Inainte 1 Inainte ! Tot spre flamura domneasca ! 

Fug bdtranii... Fug stegarii... Fuge ceata curteneasca. 

Fuge Vodd... Langa dansul, fuge Radul, fuge Vlad, 

Fiii sAi... $i, mai pe urma, lifta dela Tarigrad... 

Vodd fuge... Domnul Stancu dupa el, ca un erete... 

(Eu ma multumesc cu lifta cã de sangele-i 'mi-e sete)... 

Pinteni!... Pinteni!... Ii ajungem... Caii sufld foc pe nari... 

Judo !" strig. Ridic sacurea si ma opintesc in scari... 

(De-acum, vanza lui Satana tainele lui Vodd Dracut I) 

Voda fuge... Nu ia seama c'o sal taie calea lacul... 

Domnul Stancu da un chiot invartind din buzdugan... 

(Astfel, cand 'si-ajunge prada, (ipa vulturul soiman I) 

Domnul Stancu 'mpinge calul intre Radu si Voivod... 

Inc'o saritura, una... s'o zicem de prohod 

Inc'o clipa... Dar, atuncea, larga manta de femee, 

Radul cel turcit, din fuga, de pe umeri 'si-o deschee, 

$i, &and sus e buzduganul purtator de ceasul rau, 

Indäratul o aruncd, rotogol, ca un 

Manta larga se deschide, se desfasura, pluteste, 

Cade, i pe Domaul Stancu 'n mii de curte '1 

inveleste. 

Sfordind, fugaru'n Wuxi fard veste s'a zmucit ; 

Din zmuceala, buzduganul pe Vlad Voda l'a gresit... 

N'a fost scris !.. $i Vodd fuge, asternut pe-oblancul saii.. 

Dar, din codru, calarimea se coboard'n largul vaii : 

A vazut ce se petrece i s'avanta catre noi. 

Patru sute. Fac in pripa ochii roata : suntem doi... 

Stain, i Domnul se desbara de dulama blestemata ; 

Eu, o iau... De-acu, pe fuga,.. Caii sunt statuti i, iata, 

Ca din urma cdlaretii cei mai iuti se'ntrec, ne-ajung... 

Pinteni ! Pinteni I.. Dar fugarii horcaiesc... $i drumu-i lung.. 

Inopteaza... Vin 

Schimband tonul 

Dar ce atata vorba lunga! 

Toti, cati mai erau, de-ai nostri (care 'n fata, care 'n dunga) 

Inc'o data dau navala i luptand ca niste zmei, 

Iau la goana insas moartea i ne zmulg din ghiara ei.


STANCU 

De ce sari, Topuze ? Spune cum ai fost rAnit... 

De prisos. 

TOPUZ 

STANCU 

Cum te-ai dat jertfa... 

TOPUZ 

STANCU 

Nu'ti aduci aminte 

Cuvinte 

Iaca.. 

De jertfirea ta, batrAne? Uit-o tu, de poti : nu eu!.. 

Crancen ne loveau vrasmasii... Unul le striga mereu: 

,Daji in Donmul Stance, Altul Mtreba: Care sA fie ?, 

,Este Ala cu dulama de mAtase co nabie, 

Zise cel dintAi. Eu, cuget : Bine c'am scApat de ea. 

$i dau pinteni... CAnd, o larmd ; glasul lui Topuz rAcnea 

,DAnule#fi f DAnulestii f' $'alte &sun: Moarte I Moarte!" 

Arunc ochii: eram singur... Dar, irj urma7mea, departe, 

Dintr'o 'nvalmasealà deasà, care misuna pe-un grind, 

0 dulama de matase conabia falfaind, 

0 secure lunga, larga fulgerand rotis pe zare 

$'o multime and navalA unui singur om calare!... 

Ddnulestii I Danulestii !.." 

SchimbAnd tonul 

Doamne, care ne-ai menit, 

$i cu dor de mAndra slava sufletul ni'l-ai hranit, 

Ce prilej infatisa-vei rAvnei mele ca, vreo-data, 

Vrednic sa m'arat de pilda ce d'acesta'mi-a fost dat.. 

Arata pe TOPUZ. 

Ah! Stapane... 

TOPUZ 

STANCU 

Nu, Topuze! Lasà, lasA-mã sa plang... 

Inima mi se revarsa... Iart-o... Vai !... Acolo, 'n crAng,


Zac vitejii fratii nostri, si, cu ranile lor sfinte, 

(Guri deschise de Cumplita) cer izbava, cer morminte... 

Valurile Ialomitei ii infasa 'n giulgiuri reci, 

Boara serii incet le canta pomenirea cea de veci, 

Muschiul se ridica 'n damburi peste ei i luna find, 

Prin frunzis, pe damburi face cate-o cruce de lumina... 

0 Were. Se aude buciumul mitre stanga 

la! 

Stia 

Sutasul I 

Vine tata! 

TOPUZ 

BABA 

DINA 

STANCU, trezindu-se, 

Vine sufletul curat I.. 

(Care Dina) 

DINA 

Nu, nimic. Atka cat 'i-am spus cand ai plecat. 

STANCU 

Dar de lupta de la Glava, slid? 

Vorba lui. 

DINA 

STANCU 

DINA 

Stia, 

Si... ce zice ? 

STANCU, pe gandpri 

Blestem pe-orcine-ar bidreizni sei se ridice 

Impotrioa'celor sfinte date'n paza tuturor : 

Sfcinta cruce, tam ma,nd, datina i Domnul Mr. 

Da... Dar &and de toate-acestea un asupritor ii rade, 

7


Cel mai bland se razvrate*te, cel mai bun se face gade. 

$i Troian el insus, pilda, omul de la Dumnezeu, 

S'ar fi rdsculat ca mine de-ar fi fost in locul meu. 

0 sal spun tot. 

DINA 

Nu, nu spune, Stancul meu iubit. Rabdare. 

Vezi ca tata osandete sangeroasa ta 'ncercare, 

Si ne-ar despaili, de sigur, de-ai Ii numai banuit. 

Ca eti dintr'acei cu care Voda Dracul s'a lovit. 

Dar sa mint, samint Intr'unaL. 

Haide sa'i iesim'nainte. 

Eh, jupane. 

STANCU 

DINA 

Te rog duke... 

STANCU, arutind-o pe frunte. 

DINA 

Mi-ai fagaduit? 

STANCU 

les impreunft prin sting's 

SCENA 4 

BABA, TOPUZ 

Da. Vino. 

Topuz dA 921 urmeze pe Stancu, Baba 11 opreste. 

Ce e, babo? 

BABA 

TOPUZ 

Draga Dino.

Unde ? Iaca. Inaintea lui Troian. 


BABA 

Ia stai. Unde'mi-ai plecat ? 

TOPUZ 

BABA 

Si-ai judecat 

Nemerit Sàti vada lumea sarutatul de pe frunte ? 

De ce nu? 

TOPUZ 

BABA 

C'o sa te'ntrebe Ce fel ? Cum ?... Spune umeinunte ! 

5i ce-o sa raspunzi? 

TOpUZ 

Eu ?... Nocfea I 

BABA 

TOPUZ 

Ba o sa te'ncurci, sadea I 

0 sà mint, si eu, ca Stancu. Cum adica, n'asi puteit ? 

BABA, impingandu-1 entre dreapta. 

NU... Mai bine, haide'n casd, sA te oblojesc cu leacuri... 

5'apoi, spune ca fugarul 'ti s'a poticnit... 

N'o sä creada nimeni. 

Rabo... 

TOPUZ 

Eh ?.. Fleacuri ! 

BABA 

FiA. Spune dar, &A, fiind beat... 

TOPUZ, dojenitor

100 Din Torsul Zile lor. Vol. 1 

BABA 

Eh .:ce ?.. Babo I.. Haide... Or uitasi cA suntern feat ? 

Iesprin dreapta 

SCENIA 5 

TROJAN, STANCU, DINA, IVA$CU, DRAGAN, MANCEA, PREDA 

Intrind din stfinga. 

TROIAN, urrafind vorba 

$i sá facem nunta /Mine, nu-i ash ? La monastirea 

Coziei. 

STANCU 

TROJAN 

STANCU 

Oh... Nu acolo. 

Ce fel? 

Nu ma rabda firea 

S'a'mi \rad ceasul fericirii tocmai in acel locas 

Unde se cinsteste-un Vocla'ncalcator i ucigas ! I 

Stancule, Vai I 

taci... 

DINA 

TROJAN 

Copile, nu se cad ash cuvinte 

Pentru cei ce cucerirà adapostul din morminte... 

Mare Domn fu Mircea... $'apoi, doveditu-s'a... nu zäu... 

Ce 'ntrebare I 

Taci iubite. 

STANCU 

DINA


TROJAN 

Si, la urma, nu e bine 

Doar veninul ne'mpacatei vrajbe sa ne curga n vine. 

STANCU 

Mircea ne-a turnat veninul, oropsind pe 

Mircea ne-a lipsit mosia de voievozii ei firesti... 

El a despartit boierii 'n doua tabere cumplite.., 

El a dat prilej de vrajba ravnelor deslantuite... 

Fastazi, de se sangereaza stramosescul nostru-ogor, 

Mircea poarte-ne pacatul, Mircea cel incalcator !... 

Mircea fu domn mare.. 

TROIAN 

STANCU 

Fia ; dar e putreda marirea 

Cand o rod, la temelia, crima i nelegiuirea... 

TROIAN 

Oh !.. De unde-atata ura si mania, fatul meu? 

Inii fii lui Dan Voda nu s'ar glasui mai greu. 

'fatal tau, Batranul Golea, la a carui pomenire 

Asternutu-ti-s'a pragul casei mele, cu iubire, 

El, partasul cel mai aprig, palosul lui Voda Dan, 

Nu rostei pareri de-acestea la caminul lui Troian. 

'Tata !... Tata 

Vai ; de mild ! 

STANCU pierzfindu-ti cumpitul 

DINA, incet 

STANCU, reveninduli in fire 

Dina Iarta-ma, sutase... 

la suflarea fericirii piara urile pizmase... 

Fumul dulce de tamae-ascunza-ne trecutul crunt... 

S'oi uith, sub cununia, unde... i chiar cine sunt.


TROIAN 

Vezi ash te vreau, copile. Norii negri sa se ducal. 

and in brate tii norocul, nu gandi la o naluca... 

Banuiam eu, nu e vorba, ca, sosind dela Sibii, 

Sangerand de .stirea luptei de la Glava o sh fii ; 

Dar nu c'o sYti fiä rana.inteatat de'nveninata 

Incat Dina, cu-o privire, sA n'o vindece pe data. 

Nu-i ash ? 

STANCU 

Ba da, ash e... Patru sute de voinici 

Au trecut, la dus, hotarul: nu erau, lantors, vail nici 

Patruzeci. 

0. Were. Trojan se aseaza intr'un jet. 

Boierii vorbesc cu glasul jumatate. 

DRAGAN 

Dec' L.. Neräbdarea, 'i-a manat in calea morli 

MANCEA 

De nu se grabeau, la dansii, mai sporeau, vezi bine, sortii 

De izbanda. 

Netagaluit ? 

Grai. 

Adica? 

PREDA 

Iar la Voda, netagaduit, scacleau. 

TROIAN, privindu-i, mirat 

DRAGAN 

Eh, Doamne Multi au cuget cari n'au. 

TROIAN 

PREDA 

Voda Dracul e urat de toata tara... 

Orce bun roman ii duce neastamparat povara 

Carmuirii.


TROIAN 

Cum aceasta?... Nu sunt oare bun roman?... 

PREDA 

Vrei sa zici ca nu'ti tresare sufletul cand un pagan 

Iti batjocoreste tara, datina j sfanta lege ? 

MANCEA 

Vrei sa zici cà tace'n tine cugetul cand nu s'alege 

Pulbere din toti aceia ce-au urmat pe Voda Dan ? 

DRAGAN 

Vrei sa zici cä te simti mandru mli 

vezi Domnul cu turban ?... 

PREDA 

Ca te bucuri ca boierii, bajenari prin larga lume, 

Plang, la vetrele straine, caldul san al tarii mume? 

MANCEA 

Spune, spane ca e bine ce se vede'n tara ta. 

DRAGAN 

Ca aunt rad acei ce cata raul a nil indrepta ?... 

STANCU 

$i-a da gadelui din piata, gadele cu stema'n frunte. 

Vai! copii... 

Asa e. 

TROJAN, tresarind 

PREDA 

MANCEA 

Bine iice. 

TROIAN 

lards vorbe crunte ?.. 

Jar dosade catre Voda 2.. Jar rascoala ?.. Iar razboiu ?...

104 Din Torsul Zile lor. Vol, I 

$'un razboiu de faide lege, iMre frati, ba s'intre noi?.. 

CAci eu crAncen ma voiu tine de lozinca mea, ce zice, 

Drept : Blestem pe-oricine-ar tndrdzni sa se ridice 

Impotriva celor sfinte date'n paza tutulor ; 

Sfanta crace, fara mama, datina pt Domnal lor. 

Dracul nu e Domnul nostru. 

PREDA. 

TROJAN 

Nu o fi al vostru, fia : 

Dar de nu vä place voua, place altora... i mià. 

Pentru mine, Domnul tarii, este cel incoronat, 

Miruit in slAnta lege i recunoscut de sfat... 

Domnul trebuie sd aibA cugetul i bratul tare... 

Nu e scaunul domnii zestre pentru fatd mare, 

Nici coroana basarabA jucdria de copii... 

E podoabd, cAnd pe-o frunte larga poti Malt s'o 

Pe grumaji deli cade, insà, e un jug, e o povarà 

Care, pogoranduIi fruntea, injoseste 'ntreaga tara. 

Dar acei copii au drepturi... 

STANCU 

TROJAN 

Dreptul... Hei, bAiete drag, 

Lemn e ghioaga haiduceasca, lemn i cArja de mosneag- 

STANCU 

Dar copii cresc... Si ura, ura, zilnica kr hrand, 

Le-a fAcut o 'naltà frunte, vrednica de o coroana ; 

Le-a alit si brat si cuget, i le-a spus, in ciuda ta, 

CA au dreptul &are scaun gAndul a cii 

indrepta. 

TROJAN 

Stancule, nu iert in casà'mi uneltiri rAzvratitoare... 

STANCU 

Spune'i soimuhd, batrAne, si mi cate care soare.

Tata I.. 

N'oi ierth 

Cc vrei ? 

Stancule !.. 

!.. 

Sutase I.. 


DINA, Sutasului, care s'a sculat. 

SUTA$UL 

STAKU 

BABA, care a intrat din dreapta, nitre Stancu 

Ci ca taci, copil natang. 

SUTA$UL 

Se aude sunet de bucium din dieapta 

MANCEA 

Ascultà. Suna buciumul... 

DRAGAN 

TROIAN, 131'66, 

BABA 

Pe malul stang... 

Dinspre Curtea d'Arges vine-o stralucita ceata : 

Ar fi Voda. 

El L. aicea... 

STANCU a parte 

TROIAN 

Vocia'n casa noastra I Cata 

Sa'l primim cu tot alaiul obiceiului strabun. 

Da porunca.


Baba iese. atre ceitalti 

Iar voi, fetii mei iubiti, nu va mai spun 

Ca, orcare-ar fi un oaspe, slant se cade sa ne fia ; 

Necinstindu'l, o necinste mi s'ar face, d'intai, mia. 

Haide sal primim. 

Iese prin dreapta. Troian urmat de toati lumen. Dina rAmime 

mai in urnfa ai se intoarce atre Stancu care a rimas locului ca 

o starlit de plata. 

Ma'ntelegi?.. 

lubite... 

SCENA 6 

STANCU, DINA 

DINA 

STANCU, trezindu-se 

Dino, Voda vine-aci.,. 

DINA 

Oh 1Vai 

de mine I.. Sufletul mi te ghici, 

and, incremenit, cu ochii tinta, te vazul... 

STANCU 

Da, Voda vine 

Unde'l mana Necuratul sa se'mpiedice de mine... 

DINA 

Bali 

intind o cursa tia duhul rau si clipa rea. 

Nu le da izbanda. 

Pentru Dumnezeu I. 

STANCU 

Dino, e ursita lui s'a mea. 

DINA 

STANCU 

Nu, Dino !.. Soarta, care ne mpreuna,. 

Vrea sa rafuim aicea socoteala cea strabuna.


DINA 

Cc fel? La caminul nostru, unde insut oaspe esti, 

Sfanta lege-a oaspetiei cugeti s'o nesocotesti ?.. 

Dino !.. 

STANCU 

DINA 

$i s'aduci prihana si rusine chiar in casa 

"are 

pragul 'ti'l asterne, uncle ales mireasa? 

Casa lui Troian ?.. 

STANCU 

Ce cata demonul in raiul meu!.. 

DINA 

Oaspele, de-ar fi Satana, e tramis de Dumnezeu 1.. 

In asemenea simiri aste ziduri se'naltara ; 

Cu podoaba ei pe frunte proslavite sunt de tara ; 

)ururi mandra ei lozinca somnul mi l'a leganat ; 

Crezul ei s'al legii sfinte intr'un glas le-am inganat ; 

S'am crezut in vrednicia crezurilor amandoua, 

Daruind pe toti cu cinstea de toti datorita noud, 

,kstfel am trait aiceal. $i, s'o stii, de te-am iubit, 

E ca te-am crezut cu-aceleas simtiminte 'nsufletit. 

STANCU 

Vtaj crezut si sant. Dar Voda Dracul, Voda ucigasul, 

Fiu de ucigas el insus, din nascare e vrasmasul 

Spitei mele. Vezi tu, Dino, fardelegile, 'ntre noi, 

Sunt blestemuri mostenite, datorii sunt... i nevoi. 

Razbunarea mea... 

Suna ceasul rasbunarii... 

Se aude fanfare 

DINA 

Asculta ; buciumul i goarna sulfa! 

STANCU


DINA 

Chiama Datina strAbunA !.. 

Dansei eu mA 'nchin... VodA trece pragul nostru, santul prag 

Care s'asterna sub talpa ta, logodnicul meu drad fl 

DacA oaspetii ce-acuma, 'ncrezAtori, ne intrA'n casA, 

Nu vor fi, ca de cadintA, nejigniti lasati sa iasA, 

and si cum or vrea., azi, Maine, peste-o hind, peste-un an,. 

Jur pe ce-am mai scump pe lume, pe mandria lui Troian, 

Pe mormAntul mamei mele, pe iubirea mea fierbinte, 

Ca voi sti sA mor eu insAmi, cu o clipd mai 'nainte. 

Dino I 

Oh! iertati-md morminte !.. 

STANCU 

DINA 

Am jurat. De-acuma hotAreste'mi soarta, tu! 

STANCU, aparte 

DINA 

Ce? Stai la'ndoiala ? 

STANCU 

Dar nu vreau sa dau cu ochii de-ucigasul Vlad, iubito... 

Daca vlaga datorita rAzbunArii 'mi-ai rapit-o, 

Nu'mi mai pune la'ncercare sufletul, vai I istovit. 

LasA-mA sa fug de-aicea... 

DINA 

Nu! 

Oh, nu, dragul meu iubit, 

Nu pleca. nahnireali dreapta are drept la mAngaiere ; 

Vreau sa lecuiesc la randu'mi nerdpusa ta durere... 

Sufletu-ti trudit de mine sal alint la sAnul meu... 

Pia ceas de fericire cel adus de ceasul rAu... 

Vino... Paraclisul nostru sa te-ascundd 'n astA noapte 

Sub icoanele'i sfintite ne-am soptit acele soapte 

Care leaga pe vecid cloud Mimi, cloud firi... 

Ne vom lecui mahnirea cu-acel balsam de-amintiri. 

Vino.

Vino... 

Dina mea iubita. 

Sutasu1 Troian 109 

STANCU 

DINA 

II auzi ? Soseste podul... 

Se aude din nou fanfare. 

STANCU, trfigind pe DINA spre partials 

DINA 

Ah ! nu... Deocamdatá, voiu intampinh Voievodul 

Sa'i dau palnea si cu sarea dupa rostul stramosesc... 

Si 0.. 

STANCU 

DINA 

Cum se vor da odihnei... 

Sd te astept ? 

Da. 

STANCU 

DINA 

STANCU 

Te iubesc. 

Infra* in paraclis. Dina incuie usa dupi el, viri cheia in sin, face o cruce, apol, trirniffindu'i 

o sirutare din virful degetelor, iese, in fugi, prin dreapta, din cotro se 

aud urale, fanfare si surle, pe nand cortina cade.

ALFABETUL ROMANESC 

Mult!e dulce §i frumoasá 

Limba ce-o vorbim! 

V. ALECSANDRI 

I. 

Consideratii generale 

De pe vremea hieroglifelor, multe alfabete s'au perindat 

pe lume, pang astdzi, pentru a insemna sunetele, 

cuvintele, limbile rostite de omenire. Popoarele au 

luat unele de la allele, aceste alfabete, adaptanu-le 

nevoilor impuse de diferitele idiome. Alfabetele europeene 

moderne (prin urmare i cele intrebuintate in 

America, Australia, Coloniile din Africa, etc.), se trag 

toate, zice tiinta, din alfabetul fenician, inventat de 

negutatorii cananeeni. El corrtinea numai consoane ; 

cand era nevoie de o vocalä, se intrebuinta un sunet 

gutural (ca a al nostru) ; vocalele au fost introduse 

mult mai tarziu. Importat in Orient de Cadmos (veacul 

XIV inainte de Christos) alfabetul fenician fu 

adoptat de poporul ebraic i ajunse alfabetul pdtrat 

(in care e scris talmudul), alfabetul indian etc.. 

Ca alfabetul este cel mai bun mijloc de a transmite 

viitorului, in scris, faptele i gandirile trecutului, aceasta 

nu are nevoie de demonstratig.


Scriptele fiacarui popor duc (viitorului) modul lui 

de a hal, de a gandi, de a vorbi. Cala dar ca un alfabet 

sA poata. mama toate sunetele unei limbi ; numai 

astfel poate el fi zis alfabetul national. 

Ionienii antici au adaogat alfabetului fenician. literele, 

atat vocale cat i consoane, necesare articuldrii ionice. 

AdoptAnd acest alfabet, vecinii Ionienilor 'i-au adaogat 

ei literele speciale reprezentand sunete proprii, sau 

au suprimat literele de earl nu aveau nevoie. Astfel, 

mai tarziu, Latinii (cari adoptasera alfabetul ionic) au 

suprimat din el literele ita, ipsilon, omega (vocale 

cari nu le trebuiau)'; au adaogat consoana b i au 

suprimat allele, psi, de pada'. Psi era o litera speciala, 

care, insa, se putea inlocui cu literele ps. 

E de observat cl decretarea nouilor alfabete corespunde, 

in Istoria popoarelor, cu veacul in care ele 

'si-au putut afirma limba. De aceea am putea zice ca 

alfabetul national e dovada vleii proprii a unui popor. 

Corolariu un popor nu 'si-a avut alfabetul propriu 

de cat din veacul cand a avut o existentd proprid. 

De aceea cele mai multe popoare europeene isi au, 

de mii de ani, alfabetul lor, pe cand unele pop oare 

(vechi in sine dar cu existenta politica nodal) Ii formeaza 

de abia alfabetul. Aceasta este si cazul nostru, 

al Romanilor, 

Cum adica ? Oare Romanii nu vorbesc limba lor 

de aproape UM de ani ?, obiecteaza cineva. 

Ba da. Romanii o vorbesc, dar nu o scriu. Adica 

nu scriu limba care se yorbeste. 

Limba oficiala (cea scrisa) a fost ) 

cand slavong, 

arid turceasca, cand greceasca ; toate sfortärile unor 

Domni romAni nu au putut inlocui limbile straine prin 

limba romaneasca. Chiar atunci cand s'a scris in romaneste 

(vezi unele hrisoave), s'a intrebuintat alfabet 

strain. Rand acum mai putin de un yeac, scriitorii ro-

Alfabetul Românesc 113 

math se foloseau de alfabetele straine. Posedam, in 

adevar, primele opere ale unui Alecsandri, Eliade 

Radulescu, Gr, Alexandrescu, Bolintineanu, Kretulescu, 

Mihai Kogalniceanu, etc., tiparite cu litere chirilice. 

Mai mult Inca : ziarul ROMANULU, scos de C. A. 

Rosetti, Emil Costinescu, Bibicescu si altii, a fost 

un inovator, blamat de multa lume cand s'a tiparit cu 

litere latine. De aceea, pe data ce poporul roman 'si-a 

Mceput viata nationala propria, cu drept cuvant Academia 

Romana a decretat noua metoda de scriere si 

de ortografiare. A facut, insa, greseala (adoptand alfabetul 

latin sä nu'l adapteze nevoilor li.nbii romanesti). 

Asa. Ca alfabetul actual nu poate fi zis roindizesc. 

Alfabetul, cred eu, trebuie adaptat limbii, iar nu 

limba adaptatei alfabetului. In alte cuvinte, alfabetul e 

in functia de limba, iar nu limba in functia de alfabet. 

Urmand metoda secretarufui sau general perpetuu (d. 

Dim. Sturdza, vrasmasul oH carei insuski romanesti) 

de a suprima, din alfabetul romanesc, cat mai multe 

litere, Academia Romana a redus numärul lor la 22, 

asumand, astfel, raspunderea nazbatiilor tiranului omules. 

Literele acestea 22 sunt insuficiente (dupa cum 

se va vedea.) la scrierea limbii romanesti. Ca decretarea 

Academiei nu e definitiva i ca se ivesc, in Metoda 

ei, lacune i erori, nimeni nu o poate tagadui. Metoda 

ei de scriere I ortografiare se aplica, bine eau, scrierilor 

in proza ; iar acelor in versuri nu se pot aplica. 

Voiu face, la vreme, dovada acestei afirmatii. 

Ca orice legiuire noua, decretul Academii e supus 

complectarii, amendarii, 

Dar din asemenea teorii va ieI un alfabet nou, 

o cladire noul I obiecteaza altcineva. 

Fia. Tot romanul sa'si aduca pietricica la noua 

cladire. Atat fac i eu.


IL 

Vocalele 

Destule consideratii generale. Scopul stucliului meu 

e practic propun, o marturisesc, alcaltuirea unui nou 

alfabet romanesc in stare sä marcheze, in scris, toate 

articularile limbii române0i. 

Alfabetul actual noteazal cinci vocale : a, e, 1, o, u. 

Eroare §i lacuna ! Limba romaneascl mai poseda. 

Inca doua sunete vocale : a §i et (0, ceeace face ca. 

limba romaneasca, bogata de §apte vocale, nu poseda, 

insa, in alfabetul ei, decat cinci litere pentru a le 

nota prin scris. 

Unii puri0i vor sa suprime din limba romaneasca 

aceste doual sunete (ei 0 a) ca fiind de original slava. 

E o prostia. A tagadui cà ne curge in vine o picatura 

de sange slay, e o absurditate ; precum ar fi a 

absurditate sa talgaduim ea' ne curge in vine o picatura 

de sange dap. Suntem latini, incontestabil. Dar, 

tot atat de incontestabil, nu suntem de Cat latini altoifi 

pe popoarele autoctone (Getii, Dacii) de ea-Ere colonii 

§i Legionarii romani (Leg. I Italic& Leg, IV 

Gallic(' etc). cari, timp de veacuri, sub impalratii Octav 

August, Traian, Adrian, etc. au tinut garnizoana in 

coloniile romane de prin meleagurile Marii Negre si 

Carpatilor. Picaturile de sange dac I slay au ramas 

in sangele nostru, precum au ramas in limba romaneascal 

cuvintefe dor, doind, cioban (cuvinte de origina 

dacica) ; da, plug, barru2 (cuvinte de origina slava). 

Puri0ii cred cä, suprimand literele cari reprezinta 

sunetele ei 0 a, au suprimat i sunetele respective. 

Ce prostia I Fiind silit sal final seminal de aceste sunete, 

scriitorul roman a convenit sä fac, asupra lui a sail i 

ni§te semne pentru ca aceste litere sa se pronunte a 

sau a.

Alfabetul Romfinesc 115 

Ma intreb : de cat sa se punä, deasupra unor oare 

care litere, semne cari sa le schimbe sunetul, oare nu 

ar fi mai cuminte sa se introduca, in alfabetul romanese, 

doua litere speciale reprezentand sunetele : a 0 

a (01 Ba da, evident ; de oare ce aceste sunete, 

neavand nici un r Tort firesc cu a sau i, nu trebuiesc 

reprezentate prin a sau prin 1. 

Odata admis principiul literelor speciale, ne izbim 

de dificultatea ca, asemenea litere neexistanl, ele 

trebuiesc inventate in stilul literelor uzuale (in speta 

latine) ; apoi, odata adoptate, sa ha desenate Cu cea 

mai mare amanuntime; apoi gravate, apoi turnate, §i, 

numai atunci, intrebuintate in scrisul manual sau cel 

tipografic. Dar 0 aceesta dificultate poate fi inläturata, 

deoarece avem, in Romania, desenatori, gravori i turnatori 

de litere (a caror dibacia e desavar0ta). Le 

propun, lor, aceasta problemä 0 se va numi... o comi- 

sia care se aleaga cel mai bun dintre desenurile ha% 

mise. Gravorul va grava litera aleasa de comisia zi 

turnatorul o va turna. 

In afara de vocalele a 0 a CO, mai avem in limba 

romaneasca vocale scurte, al cdror sunet se aude (in 

treacat) in pronuntarea cuvintelor, dar cari, nefiind 

sunete intregi, nu pot fi reprezintate prin litere reprezintand 

un sunet intreg. Ele dealtrninteri nu formezà 

silaba cu sunet intreg. De pilda in cuvintele rea, 

grea, avea, se aude (in treacat) sunetul e ; dar sunetul 

nu e intreg i nici nu f ormeaza silaba. Tot a.à cu sunetul 

i in cuvintele : abia, picior, desinierda, etc ; cu 

sunetul 0 in cuvintele : soare, moarci floare, etc.; cu 

sunetul u in cuvintele : ziucl, maiu, oud, linfoliu, etc. 

Va sa zical sunt patru vocale, din apte, al caror sunet 

se aude in treacat. Cum, oare, sa insemnäm, in scrisul 

nostru, manual sau tipografic, aceste vocale scurte ? 

Eu propun ca ele sa ha mai mici de cat caracterul


intrebuintat in compunerea vorbei ; de pilda, litere din 

corpul 10, cand se intrebuinteaza corpul 12 in cornpunerea 

vorbei, i asà mai departe ; pentru a atrage 

mai mult atentia cititorului si a umple golul ramas in 

compozitiä (d-nii tipografi ma vor pricepe) asemenea 

litere s fia subliniate cu o liniuta mica care ar ridica 

partea de sus a literei scurte la nivelul celorlalte. Cu 

ecest truc", nu ar fi nevoie de a se turnà cele patru 

vocale in corpuri speciale, ci numai liniuta de pus sub 

ele, lucru lesne i putin costisitor. 

Sunt cuvinte cari contin doug litere scurte : i, u, 

cum de pilda : lintoliu, geniu, doliu, etc. Bine inteles, 

ambele vocale vor trebul scrise la tel in acest soiu de 

cuvinte. Dar se va zice Ca aceasta metoda de a scri 

mareste sarcina gravorului si mareste, prin urMare, si 

costul alfabetului. Eroare. Oare gravorii nu au de sapat 

matci pentru 6, qi a a)? In loc de acestea, ar sapa 

maid pentru literile speciale; ba chiar in loc de trei 

matci (a, a, (i), ei nu ar avea de sapat decat cloud. 

Deci, economia de o mated, economia abia micsorata 

prin matca liniutii de subscriere, i, prin urmare, economia 

de bani. 

Vom avea de constatat, pe viitor, si mai mad economii. 

III. 

Consoanele 

Ziceam, in prima parte (Consider* generale), ca 

Academia limitase aliabetul romanesc la 22 de litere. 

Exact. Punandu-se insa la socoteala, vocalele omise 

a, a, si (0, consoana k i celelalte consoane cad trebuiesc 

pronuntate altfel in virtutea ediIei subscrise 

(s si 

t), nu 22 de maid ar avea de sapat gravorul, ci

KHARA K:i511E1 

/z/ 

13ork dulimdimil uefil 

ud the /e91lufihM tu- 

ovdie dela ua, duncm 

ma bile inzar2di 

pa> Idnifa /ux deket 

0 

fildi pighldg 15mpli7i 

teJul Iikakhe 

6mnu1 Bumne6aii mrinwilor 

nOutri a5ndurcitu-s'd 

de itaigmile kile, norM 

nemnplat, mduratu-cd de 

Am 05tre grewiz i 15hescu 

ELLY /111Iffa 

...


28 ; adica 6 maid mai mult decal numarul literelor 

-alfabetului hotarit de Academia. Academia prin urmare, 

reducand alfabetul la 22 de litere, nu a obtinut nici 

unul din rezultatele urmarite nici pe acel al adapteirii 

nici pe acel al economiii baneei. 

Pe la 1914, s'a intemeiat, la Bucure§ti, de cati-va 

amatori, sub preOdentia efectiva a A. S. R. Principele 

Ferdinand (fostul Rege al Romaniei), Cercul Bibliofil 

Roman, cu menire sa tipareasca in editii de lux §i cu 

caractere speciale, cele mai vestite scrieri romane#i. 

0 idee a mea. Cheltuiala era ma:re. Säpatul atator 

matci costa foarte scump §i batranul Petre Carp imi 

profetiza ca incercarea mea era näscutä inviabila". 

Profetiile lui Petre Carp nerealizandu-se niciodata, pro- 

fetia aceasta ma imbärbata in loc sà ma descurajeze 

si 

imi fu, poate, un imbold hotarator. 

Prin Cercul Bibliofil, §i cartile lui, voiam sa introdue 

o metoda de scriere de care institutiile Orli sa 

fia nevoite sa 'Pub: seama. Nu am izbutit, fiindca razboiul 

mondial a zadarnicit activitatea Cercului Bibliofil 

Roman. 

Pentru stabilirea noului affabet de lux, cerusem ajutorul 

d-lui arhitect Cretoiu, aquare list de talent; d-sa 

puse la dispozitia mea intreg atelierul sau de desenatori 

; nascocisem literele unui alfabet special, §.1 atelierul 

d-lui arhitect Cretoiu mi le desena cu cea mai mare 

amanuntime. Ba chiar, d-1 arhitect Cretoiu compusese 

cu noul alfabet; pagina intaia din Cantarea Romaniei 

de N. Balcescu, capodopera pe care voiam s'o tiparesc 

cu noul alfabet, D-sa ii reprodusese chiar prin zincografia. 

Probabil ca originalul desenului suszis s'a pierdut. 

Multe incercari bine pornite a zadarnicit rázboiul 

mondial. De asta data, profetia lui Petre Carp se implinise. 

Pe atunci incercasem reforma de sus in jos ; acum

Alfabetul Românese 11g, 

o incerc de jos in sus ; si... vesnicul profet fara noroa 

nu mai este. Totusi, avea-voiu, astazi, mai mult noroc 

de cat acum 10 ani ? 

Dar sa ne inapoiem la subiectul nostru, Alfabetul 

Rornanesc. 

A doua consoana c, se citeste in doual feluri : 1) k, 

dad e urmata de consoane sau de vocalele a, o, u,. 

sau se afla la sfarsit de cuvant ; t, daca e urmata 

de vocalele e, i. Care sal fia oare motivarea acestei 

insusiri duble a consoanei c ? Nu se vede nici una. 

Arbitrarul porunceste i o lume intreaga trebuie 

se supunal. Nefericitul copil, scolar in clasa I primara, 

intreaba, probabii, pentru ce se pronunta crin, cal, 

copil, cutit, mac, iar nu tsrin, tsal, tsopil, tsutit, mats? 

De ce sa se zical clue i ce si nu kine i ke. Desi 

toate aceste cuvinte se scriu cu aceeasi literà, adicL 

cu c ? 

Logic. 

Dascalul, i ar raspunde 

Fleanca : dobitocule 

! 

sa i 

Bietul copil va lama ; dar nu va fi mai dumerit. 

Nu zic ca toti dascalii ar raspunde asa de brutal,, 

dar te pomenesti ca... s'ar gasi vre-unul. Ceilalti dasdli 

ar raspunde, poate, ca aceasta nu e singura absurditate 

a scrierii românesti. In adevir, litera g prezinta 

aceeasi absurditate aceasti litera se pronunta uneori 

g aspru (dud e urmata de vocalele a, o, u, de o consoanä, 

sau se afla la sfarsitul unui cuvant, ca, de pilda, 

in cuvintele gard, clragoste, gurd, glas, plug, etc. ; 

sau g moale (dud e urmatä de vocale e i i, ca in 

cuvintele genunche, ginte, etc.). 

De oarece intrebarea scolarului ce clasa I primara 

e logica, cata sä avem, in alfabetul romanesc, douà 

semne diferite pentru a insemna g aspru i g male?' 

(C se poate inlocui prin K, dud trebuie s aibal su


netul aspru). and vom posedA, in alfabet, aceste 

semne speciale, intrebarea qcolarului de clasa I primara 

nu se va mai pune. 

SA ne intelegem bine: nu ma ocup ad de modul 

de a pronuntà cuvintele romanesti, ci de semnele necesare 

pentru scrierea kr. Asà cum e limba, sa fim 

in masura sa o scrim ; deci, sa avem un alfabet inzestrat 

cu toate literele necesare : un alfabet adaptat 

limbii rornanesti. 

Dar, zice-mi-se-va, s'au stabilit reguli speciale : 

and litera g cafä sa se pronunte aspru, se scria litera 

it infra ea 0 vocalele e §i i (ca, de pilda, in cuvintele : 

ghiern, unghie, etc.). 

$tiu, zic eu. Cu aceste reguli 0 scrieri arbitrare, 

insa, se incarca, fara nici un folos, creerul copii:or ; 

iar nedumerirea lor tot nu se dumere0e. Nu ar fi, 

oare, mai simplu qi mai practic sa insemnam cu semne 

speciale litera g cand trebuie sa fie pronuntata cu 

sunetul aspru sau moale ? 

Iaca alta matca de sapat ? 

Nu. Nu am avea de cat sä intoarcem, cu capul 

in jos. litera g, cand cata sa fie pronuntata aspru, de 

pilda. Dealtminteri, chiar alfabetul actual ne ofera 

aceasta solutie ; literele b, p, d, q, intoarse deandoaselea 

devin literele q, cl, p, b. 

Dar avem 0 o consoana pentru care trebuie sapata 

o matcà speciala, anume consoana *; in locul matcii 

acestei consoane, gravorul va sapa matca dupa un 

desen special. Problema cata &A fie rezolvata de desenatori, 

cum a fost rezolvata, de ei, problema lui 6 

0 a (1). 

Pastrand, in alfabetul romAnesc, consoanele, latine 

(afara de q, t, w, qi x), litere cari se pot inlocui prin 

altele : (q prin cv, ca in cuvintele cvadraturd, cvartir, 

cvartz, cvestor, cvintus, cvorum, etc.) ; t prin ts, fea

Alfabetul Rominesc 121 

in numele Mortsun, sau tz, ca in numele Costache 

Negrutzi); x prin: (cs ca in numele Alecsandri, salt 

prin doi c, ca in cuvantul acces), sau gz ca in 

cuvantul (egzamen) ; w prin doi v ; alfabetul romanesc va 

contine 19 consoane i anume : b, c, d, f, g, 11, j, lc, 

1, m, n, p, r, t, s, v, S, 

g aspru i z. 

Adaogand cele sapte vocale (vezi partea II-a), vom 

avea, in alfabetul romanesc, 26 de litere cari pot 

mamà lämurit cele 26 de sunete ale limbii romanesti. 

Asupra pronuntarii corecte a cuvintelor, sa hotäriasca, 

de pildh, Academia, prin alegerea celei mai bune sau 

celei mai raspandite pronuntari. 

Dar, ne cam del:oat-tam de etimologid! obiecteaza 

acel cineva plin 

de obiectii. 

Ne apropiam insa de foneticd, raspund eu. Care 

e, oare, mai necesara in pronuntarea unei limbi 7 Ellmologia 

sau Fonetica? 

Cu alfabetul acesta, vom fi dar in posibilitate sa 

scrim thate cuvintele romanesti, fia in proza, Ha in 

versuri. Acest alfabet se va putea numi, deci, cu drept 

cuvant : Alfabetul National. 

Dar, pentru scrierea versurilor, va fi absoluta nevoie 

si de anume semne i accente. 

Iv. 

Accentele 

Oricare ar fi alfabetul, nu se poate scri roManeste 

fàrä anume accente. Limba romaneasca e tonicd; e 

nevoie, prin urmare, ca un accent sa insemneze silaba 

intonata. Deci, primul accent indispensabil, ni se pare 

accentul tonic, multumita caruia sä stim asupra caret 

silabe dintr'un cuvant sal apasam mai mult. Instinctul 

Romanilor, (la care se mai adaoga i pilda parinteasca.


invätämAntul de la qcoald) impune urechii, deci vorbirii, 

silaba tonicA sau silabele tonice dintr'un cuvAnt. Ac- 

.centele, prin urmare, de cari vorbim, ar inlesni pronuntarea 

cuvintelor ; iar §colarul, dacd nici instinctul, 

nici pilda pArinteascl nu i-au fost de ajutor, ar prinde 

si 

ar memord mai bine invdtdturile profesorului con- 

f orme cu cartea de citire. 

Pentru atAta lucru un accent ? Accentul tonic e 

o superfetatid ! 

Nu. Af-rd de inlesnirea ce aduce in pronuntarea 

corectd a cuvintelor, accentul tonic e i un document 

nepretuit pentru cercetdtorii viitori ai limbii romAne0i. 

Cdte probleme nu raimAn nerezolvate de filologii no§tri 

actuali, pentru cd nu au gasit documentul indiscutabil 

in accentuarea cuvintelor limbiL Accentul tonic, ar fi 

in materid de intonatid, documentul indiscutabiL Se 

va puted afirmd, färd eroare, chiar peste o mid de 

ani, dacd intonatia unui cuvAnt se va fi schimbat, ca 

Românii din veacul XX, accentuau cutare silabd din 

cutare cuvAnt, iar nu alta ; cd zicem, de pildA, pepene 

iar uu pepene. Astdzi, o asemenea intonare gre0ta ne 

lace sd. ridem ; dar cine poate afirmd cd aceastd intomare 

nu va fi cea bund peste o mid de ani ? 

Doriti o pildd de aceastä schimbare de accent tonic ? 

laci una din chiar zilele noastre : eu personal am 

apucat timpul cAnd toatä lumea pronuntd Govora; zic 

toatd lumea, adicd i cei din Bucure0i i cei din faimoasa 

statiä balneard. AstAzi, insd, multi pronuntä 

Govora. Pentru care motiv s'a mutat accentul tonic, 

nu §tiu ; dar constat cä, dacd nu s'a mutat incd delimitiv, 

e pe scale de a se mutd. Filologii sal judece care 

din aceste cloud pronuntari e cea build. Dar, pAnd una 

alta, dacd ar existd accentul tonic in scrierea de astAzi, 

dAnii ar puted afirmd, fArd temere de a gre0, cd aczentul 

tonic al cuvantului Govora s'a mutat la ince

Alfabetul Rominesc 123. 

putul veacului. XX, depe anti-penultima silaba pe penultitna. 

Vedeti dar, stimate interlocutor, ci. accentul 

tonic nu ar fi o superfetatia. 

Academia, in regulile edictate de ea in aceasta priivinta, 

nu admite accentul tonic deal atunci and cade 

pe ultima silaba : de pilda la per fectul §i la infinitiuul 

verbelor. (Exemplu: a iubi, infinitivul verbului ; el iubi 

perfectul verbului). Aceasta regula, Ina., lasa nesolutionata 

problema accentudrii substantivelor sau adjectivelor 

; apoi, chiar regulile Academiei se izbesc In 

speta, de o dificultate formidablla : aceea ca, pe aceiasi 

vocald finala, ar trebui puse, cate odata, cloud accente.. 

Sa precizam. Se poate scri si tipari, de pilda : 

a adorer, infinitiv ; 

adord, indicativ prezent ; 

adoret, imperfect. 

Dar, ma i2treb : cum sa scrim sau sa tiparim perfectul 

? Dupe logica, ar trebui sä punem, pe vocala 

finall a, doua accente. Le punem, daca vrem, in scrierea 

cu mana ; dar, in tipografia, nu exist& literä insemnata 

astfel. Consecinta : accentul tonic lipseste si 

cititorul e nevoit, pentru a accentuà just acest cuvant, 

sä tina seaml de sensul frazei, cand cuvantul e intr'o 

frazd. 

Foarte bine. Dar cand cuvantul e singur ? and 

nimic nu indica daca verbul e la indicatiu prezent sau 

la perfect ? 

Iaca, dar, ca regulile edictate de Academia nu solutioneaza 

toate eventualitatile problemei. Solutia fiind 

incomplecta, sa e.utam alto.. 

Treaca, mearga, o accentuare gresita in proza ; dar, 

intr'un vars nu merge. Cuvantul aripd, de pildg, se 

accentuiaza altfel in Moldova, altfel in Muntenia, Oare 

Alecsandri il accentuiaza gresit cand il pune in vers 

asa ca accentul tonic sa cada pe a doua silaha (aripa)

124 Din Torsul Zilelor. VoL I 

iar nu pe inthia (aripa)? Nu, desigur ; cad . astfel se 

accentueaza cuvintul in Moldova. Prin urmare, din 

accentuarea unor cuvinte (cum e aripa), cititorul va fi 

in masura sa traga concluzia cá lucrarea e datorita 

unui moldovean sau unui muntean. 

V. 

Concluzii 

Academia a suprimat apostrofa. Bine a facut ? Eu 

unul, cred ca nu. Intrebuintarea apostrofei e indispensabila 

in scris; acolo unde, de pilda, in anume cazuri 

se suprimd din pronurrtare o vocala. 

SA larnurim doarece cuvantul imi, de pilda, ii 

pierde, in anume cazuri, prima litera, vocala 1, apos: 

trofa arata unde, i-a fost locul. and, de pildä, se 

scria hni spune, i 'mi-a spus, tot cuvântul hni e 

intrebuirrtat in ambele cazuri, dar sub alta forma ; in 

al doilea caz (mi-a spus) cuvantul hni 'si-a pierdut 

prima vocala 1-; aceasta trebuie inlocuitä printr'un 

semn : iata rolul apostrofei. 

.Alta lamurire. Cum trebuie zis : nu o sau n'o? 

Arnandoul formele sunt romanesti. Ia proza 

putem zice nu 0, dar, adesea, versul ne sileste sa 

scrim n'o, pentru ca, altfel, am aye& o silabä mai mult 

cleat comporta versul. Cum sa scrim n'o daca' nu am 

intrebuirrtà apostrofa ? 

Acestea ne duc la intrebuintarea apostrofei la inceputul 

unui cuvant si ateodatä, la inceputul unei 

fraze, unui vers, unui rand. Dare absurd ar fi acest 

mod de a scria ? Daca da, absurda e i limba germana, 

care face asà. Absurzi si Goethe si Schiller si 

loti poefii germani' cani scriu asà. 

.t4 vreà i eu sä fift absurd ca dinsU,

Alfabetul Romfinese 125 

Iaca rostul apostrofei. Sa vorbim acum de träsatura 

de unire. 

Academia a inlocuit apostrofa prin trdsátura de 

unire. Bine a facut ? Eu, unul, cred ca. nu. Trasatura 

de unire are destinatia ei §i, dacal i s'ar da 0 alta 

destinatia, s'ar produce confuzia in intrebuintarea eL 

Apoi, daca intrebuintam numai §i numai träsatura 

de unire intre cloud vocale, pentru a elidà una dintre 

ele, pe care s'o elidäm ? Pe cea dinaintea trasaturei 

de unire sau pe cea care urmeaza trasatura de unire ? 

Nimic nu ne-o spune. 

Ma explic. Daca scrim ne-o sau ne-a (ca in ne-o 

ia, ne-a zis), ce oare trebui elidat: e (vocala scurta) 

or o qi a? Nici una, fire0e. Daca scriem nu-o sau nu-a 

(ca in n'o ia si n'a zis), ce oare trebuie elidat: u or 

o si a? Nimic nu ne-o spune ; nimic nu o precizeaza. 

Daca, insa, am intrebuinta. apostrofa (in locul literei 

u) in loc de träsura de unire, in exemplele de mai sus, 

s'ar veded, lamurit, cal vocala u a fost elidata. Prin 

urmare, nu s'ar mai puteà produce nici o confuzia. 

Trasatura de unire are destinatia ei, care, dupa cum 

chiar numele ei aratal, este de a uni doua sau mai 

multe cuvinte or mune proprii (ca in calea-valea, 

Popescu-Ilfov); iar nu de a elida. vocale. 

In rezumat. Alfabetul pe care il preconizez, va contine 

toate literele alfabetului actual, minus 4 litere 

speciale §.1 de cari nu avem nevoie (q, t, w, y), plus 

doua litere notia gravate (ei §i. a) adica un alf abet 

cuprinzand doul litere mai putin deCat inainte. Acest 

alfabet ar fi, insä, astf el intocmit, incat toate sunetele 

limbii româneti sa poata fi lamurit scrise prin el. 

Alfabetul pe care il preconizez va puteà fi numit, prin 

urmare, Alfabetul Rornânesc. 

Alfabetul acesta, având doua litere mai putin, chelluiala 

gravatului, turnatului, etc., va fi mai mica.

126 Din Torsul zilelor. Vol. I 

Alfabetului meu 'i s'a obiectat ca.' literele noue vor 

turburà obiceiul cititorului; si cal, deci, trebuie mentinut 

alfabetul cu care cititorul e obisnuit. 

Acest argument, m'arturisesc, nu are, pentru mine, 

nici o valoare; calci, dacl s'ar sine seamai de asemenea 

argument, ar trebui, si astazi, s5..se scrie cu litere 

chirilice, iar nu cu latine, pentru a nu turburà obiceiul 

cititorului. Dar, persoana care a produs acest 

argument, 'mi-e prea simpatica pentru ca sa nu stau de 

vorba cu ea. In adevair, räspund eu, alfabetul meu 

turburà obicelul cititorului de astäzi; dar, oare, turburà-va 

el obiceiurile cititorilor de medne? 

PArintii, cu vremurile si obiceiurile, dispar; iar copiii 

lor apued dte vremuri si alte obiceiuri. 

Trece vremea, trece... $i toate se schimbä la fatà.

Alfabetul Rorninesc 127

128 

CO 

CI 

v. 

Din Torsul Zilelor. VoL I

CT, 

CI 

A lfabetul Rominesc 129 

F ,4,wrfi 

r*IaLE--spe.getill 

IN 44b. 1 


A B C D 

AEChEEGI-11J1116 

OPSMILJUAciellILLIA 

iikot,s0,0**?k1iiuuo_nii6123145618 

t\i[esulAba E.hlan Ca:r Roar. 

Paq.. 

AECLUGHI]H 

LITINOPERSTU 

UMLIW1

Alfabetul Rominesc 131 

dbcderghijklm 

nopErstukmmu- 

w 

EneFORIM 

ISIOPFETUW- 

&ILO


dLede(yAly 

lamopA7f/ 

uum-71111

V i s 

A'nserat. Is4i-e dulce jetul. Visand, lampa 'mi-o aprind 

Si-ascult noaptea cum se 'ntinde, cerul row cucerind. 

Dormitez... Pe and se 'nalta zborul visurilor line, 

0 vedenig mgreatg, inger cu priviri senine, 

Dulce icoana far' de care Cer ai lume mi's pustii, 

Se ridicg 'n cercul lampii de sub vrafuri de hartii. 

Dansa zice (de departe, vocea'i grava cuvanteaza): 

Fatul meu, nu te da prada visului ce 'ncgtuaeaza 

Cugetul ca pe-o albina firul de paiengenia ; 

Visul, momitor, infaag, firu'l tese pe furis : 

Iar cand sa'ai intindi iaraai aripa, ai gand ai-albina. 

Tad cg, chiar de-ar rupe panza, rupat'i aripa diving, 

Tu dar, zmulge-te visarii cu-o clipita mai curand; 

Frange mreaja de amortire, ochiu cu ochiu ai rand cu rand ; 

Sufletului tau dal zborul catre vremile trecute, 

Du'l sa ia, din letopiset, olmul datinei pierdute, 

Da'i sa vada, pe moaig, fuga timpilor brumosi, 

Dg'i, zmerit, sa 'ngenuncheze pe morminte de stramoai, 

Fg, la vocea'i, sa raspundg deateptatele morminte 

Si de falnica lor viata, mortii WO aduca-aminte. 

and apoi, din veacuri duse, voci inalte-or fi rgspuns, 

and, in negurile vremii, pas cu pas, vei fi patruns, 

Cand, in pizma linguairii ai-a urzelii de tacere, 

Vei fi dobandit dovada (ce vre-un stramt la minte-ar cere) ; 

Ca istoria romfing n'a 'nceput de-alaltaieri; 

Ca, de-a fost opinica 'n tara, totuai, fost-au ai boieri 

Ce-au atiut de moarte neamul timp de veacuri sal fereasca; 

,,C'a ramas o vorba 'n limba : vitejia boiereascg, 

Ca cei vechi iubiau poporul mai mult poate de cat noi, 

C'au fost oameni mari la cfirmi ai 'nainte Erei Noi: 

In sffirait, cand, plin de colbul ce fac cronici rasfoite, 

,,Vei fi sgturat de faima amintirileli uimite, 

Fiule, deschide usa generosului tau duh 

,,Sa se 'nalte, sá se acalde in lumina din vázduh,


,,Peste munti si peste codri, la-ale vulturilor neamuri 

Ce de-o mia de ani veghiaza pe-ale tarii noastre flamuri; 

Sal intrebe (pe ce codri, cele pajure, cei munti) 

Ziva Idea zi sau cea de atuncea a vazut mai multe frunti ? 

,,Ce-or raspunde timpul, codrii, muntii pajurea ,. stii bine. 

,,Chipu, cei de caH e vorba, stiii si clansii, stiii ca tine... 

Dar ar vrea s'o stià numai ei. De-aceeia, 'n veci rAcnesc 

Din puteri, ca, fail dansii, s'a dus neamul romanesc. 

Ca, de nu veniau sa puna carul statului la cale, 

Statul, carul, boii, tare, tot se pravalia la vale. 

Iar pe cand ne tin de vorba, pe la spate-un clascalus 

C'un mic roade (pergamente) pun Istoriii edit's. 

Totus, toatA lumea stil larnurit, she' dar tace; 

$i de s'o mira, de-o zice ca nu stià, sa. preface. 

Lumea, vezi, se 'mparte 'n cloud: cei ce n'aud, cei ce tac: 

Va s'alegi din dota una, daca vrei sal fii pe plac. 

Multi se ploconesc si afla slujbe, ranguri, procopsealA 

$i de cei ce se tin mandrii zic: i-am pus la oropseala... 

Unde misuna 'n Wane', de multime coplesiti, 

Cred cA cei ce au vazduhul si's putini, is oprositi. 

Duh al neamului ce stià dulcea vorba dor, ce sunA 

Din pojghita de mesteacan doina, cantec batranesc, 

Ce pricepe si ce simte ce e datina strabuna, 

Pavaza si calauza sufletului rominesc; 

Duh al lanurilor coapte, duh al holdelor de aur, 

Dull al vesnicului freamAt de sub Pind, de sub Carpat4 

Duh al basmelor cu Zane, scorpii, sange de balaur, 

Feti frumosi urziti din leagan pentru fete de-Imparati; 

Duh al zilei cea de maine, duh al vremilor apuse, 

Tu, ce-ai fost suflarii noastre singurul mantuitor, 

Tu, ce induiosezi privirea cercetand prin cele duse 

,,$i sageata pui in ochiul ce s'avanta in viitor, 

Tu, imbold la traerete, iar la varsta chezasia, 

Mandru duh dat omenirii de Dumnezeescul Cer, 

Duh slava, intoarce fuga vremii care obarsia, 

Si zi: Cum a fost Romanul din palmas panti 'n boieri? 

Astazi s'a lacut bancnota vechia ininla de aur. 

Timpule, ce generatii otelit'ai, bune faur, 

Cate din stAparai nostri, cate ne-ai topi perechi, 

Ca sa torni (in trup si suflet) un boier, tin boier vechiu. 

Gole§ti, 189S.

LIMBA ROMANEASCA. 

Limba Româneasca a fost formatä, acü vre-o dottä 

mil de ani, din limba latinä populará (vorbitä de legiunile 

romane) i altoitä pe idiomele autohtone. Legiunile 

Romane (Leg. I Italica, Leg. IV Gallica, Leg. VI Asiatica, 

etc.) au tinut garnizoana pe malul westnic al Pontelui 

Euxin (iara Getilor), pe tärmurile drept i stang, 

ale Danubiului (Dacia Comata), ba chiar la nordul Carpatilor, 

in actual i Transilvanid. 

Popoarele cucerite de Romani 0 mai tOrziu, popoarele 

imigrante", au dat limbii populare latine, adoptate 

de ele, morfologia lor propria 0 au conservat, din 

idiomele lor, caleva cuvinte cari s'au ineadäcinat in 

limba româneascä. De pildà: doind, cioban (cuvinte de 

origind dacica), da, plug, (cuvinte de origina slavonä), etc. 

Numai clasele de jos vorbind, insg, românete, calci 

clasele de sus vorbiau limbile guvernantilor (ba Romani, 

ba Slavi, ba Maghiari, ba Turci, ba Greci), e 

natural ca limba româneascal sá fi rämas cam sairacg, 

lipsita de gramatica §tiintifica i condusä numai de un 

fel de morfologia instinctivä. Savantii noOri contimporani 

au de lucru ca sä repare aga§e adâncite, timp de 

doual mii de ani, pe drumul gloduros urmat de biata 

limbA româneascl. 

Sal facem ochii math'.


Prepozitia P E 

In limbile moderne, declinarea tinde sa dispara. In 

limbile moarte (latina, eling, etc.) toate cuvintele, afar& 

de verbe, se declinau, afectand, in silaba lor din coada, 

anume forme pentru a precith cazul (nominativ, vocativ, 

genetiv, etc.), nurndrul (singular sau plural) i genul 

(masculin sau femenin). In limba romaneasca, numai 

subtantivele, adjectivele i unele pronume se mai 

declina ; aceasta chiar numai la cazul genetio 

(lath), ap cd putem zice cà nici ele nu se mai de- 

&in& Articolul, aruncat, in limba romaneasca, la star- 

Otul cuvintelor i facand parte din ele, se declina in 

locul bor. Faptul e mai batator la ochiu in cuvintele de 

gen masculin (omu/ omu/ui, etc,). 

Foarte frumos! Dar and substantivul nu e urmat 

de articol (ca, de pilda, la acuzatiu si la ablativ), prin 

ce, oare, sä deosebim unul de altul, aceste cazuri? 

Gramatica raspunde Prin faptul ca acuzativul e 

precedat de prepozitia pe. 

Perfect! Dar prepozitia pe, indicand acuzativul, 

nu se intrebuinteaza, in romaneste, decal- dinaintea 

numelor proprii. La numele comune, cum, oare, se indica 

acuzativul ? Romanqte se zice: Am intalnit pe 

Gheorghe. Dar nu se zice : Am intalnit pe un om. 

Stransa cu up, gramatica face istoricul prepozitii 

pe. Ea se arata foarte savanta, dar nu explicä nimic 

§i nu stabi1e0e nici-o regula pentru intrebuintarea 

prepozitii pe. In definitiv, o incurca. 

Latinescul super, spune gramatica, e obarsia prepozitii 

pre din limba bisericeasca; bisericescul pre e 

obagia prepozitii pe din limba uzualà. Verbele active 

(cerand acuzativul), prepozitia pe trebue sä precede 

toate substantivele regisate de asemenea verbe. De pild& 

iubesc pe mama. Am intalnit pe Gheorghe. 

si

Limba Româneascal 137 

De minune! Dar subtantivul mama e un nume 

comun, pe cand Gheorghe e un nume propriu. Oare, 

propozitia pe sa se poata intrebuintà, indiferent, d'inaintea 

numelor comune i num?lor proprii? Se poate 

zice de pilda: Am tramis pe servitor sanai cumpere 

pe o tigara?" Verbele a trimite 0 a cwnpara sunt verbe 

active (cerand prin urmare, acuzativul) iar substantivele 

servitor 0 tigard sunt substantive comune ca i substantivul 

mama. 

Gramatica nu prea stià cum sa iasa din incurcatura, 

când cinevà striga deodata: 

Substantivul mama insemneaza o persoana pe cand 

substantivul tigara insemneaza un obiect. Nu e tot aia. 

Tronc!... Nu e tot aia, evident. Dar un servitor 

nu e, oare, o persoana, ca si mama? 

Cineva-ul da din maini, dar... 

tace din gura. 

Poporul (vreau sä zic românul incult) & gasit un 

tertip (elegant dar tot tertip e) ca s nu intrebuinteze 

alandala prepozitia pe. El pune articolul la substantivele 

comune dar le preceda cu pronumele posesiv, inat 

el zice: hni iubesc mama... Mi-am trimis servitorul... 

Mi-am trait traiul... etc. 

Tertip elegant, dar tot tertip. 

El nu intrebuinteaza prepozitia pe decAt d'inaintea 

numelui propriu, pronumelui personal, pronumelui demonstrativ, 

pronumelui relativ, pronumelui nedefinit, 

adjectivului numeral si numelui comun precedând un 

nume propriu, sau alt nume comun. (De pilda: Pe 

Gheoghe... Pe el... Pe acesta... Pe cine... Pe nimeni,.. 

Pe intaiul... Pe domnul...). Sunt i exceptii der,- exceptiile 

confirma regula. 

Pronumele posesive, SAU, SA, LUI, EI. 

Nici-o regula nu precizeaza deosebirea ce trebue


facuta intre pronumele posesive seta, sa i pronumele 

posesive lui, ei. Intelesul e acelas sub doua forme diferite. 

and, oare, se cade sa intrebuintam intaia forma 

(seiu, sa) i cand a doua forma (lui, el) ? Intelesul 

fiind acelas, se poate, oare, intrebuinta indiferent o 

forma sau alta? Oare, se poate zice corect si asa. 

asa? 

Eu, unut, cred ca nu se poate zice i asa. i asa. 

Sa luam o pilda ; cum e mai corect a zice: Rometnului 

ii e dragd tara sa", sau Romemului ii e dragd tara 

lui?" Eu cred ca se cade sa zicem: Romanului Ii e 

draga tara sa. 

Ca sa. stabilim temeiul parerii mete, sä precedam cu 

putintica metoda: mai intai, sä cautam care e, in limba 

romaneasca, origina acestor dou'd forme ale pronumelui 

posesif ? Indata gasim ca. formele acestea existau 

in limba latina suus, sua i illius, illia. Acestea nu 

sunt decal gmetivul pronumelui personal ille, illa, 

ceeace transforma un simplu pronume personal in pronume 

posesif. 

Sa mergem mai departe cu investigatiile noastre etimologice. 

In limba din care se trage limba romaneasca 

(vorbesc de limba latinä) se poate, oare, intrebuinta, 

indiferent, prima forma (suus, sua) sau a doua forma 

(illius, illia)? Gramatica latina raspunde categoric: nu 

se poate. Dansa, sprijinindu-se pe numeroase exemple, 

edicteaza regula urmátoare (pe cat 'mi aduc aminte *): 

Cdnd pronumele posesif se raportd la subiectul 

verbului, trebue intrebuintatd forma suus, sua; in cazul 

contrariu, adicd atunci cemd pronumele posesif nu se 

raportd la sdbiectul verbulut, trebue intrebuintatei forma 

illius, 

illia. 

*) SA nu se uite cl d. Davila e nevoit, din cauza infirmitAtii 

care, de aproape 12 ani, ii inchide in casA sa'si dicteze lucrArile ei 

si citeze din memoria. (Nota editorului).

Limba Romineascal 139 

Va sä zica, in limba latina (de unde se trage limba 

româneasca) exista o regula gramaticala categorica 

pentru intrebuintarea celor dou'd forme ale pronumelui 

posesif. Noi, Romanii, am mentinut in limba româneasca, 

cele doua fome ale pronumeluil posesif, dar nu am 

mentinut regula gramaticala respeciiva. Ce lesne ne-ar 

fi fost, insa, mentinand-o i pe ea, sal stim in ce anume 

cazuri sä intrebuintam cele doua forme (sdu, sa 

lui, ei). 

Gramatica Latina dal doua exemple tipice. 

1) Traian, invingdnd pe Decebal, arse Sarmizegetuza, 

capitala lui. In acest caz pronumele posesif raportandu-se 

la Decebal (regimul iar nu subiectul verbului) 

se cade a se intrebuinta form t a doua au!, qillius. 

Dacal s'ar fi intrebuiMat forma intalia a pronumelui 

posesif (sa, ,,suanz,), s'ar fi intales c. Traian arsese 

capitala sa propia, adica Roma! 

2) Cesar, termindnd rdzboiul gallic, intrd triwnfdtor 

la Roina. El luase cu asalt Alesia, redusese in sclavid 

pe Vercingetorix, cu toatd familia lui, $1 legd invinsul 

de carul säu triumfal. In acest c..z pronumele posesif, 

din prima parte a frazei, raportându-se la regimul 

verbului (adica Vercingetorix) iar nu la subiectul vexbu:ui 

(adica Cesar), se impune intrebuiatarea formei a 

doua a pronume'ui posesif, villius.); pe cand in 

a doua parte a frazei, pronumele posesif raportandu-se 

la subiectul verbului (adia Cesar) iar nu la regimul 

lui (adioS Vercingetorix), se impun intrebuintarea formei 

inthia a pronumelui posesif (sdu, qsuus4 Dacal ar fi 

pronumele posesive intrebuintate de-andoaselea, s'ar 

intelege cal Cesar s'i-a redus in sclavia propria sa familia 

si 

, la Roma, a legat, pe Vercingetorix, de 

carul triumfal al lui Vercingetorix. 

Alandala 

De unde a luat gramatica latinä aceste doua exemple, 

nu stiu. Dar, sa marturisim cä le-a ales bine.


Cum, oare, explici d-ta, imi obiecteazä vesnicuI 

meu contradictor, ca, poporul zice md-sa, tat-sdu 

(contraciiä popularal a cuvintelor mamd-sa, tatdrsdu), 

in cazul ca.nd, dupg regula gramaticara latineascal, ar 

trebui mama lui sau ei, tatál lui sau et? 

Cum explic? Foarte simplu, Pentru a nu'si mai 

bate capul cu aplicarea unei reguli gramaticale delicate, 

poporul intrebuinteaza, incorect, in amândoud cazurile, 

forma inthia a pronumelui posesif (seiu, sa). 

De se cade, de nu se cade, poporul intrebuiateath 

prima formä a pronumelui posesif (seiu, sa). In vorbire, 

treaca mearga: dar in scriere, nu mai merge. Trebue sa 

scrim corect. 

Cel putin, asà cred eu. 

FORMAREA GENETIVULUI SINGULAR. 

ObservAm cg, in limba româneascg, formarea genetivului 

e alta la substantivele masculine, (si, prin urmare, 

la adiectivele urmand genul substantivelor) i alta la 

substantivele femenine. Nu ne vom ocupd de formarea 

genetivului singular la substantivele masculine, fiinded 

ea depinde de articol si ea' nu stim Inca dad articolul 

e /du sau /u, deoarece ACADEMIA ROMANA a 

decretat suprimarea lui ü (u- scurt). 

Pentru formarea genetivului singular la substantivele 

feminine (si, prin urmare, la adjectivele urmand genul 

substantivelor feminine la care se raporta) constatärn 

oh' el se formeazd prin addogarea unui i la nominativul 

plural. 

Sä luam cuvântul mama face, la nominativ 

plural, mame si, la genetiv singular, mamei; cuvântul 

fatä face, la nominativ plural, fete si la genetiv singular 

fete/. Cuvântul tará face, la nominativ plural. tari si 

la genetiv singular tarii 

Asa dar gresit scriu unii teirei 

Caetera dilabuntar" (Nota editoralui).

TRISILABICE DACTILE 

D-lui N. Hiott 

pe care il rog sà primeasca ded.catia 

acestui spanac. 

Eram, in 1906, la terasa de la Capp, la o masa cu 

d. N. Hiott, care urmase o cura la Govora. Alaituri 

de noi, la o alibi masa, era, un domn venerabil, o ruda 

departata a mea, dl. general Budisteanu. Eu pronuntam 

Govora, cu accentul pe antipenultima (adica in 

speta, pe intaia silaba) ; dl. Hiott zicea Govora, cu 

accentul pe penultima (adica, in speta pe a doua silaba) 

si 

imi explica cum cä invatatorul de la Govora accen- 

tua ca d-sa iar nu ca mine. 

Ii lamurii d-lui Hiott cä invatatorul nu avea dreptate 

si ca accentua gresit, pentru ca, probabil, sà fia pe 

placul fetelor bucurestene. Logica era s'a" se accentueze 

ca mine, deoarece cuvantul Govora e de provenienta 

slavond §i un dactil, adica compus din trei silabe, din 

care prima accentuata iar celelalte doua neaccentuate. 

Nu cunwa vrei sà ne invefi romdneste, corcitule! 

striga ruda mea departata, generalul Budisteanu. 

Iaca rostul acestui spanac, in care toate dactilele 

sunt accentuate gresit. 

Frunza verde de negara 

A iesit Artag in tara 

Poarta palos, nu omoara, 

Dar te face de ocara


$i te ia la räfuialä 

$i te d la tArbAcealà! 

(Vai de biata socotealA). 

aci la toate se pricepe 

$i nu ia cartofi drept cepe 

Nici cai-abur, zAu, drept iepe 

FrunzA verde de mArar, 

Ii facura vel-spAtar, 

C. deosebia, frumos, 

Teiul alb de abanos, 

Ba si paltinul de fag, 

Ba i pusca de ciomagl 

Frunzai verde pAtrunjel, 

Toate ce le stia el; 

De nu toate, pal, incalte, 

Unele i celAlalte. 

Frunza verde papadia, 

$i deoarece mai stia 

Mu lte legi de prozodia, 

$i ceva morfologiá, 

$i ce e accentul tonic, 

and e eu sau cacofonic, 

$i cA'n limba romaneascA, 

(Limba noastra stramoseasca, 

Iar nu limba frantuzeascA, 

Astfel sustinea fierbinte) 

Nu sunt i n'au fost cuvinte 

TRISILABICE DACTILE ; 

Ca nevrednic e de zile 

1 

Generalul Budisteanu afirmase ca arma Manlicher, calibrul 6 m/rn, 

data armatei noastre de generalul Iacob Lahovary, era un ciomag. 

Razboiul mondial a infirmat aceastd parere.

Trisilabice Dactile. Basmul fliä rost 143 

Cine nu accentueazä 

In alà fel ca sä caza 

Pe penultima accentul. 

Prindeti, deci, poeti, momentul, 

Pe-acest ostd§esc odor, 

Fost spätar, fost senator, 

Ba chiar fost ambasador,*) 

SA v'il faceti pr9fesor; 

$i sal scriti, de-aci 'nainte, 

Dupg regulile sfinte 

Edictate de-a sa minte. 

Fruniá verde de urzicä, 

0 poete, färä fried, 

De-acum, jaf in gramaticl 

Alandala in logica 

Talmeg-balme§ in tonia 

Ca§caval in buzunar, 

Lapte acru'n galimar. 

Fost-a, mare, când a lost.. 

Fost-a basmul färä rost; 

Basmul meu sá se depene, 

PAn'ce va veni mo§ Iene 

Sä ne cate pe la gene. 

BASMUL FARA ROST 

Eh, pe când domneau piticii 

$i se potcoveau puricii, 

Intr'o zi, §edeam la dna, 

Cum se §ade din datind ; 

1 Generalul Budisteanu fusese trámis la Madrid, ambasador al 

României, la incoronarea Regelui Alfons XIII.


Mancam ciorbg de mazare, 

$'apoi lapte de pasare, 

S'apoi miere de fagure, 

S'apoi poame, prune, mure, 

Cu si fail de sambure, 

S'apoi struguri dulci din visa 

De pe deal de la Bistrita, 

Sau Grivita sau Gherghita ; 

Dar, nedandu'mi drumul gurii, 

Am pgstrat frumos samburii 

Si 'i am strâns intr'o banitä 

Ca sg'i semen, sg f ac vita., 

Tot dincoace de granita. 

Dar aceastg bung cing 

(Care s'astdzi ma sdruncing) 

Inceputa cu mazfire 

Si sfarsità cu zarzare, 

Singur n'o mancam eu, mare ; 

Ci cu-o tangrä virging 

Cgtgtoare de pricing, 

Cum e zana din pading. 

Mandrel mele-ii zicea Sora 

Si venia de la Govora, 

Sau Gladova sau Rahova, 

Sau, mai stii? de pe Prahova. 

Era fatg. de 'mparat, 

Ba chiar de 'mpgrat curat, 

Care, dupg. Cate stiii, 

Avea si ceva geniu, 

A'mpgratului Papure 

Ce-o pierduse 'ntr'o pgdure. 

Dar sä vezi ce pgfanig . 

(Cruce, Dumnezeu, danig I ) 

Pe cand stam si 'mi-o priveam, 

Mandra de 'mi-o desmierdam,

Basmul fara: rost 145 

Buzisoarele'i gemene 

Ca cireasa de rumene, 

Sprincenutel'e'i gemene 

Negre corb ca doua pene, 

Tatasoarele'i gemene 

Taxi ca coaja de pepene, 

Ltd, mgre,- sane in cas 

$i 'mi-o ia chiar de la masa 

Zmeu, cu spanga si flamurà 

Zmeu, cu ochii de zmeura, 

Zmeu, calare pe-o ramurd, 

Peste za purtand platose 

$i incins cu trei palose. 

(C'apucase din albia 

Sa 'nvai teasca. din sabia l) 

Vai I nemernica copila 

Ma traidase fara mila, 

Dar, de cati, dupg pravilä, 

Caci ea nu'si afla 'n inima, 

Pentru mine, decal stima 

Iara nici de cum patima. 

Deci, lipsit de iluzia, 

Din canepa cenusia 

Impletit-am o funia 

(Cuvenita mea pensia 

Pentru sarbada functia 

De-ucenic la poezia) 

$'am legat-o sa ma Oa, 

De o craca de salcia. 

Dar cand fu ami dau de hac, 

Ce s'aud? Glas de gandac, 

Glas care'mi vent de leac ; 

Caci gandacul zbarnaia 

$i din clont asa zicea : 

Cin'se speinzurd de gdt 

10

146 Din Torsul Zile lot% Vol. I 

Scoate limba, si 'i ureit. 

Rumegand acest cuvant, 

M'am gandit, Ca, pe Omani, 

Se tot \Tad destui copii 

Scotand limba ... §i ca's vii ; 

Deci ca nu e nici un zor, 

Limba ca s'o scot, sa mon . 

V'o scot dar i dau cu sic! 

Cui n'a priceput nimic ... 

$i, incalicai pe-o ea, 

$i v'o povestii a§a. . 

$i, cui casca, peste tura 

0 sa'i dau cu o lingura. 

Frunza verde postarnac, 

Am compus acest spanac 

Ca sa dau un bobarnac 

Unuia, cui nu's pe plac. 

, 

1906.

ANECDOTE 

Monoclul 

Dejunul dela Pascani 

Presbit 

Harta Daciei 

Mijloc mnemonic 

Cicoarea 

Baraca 

Un studiu critic 

Mignon 

Bogat 

Jichi 

Straformat 

Punctual 

Citta 

0 minune 

Repausul dominical 

Logodna 

Regele Carol .si dictionarul Dame 

Abatel.e Ducis 

Costumul de catifea cerulia 

Regina Elisabeta si republica 

Zmeul. 

Avocat sau Ministru 

0 recunostere 

0 lacrimal 

Ciorapii 

Finchi io n'ai cerut


Ai toata vremea 

Coco Rosetti 

Un document 

De ce 'mi o fi placand ceapa 

Gagata 

Un cuvânt Istoric 

Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 

Statul Major 

Gagata i Geamgiul 

Iancu Geambasul 

Paiata 

Pe englezeste 

Dumneata vita, Dumneata pore. 

Bughea 

Ahmed 

MONOCLUL 

Purtam monoclu. Nu de furlandiseald, ci, pentruca 

eram atins, la ochiul drept, de un presbitism acut. 

Presbitismul e inaptitudinea ochiului de a veded de 

aproape. Presbitismul e, deci, leziunea optica contrarie 

miopiei, in care leziune optica, ochiul vede numai 

de aproape. Sa mi se ierte pedantismul acestor explicatii 

; le fac numai pentruca ele sunt necesare priceperii 

acestei anecdote, si pentruca am cunoscut multe 

persoane cari nu stiau deosebi, una de alta, aceste 

doua insuficiente optice (miopia si presbitismul), 

Reginei Elisabeta ii placed sal'i citesc din autori 

francezi. Veneam cu volumul meu, tipdrit mare 0, 

multumita monoclului meu de presbit, (nevoie reala) 

puteam citi cu inlesnire. Regina posecla o foarta 

frumoasa editia a zisilor autori, tiparita, in* in elzevir 

mic, deci, foarte putin citeata pentru mine. Intr'o 

zi, imi intinse unul din acele volume zicându'mi:

Monoclul. Dejunul dela Pa§cani 149 

CiteOe'mi din acesta. 

Deschisei cartea i ramasei cam tampit. Degeaba o 

departam (mi§care caracteristica a presbitului) tot 

nu puteam s valid lamurit literele. D-na Zoe Bengescu, 

dama de onoare, ruda cu mine, mioapä de nu'0 yedea 

varful nasului i care imi urmärea mi§carile printr'un 

face a main" cu sticle fenomenal de tari, striga 

la mine ; 

S'au prapadit ochii, Alexandre. 

Iar Regina, care imi urmarea i Dansa m4cari1e, ii 

replica, zambind 

Nu, Juco, Ochii, sunt Inca buni ; dar bratul e 

prea scurt. 

DEJU UL DE LA PA$CAN1 

E vorba de Pwanii din Ilfov, splendida mo0e unde 

Constantin Blaremberg creqteà primii cai de pur sange 

(englezesc) introdu0 sau nascuti in Romania. Fosta 

proprietate a GhiculeOilor (dacal nu ma in§el) 

cri 

clädisera acolo, in mijlocul padurii, un palat maret, 

ajunsese, prin zestre, proprietatea lui Nicu Filipescu. 

Era pe vremea cand partidul conservator, condus 

de Lascar Catargiu, avand, in capul säu, oameni ca 

Ion, Alexandru, Iacob Lahovary, Gh. Manu, etc., vedea 

o fractiune a sa fäcand o sciziune care proclama ef 

pe Petrache Carp. Aceasta. fractiune, zisä a junimi0ilor 

cuprindea fortele conservatoare moldovene$ti i cati-va 

munteni. Fruntaqii conservatori ai lui Lascar Catargiu 

faceau toate sfortarile pentru a intregi la loc partidul 

conservator scindat 0 a indulci relatiunile politice intre 

Carp i Alecu Lahovary, oameni superiori, amandoui. 

In scop de a inlesni asemenea relatiuni, Nicu Filipescu, 

fondatorul ziarului Epoca (la care eram i eu 

redactor dis de la fondare) organiza, la Pa§cani, un


dejun la care luara parte urmatorii opt oaspeti : Petre 

Carp, Alexandru Lahovary, C. C. Anion, Alexan- 

4:fru I. Ghica, Costica Hiott (actualul ministru al Pala- 

-tului), Alecu A. Bals, Capitan A. Blaremberg i cu 

mine. Cu al amfitronului, se faceau, la masa, noua 

tacamuri. 

Porniram, din Bucuresti, pe la 10 jurnatate dimineata, 

de la EPOCA, instalata in parterul caselor lui 

Nicolae Blaremberg, Str. Episcopiei, (acolo unde e 

acum Athenee Palace) cu breakul" printesei_ Trubetzkoi, 

(inhämat in patru inainta0). 

Eream, daca imi aduc bine aminte, astfel instalati : 

conul Petrache, conul Alecu, C. C. Anion i Nicu Filipescu 

in cupeul din mijlocul breakului cu cosurile 

lasate ; C. Hiott, A. Ghica i A. Bals pe scaunul din 

dos, foarte larg i foarte comod ; iar A. Blaremberd gi. 

cu mine, pe caprd, de asemenea larga i comoda, langa 

-vizitiu. 

Pe la 11 jumatate (Pascanii stint, mi se pare, la 

vre-o 12 Km. de Bucuresti) sosiram la destinatia, aducand 

cu noi eleme teIe dejunului (aperitive, ouä, malaiu 

pentru mamaligutal, muschiu fript, placinta, peajituri, 

vin, sifoane, sampania, etc.), de oarece palatul nu era 

-nici locuit, nici aprovizonat. 

Capitanul Blarembreg pretindea ca e mester in f abricarea 

mamaIiguii, iar conul Alecu in a jumarilor. 

Noi, ceilaIi, puseram masa; conul Petrake se tolänea 

intr'un fotoliu ; iar Nicu Eilipescu deschidea la camere, 

la pivnite si la dulapuri, alergand de la until la altul 

P 

dandu-ne ce ne trebuia, ba rulrie de mas5, ba 

farfurii, ba pahare, i tacamuri, ba lemne pentru bu- 

&Wig, etc. : dansul punea sticlele la ghiata, etc..., si 

asa mai incolo. 

Pe la nämiaz', toate fura gata. Ne puseram la masa 

4i 

iaca pe conul Petrake Carp, unul din cei doi oa-

Dejunul dela Pa§cani 151 

meni superiori, ca vine, aducand un scaunaq de copil 

cu tablita dinainte i strigand 

Asta e pentru Bedecu 

Bedecu eram eu. Acesta era pseudonimul cu care 

semnam la Epoca. Conu Petrake imi zicea L'enfant 

teriblic. (Pe atunci ma mascam cu masca copilariei ; 

mai tarziu cu a prostiei). In rasul tutulor, ma cocotai 

pe scaunas. Aperitivele luate, cei doi bucatari adusera, 

in mare pompa, productia kr culinara (pe care o 

gasiram, evident, minunata). 

In aceastl atmosfera de veselia 0 de intimitate, se 

petrecii dejunui. La ampaniä, C. C. Anion inchinä 

catre Petre Carp, cu urmatoarele cuvinte : 

Beau in sanätatea qefului 

Toti, bine inteles, strigara Ura ! Inchinardm i bauram. 

Conul Petrake, rasturnat pe scaun, deKhieiat la giletcd 

fi 

cu monoclul in ochiu, dadii din mana, par'ca 

ne-ar ii blagoslovit, i rosti ; 

Gogomanilor, va ingadui srmi ziceti §efule. 

Uralele se intetira. Numai bautura le punea capat. 

-- Sal vorbeasca Alexandru Lahovary I pai de pe 

scaunawl meu de copil. Strigatul acesta era cel ce se 

auzià la toate intrunirile publice conservatoare. 

Alexandru Lahovary fu cel mai mare orator ce 'mi-a 

fost dat sä r.ud. Frazele lui lapidare, pronuntate cit 

un maret accent de convingere, se intipareau adanc 

in creerul auditorului. 

Da I, da ! da! aproba adunarea. 

Alexandru Lahovary se scula, multumi din cap 

cinstitei adunäri, ii trecia un deget intre gâf i guler. 

par ca ar fi vrut sal largeasca (era. gestul lui obigmit 

cand lua cuvantul), Ii ridicä paharul, inchinand &are 

conul Petrake, i zise : 

1 

Beau 0 eu in sanatatea qefului. Dar sd nu uitati, 

dragd donmule Carp, cd nu puteti fi sef dealt at 

unui partid in care eu sei fiu soldat. 

I

152 Din Torsul Zilelor, Vol. I 

Aclamatii (nu zic generale) acoperira acest maret 

program politic pe care viitorul 11 confirma. 

il 

Lui conu Petrake ii cazusz monoclul din ochiu. El 

legana, rasucindu'i snurul pe deget i ingana: 

Cu omul aista, nu se poate glumi. 

In adevar Junimismul politic a fost o far* o zefle- 

mea, o gluma. Cu o fraza lapidara, Alexandru Lahovary 

il ranise de moarte. 

PRESBIT 

Cand avea de scris sau de citit, Take Ionescu purta 

ochelari agatati dupe ureche (besides). Ma cam radea 

el pentruca puneam monoclu, dar, intr'o zi, constatand 

cä monoclul meu nu era un geam de furlandiseala, 

imi zise Ce ? i tu esti presbit ? Pe mine nu m'ar supara 

presbitismul daca as putea sa privesc i aproape si 

departe fàrä s schimb intr'una ochelarii. 

Intelegeam plictiseala aceasta, de care se plansese 

Regele Carol, presbit si el. Nascocii, atunci, sä taiu 

in doua geamul de presbit cu dioptria cuvenita, asà 

ca raza vizuala sa poata trece peste geam, cand ochiul 

privea in depart 're, i, prin geam, cand ochiul privea 

de aproape. Dificultatea consta intru a Mid geamul 

(lucru pe care nici astazi nu stiä, in Bucuresti, ski 

faca, orce lucrator optician). Trei-patru zile mai tarziu 

adusei un exemplar al ochelarilor nascociti de mine. 

Take Ionescu ii Incerc i fu entuziasmat. Se uita cand 

peste geam, la cartile si fotografiile din Biblioteca, &and, 

prin geam, la corespondenta de pe birou, adnotata cu 

scrisul lui subtire i mititel. 

Ii spusei 

I-am dus Regelui Carol un ochelar montat la fel; 

Regele Carol a facut reflectia ca, lui, ii e foarte folo

Presbit. Harta Daciei 153 

sitoare näscocirea aceasta pentruca Ii va permite sal 

vada, fare.' a'§i schimba ochelarii, i mutra mini§trilor 

sai qi decretele prezintate la semnatura. 

Auzi la ce s'a gandit Neamtul ! exclama Take, 

Aà nascocire inteleg i eu : grata ei, voiu economisi, 

pentru munca productiva, cel putin cinci minute pe 

zi, pierdute cu pusul §i scosul ochelarilor. 

Apoi, adresandu-se catre mine, Take Ionescu ingarra. 

: 

Fiind presbit, Regele vede departe ; dar ochiul 

lui patrunde numai 'Ana la Predeal. Eu vad diacolo. 

Consiliul de coroand, din 1914, a lamurit multe. 

HARTA 

-DACIEI 

In 1866, dupe detronarea lui Alexandru Ion I (Cuza), 

se preconiza domnul strein. Se sonclase strdinaltatea: 

se avea consimtimantul lui Napoleon III ; se daduse 

la o parte candidatura ducelui de F andra 0 se preferase 

tanärul locotenent de cavalerid prusian, parta§ 

glorios la batalia de la Sadova, Carol de Hohenzollern, 

ruda prin iemei cu Napoleon III. Ion Bratianu 

pleca la Dusseldorf. Pentru a dovedi tutulor ca se 

lucra in acord cu Franta, Ion Bratianu luä cu sine 

pe Carol Davila, tatal meu, francez de origina §i, 

cu cati-va ani mai inainte, ata§at special pe langa rezidentul 

francez. Vodd Cuza II insarcinase cu organizarea 

serviciului medical militar qi ii daduse, in armata 

romana, gradul cel mai mare, acela de colonel. Tafel 

meu avea, deci, indoita insu§ire de francez §i de roman. 

Leal dar cuvantul pentru care Ion Bratianu luase 

pe fatal meu cu sine. 

Plecand la Dusseldorf, tata i§i bagase in geamantan 

harta Daciei Trajane, in format mare. Gdzduit la castel, 

ca §i Bratianu, el patruns3, a doua zi, in biblio


teca tanarului locotenent, ii intui harta pe zid 

zise viitorului Rege Carol, aducanduel in fata ei : 

laca tara peste care sunteti chiemat a domM. 

Ar fi lost asa daca Regele Carol nu sear fi infeudat 

Puterilor Centrale, Dar nu putea sa faca altfel ; 

sa fim drepti : nu se poate cere unui om sa'si uite 

origina i patria. 

ta 

Omul are mai multa tragere de inima pentru fiincareia 

ii face o jertfa decat pentru aceea care ii 

_face lui o jertfa. Nu explic, constat. Omul Ii iubeste 

cu atat mai mult patria cu cat e mai mare jerfa ce 

Ii propune sal-o faca. Urmator acestui simtimant a 

fost i soldatul roman in razboiul mondial. Nu explic, 

constat. Urmator acestui simtimant a fost si Carol 

de Hohenzollern care isi propusese sa jertfeasca Prusiei, 

la Sadova, Ora i viata. 

Consiliul de coroana, de la 1914, a lamurit multe. 

Acum urmasii lui Carol de Hohenzollern domnesc 

pe Romania Mare, marginita cu granitele aratate de 

tata la 1866, in harta Daciei. 

MIJLOC MNEMONIC 

La castelul Peles, insarcinandu-ma, odata Regele 

Carol cu. nu mai stiu ce, facui un nod la lantul de 

la ceasornic ca sa nu uit. Regele iambi i imi zise : 

Foarte bine, Alexandre. Dar unde facet?) nodul 

ca sa Ira aduceti aminte pentruce ati facut un nod la 

lant ? 

*) Regele Carol intrebuinth pluralul, chiar and vorba cu o 

singura persoanä, cum de altminteri se vorbeste mai in toate 

limbile. El nu s'a putut niciodatà obisnui cu singidarul românesc 

care admite i pe tu i pe d-ta. Acest singular de care face uz 

romfinul, chiar and vorbeste cu Suveranul, nu mai e intrebuintat 

in nici o altà limbA, mi se pare.

Mijloc Mnemonic. Cicoarea 155 

Zambind mereu, el imi intinse un mic carnet (Notes) 

cu creion si imi zise : 

Iatà un mijloc mnemonic mai sigur. 

M'am folosit toatä viata de mijlocul mnemonic al 

Regelui Carol. 

CICOAREA 

Regele Carol, care tinea foarte mult la maing-sa, 

principesa Iosefina voia sà se duca la Dusseldorf sg 

petreac a. langa ea cate-va zile. 

Deoarece protocolul impunea ca Suveranul sä fig, 

totdeauna, intovgräsit cel putin de un aghiotant 

ca Regele respecta, pang la extrem, cerintele protocolului, 

M. S. lug cu sine aghiotantul impus de 

protocol si alese, dintre aghiotantii si, pe maiorul 

Perticari (raposat general si guvernor al Principelui 

Carol). Intelegand ca prezeata sa ar fi o jeng in expansiunile 

familiale dintre mum). i fiu, Perticari, sub 

cuvant de a vizita orasul, cerii Regelui voia cand furg 

la Dusseldorf, sg se absenteze cat mai des ; invoit, 

plea din Castel diz de dimineatá si se intorceà tocmai 

seara; asa cg muma si fiul puteau sta singuri la masa., 

vorbind de ale lor in toatä libertatea. Inteo searg, 

insg, Regele, care ii asteptase aghiotantul, ii zise, 

cand acesta se inapoig ; 

Perticari, am ghicit pentru ce a-ti cerut sg vg 

absentati, va multumesc! Maine, insg, deoarece facem 

o plimbare cu trgsura afar& din oras, Principesa Iosefina 

i cu mine, sal veniti cu noi. 

A doua zi, in adevär, trase la scard un landou" 

foarte luxos ; cu cai admirabili, inhgmati cu hamuri 

galbene (en poste), cu cozi de vulpe la cgpetele, etc.. 

Era dupg cum se vede, un echipagiu menit sä fac& 

multi kilometri.


Regele i muma-sa luara loc in fund; iar aghiotantul 

in fata lor, d'inainte. Odatä trecute ultimele case 

ale orasului, Perticari, credincios consemnului ce Ii 

daduse de a nu fi niciodata o jena pentru muma sau 

pentru fiu, cerft voie Regelui sa se urce pe capra, 

langa vizitiu, ca sal intrebe (zicea el) numele localitatilor 

strabatute. Regele ranjind (acesta ii era zambetul), 

acorda voia cerutd. Perticari se grabi a se cocota 

langa vizitiu, i incepft cu el (in nemteasca sa cam 

saracacioasa) o conversatia foarte via, desi fermata 

toatà din intrebäri i raspunsuri. Wie heisst das ? 

Was ist das?" Cam atata nemteascä tia Perticari sau 

se prefalcea. ca. stia. 

La un moment dat, echipagiul strabatea un camp 

verde unde cresteau niste plante mid cu foi latarete. 

Was ist das ? intreaba. Perticari. 

Das ist zigorie, raspunse vizitiul. 

Was ist das, zigorie ? insistà Perticari. 

Das, womit man guten kaffee macht. 

Ah, ia! aproba Perticari, care, insa n'ar fi pus 

cicoare (frank cafea) in cafeaua sa, sal fi picat cu 

ceara. Pe de alibi parte, unui neamt nu ii se pare cafeaua 

bunä cleat cu cicoare. 

BARACA 

Nu e vorba de bäraci de scanduri, ci de jocul de 

biliard numit baraca" jucat aproape in toate serile, 

clupd masa, la Castel Peles. 

Se trageau la sorti (printre aghiotanti, doamne de 

onoare, invitati etc.) cele cloud echipe adverse comandate, 

una de Rege, cealalta de Regina. Partida 

era foarte vioaie, desi miza (o cutia de pastile de 

ciocolata) se impartia frateste, dupe batalia, intre cele 

della tabere vrajmase.

Baraca 157 

Pe atunci, (era pe la sfar§itul lui Septembrie) se 

comenta mult, in lumea politica, faptul cal manevrele regale, 

sortite sä aibd loc in Moldova, fuseserd contramandate 

*i. cd, in locul lor, se feiceau manevre simple (numai 

§ha unde). Politicianii luau aere pricepute §i discrete 

cand li se vorbia de aceste manevre ; iar Ion 

Kalenderu, administratorul domeniilor coroanei, ldsand 

sä se creazd cal Regele il pusese in curent cu machiaverlacuri 

extraordinare, pasha o atitudine de o gravitate 

sibilicd. Regele fAcea mare haz de toate aceste 

mutre, deoarece adevdrul adevärat, departe de orce 

machiaverlac, era o simplä chestiä de economid. 

Francheta Regelui, insä, (consideratd de Nenea Iancu 

ca culmea machiavelismului), dedea un aer §i mai sibilic 

caracteristicei lui gravitati. 

Intr'o seard, Regele ma duse ami arate, aldturi de 

sala de biliard a Reginei (unde se jucau obi§nuitele 

partide de baracd) camera in stil olandez, in ajun 

terminatä, cu soba ei de faiantd" albasträ ; Cu podeala 

de parchet vechiu, bine lustruit ; cu pardoseala 

tot de lespezi de faiantd albastrd ; cu fereastra et 

guillotine" cu vre-o doud-trei tablouri datorite penelului 

unor pictori olandezi ; cu mobile de stejar negru. 

Pe scurt, o reconstitutid ideal de frumoasä §i de exacta 

infaptuita de de d. architect Leeman. and ne inapoiardm 

in sala de biliard, cutia cu pastile era devaitatd. 

; Regelui insä, §i mid, ni se oprise pastilele. noaste. 

Se falcuse tarziu. Suveranii luandu'§i seara bund, 

dispärurd pe u§a cea mare, larg deschisä, i care se 

inchise dupá trecerea bor. Nu apucaserdm bine sa termindm 

adanca temenea de rigoare and, brusc, nenea 

Iancu se repezi §i ma --apucd. de brat. 

Ei bine ?... mormai adancul politician, cu un aer 

de sibilica gravitate.

158 Din Torsul Zile lot% Vol. 1 

II inchipuia, evident, eh Regele imi destainuise, in 

camera olandeza, cine stia ce machiaverlacuri. 

Luai o Mute& mestifofelnicei (acum, mai pronuntati 

mefistofelicA dach puteti) i punandu'mi un deget pe 

buze, mormaii ; 

Sst. 

Vazusem eu ca se tot cräpa usa cea mare ; dar de 

unde sa bAnuiesc... 

Sst 1 Lea si nenea lancu, punand un deget pe 

buze. 

Dincolo de usa, insä, izbucni un formidabil pufnit 

de fa's. Usa se deschise, violent, si Regele apara razand 

cu hohote, foarte putin protocolar, 

Nu cred sä ma fi iertat, vreodatà, nenea Iancu. Iar 

Regele a platit scump hohotul de ras pentruca nenea 

lancu a rupt, mai tarziu, faimosul testament prin care 

Ii rasa toata averea Regelui Carol. 

UN STUDIU CRITIC 

Caragiale nu avea la stomac pe Mitica 011anescu 

(Ascanio). 

Asta poet ? Lash...ma ca mor! striga Iancu. Asta 

nici nu slid ce e un vers i ce e o rima. Operile lui 

sunt vorbarie goala. Multe volume, dar pline de incorectitudini 

si de aberatii. El nu ne lua numai drept 

gagaute dar, se vede treaba, drept hotentoti. 

Bine, Iancule, asta nu e critica. E curat tragere 

in teapa. 

Uf, dragutule, lasa-ma sa räsuflu. Ca, de mult, 

ma strange de gat ipochimenul asta. 

Bine, atunci là i tu un studiu critic". 

Ce faace ? SA critic eu un caro colega" dela Junimea 

? Asta nu se poate: ar ii un precedent deplorabil. 

Ce ar deveni bisericutele, daca s'ar face una ca asta ?

Un Studiu critic 159 

Caragiale inghitea la noduri pe tacutele. Dar child 

se juca, la Teatrul National, Ray Blas, de Victor Hugo, 

dupe traducerea lui Ascanio, lui Iancu ii sari tanddra. 

Domnule, traducdtorul asta or e idiot, or crede 

cal i§i poate bate joc, prin traducerea sa, de Victor 

Hugo, de public, de lumea toata. Dar se 'n§eala : nu 

poate prosti pe nimeni. Prea ar fi de la obraz. Orcine 

vede cat e clansul de neghiob. Trebuie sa fia dobitoc 

cineva ca sä nu vada una ca asta. 

Iancule, exagerezi! 

A§aa I..? Ma duc dupe text sa te plesnesc cu el 

peste ochi, orbetule. 

In adevar, Caragiale facii ce facii, pe la Teatrul National, 

0 puse mana pe textul traducerii lui Ascanio. 

Poftim, orbetule! Casa. ochii 0 convinge-te cal 

ce am spus nu e exagerat... Auzi 1 sa-mi zica miä ca.' 

exagerez. 

Caragiale imi aratä rime de soiul acesta : cad §i. cald 

(Actul I, versurile 15 0 16) ; onoare §i ore (versurile 

41 §i 42); urce §i duce versurile 45 §i 46) ; cellalt §i 

incetat (Actul II, versurile 177 §i 178) ; trinas §i intr'adins 

(versurile 233 §i 234) ; etc., etc, 

Domnule, and traduci din frantuze§te, trebue sa. 

§tii cel putin frantuze§te. Ca, de nu, fad contrasensuri 

ca acestea : 

C'est l'ooque oil la mode 

Etait qu'on fit ferrer ses mules en or fin" 

Iaca textul ; iaca acum traducerea : 

Pe atuncia fie cine 

Era'n obiceiu sei aibd tocu'n aur Weld 

La pantofi". 

Auzi traducere. Mules" (catarce) tradus prin pantofi".


Domnule din ce limba e cuvantul consimtesc? Nu 

stiu sä fia din limba româneasca, (Act. II, versul 302). 

Mai vrei exemple ? . 

Ho, Iancule nu mai vreau : 'mi-ajunge, 

Atunci, Caragiale, plimbandu-se de colo pang colo 

si fluturand deasupra capului manuscrisul, ca un drapel, 

striga : 

Da ! Am sa fac un studiu critic. Cat voi trait, va 

fi numai pentru noi amândoi. Pe urma... Ce'mi pasä ! 

0 sa fie apelpisit. 0 4-0 placa si tia, orbetule. 

(Cum vedeti, ma folosesc de voia data de Caragiale 

prin cuvintele : Pe urnui,..) 

Caragiale se napusti afard si, peste doua-trei zile, 

veni de imi arunca pe masa cate-va foi, strigand : 

he'd studiul critic. Sal citesti, sa te pliroforisesti. 

Sa te gandesti cand zici ca exagerez. 

Caragiale nu ma iertà ca il invinuisem de exagerare. 

Am pierdut acel pretios manuscris §i sunt nevoit, 

acum, sa fac din nou studiul critic" de care e vorba, 

0 sa citez, din memoria, crampeie de fraze de ale lui 

Caragiale. Poate, vreodata, sa se gaseasca pretiosul 

manuscris. Atunci se va constata ca. dacá gresesc asupra 

formei, rgman strict credincios fondului. Tata pe 

scurf, studiul critic al lui Caragiale, 

Fecundul Ascanio (Dim. 011anescu) a mai dat la 

iveala o lucrare, traducerea sa in versuri a dramei 

lui Victor Hugo, Ruy Bias. Volumul acesta intrece, 

din toate puncte'e de vedere, precedentele lucrari literare 

ale d-lui Ascanio (Dim. 011anescu). 

Inaripatul Pegaze cam sare, in galopul sau dezordonat 

peste regulile prozodice. Alternarea disticurilor 

masculine §i femenine nu prea e respectata de Mari-

I. L. Caragiale

Un Studiu critic 161 

patul fugar. Dar, daca sari peste vazduhuri, pofi sari 

0 peste ni0e disticuri. 

Pe ici, pe colo, sensul cuvintelor o fi tras de par : 

dar simfim, citind traducerea, o placere mai mare cand 

ghicim ce a vrut sa zica traducatorul. 

Imaginele, din versurile lui Victor Hugo, tapind ca 

o ploaie de stele de sub copitele lui Pegaze, stropesc 

traducatorul 0 ne iau vederele. Fence de d. Ascanio 

(Dim. 011anescu) ca a putut trece prin aceasta urgia. 

fail sä se arda, 

Victor Hugo a intrebuinf at, scriind cele cinci acte 

ale dramei sale, clasicul alexandrin" francez de 12 

silabe, Traducatorul a urmat textul original, aproape 

vers cu vers, inlocuind lima alexandrinul" cu versul 

romanesc de 15 silabe. 0 mica socoteala se impune : 

textul francez confine 2238 de versuri, deci, circa 

279.750 de silabe, pe cand textul romanesc confine tot 

atatea versuri, dar 347.899 silabe ; deci circa 67.140 

silabe mai mult (adica circa 550 alexandrine"). Prin 

urmare, textul romanesc are circa 550 de versuri mai 

mult cleat cel francez; ceeace face un act mai mult 

cleat drama lui Victor Hugo, adica §ase acte in kc 

de cinci. 

Ce a putut sal zica d. Ascanio (Dim. 011anescu) mai 

mult de cat Vi tor Hugo ? Si nu in cateva linii, dar 

intr'un act intreg. 

and spun unii ca d. Ascanio (Dim, 011anescu) l'a 

intrecut pe insuq fecundul Victor Hugo, oare nu au 

dreptate ? L'a intrecut, pe Victor Hugo, cu cel pufin 

actul VI din Ruy Blas. 

Cam acesta era Studiul Critic" facut asupra lui Dimitrie 

011anescu (Ascanio) de catre Caragiale. 

PAL Asta e studiu critic, Iancule ? mormaii eu, 

colfos. 

11


Dragutule, raspunse Caragiale, asemenea elucubratiuni 

(cu dosul manii bated in manuscrisul lui 

Ascanio) trebuiesc luate in periplizon. 

DELA ORHANIE LA MARA$E$TI 

In 1913, armata romana trecuse Dunarea. Dupe putina 

dibuire, Mare le Cartier al Comandantului de capetenia, 

Principe le Mostenitor Ferdinand (actualul Rege) 

se fixa la Plevna, Comandantul de capetenia i suita 

Sa locuiau intr'un tren (compus din 2 vagoane regale, 

vre-o trei sleepingcar-uri, cloud vagoane de bagaje, etc :, 

trenul era garat in gara Plevna). Suita se compunea 

din reprezentantul Curtii Regale, d. Col. Paul Anghelescu, 

azi general si sef al Casei Militare Regale ; din 

aghiotantii comandantului de capetenia ; din serviciul 

sau medical (pus sub ordinele d-lui dr. Romalo); din 

ofiterul Sail de ordonantd, (fiul Sdu, Principele Carol, 

astazi Principe Mostenitor) ; din guvernortrl acestuia 

generalul I. Perticari ; din sefii serviciilor Marelui Cartier 

si din cati-va ofiteri suplinitori. Pe o linia moarta 

vecina, era garat trenul in care locuia seful Marelui 

Stat Major al Armatei, Generalul Averescu, cu suita si 

birourile sale. 

Eu, unul, cdpitan de rezerva insarcinat cu serviciul 

de automobile si de camioane al Marelui Cartier, fusesem 

gazduit in trenul comandantului de capetenia 

aveam, tovaras de cabing, pe Principele Cdpitan Barbu 

Stirbey, 

Infigandu-se holera in armata, doctorul Slatineanu, 

(actual rector al Universitatii Iasi) medic sef al Corpului 

I, cu resedinta la Orhanie, neavand la dispozitia 

decat harnicia neobosita a catorva medici, autorizat

Dela Orhanie la Marati 163 

de generalul Cotescu, seful corpului, cerir olicial dela 

Mare lc Clrtier, ajutoare medicale, medicarnente si alimente 

speciale pentru vre-o opt sute de holerici ing',esui-ti 

la Orhanie, 1. tr'o cazarmg, unde serviciul 

medical nu poseda cleat var nestins pentru combaterea 

ingrozitoarei molime. Fara a pier2e o clipg, comandantul 

de cape tenig imi ordond sA plec cu toate 

camioanele disponibile la Turnu-Magurele (circa 80 

km.), sA le incarc acolo cu cele necesare i sA transport 

indica tura, in cel mai scurt limp, la Orhanie. 

Cum vedeti, un mic total de circa 250 km., lard a mai 

socoti inapoierea la Plevna. M capuisem cu indispensabilul 

permis de circu'atig si de trecere prin orce 

loc inchis circulatiei, permis semnat de astadata de 

insus comandantul de ca.petenia. (ordonand autoritAtilor 

civile i militare sifmi facit toate inlesnirile). 

Inteo org fusei gata i pornii cu automobilul meu si 

cinci camioane. 

A treia zi pe la 1 dupe amiazg, mg inapoiam la 

Plevna, faira a fi lasat in drum nici un camion. Ordinele 

fusesera executate intocmai. Petrecusem o noapte 

la Turnu-Magurele i alta la Orhanie. GAsii toata lumea 

la masg, pusa, ca de obiceiu, pe peronul garii ; locul 

meu era neocupat. Im falcui raportul, asa. cum e scris 

la carte. Comandantul de Capetenig aratandu-mi locul 

gol, imi zise, zambind : 

Domnule cApitan, bgnuiam CA va. yeti inapoia 

cam pe la ora aceasta. Dupe masg vom vorI afaceri. 

In timpul mesei, Comandantul de Capetenia se informa 

de diferite amAnunte i, la cafea, ingang, dupe 

o scurta ezitare ; 

Am fAcut tot ce imi era prin putinta pentru 

acesti holerici. Ce sal le mai fac 

Intrebarea imi era adresatg mig. Rgspunsei, in mijlocul 

tgcerii mormantale a mesenilor ;

164 Din Torsul Zgelor. *Voi. I 

0 vizita, Alteta Regala. 

Nadajduiam aceasta vorba I exclama A. S. R. Principele 

Mostenitor. Luati dispozitii ca automobilul meu 

sa fia gata: plec indata. 

Comandantul de capetenia se urea in vagonul Sau, 

urmat de Principe le Carol. Iar in mijlocul rumoarei 

generale, fiacare ma ocari, din punctul au de vedere ; 

seful statului major general imi zise : 

Prea mult zel. 

Prea e a nu fi in fimita justa; a fi dincoace sau dincolo 

de limita. Adagiul e vechiu : Ne quid nimis, zicea 

Latinul ; Nimic prea, zice Romanul ; Allzuviel ist ungesund, 

zice Germanul, 

Generalul Perticari (cumnatul meu) ma apostrofa 

astfel : 

Esti nebun sä indemni pe A. S. R. sä mearga 

tocmai acolo unde e toiul holerei I Nu avem decat un 

singur principe mostenitor I 

Eu, o tulii sä vad de automobilul Comandantului de 

Cap etenia. 

Ce s'o mai fi vorbit in lipsa mea, nu stiu ; dar cand 

ma inapoiai, A. S. R. Principele Mostenitor, pregatit 

de drum, aratandu-ma, zise pe frantuzeste Generalului 

Perticari : 

C est lui qui a raison. 

Apoi, adresandu-se care toata lumea, adaoga : 

Iau cu mine, la Orhanie, ofiterul meu de ordonanta. 

Astfel se duse la Orhanie, Comandantul de Capetenia 

al Armatei, A. S. R. Principele Mostenitor al 

României, insotit de insus fiul &au, actualul Principe 

Mostenitor, sa viziteze holericii. Asemenea manifestari 

trezesc adorare, fanatism. 

Ciorovaindu-ma cu generalul Perticari fi adusei aminte: 

In Africa, Bonaparte se duse sä viziteze ciumatii

Dela Orhanie la Mar4e§ti. Mignon 165 

dela Jaffa. Armata franceza a rasplatit vizita dela 

Jaffa prin victoria dela Austerlitz. 

In 1806, la Notre-Dame din Paris, s'au celebrat serbarile 

franceze ale incoronarii ; ale noastre s'au celebrat 

in 1922, la Alba-Iulia. 

Nu cumva Mara§estii sa fi fost Austerlitz-ul Romaniei? 

MIGNON 

(Acura M. S. Regina Maria a Yugo-Slaviei). 

Militia, era o dragala§enia. Cresand mare, tot dragala§enia 

a ramas. Pe atunci acum vre-o 18 sau 20 

de ani), cici novela aceasta e de vre-o 14 ani) 

ma duceam s'o vad, aproape in toate zilele, la palatul 

Cotroceni. Micuta Mignon mi se ghiemotocea 

in brate i gfingavea vorbe, intelese numai de ea, tragandu-ma, 

cu mare chef, de mustati. Pe vremea aceea 

purtam mustati. and 'mi le rasei, prin 1904 (pentru 

a juca nu mai stiu ce rol), Mignon fu foarte nedumerita 

§i mahnita a nu mai aveam mustatile de cari 

sä ma traga. Totu§, gasind o solutie, Mignon mi se 

ghiemotoci din nou in brake si i§i facii cheful, tragandu-ma 

insä de sprancene. Mai tarziu, Hind numit Director 

General al Teatrelor, cu tot dorul care ma coplesia, 

mergeam mai rar s'o vad (atras atre ea prin 

dor si atre teatru prin datoria). Aveam chiar de pe 

atunci, prostia sa ascult de glasul datoril 

Mai tarziu, prin 1906, Mignon era condusa, in toate 

zilele, la $osea ; Hind foarte bine crescuta, saluta mereu 

in dreapta i in stanga, chiar daca nu se vedea 

nici o flint& pe trotuare. Iesind din parcul Cotrocenilor, 

Mignon vedea, in toate zilele, la scoala de medicina, 

statuia tatalui meu, si o saluta, foarte convinsa. 

Guvernanta ei ii lamuri cä domnul acela nu era in


came §i oase ; ca era numai o statuiá de bronz, statuia 

tatalui amicului ei dela teatru. 

Intr'o Duminica, in matineu", jucain, pentru popor 

§i §co i, nu mai tiu ce pies fara nici o valoare, ca : 

PantOna Blanauziel, Scrisoarea Pierclutd, Razoan si 

Viclra, Hamlet, Avaral, etc, TeArul National jucet 

de astea. Regina Maria, pe atunci Principesa Mo§tenitoare, 

venind sa vaza spectacolul, pi ofita. de trasura 

lui Mignon, §i ma chiemd in salonawl din dosul lojei 

reg le, pentruca a# poruncise Mignon". Copi ul, facându'mi 

o multime de dra.gal4enii, murna-sa, care 

Ii lua ceaiul, wzata pe canapea, o intreba : 

Pe cine iubeti mai mult, Mignon ? Pe Davila de 

bronz sau pe Davila acesta ? 

Mignon, dupà o lung a. gandire, raspunse : 

Pe Davila -de bronz. 

Bine inteles, ma aratai foarte afectat, ma facui cä 

p ang, ma fàvälii pe jos ; iar draguta Mignon, arun 

candu'mi brati§oarele dupe gât, ma consolà: 

Si pe tine te iubeac, dar pe el il vad mai des. 

Muma-sa, care !Ideà cu hohote, nu mai rase când 

auzi aceasta reflectiä. &grind la Mignon, 0 lua in brate 

§i o acoperi cu sarutari ; caci, in sufletul fetitei (suflet 

care nu se depärtase Inca de natura) trecea., 

ca un freamat din senin, vepicul adevar 

Departe de ochi, departe de inimd. 

Din fericire, exista exceptii. Mignon e dovada, 

BOGAT 

Am urmat, 'mai in totdeauna, povetele Regelui Carol. 

Când le-am urmat, am facut bine. and nu le-am urmat, 

tot bine am facut. Dar neurmandu'i povata de a 

ma imbogati, nu am facut bine. Se atribuie lui Anatole 

France urmatoarea gluma (boutade) : Talentul de 

si

Bogat 167 

a se imbogati e supremul talent". Iata cum 'mi-a fost 

data de Rege zisa povata : 

Tatäl meu, bolnav de insuficienta aortica (boala care 

'1-a si rapus), venise s petreaca vara din 1884 la Sinaia, 

unde ocupa o chilie din manastirea veche. Regele 

Carol venia in toate diminetele sal 'vada si petrecea 

cu el (singuri impreuna) lungi ore intr'o convorbire 

tainica. Eu steteam in afara, la usal, ca sa 

impiedic sal 

turbure cineva. 

Prin 1885, ma dusei .1a Sinaia pentru cateva zile. 

Regele Carol ma chiema, la Castel Pe le§ §L plimbandu-ne, 

prin paidure, imi zise, intre altele : 

Resortul cel mai puternic in viata e bogatia. Ea 

face ca omul sa Ha independent in orce imprejurare. 

In political, omul nn poate fi independent fara bogatia. 

'Fatal d-voastra a inteles aceasta : de aceea, fiind sarac, 

nu a facut politica ; bine a facut. Insá a dispretuit bogatia 

; aci nu a f kut bine. El ar fi putut strange o 

avere colosala ; totusi nu v'a lasat decat o mostenire 

aproape nula. Stiu cà, mult putinul cat il aveti, Ira 

Nine din zestrea mamei d-voastra. Era mica acea zestre. 

Impartita intre patru mo§tenitori e firimitita de tot. 

Asi vrea sa traiti in belsug, independent, bogat. 

Nu am urmat acest sfat §i rdu am facut. Scuza mea, 

insa, e ea', in imprejurarile prin cari am trecut, in 

activitatea mea literard §i teatrala, nu aveam timp s. 

fac altfel. Ar fi trebuit sä ma las de nevoile mele 

sufletesti aceasta 'mi era peste putintä. 

Mai tarziu, cand fusei numit Director General al 

Teatrelor, Regele imi zise: 

Acesta este locul d-voastra. Acurn va veti putea 

realiza vederile. 

li raspunsei 

Da, Sire. Daca voiu avea un §ef, adica un mi-


nistru, cu aceleasi vederi c t mine. $i, inaintea mea, 

timp destul. 

Ministru am avut, timp, insa nu. 

Iaras, mai tarziu (dupe ce intemeiasem compania 

mea dramatica) Regele Carol, care, desi adversar 

incercarilor mele, platea 18.000 de lei pe an o loja a 

Curtii, foarte des ocupata de actuala Regina Maria 

(pe atunci principesa Mostenitoare) imi zise : 

Vad ca val merge bine. Publicul vä simpatizeaza 

tentativa. Posedati tin automgbil. Dar puneti ceva la 

o parte ? 

Nu, Sire. Ca§tig cinstit ce cheltuesc, i cheltuiesc 

tot ce c;: stig. Ba chiar, intreprinderea mea imi stirbeste 

patrimoniul. 

Regele Carol ranji i exclamä ; 

.Mauvaise affaire", 

In adevar, mult putinul cat imi ramäses ?. de la parinti, 

mi '1-a mancat compania mea dramatici. Dar 

nu ma plang ; 'mi-am realizat vederile si am putut indruma 

teatrul pe calea lui fireisca. Nu am strans 

bani, dar 'mi-am fa:cut prieteni. Acestia 'mi-au ramas 

credinciosi, cu toate ea nu m'am icnbogatit. 

JICHI 

Din casatoria sa cu Alexandrina Cantacuzino, generalul 

Lahovary avusese un baiat, botezat Jacob, dupe 

numele tatalui sau i caruia, prin alintare, i se zicea Jichi. 

Ca 11 adorau párinii, era foarte firesc ; dar ii adorau 

si cei cari abia ii zariserä ; pentru cal baiatul era inteligent, 

dragastos si... ce mai vorbi multà 7.- adorabil. 

Eu, vazandu'l mai mult de cat aitii, ii adoram, fireste, 

mai mult. Atat de mult incat generalul imi zise odata 

Mi se pare ca iubesti pe Jichi mai mult cleat 

mine; una ca asta mi s'ar fi parut cu neputint a. 

:

Jichi 169 

Jichi imi arata §i el o afectiune adanca. Cand nu 

steteam la generalul Lahovary deck scurtele minute 

de cari (generalul sau eu) dispuneam, Jichi umbla 

de colo padä colo, parch' i-ar fi lipsit ceva. Ca sa po- 

-toleasca acest neastampar, parintii lui Jichi, cari nu 

l'ar fi incredintat nimanui, mi-1 incredintara, totu§i, 

mia. Acuma, avand cuvant sal stau mai multa vreme 

cu el, il ajutam la prepararea lectiilor ; caci Jichi, 

in varsta abia de vre-o 13 ani, urrna, acasä, programul 

clasei III-a licealà. (Faceam cu el fungi preumblari in 

träsura). Jichi, din fundul str. Icoana, unde se 

inaltau casele parinte§ti, ma intovara§ia departe, tocmai 

pana la teatru, unde nu-1 lasam sa intre ca sä nu respire 

praful §i aerul imbacsit al scenei (puturoasa, de§i 

plina de curent). Pe scurt, ma rasfatam in aceasta patima 

care imi umplea inima §i'mi-o lini§tea, 

Ar fi fost lini§titoare patima mea daca savantul Dr. 

Leonte (tatal) nu'mi-ar fi atras atentia ca Jichi, afectat 

de embolie" cu atat mai primejdioasa cu cat era mai 

ascunsa, trebuia ferit de orce emotia violentä; o sp erietura, 

un zgomot brusc, puteau sa'i fia fatale. Traiam, 

deci, cu frica in san. Primejdiile zarite de experimentatul 

pratician, ma dedeau rob pe viata acestui ingera 

pe care il pa§tea Cumpita". 

Pe atunci, Regina Elisabeta, voind sa dea la palatul 

din Bucure§ti, o mare reprezentatia teatrata in care 

eu jucam, in comedia lui Jaques Normand, L'AMIRAL, 

rolul unei ordonante, soldat prost, mancau i nauc, 

ma insarcina sa montez i sä amenajez in salonul cel 

mare de bal, o scena qi o sala de spectacol. Froblema 

nu era u§urica : trebuia sà construesc o scena 

cii rampd, riveilti, sufite, culise, decoruri, cortind, fundale, 

etc., fdra sa bat un singur cui. Totu§i, rezolvii 

problema, alcatuind din cosaci gro§i de brad, doua 

paralelograme fungi ca largimea salonului, largi ca


adâncimea scenei i departate prin distanta dela parchet 

la tavan. Aceste douà paralelograme erau puternic 

legate intre ele la cele patru colturi, tot cu cosaci de 

brad perpendiculari pe planul celor douà paralelograme 

de pe parchet si din tavan. Masinistii i tâmplarii 

specialisti ai Teatrului National au fost de mare folos 

in construirea acestei scene, pentru care d. Simon, tapiterul 

palatului, confectionese o cortind de catifea 

rosa cu garnituri de ciucuri de fir. 

In ziva reprezentatii teatrale dela palat, pe la 2 

p. m., asasem pe Jichi, in pat, bolnävior de o mica 

bronsia. Alergai la palat. Sedeam, ca de obiceiu, in 

mijlocul salonului de bal al palatului, pe un scalunas 

mititel, loc de unch puteam indruma lucrdiorii si supravegha 

schimbarea decorurilor (aceam repetita de 

decoruri). De odata, ma pomenii langa scaunul meu, 

cu Regina Elisabeta, care imi sopti inecatà de lacrAmi 

Bietul Jielti a murit. 

Poftim, de mai lucrealà, in asernenea sbuciumari, la 

de ale teatrului. 

Nu pang raposatii ; ii jincluesc, Dar pang nernângaiatii 

rämasi pe paimânt. 

In nkleidea cà, poafe, stirea sa nu fià exacta', ma" 

dusei inteo fuga la generalul L^,hovary. Dar stirea era. 

exacta'. Jichi murise. 0 usa, asata deschisEI, fusese 

zgomotos trântia de curent Si provocase moartea copilul 

care dormita. Chiagul de sange (embolia) astupase 

vre-o artera sau \Ind a inimei. 

Oroarea acestei drame crescuse nemarginit prin 

faptul ca insas muma lui Jichi asase acea usi neinchisà. 

Se aruncai vina pe vre-un servitor neglijent. 

Daca nenorocita mum6 ar fi bänuit c insäs &Ansa, 

disa 

ucis copilul, si p3 dânsa ar fi cosit-o Cumplita". 

L'asAnd parintti lui Jichi s!.dsiati de durere, ma ina

Jichi. Straformat 171 

poiai la palat, caci trebuia sa iau ultimele dispozitii. 

Aveam i hal de a0. ceva. TotuA le luai ; toate gata, 

m. grimai, i ma costumai pentru a'mi juca rolul de 

ordonanta. nauca. 

Fiti ingadu1tori pentru actorul a carui mascä nu 

rade bine pe scena ; poate cä ii plange inima. 

STRAFORMAT 

E o spirioasa chestiä de morfologia gramaticala rornaneasca. 

Dar nu te sperii, cititorule, caci nu am de 

gand sal fac teorii morfologice, ci, numai, sà povestesc 

o anecdotd. 

In 1884 imi faceam volunta:iatul in Reg. 2 Art. incazarmat 

la Marmizon". Fus .sem inaintat sergent. De 

oarece tineau la mine, soldatii faceau, vorba ceia, pe 

dracul in patru, ca sa nu'rri iasa din voie. Intr'o zi, 

ordo 1. sem sa se care, din grajduri, departe, pe maidan, 

pe -parginea Dâmbovitei, baligarul gr,madit intr'un 

colt. Inapoindu-ma in grajd, peste vre o jurnatate de 

oral, gasii Inca miI. baligar, Facui o galagia de rasuna 

toata. clá4irea. 

Un rirajdar lamuri cum steteau lucrurile 

Pài, sa iertati, don sergent, am facutdra vre-o 

trei straporturi, 

Rätnasei incremenit. Toata mania maa fusese impragtiata 

de simtul morfologic al tärdnoiului acela. Straporturi 

! Avea dreptate taranoiul: in morfologia rornaneasca, 

prefixul latinesc trans se face stra. De pilda, 

translucere" : a straluci ; transvidere" : a strdverlea, 

straveziu ; transpunere" : a strapunge ; transfnutare" : 

a stra.muta ; transbatere" : a strabate ; etc., etc... 

Deci, nu noi, guleratii" cari vorbim pe ridicatele" 

avern dreptate cand mentinem in limba romaneasca 

prefixul trans i zicem transport, transbordare ; ci 

badaranul care ar zice : straport, strabordare, etc,, etc...


Noi (cei cu diplome) adoptam, fat% insä a le adapta 

morfolologiii limbii romane0i, cuvinte (streine importate, 

prin urmare) iar poporul, lipsit de diplome", le invatel 

de la noi, dar le adapteaza morfologiii limbii 

r omane0i. 

Popoarele, orcare le-ar fi obargia, au morfologia 

lor propria. In firea lor existä un instinct care nu le 

lasal sä se iwle niciodata' : ele, adoptand un cuvant 

nou, 11 adapteazal, intotdeauna i fara' nici o ezitare, 

modului lor de a vorbi. Mintea lor reactioneaza' prin 

mi§cari reflexe (dacai se poate zice) de cate ori 

i se prezintá o vorbai noual i, imediat, o schimba la 

fatal in conformitate cu morfologia 

Ion 

Un exemplu. Prin 1906, mi se pare, descoperisem 

un croitor roman, de origina transilvanean'a, (de la Sibiu) 

foarte cunoscator in de ale 0ofelor 5i foarte con0iincios 

in executarea costumelor. Ii chema Trifan. 

Ii trami- 

sesem o multime de clienti (pana i pe Nababul). 

II necajeam cat puteam (cad omul e rautacios). 

Trifan rabda orce din partea mea. Intr'o zi, II chiemai 

sä constate ca 'mi croise o jachetà pr ?a stramta ; sau 

c'a jacheta, peste care ploase (afirmam eu) intrase 

la aril Adeva'rul era ca' ma ingr4asem. Trifan Ii 

controlä masurile 5i, incredinlandu-se ca jacheta le 

pa'strase intocmai, rosti : 

Nu haina, ci d-ta poate te-ai straformat, 

Iac'a unul care, inzestrat cu simtul instinctic al morfologiii 

limbii romfine0i, II pastrase neatins, 

PUNCTUAL 

Tata meu era stapanit de mania punctualitätii. Inocentai 

manie. Avand mult de lucru cu conducerea 

serviciilor numeroase in capul carora fusese numit, el 

isi 

impartia timpul 4à fel incat putea sa." le cerce-

Punctual 173 

teze pe toate. Punctualitatea lui proverbiala ii permitei 

asa ceva si mai dedea un rezultat imbucurator : cá 

functionarii ajungeau sà fia tot asa de punctuafi ca el. 

Vorba lui Dinu din Golesti : Pilda de la cei marl se 

da, iar nu de la cei mici, ca scara, ce de sus in jos 

se mdtura, iar nu de jos in sus". 

Punctualitatea nu poate supara decal pe Tandala. 

La Eforia spitalelor civile, infiintat5, in sfarsit, dupa 

multä tevatura, se numeau, prin decret domnesc 

conform legii, trei efori: doi reprezentanti ai familiilor 

donatoare (Ghica i Cantacuzino) i un doctor in medicing, 

reprezentant al statului. Cei dintai trei efori 

au fost: beizadea Dimitrie Ghica, Conul Grigore Cantacuzino 

(urmasi ai familiilor donatoare) i tata. Acesti 

trei oameni au putut, prin sarguinta, priceperea 

munca lor, sa opreasca dezordinea in colosala avere 

a Eforiei ; sä organizeze spitalele civile (Coltea, Filantropia, 

Maternitatea, Colentina, Spitalul de Copii, Marcuta, 

etc.) ; sà deà un scop filantropic mangstirilor de pe 

mosiile 

ei (Pantefimon, Cernica, Pasarea, Brebu, Poiana, 

Sinaia, etc.) ; inteun cuvant, sá intemeieze o institutil 

de care, multä vreme Inca, se va fall Romania. 

Eforii veneau la Eforia in toate diminetele pe la 9. 

De oarece legea organica a Eforiii prevedea ca hotararile 

trebuiau luate numai cu majoritatea de voturi, 

conul Grigore, care se culca tarziu i prin urmare, se 

scula greu dimineata, venià mai ales dupe amiaza. El 

obtinuse dela colegii sal aceastä favoare, cu atat mai 

lesne, cu cat semnatura lui intaria numai hotararile 

celorlalti doi efori, mai totdeauna, de acord. Prezenta 

unui sef, insa silea birourile sa lucreze si dupe amiaza. 

Tot sunt bun la ceva 1 

ingana conul Grigore, 

zambind cu bunatatea'i caracteristica. 

Beizadea Mitica (asa ii ziceà toga lumea printului 

Dimitrie Ghica, fiu al fostului Kaimakan Alexandru 

si 

si

174 D in Torsul Zilelor. Vol. I 

Ghica) iesise din Wane (si tatanele beizadelei scartaiau 

ca osiile neunse) pentruca nu apuca sa ving 

la Eforia inainte de tata. Deoarece s'eise toate mijloacele 

dc convingere, Maria-Sa declara vizitiului sàu 

cal il da. afara" daca, a doua zi, nu soseste la Eforia 

inaintea celor'alti efori. De asRi data nu mai incapea 

gluma: vizitiul Mariei Sale, Lea ce fácü, porni mai 

de vreme de acasä (in casele beizadelei, pe soseaua 

Kise'eff, a fost instalat mai tarziu, sanatoriul Elisabeta) 

manä mai iute si ajunse la Eforia (a carei poarta dedea 

pe plata unde se inalta acum statuia lui Ion Bratianu) 

la 9 bird ceva. Beizadea sosis a mainte de tata. Maria- 

Sa era i icantat. La 9 fix sosi i tata. Beizad a ii sari 

inainte i ii striga : 

Am ajuns inaintea d-tale. 

Tata se uitä la ceasornicul din perete ( are incepuse 

sa sune 9) si raspunse: 

Maria-Ta, punctualitate 1 nu consta in a veni mai 

inainte, ci la ora. 

Asa e. 

CITTA 

Citta era un ar asar de pur sange arab, vanat rotilat, 

pp cate Voda-Stirbey. 1 daruise tatalui meu. 

Dupa cererea quvernului roman, se pu ese la co - 

curs la Pa is, la Facultatea de Medi ina, postul de 

organizator al servijului sanitar militar roman. Concurentul 

clasa primul de Comisia exarnin toare, devenia, 

ipso-facto", atasat special al Resed:ntei Franceze la 

Bucureti. Tata fu acest fericit concurtnt, i faeste, 

locui la Resedinta franceza, str. Clemerrtei (actuala C. 

A Rosetti), and insa lua in primire noua sa functia 

0 

Spitalul Militar i. stalat la Mihai-Voda, tanärul medic 

pentru a fi mai aproape de bolnavii sai, inchiria o

Citta 175 

casuta din str. Izvor, la poalele lui Mihai Voda. Ciisua, 

foarte igrasioasa, sport panà a'l face acut, artritismul 

violent de care sufered tata, In tirnpul unui 

acces de reumatism, care ankilozase cu desavarsire 

bolnavul, infirmierii insärcinati sal mute pe o canapea 

',Ana ce i se vor schimba cerceafurile dela asternut, 

ii scapara din mani ; asa ca bietul tartar isi fractura 

cotul drept (olecranul). Accesul de reumatism 

dar bratul drept ramase intepenit in pozitia bratului 

unui om care scria. Tanärul se schilodise pentru viata.. 

Cu batii infirmitatea sa (care dealminteri, nu se 

observa deck daca cineva era initiat) tatal meu, 

l9:1A placut si bine vazut de toata lumea, prinsese o 

dragoste fierbinte pentru mama. Familia, sondata, ii 

primi cu bratele deschise : conita Anica, nsa, declara ca 

or cat de placut ar fi un ciung, tot ciung ramane" 

§i cà 

&Ansa nu vrea sa ia un ciung. 

trecn, 

De ciuda, tata dada ascultare insistentelor lui Marsil 

(trancez i el) care se caskorise cu o Ghiculeasca, 

foarte bogat si avea de maritat o fecioara tanara, 

frumoasa Maria. Acesteia i se dedea zestre mare 

mosii in judetele Arges si L'omita (unde tatal all in- 

temeiase satul Marsileni) 1 

casa in Bucuresti (acolo 

unde mai tarziu se instala Eforia Spitalelor Civile si 

unde se va cladi ospelul comunal) i un enorm teren 

langa Cotroceni, cu o cs spatioasa, ale .carei porti 

se deschideau pe Str. Notagiu (actuala Carol Davila), 

pe locul unde e acum Materna. Mobilata frumos, 

aceasta casa fu resedinta de vara a tinei ilor soli. 

Peste vre-o zece luni de fericire fara umbra, tanara 

Maria nasca o fetita, dar muri in facere. Trecura numai 

cateva zile i copilul inceta si el din viala. Tata prea 

era mahnit ca sal locuiasch in casele Mariei, mostenite 

de el, cu intreaga av?re, conform legii, dela fiica-sa, 

(raposata si ea in aceleasi case), si le parisi,


Voind sä inapoieze Sultanei Marsil, muma Mariei, 

toatal zestrea, el isi relug apartamentul de la Resedinta 

Franceza.". Sultana Marsil, insai, care avea o deosebitä 

simpatiá pentru ginerile sa.u, nu se invoi sä priimeascä 

inapoi zestrea fiicd-si. Dupd multe discutii, 

tatal meu consimti sä pAstreze mosia Albesti (Arges) 

si terenul cu casele de langal Cotroceni, cu conditia ca 

Su'tana Marsil sä ia inapoi casele din oras 

din Ialomita. Asa se si fäcii. Dar simpatia Sultanei 

Marsil crescii si mai mult cu acest prilej. 

Mi-o aduc amir...z.e. Ea ne rasfalta, foarte mult, pe 

mama si pe mine si ne zicel : 

Lasati-má inchipui Ca sunteti ai mei. 

Tanairul medic era foarte bine vazut la aga (prefectul 

politii). lancu Manu, a cdrui sotiä, Anica Manu, 

prima cu chief si cu láufari, protipendada Bucurestilor. 

Casele Manu se ridicau acolo unde e acum Fundatiunea 

Carol I. Cum vedeti Resedinta Franceza." era la 

doi pasi. Dincolo de podul Mogosoaiei ( cum Cale 

Victoriii) peste drum de casele lui Iancu Ma iu, se 

ináltau casele Golestilor (asta'zi palatul regal). Aceastä 

topografia permitea. fetei Anicutei Manu (sora lui 

Gheorghe, lui Costicai i lui Miticà. Manu), coana 

Elena Florescu (mai tarziu coana Elena Cornescu) sitl 

yea., in thate zilele, prietena de suflet, pe Anica Racovit5-Golescu, 

aceea care nu vrusese sà ia pe fatal 

meu pentrucá era dung. D ,r se vede treab a 

cä oachesa 

conita Anica fusese cam inciudata: de casgtoria bala- 

Mitzi 

8 moeiile 

ciung cäci refuzase, intre timp, mana celor mai 

chipesi si mai bogati tineri cari o ceruserä. 

Casele Golestilor furl' cumparate de stat, in 1857 

pentru a fi palatul noului domn, Alexandru Ion I 

(Cuza-Voda."), 

Cand venia la Bucuresti, conita Anica nu mai tra

Citta 177 

gea, deci, in casele parintesti, dar, casele coanei Anicuta 

Manu fiind peste drum, trageh la dânsa. 

Peste un an, in iarna 1860-61, tinerii inciudati se 

intalnira din nou ; aceasta se intamplà la coana Anicuta 

Manu, unde se dedea mare bal dupe moda cea 

noua. Saloanele erau ticsite de lume aleasà; giuvaiericalele 

frumoaselor conite sträluceau, Numai conita 

Anica nu purta nici una 

Nu doresti nici o giuvaerica, conitä ? intrebä 

tatal meu. 

Ba da, raspunse conita Anica : vreau un trandafir. 

Unde sa gasesti trandafiri in toiul iernii, la Bucuresti? 

Numai gradinarul de la Mogosoaia (un francez) 

crestea trandafiri de toatal frumusetea, in enorme sere 

calde" ; dar viscolul, care batea de doua zile, era 

cauza pentru care nimeni nu fusese sa ia trandafiri de 

la Mogosoaia. Unde pui ca. Mogosoaia nu era colea. 

Asa cal, la balul coanei Anicuta Manu, stralucea 

multime de diam-nte, dar nici un trandafir. Dorind 

mama un trandafir, tata nu statil de loc pe ganduri 

se duse (intr'o fuga, acasa) la doi pasi, (puse 

seaua pe Citta si porni la Mogosoaia ; nimic nu'l 

oprI1 nici viscolul, nici neagca noapte, nici urletul lupilor, 

cari patrundeau, pe atunci, pana la casele Belu 

(unde e acum Ministerul de Justitia). 

Vre-o trei ore mai tarziu, pe la 2 dupe miezul noptii, 

balaiul Omar infra din nou in bal. Se danta.", pe 

nemiluitele. Conita Anica, insa, desi neintrecuta dantatoare", 

nu se miscase de pe scaun. Poate ca Ii lipsea 

cine s'o vada. Balaiul tanar tinea in maria dreapta 

(cea de la bratul schilodit) un cornet" de hartie fina. 

El merse drept la conita Anica, ii intinse cornetul, in 

care se involtà un trandafir rosu de toata frumusetea, 

mormai : 

12

178 Din Torsul Zilelor 

Conita, tot a fost buna mana ciunga ca sa'tiaduca 

de la Mogosoaia. 

Mama ii puse trandafirul rosu in paru'i negru si 

rdspunse 

: 

Mana mea nu e ciunga ; iat-o. 

$i tata replied : 

0 iau, 

Inciudatii se impäcasera. 

Iaca pentru ce mama 'i-a zis tatii, toata viata, Citta. 

0 MINUNE 

Era prin 1868. Pe atunci, nu se construise Inca in 

Romania cale feratä, asa ca se calatorià cu diligenta 

si cu cai de posta. Insa, in pro tipendada, fidcare avea 

postalionul sau propriu, si nu lila cai de postai decat 

pentru distal* mai mari 

Un surugiu bun, cu glas patrunzdtor i prelung in 

chiuitul clasic, se pretuia mult pe atunci ; boierii 

gateau, pe ai lor, cu abale sau postavuri colorate si 

iesute frumos. Surugiii purtau, la palaria, panglici de 

matase i margele. Industria biciului era in floarea ei : 

curelarii plateau scump un lucrdtor care stia sä impleteasca 

bine un biciu de surugiu i sd'i dea bataie" 

buna, Sfarcul se faceà din mdtase rosid ceruita, iar 

surugiii ii inädeau un dare special, impletit in douk 

din p-r smuls din coada sau din coama cailor. Un 

surugiu, mester, trosnia cu biciul asa de tare in cat 

ai fi zis ca e un foc de pistol. Mai se gäsesc postatioane 

si azi pe ici pe colo ; dar cele din urmà potalioane 

i cei din urma surugii in serviciu permanent 

au fost ai Regelui Carol I. Ionita., surugiul favorit al 

Regelui, a fost. pe cat stiu, cel din urma surugiu care 

'nand de-a calare, 

Hi, ma!

0 minune 179 

Tata, nevoit, prin functia sa de inspector general 

al serviciului sanitar militar, sA colinde toatA tara, isi 

construise o träsurai inalta, usoarA, cu goalie la drum, 

cAreia grajdarii ii ziceau fa-tonul de drum", si aveh 

un postalion de cinci iepe roaibe de jumatate sange 

arab si unguresc, prásite -4e fratele mamei, nenea Costache 

Racovit5., la GostavAt (Teleorman), vechia mosiä 

strAmoseasca a Golestilor. Cu acest postalion tata 

mergea, de la Bucureei la Gol sti (107 km), noaptea, 

cam in 10 ore. Cand era, insl, vorba de a merge-mai 

departe (de pildA la Focsani, la Craiova. la Iasi sau 

la Turnul-Severin) se intrebuintau caiii de post', 

Un gonaciu", calare, faz:ea drunul, cu o zi douA 

inainte, si lila dispozitii din posta in posta ca sa se 

gateascal schimburile ; asa ca se qtid, prin partea locului 

cu o zi douA inai,,te, ca e sA tread: pe acolo cuta-e 

sau cutare, 

Voind sA inspectem spitalul si serviciul sanitar de 

la Turnul-Severin, tata tramibe cuvenitul gonaciu cu 

douà zile inainte, isi prep,sa faetonul", cosul cu merinde. 

cutia de farmacia portativa (continand sulfat de 

ciininA, picAturi antiholel ice, bismut, precum si medic 

mente'e, pansamentele de prima necesitate, etc.) si, 

luand cu sine elevul sai . preferat pe subchirurgul Fometesc.t, 

porni la drum. Dincolo de Slatina, peste Olt, 

la nu mai stiu care posta, i intampinA, ca la thate 

postele, fel de fel de bolnavi veniti de departe ca sa 

fia curarisiti de Doftorul al Mare" (cum ii zicea 

tatii tara intreaga). 

Curarisirea aceastrt, gratuitA, dadea, foarte des, rezultate 

imbucuratoare, pentruca", probabil, bolnavii nu 

ajunseserl in star grava. Vizita medic la se facea.re 

pede (cat tre uia. pentru schimbatul cailor) : tata ormula 

ordonantele", iar Fometescu distribuia medicamentele, 

facea pansamentele si... gata, Hi ! ma...


La po0a de care e vorba, tata, foarte mahnit, afla 

de la Fometescu cà medicamentele se terminasera ; 

tocmai, intr'o caruta, fusese adus, de cine §tia unde, 

un biet om istovit de o disenteria recalcitranta. I se 

daduse bolnavului fel de fel de leacuri babe0i dar 

bune: oua rascoapte presarate cu ardeiu ro§u, rachiu 

fiert cu piper, ceai de pelin ; toate Insá fusesera fat% 

de folos, i tocmai acit picaturile antiholerice i bismutul 

lipseau. Bietul bolnav, vádit, era pierdut. Nimic 

nu mai putea sa scape omul. 

Tata näscocise farmaciile ambulante cari, dirijate de 

un medic militar, mergeau din sat in sat 0 dedeau 

bolnavilor, gratuit, primele ajutoare. Aducandu'0 aminte 

ca in vecinatate, cam la vre-o 10 km., trebuià sa 

fia, chiar in acea zi, o farmacia ambulantä, tata, neavand 

medicamente, prescrise o reteta pe o foaie 

mare de hartie, cu scrisul sau enorm, mai multe doze 

de picaturi antiholerice i de bismut, etc. Mud bolnavului 

foaia mare de hartia cu reteta ii zise, in limba 

sa stricata (pe atunci, tata nu §tia Inca bine romanete; 

toata viata sa a pronuntat eau, dar a scris romane0e 

admirabil, mai tarziu). 

So lo malinci tot (sa le mananci). 

Intorcandu-se la Fometescu, Ii zise, pe frantuze0e 

E pierdut! Dar, cel putin sa creada, pana la 

ultimul moment, ea' va scapà. 

Peste vre-o saptamana-doug (inspectia terminata 

in judeful Mehedinti) tata se inapoia dela Turnul-Severin 

la Bucure0i. La fiacare po0ä era iara§ intampinat 

de bolnavi. Printre ei, insa, acum, se aflau 

unii oameni curarisiti atunci &and Doftorul al Mare" 

calätoria spre Turnul-Severin. Ei ii ie§eau inainte cu 

plocoane (dupe cum era obiceiul) can cu oua proaspete, 

cari, cu pui de gaina, etc. 

La po0a de care e vorba, tata se pomeni cu un om

0 minune. Repaosul Duminical 181 

slab, lihnit, care ii aducea, din sardcia sa, doul oua 

proaspete. Era disentericul pe care tata II crezuse pierdut 

si care se vindecase. 

Se infaptuire o minune, Ce cauzase minunea ? Tata 

intrebfi : 

Ce ai facut, mo ? 

Am mancat toata hartia, domnule doftor mare". 

Inteadevar asa ficuse bolnavul. i iaca de uncle 

minunea : celuloza din hartia fusese un puternic constipant, 

iar hartia insas formase. dop. 

Intorcandu-se catre Fometescu, tata, cu lacrimile in 

ochi, striga, pe frantuzeste : 

Fometesco, ii n'y a que la foi qui sauve, 

REPAOSUL DUMINICAL 

Repaosul Duminical obligatoriu e un atentat contra 

libertatii. 

Totusi, repaosul Duminical obligatoriu e una 

din revendicariln pe care le sbiara, pretutindeni, in 

numele libertäii, palavragii (Moftologii, cum zice Caragiale) 

propunatori de panacee universale" pentru 

fericirea om 

Sa observam ca toti moftologii sunt azi milionari. 

Nu cumva sa se fi preocupat dansii mai mult de imbunatatirea 

soartei lor proprii deck de a omeniri ? 

Libertatea e un drept sacru. Nu trebuie nimeni, sub 

nici un cuvant, sa se atinga de el. 

Repaosul Duminical facultativ, da ; obligatoriu, nu. 

Starea de libertate e starea cea mai ravnitä de 

omenire ; dar, libertatea nu trebuie sa fie rezultatul 

trandaviii... chiar obligatorii. 

Ar fi cu cale sa fiu consecventi d-nii palavragii 

: sau repaos Duminical obligatoriu pentru toed_ 

lumea (prin urmare i pentru bucatari, brutari, preati, 

medici, etc.) sau pentru nimeni.


Sub presiunea moftologilor (si din cauza galagiii pe 

care o faceau) s'a legiferat repaosul Duminical. Din 

fericire, legea nu se aplica cu strict*, 

Repaosul Duminical obligatoriu, aplicat cu strict*, 

ar fi o pacoste pentru unele bresle, printre cari 

breasla actoriceasca ; in adevar, aceste bresle muncesc 

mai mult (si prii urmare castiga mai mult) Duminica 

si zilcle de sarbatoare. 

Cat ar pierde actorii nejucand Duminica si sarbátorile, 

in matineu si seara ? Faptul ca Wile sunt pline 

la aceste reprezentatii, arata ca publicul (compatimind 

actorii pentrucl muncesc in zi de sarba.toare) vine toit's 

la teatru si se foloseste de calcarea legii repaosului 

Duminica . Oare, pe eine sa invinuim de aceasta 

calcare ? Breasla actoriceasca sau publicul ? Bine ca 

nirneni nu aplica legea cu strict*. Dach s'ar aplica 

legea cu strict*, cine ar fi mai pedepsit ? Publicui, 

care alearga dupe petreceri, sau autoriatile, cari ar 

voi sá impiedice petrecerile? 

Daca s'ar aplica legea cu stricteta, am aveh circa 90 

de zile de repaos Duminical (52 Durninici, vre-o 28 

sarbatori bisericesti si vre-o 10 sarbatori nationale). 

In Romania, deci, din 365 de zile pe an, au s'ar lucra 

decat circa 275 de zile a cafe 8 ore. 

Oare, cat s'ar pierde pe an cand 8 milioane de romani 

(sa parbim numai de barbati) nu lucreaza 90 de 

zile ? 

Ia sa incercam o socoteala ; cel mai ieftin lucrator 

cu p lmele castiga', astazi, 50 de lei pe zi. Ti se face 

pärul rnaciuca daca socotesti cu cat se scade bugetul 

anual al liter- torilor cu palmele. 

Dar bugetul celorlalti 'ronaani ? 

Dar bugetul taxa romanesti ? 

Ce sume colosale !

Repaosul Duminical 183 

Oare nu au dreptate economistii and tipä contra 

repausuluf durninical obligatoriu ? 

Daa ne legam de lege, and e vorba de o biaa 

Duminia (N. B. 52 pe an), ce sä zicem de ziva Caciunului 

care e numai una ? Zicem,.. bine a nu se 

aplia legea cu stricteca. 

and eram director general al Teatrelor, introdusesem, 

in Teatrul nostru Natio -al si in lumea noastrá 

Ortodoxa, un obiceiu strain ; Pomul de Crciciun. 

Ce frumos vorbeste Góthe, in Werther, mi se pare, 

de bucuria copiilor imprejurul unui feeric Christbaum! 

Directia cumparà un brad mare, ateva duzini de 

laimpi electrice colorate, un cos de mere, un cos de 

nuei, un cos de tura duke, migdale, stafide, acadele, 

etc., douà articele de foi de aur si de argint (fals) ;fel 

de fel de ornamente si de fleacuri (ca beteala 

de aur si de argint (fals) , vata presilratä cu borax 

(acea sta avfind pretentia sal simuleze zäpada), si cadow 

i, cadouri, cadouri, ieftine, bine inteles, (un 

Mikado, zicea. Caragiale) pentru toed lumea, dela decanul 

societarilor la cel din urmä posidic al celui din 

urmä figurant. Cu o zi cnainte, un roiu de lane frumoase 

si indemânatice (actritele Teatrului National) 

impodobiau bradul si aggau cadourile de cracile lui 

verzi. 

0 Tannenbaum, o Tannenbaum, 

Wie schön sind deine bleitter. 

Masinistii intepeneau bine bradul intr'un hard:1u 

mare, plin cu pámânt, si, in seara de Crdciun, dupe 

reprezentatig, pomul se aducea pe scenä ; i se puneà 

contactul electric si, deodatä, toti copiii strigau : 

A.a.a.a.a I


E inutil si spun ca, in seara aceea, toti actorii 

toate actritele, cu sau färà rol in piesa care se jucase, 

venisera la Teatru i c toata lumea se imbulzea sa 

faca, cel putin, act de prezenta. 

Sfarsitul ceremoniei se ghiceste un jaf ingrozitor. 

Se vor mai fi facand i astazi asemenea atentate la 

nationalismul i religia noastra? 

Nu stiu daca se vor mai fi facand pe la Teatrul National, 

dar la Curtea Regala se fac fara nici o remuscare. 

Ba chiar Regele si Regina, dupe stingerea Christbaum-ului, 

deschid balul ; and erau Principi Mostenitori 

dantau" cu acei ce erau servitorii Lor in tot 

cursul anului. 

Acestea, mormaie un domn artagos, sunt moravuri 

englezesti cari, se zice, se irniteaza 0 la Berlin. 

0 Ii, dar asá se face la Curtea noastra. 

V. rog sa nu va mirati de atentatul meu dela Teatrul 

National ; nu faceam altceva decal sa'mi imitez 

parintii cari, cu vre-o 40 de ani mai inainte, facusera 

tot asa la Azilul Elena Doamna, sub ochii induiosati ai 

Doamnei Elena Cuza. 

Trecusera acele vremuri. 

In locul Domnitorului roman, Alexandru Ion I (Cuza) 

se urcase in scaun un domn strain, Carol I (de Hohenzolern). 

Parintii mei cari, la programul sarbatoririi Craciunului 

(cu Steaua Frumoasei i Lurninoasei) addogasera, 

la Azilul Elena Doamna, Christbaum-ul strain, mentinura 

(si sub domnia sträina) programul neschimbat. Ba 

chiar, intr'o iarna, ne-au costumat si grimat, pe miae 

A 

A 

alti doi copii prieteni de ai mei, Gheorghe Florescu 

Nicu Filipescu, (eram de vre-o 11 ani) in cei Trei

Repaosul Duminical 185 

Crai dela &Writ, cu barbe mari de land' tigaie ; un 

var al meu, rnai voinic decht noi, purtà Steuua Frumoasd 

i Luminoasd, cu lumandrica ei infipth la spate. 

Cam lunga mi s'a pärut aleea Sälciilor (circa 400 

metri); cam präpästios pieptul dealului care duce& 

la azil; cam adâncd zäpada ; dar... eream Trei Crai 

de la Rdsdrit. 

Facuräm, la azil, o intrare triumfalä, cântând : 

Trei Crai de la Rdsdrit 

Cu steaua-au cdlatorit ; 

Steaua Ii s'a ardtat: 

Dupe ea au alergat 

.57-au niers, dupd cum citim, 

Plind la lerusalim. 

$i-acolo, cum au ajuns 

Steaua'n non Ii s'a ascuns. 

.51-au 

stat i s'au preumblat 

Prin oras de-au Intrebat : 

Unde s'a miscut, zicdnd, 

Un craiu mare de curdnd? 

lard trod linpdrat, 

Auzind s'anspdimdntat, 

Ziceind : mergeti de catati 

.51 veniti md'nstiintati 

Sã merg sd 

nchin si eu 

Ca unnia Dumnezeu" : 

Dar nici unul din noi nevoind sá primeascal rolul 

lui Irol ImpArat, täietorul de prunci, ni aveam Irod 

Imparat in trupa noastrà ; asa Ca reprezentatia cu 

Steaua Frumoasa i luminoasa ad se oprid. 

Ceeace fac actorii, astazi, aceam si noi, atunci : nu 

vream sä tim de repaosul duminical. 

Elisabeta Doamna, miscatà panal la lacrimi de ce


Neclea, ne strangea in brate i ne säruta peste barbele 

mari de lanai 

Iar Steaua celor Trei Crai de la Rdscirit (copii mici 

dar regi mari) stralucia frumoasci 8i luminoasei. 

LOGODNA 

In 1861 tata ziceà la papuci papucele. Mai tarziu 

vorbia romane0e mai corect, dar pe atunci 

Tata fagaduise murna-mi, cu care se logodise, cá in 

dimineata zilei de Buna-Vestire va sosi in Go1e0i 

pentru celebrarea oficiala a logodnei. Chiemat, de datoria 

sa, de inspector al serviciului sanitar militar, sä 

dea o raga prin Moldova, tata porni la drum la sfar- 

§itul lui Martie: socotia sä se poata inapoia la 

Gole§ti pentru ziva de Buna-Vestire, adica pentru 8 

Aprilie st. v, (aniversarea lui). Dar, vorba ceea : socoteala 

de acasa nu se portive§te. In adevar, luna lui 

Martie st. v. din acel an fiind cIdà, zapezile se topisera 

(0 la §es §i la munte) i garlele se revarsasera 

pretutindeni. 

Faetonul" tatii, inalt pe roji i bine cumpanit, trecuse 

fära primejdia toate garlele revarsate §i ajunsese 

pe marginea Buzaului. Aci, insa, nu mai era trecerea 

posibila : podul §oselei fuses? luat de apà, i Buzaul, 

ie§it din matca, se revarsa peste maluri. Dinspre oras, 

autoritatile i episcopul priveau, neputincio0, infioratoarea 

inundatia. 0 multime de chervane, de care, 

de cart* 0 de trasuri, oprite de talazurile spumoase, 

apteptau pe amandoua malurile Buzaului sä se scurga 

inundatia ca sä caute un vad. 

Aceasta insemna o rabdare de vre-o saptamana. 

Tatal meu nu avea nici o zi de pierdut : el fagaduise 

logodnicei sale sa fia la Gole§ti in dimineata zilei de 

Buna-Vestire. Ce era de fa:cut ? Apa Buzaului trebuia.

Logodna 1S7 

trecutd, musai. Tata oferi zece galbeni cu zimti bintraului 

sau innontorului care va duce pe malal 

celálalt un capataiu de sfoard de care EA." se poata 

legt o funiã i de funia un otgon puternic, pentru a 

se stabili un du-te-vino". Dar nici un luntras, nici un 

inotator, nu se in..umet si deft piept cu talazurile. 

Vazand cum stau lucrurile, tatal meu, bun inotator, 

isi legal sfoara de mijloc si se avanta in valuri.. Dupe 

marl sfortari, urmarit de privirile inspaimantate i de 

strilatele de imbarbatare ale rnuttimii insirate pe amaridoua 

marginile, bälaiul medic francez izbuti sä ajunga 

pe malul drept al raului si... episcopul Ii inveli 

in suba sa de blana. 

-Erá mucahta infatisarea acestui tanar (cu favoriti 

si 

cu rnustatile rase) infasurat intr'o rassa de episcop. 

Sforicica trase funia care, la randul sau, trase otgonul 

i, ruultumita acestuia bine legat de stalpi adanc 

infipti in pamant, se stabili curand un du-te-vino". 

Chiar a doua ti un pod plutitor, agatat de otgon 

printr'un scripet mare cat o math.' de roaba, puta 

trece si vite i marfuri, fara a vorbi de chervanele,. 

carele, carutele i trasurile parasite pe malul stang. 

Printre acestea era i faetonul" tatii ramas in pastrarea 

lui Costache, tiganusul rob claruit tatalui meu 

de Vodd Barbu Stirbey (inainte de desrobirea tiganilor) 

si care ajunsese omul de incredere al tatii. 

A doua zi dar, podul plutitor fiind pus in serviciu, 

faeton u', cu Costache cu tot, fu prima trasura trecuta 

de pe malul slang pe malul drept al raului Buzau, 

revarsat. Costache, (pe cand se inhamau caii de la 

posta la faeton) alerga la episcopia, unde fusese (azduit 

tatal meu i, intinzand stapanului ceva invelit in 

hartia, striga ; 

Domnule Colonel, papucele.


Toate pe lume le-ar fi ratacit Costache, dar papucele 

nu. 

Cum facii, cum drese, fatal meu, uscat, incalzit 

cu papucele gasite, sosi la Bucuresti, isi scrise cuvenitul 

raport de inspectia i porni seara spre Go testi 

(107 km.) unde fagaduise sa nu lipseasca a doua zi, 

ziva de Buna-Vestire. El lua cu sine pe D. DESSAIN, 

pictor francez, care trecea de la Constantinopol spre 

Paris. 

Pe la 7 dimineata, in ziva de Buna-Vestire, un eveniment 

zgomotos se petreca la Golesti nenea Nicolae 

Golescu, fostul mare logofat a treburilor de Inauntru, 

viitorul Vornic, si mai tarziu, locotenent domnesc, 

batea in usa dormitorului mamei strigand 

Scoala-te, Anico, ca azi e Buna-Vestire i trebuie 

sä soseasca frantuzul, 

Lasa, nene Lala, ca nu poate veni, raspunse 

mama din fundul asternutului. E prin Moldova. Nu 

tii ca s'au revarsat toate apele ? 

Ba stiu I raspunse nenea Nicolae. Dar frantuzul 

a spus ca o sà ving azi dimineata i frantuzul se tine 

de vorba. Cum va trece apele, e treaba lui ; dar le va 

trece, 

Nenea Nicolae, vointa puternica i suflet exceptional, 

isi ghicea iute semenii. 

Ca un raspuns vorbelor lui Nenea Nicolae, deodata 

se auzi, pe aleea Salciilor, talangi de cai de postal si 

glas de surugiu chiuind : 

Uä a a 6. 

Ma prind ca e frantuzul I exclama nenea Nicolae. 

Ne-am facut de ras. 

Era, inteadevar, frantuzul, cu pictorul Dassain i cu 

Costache pe capra. Motaia el, bietul Costache dar nu 

slabei din brate papucele.

Logodna. Regele Carol §i Dictionarul Dame 189 

Mama sari din asternut, se imbraca taraneste (asa 

se purtau pe atunci fetele boieresti) 0 avii Inca vremea 

sa iasa inaintea logodnicu'ui sau. 

Pictorul Dessain, desi obosit de drum, se trezi deabinelea 

la frumoasa vedenia si, apucandu-si creioanele 

si estompele, fixa pe hartia, in delicate pasteluri, portretele 

celor doi logoditi. 

Posed si astazi aceste pasteluri. Culorile sunt aproape 

nealterate dupe sease zeci 0 unu de ani. 0 mai fi 

traind Dessain ? 

Logodna oficiala fu celebrata in ziva de Buna-Vestire 

1861 (dupe cum fusese hotarit). Casatoria se facii 

in luna urmatoare (Maiu 1861) ; iar, in Februarie 1862, 

aparui si eu pe lume.. 

REGELE CAROL SI DICTIONARUL DAME 

Regele Carol adunase, in bogata sa biblioteca, o 

multime de carti vechi, de editii de lux si de volume 

-rare. El stia foarte bine romaneste (desi nu se putea 

dezbara de accentul sau german); citea foarte mult 

scrierile autorilor romani (chiar tiparite cu" litere 

chirilice) si poseda o splendida ev,..nghelia a lui Dosofteiu, 

legata frumos, cu balamale si paftale de argint, 

Mi-am permis, odata, sa-1 intreb de unde stia asa bine 

romaneste ? Regele Carol, scotand din raft minunata 

evanghelia, 0 intinzandu-mi-o, imi raspunse : 

De aci. 

Räsfoiram amandoi splendidul volum si observai ca 

multe fraze si cuvinte neaose erau subliniate cu unghia 

sau cu creion albastru. 

Da, ingana Regele. Multe intorsaturi frumoase am 

gasit aci, dar mi-ar trebui un glosar ; caci nu stiu totdeauna 

sensul cuvintelor romanesti. 

Peste cate-va zile, ii adusei, legate, si insemnate cu


coroana si initiala ReLf,e ui, dictionarul franco-ron an si 

cele doua volume ale dictonarului romano francez at 

lui Dame si ii zisei : 

lath' glosarul Lautat. Nu e complect, dar cu timpul, 

afland cuvintele cari lipsesc d n el, le voiu adaoga, 

la locul lor ; astfel, voiu imbog ti dictionarul, 6.'6 a'l 

complecta e cu neputinta, 

Foarte bine, zise Regele Carol, multumindu'mi. 

Vom colabora: eu voiu trece in exemplarul meu (al dictionarului 

Dame) cuvintele aflate de mine qi de d-voastra 

; iar d-voastra. yeti trece in exemplarul d-voastra 

cuvinte'e aflate de d-voastra si de mine. 

Asa si facuram. Posed un exemplar in care am trecut 

cuvintele lipsa aflate de Rege'e Carol si de mine. 

De pilda : buture (in sensul gigot"); a deretica (in 

sensul de a aranja); duba (in sensul de luntre) ; pre- 

Val; a face cu pricea ; prigor, ramerd, etc. Ce se va 

fi facut exemplarul Regelui Carol ? 

Inteo zi, dupe colaborarea noastra, Regele Carol 

imi zise : 

Am gresit, comandand d-lui Hasdeu Magnum 

Ethirnologicum. D-sa era singurul om caruia CI puteam 

cere : ce a facut pana acum e admirabil. Dar varsta 

d-sale inaintata nu'i va permite A.' termine o asa de 

gigantica lucrare. Ar fi putut, Insä, in cate-va luni, 

ami compuna un minunat glosar. 

Nici nu incape vorba. 

ABATELE DUCIS 

Printesa Eliz - -Filipescu era fiica lui Voda Gheorghe 

Bibescu, Ea fusese luata in casatoria de Iancu Filipescu, 

zis Vulpache. Relatiunile foarte afectuoase ale 

tatalui meu cu Bibestii (si relatiunile, de acelas soiu, 

ale mamei cu Filipestii, indicau pe Eliza Filipescu, sa.

Abate le Ducis 191 

fia nw copilului celui d'intaiu nascut din casatoria latii 

cu mama, adica eu. 

Printesa Eliza, foarte inteligenta i foarte culta, avea, 

totti, toate crezurile lumii sale 0, pentru o imparatia, 

nu s'ar fi departat cu o schioapa de ideiile batrânilor. 

Fiini licean la Paris, dupe martea muma-mi, ma 

dusei sa-i fac o vizita. Sedea pe malul drept al Seinei, 

Rue Drouot", unde adunA, in juru'i, toti românii 

parta0 ai ideilor de alta data. Eu eram un mucos 

de vre-o 14 ani 0, bine inteles, nu impärt4am parerile 

batranilor, Printesa Eliza ierta finului sau asemenea 

cusururi, Framântata, insä, de dorinta de a le 

indrepta i, cunoseandu'mi gustul pentru literatura., imi 

darui, când o vizitai, douà mici volume pretioase, tiparite 

in elzevir pe hârtiä de Holanda. Erau operile 

abatelui Ducis, autorul unor tragedii somptuoase, 

dupa gustul de la sfär0tu1 veacului XVIII, Hamlet, 

Otlzelo, etc,, cu subiectele luate, insä, din Shakesperare. 

Sa inveti pe dinafara versuri de ale lui Ducis. 

Sunt, in tragediile lui, tirade admirabile, imi zise na- 

0.-mea 

Supus, fagaduii. 

Nu numai, insä, ca nu ma finui de cuvânt, dar, cefind 

tragediile abatelui Ducis, mi se de0epti curiozitatea 

s`j. cunosc operile aceluia dupa dramele cdruia 

Ducis intocmise tragediile sale. Cum vedeti, cadoul 

printesei Eliza avusese un rezultat nedorit, pe care 

na0ca, daca Far fi qtiut, Far fi proclamat deplorabil. 

Citii, dintr'un suflet, operile lui Shakespeare (in traducerea 

franceza, bine inteles) i, când, peste un an 

(prin Noembrie, de Sf-ta Eliza), ma dusei sa fac nä0chii 

vizita obligatoria: &Ansa ma intreba : 

Eh ; ai citit operile lu Ducis ? 

Da na0ca, raspunsei : am citit 0 operile lui 

Shakespeare.

192 

Din Torsul Zilelor. Vol. I 

tin sAlbatec, brutal si lipsit de orce bun gust". 

0 fi, nAsica. Dar, fara.' Shakespeare, ce s'ar fi 

fAcut abatele Ducis ? 

Cum vedeti, eram cam rail crescut si nu 

deam Inca bine seama ca sunt adevairuri cari nu trebuiesc 

spuse, mai ales unora. 

Printesa Eliza sari in tavan 

'ini da- 

Ce-ai zis ! Iti permiti sal compari pe Ducis cu 

destrAballatul acela de englez. 

Ba chiar sa,' prefer destrAbAlatul de englez ! replicai, 

Mi se pare cà naisica m'a dat afarA. In tot cazul, 

n'am mai vAzut-o. 

Fiul ei, Alexandru Filipescu, nu ma* tinii de eau, 

mai tarziu. Ba chiar, printii Alexandru i Gheorghe 

Bibescu, fratii ei, precum i sotiile lor, printesele 

Elena si Valentina, si copiii acestora, imi dovedirg o 

deosebith prieteniA. Dar nAsica, cred, cä nu m'a iertat, 

niciodatal, de lipsa mea de respect pentru abatele 

Ducis. 

COSTUMUL DE CATIFEA CERULIA 

Coana Asica Filipescu venia regulat la noi, la Cotroceni, 

odatä pe saiptalmanA, sä vad5 pe mama, prietina 

sa. Regulat aducea i pe fiul sAu Nicu (Niculae 

Gr. Filipescu) ca sä se joace cu mine, ceeace faceam 

amandoi fàrá multä porunceall. 

Regulat, deasemenea, Nicu venia la Cotroceni, spilcuit, 

frezat, i pleca desmatat i ciufulit, 

Para ad, paguba nu fusese mare. Jaf in ciuperci. 

Dar, intr'o zi, paguba fu simtitoare, Iacä ce se intamplA 

: 

Coana Asica adusese la Cotroceni pe Nicu, gatit ca 

o pApusl. Para '1 vAd : era imbrAcat inteun costum 

:

Cei patru frati Go le§ti, Iii ai lui Dinicu Golescu

1. 

4- 

.aftt 

r 

-: :.... 

. --4. 

'1%-.''. 

4: 

t. 

N; 

-,.....;.,.fk-m : a r,_,,,-, ''' 

g/j_,c.". 

- 1 ,r -k V i, .' .... 

' 4.::,4"' ,,,,.1.k:*.ii,;, 

,. 

. 

boiereascd a GoleOlor 

IP 

'fr 

e 

; 

.k-o,-**-14!. 

. 

,. 

. 

1..i-__......,._° '..,..,........,,,..;.__,_._ .....%-.,..:: -__..6.4..........v.,,....,,,_, off...-,,,--4+jtvg?,ti, ...._ ... , ,-;:k .7,, 

Curtea boiereascd a Golestitor 

. .

"IRSIC2,11171r==11.21:171:111i 

Casa parinteascd, de sub dealul Cotrocenilor, la Bucure§ti 

_ 

stF 

/WiktY61 

R', : 

.; 

..s

Costumul de catifea cerulie 193 

de catifea cerulia, purta un guler lat, alb, scrobit, 

calcat frumos (pe atunci la moda pentru copii si numit 

guler marinar) ; in piciore Nicu avea pantofi de 

lac si era frez.tt ca un puddle". Bietul perisorul lui 

balaiu ! ,Ce ajunsese ! Totus, cu ochii mari, albastri, 

Nicu era frumos de pica. Eu, eram imbracat, ca de 

obiceiu, cu o camasu ta. i 

pantalonasi, incheiati sub 

genunchi, de panza de casa taraneasca, in cap cu 

turcä de miel neagra munteneasca, incins cu bete 0, 

in picioare, cu opincute. 

Marla in 'nand, plecaram, Nicu i cu mine, sa ne 

jucam, prin enormul loc viran. Jucaria ne fu sortità 

de imprejurare fu sa ne tinem dupe o broasca care 

mergea spre balta ei si s'o vedom cum sare. Din saritura 

in saritura, broasca dada de namol ; noi, dupe 

ea. Broasca mai san i ajunse la helesteu ; noi, dupe 

ea. Dar, aci, broasca disparn in apa ; Nicu si cu mine, 

ingropati in namol 'And la genunchi, ne uitaram unul 

la altul, mahniti ca ne scapa jucaria. Nicu ma int eba, 

cu glasul pe jumatate 

E adanca balta ? 

Eu, raspunsei, cu glasul hotarat, ca unul care stiä bine : 

Nu. Langa. mal e apa mica. 

Nu stiu care din noi propuse 

Hai sä prindem broasca. 

Vitejeste, porniram inainte prin namol : mai cazuram, 

mai ne tavaliram prin mocirla, mai ne ridicaram ; dar, 

ne opriram, uimii, pentruca apa ne ajungea la beau. 

Dupa o consultare Vacua', muta, tinuta numai din 

ochi, baturam, (tot vitejeste) in retragere. Nu prinseram 

broasca, dar Nicu Ii lasase in namol pantofiorii 

de lac si eu imi pierdusem caciula. Opincutele 

nu le puteam lash in namol, pentruca, nojitele lor, de 

par de capra, lungi de peste un stanjen, imi infäsurau 

picioarele panä mult deasupra glesnelor. 

13


Iara§ mana in mana, porniram in cautarea altei 

broa§te. De acasa, insa, glasuri departate ne chiemau 

sa ne luam laptele toentrucä sunase ora gustarii". 

Bine inteles, ne duseram acasa, fara sä dam mare 

importantä halului in care eram. Coana Anica, insa, 

ii dada multa importhnta. Speriata, ingrozita, striga la 

noi : 

Ce e asta pe voi ? Ce ati patit ? 

Explica, daca ! Nici nu incercaram. 

Mama doica (baba Nastasia), ne Fah', ne spala, ne 

schimba, calea-valea, cum a crezut mai nemerit (pentru 

mine era mai lesne, pentru Nicu, insa, ceva mai greu). 

Nicu nu mai era frezat ; frumosul guler alb ajunsese 

ca o zdreanta murdara ; costumul de catifea cerulia 

era prapädit ; iar pantofiorii de lac ramasesera prin 

nämol, 

cine §tia unde. 

Coana Anica, multumita mangaierilor §i sa'rutarilor 

prietenii sale, i§.1 stdpani groaza §i i§i veni in fire, 

dare.. numai aduse pe Nicu la Cotroceni. 

REGINA ELISABETA SI REPUBLICA 

Cam pe la 1913, inainte de campania noastral in 

Bulgaria, (eram pe atunci Director G-ral al Teatrelor) 

fusei chiemat telefonic, o dupa amiaza, la Palat. Aceasta 

chiemare ma mira pentruca nu se pregatise nici o 

auditia muzicala §i nu sosise, Inca, ora ceaiului, la 

care eram poftit odata pentru totdeauna. Indata ce 

intrai, fara sämi dea ragaz sa.mi 

fac cuvenitele teme- 

neli, Regina Elisabeta, plimbandu-se, cam enervata, de 

colo 'Ana colo, ma apostrofa pe frantuze§te: 

Daca dan§ii voiesc republica, nu au decal sa 

§i-o Lea. Noi le lasam câmpul liber §i plecam. 

Luat a§a, repede, pe nea§teptate, ramasei, o chi* 

ca traznit. Dar, reculegandu-ma, raspunsei

Regina Elisabeta qi Republica. Zmeul 195 

Bine, Doamna, Majestaiile Voastre làsai campul 

liber i plecati. Ce ne facem, insä, noi, monarhistii, 

care nu plecam ? 

Regina Elisabeta se asezä pe un fotoliu, zâmbI, i 

imi zise, bland : 

Nu e vorba de d-ta, Alexandre, nici de prietenii 

d-tale. 

La putere erau Conservatorii. in Minister stralucea 

Take Ionescu. Se stia de toli fierbintea noastra prietenil 

Dacd nu era vorba nici de mine, nici de el, 

atunci, de cine oare, era vorba ? Cine, oare, erau acei 

dán.ii? Bietul Take, cu toate svonurile calomnioase 

colportate de interesati sau de naivi, a dovedit, pana: 

la ultimul s'au moment, cà taxa avea nevoià de monarhia. 

i cà, prin urmare, el era monarhist. 

Am mai vorvit mult de republica, in ziva aceea, cu 

Regina Elisabeta, cu gandul sal prind din cine stiá 

ce cuvinte de cum era vorba. Dar &Ansa nu a rasat 

sä se in'ieleaga ao. ceva. 

De cine, oare, era vorba ? 

ZMEUL 

Prietenia mea cu Henry Cazes avea obarsià depairtatä 

sosit in Bucuresti in 1853, sub domnia lui Vodä 

$tirbey, fatal meu fusese primit cu alai de mica colonia 

franceza ; printre membrii ei se prenumaira si fatal 

lui Henry ; mama lui, grea de viitorul meu prieten, 

fu cum e i firesc dienta taddrului medic francez 

; el o mosi ; primul vaiet, din viatà, Henry Cazes 

II tipä leganat de manile tatalui meu ; iaca obarsia 

viitoarei noastre intime prietenii. 

Familia Cazes sedea, pe atunci, peste drum de Comandamentul 

Armatei acolo unde este acum Statul 

Major si Comenduirea inteo cäsufa. cu bataiturd


gradinita, ca la mahala (pe vremea aceea) dar 

spatioasa i cladita din zid, lucru rar ; pe atunci, peretii 

caselor erau, mai in totdeauna, de paiantä. 

Vre-o vase sau vapte ani mai tarziu, fatal meu, insarcinat 

cu organizarea serviciului sanitar militar, al 

carui spital central fusese oropsit in vechile zidiri dela 

Mihai-Voda, privia cu jind moderna cladire a Comandamentului 

Armatei instalata in viitoarea strada Stirbey-Voda. 

Ad, o incapere spatioasa i insorita servia 

de birou unei singure persoane pe cand, la Mihai- 

Voda, in incaperi stramte i igrasioase se imbulzeau 

sute de bolnavi. Neputand obtine pentru spitalul sàu 

(prin buna intelegere) frumoasa cladire de care 

era vorba, tata recurse la mijloace extreme.; intr'o 

noapte, evacua toti bolnavii dela Mihai-Voda, Ii muta 

(cu saltelele lor zdrenteroase) in incaperile spatioase 

ale comandamentului i dete foc vandramalelor 

dela Mihai-Voda. A doua zi se facn mare galagia la 

Ministerul de Rázboiu, unde se declara ca trebuia 

golita imediat claidirea noua de bolnavii varâti intransa, 

Golii voi cladirea contaminata, afirma tata : zic 

contaminata, deoarece bolnavii, evacuati in ea, sunt 

ciumati. 

Nimeni, bine inteles, nu se mai apropia de noua 

cladire, unde nu idea. (iaravi, bine inteles) nici 

un ciumat. 

Moderna cladire a Comandamentului Armatei ramase, 

aproape 40 de ani, Spitalul Militar Central. 

Tertipul tatalui meu izbutise. La Mihai-Voda, recladit 

sistematic, fu instalata archiva statului. Acolo e 

acum. 

Incendiul dela Mihai-Voda (vi urmarile sale), facued 

ca familia Cazes sa locuiasca pestre drum de 

spitalul militar i sä vaz5, mai des, tanarul medic 

francez care venia, in toate diminefile sa'0 

inspecteze

Zmeul, Avocat sau Ministru 197 

serviciul sanitar militar. Henry Cazes crescii baiat 

mare (era cam de vre-o 12 ani) i i se zicea generalul 

pentru ea fusese primit pe lume de tatal meu, facut 

acuma general. 

Intre timp tatal meu se insuruse i intemeiase neamul 

al carui prim nascut fusei en. Inteo dimineata, 

venind calare la spitalul militar, tata vazii pe baielandrul 

Henry Cazes cu obrajii inundali de lacrimi. 

De ce plangi ? intreba galonatul calaret. 

Un baiat 'mi-a luat zmeul I raspunse copilul. A 

incercat el sa Lea' incurcatura dar s'a lasat pentruca 

zmeul men era mai mare. Vazandu-se razbit, baiatul, 

'mi-a furat zmeul azvarlind coinace, 

Care baiat ? 

Ala din Curtea aia. 

Intr'adevar, un §trengar, cam de varsta lui Henry, 

aruncase, din curtea vecina, coinace i prinsese zmeul. 

Tata nu stätii nici o clipa la indoiala : 

el sari jos depe 

cal, infra in curtea cu pricina, luä zmeul din manile 

0rengarului buimacit, II dadà inapoi lui Henry, si ii 

zise : 

N'ati zmeul §i numai plange un general nu trebuie 

sa planga. 

Veche obar0a avea prietenia mea cu Henry Cazes. 

AVOCAT SAU MIN1STRU 

Intr'o dimineata, la hotelul Caraiman, din Sinaia, 

sunt trezit de portar care imi spune c5. d. Lieman, 

arhitectul Regelui, Irni da intalnire la 11,45, la Castel 

Peleq, ca sa-mi arate o mobila veche, un dulap normand 

mi 'se pare", cumparata de Rege i sosita cu trenul 

din ajun; d. Lieman imi recomanda sa intru pe 

portita de din dos; imbracat cum o fi, de oarece nu 

o sa intalnesc pe nimeni. Ma imbracai, deci, cu cos

198 Din Torsul Zile lor. VoL I 

tumul de tenis, mk" dusei sà-mi fac partida in pare si, 

cu racheta in mang, ma prezintai 'a 11,45, la portita 

dosnia. Balranul d. Lieman, cu care eram foarte prieten, 

imi deschise si ma conduse, prin coridoare intortochiate, 

spre sala unde se depusese lada cu mobila 

veche. Deodatal, ca An fa'cut, se deschise o usd si ma 

pomenii nas in nas cu Regele Carol, Eram foarte incurcat, 

si de prezenta mea (prezenta pe care o credeam 

nestiuta) si de costumul meu cu rachetä. Regele 

ranji (acesta era zambetul Regelui) si zise: 

V'a chemat Lieman sä va aräte noua mea achizitiä 

; e foarte frumoasà. Veti vedea. 

Mormaii cg, inteadevär, aceasta era cauza prezentei 

mele acolo. Atunci, Regele exclaing: 

Vin si eu. 

Continuar5m callatoria. Regele zise, deodata.: 

Mi se spune ca d. Take Ionescu nu vrea sá intre 

in minister. Pentru ce ? 

Atunci ghicii ca.' invitatia d-Iui Lieman era o stratagema 

pusá la cale de insusi Regele, care stiindu'mi 

relatiile cu Take Ionescu, voia sä se informeze... pe 

departe. 

Räspunsei:- 

Probabil, Sire, ca d. Take Ionescu nu vede momentul 

oportun pentru realizarea vre-unei reforme. 

Oricare consilier al M. V. poate conduce foarte bine 

un departament, fara" ca prezenta d-lui Ionescu in minister, 

sä fie indispensabild. Si apoi, sa' stia" M. V. cä 

(I. Ionescu eastiga, pe an, ca avocat, fiind in opoziti5, 

vre-o doua-trei sute de mii de lei, cari ii ajutä sä tr5.iasca' 

pe cand e ministru. 

Asa de mult eastiga? intreM Regele. bumneavoasträ, 

credeti, prin urmare, cä d. Ionescu face un 

sacrificiu cand infra' in minister ?

Avocat sau Ministru. 0 recunoastere 199 

Un simplu sacrificiu bänesc, Sire ! replicai, Un 

asemenea sacrificiu nu conteaza pentru d, Ionescu. 

Daca e cum ziceti, ingana Regele, mult mi se 

explica. 

Regele Carol a chemat la minister, cateodata, pe 

Take Ionescu, dar niciodata la Ministerul de Externe, 

a carui directiva era inspirata, dupe cum se ti'ai, de 

insu0 Regele CaroL 

Ii povestii lui Take Ionescu aceasta intamplare. 

Da replica eL Ma simte adversarul lui in oare 

cari chestii. Nu tiu la care chestia gande0e, dar voiu 

afla. Sa d?a Dumnezeu sa nu fia la chestia care ma 

pasioneaza; ad, a. fi ireductibil. 

Consiliul de coroana, da la 1914, a lamurit mune. 

0 RECUNOASTERE 

E v arba de intelesul militar al cuvantului. 

Cei cari au urmarit povestirea acestor anecdote i0 

aduc aminte ca., in Iulie 1884, tata i0 traià ultimele 

zile intr'o chilia a manastirii vechi de la Sinaia, uncle 

veneà sä-1 vada Regele Carol, aproape in toate diminetile. 

Eu stateam afara, la 4a, ca sa nu turbure cineva 

convorbirea lor. 

Intr'o dimineatä auzii glasul tatalui meu, chemand: 

I. 

I eram eu. Aqa imi zicea tata. Intrai qi Voda-Carol 

ma intreba : 

Se poate ca un escadron sa mearga intr'o zi de 

la Sinaia la Campulung peste munti ? Eu cred ca nu 

se poate. 

Iaca ce se petrecuse. Voda-Carol pusese intrebarea 

tatalui meu care ii replicase : SA intrebam pe Alexandru. 

El ti'a toate potecile muntilor. Si tata ma chiema. 

Raspunsei la intreba:ea lui Voda-Carol 0 la parerea lui :

Din Torsul Zilelor. Vol. I 

Ba ma prind ca se poate. 

Vedeam bine ca, din patuI sau de bolnav, tata ma 

privea furios ; dar nu pricepeam de ce. 

Urmatoarele cuvinte ale Regelui Carol imi detera 

explicatia: 

Primesc prinsoarea.,. Care ar fi itinerariul ? 

Trebuie, raspunsei, mai mult de 12 ore. Pornind 

la 6 dimineata, din Sinaia, s'ar ajunge la 8 seara in 

Campulung. Se iese din padure prin drumul care duce 

la Varful cu Dor ; se coboara la Obar0a Ialomitei ; se 

urea, pe malul celalalt, la Strunga; se urmeaza linia 

hotarului, spre Sft. Ilia, de unde se fac trei poteci spre 

Rucar, prin Valea Muierii, prin Valea Ferestraelor §i 

prin Valea Dambovicioarei, De la Rucar la Campulung 

§oseaua e ca in palma prin Drafoslavele §i Mateia0 ; 

dar e mai de ocol. Apucand, insa, de la ie0rea din 

Drago,lavele (acolo unde e o fantana, la dreapta) peste 

dealuri, pe un drum cam nebatut, se ajunge tot la 

poalele Mateia§ului, la Podul Raului Doamnei, in marginea 

Campulungului, dar cu o jurnatate de ora mai 

iute. Bine ! zise Regele Carol. Sunteti ofiter de rezerva 

in artilerie : aveti, prin urmare, cal 0 echipamentul 

complect ; maine, yeti pleca la Bucure0i, ca sa va luati 

calul 0 echiparnentul de campania ; poimaine, yeti face, 

in uniforma, cu echipamentul de campania intreg, etapa 

Sinaia-Campulung, prin Sft. Ilie, in 14 ore. 

Sire, observai, sa aiba in vedere M. V. ea, pentru 

a face acest drum, un cal trebuie antrenat" 0 ca., 

al meu, nu a ie§it din grajd de o lima. 

Cate zile credeti suficiente pentru a vä antrena." 

calul ? 

Calului meu, o jumatate sange arab, cinci zile ii 

ajung. 

Perfect! conchise Regele. 0 zi, ca sal mergeti la

0 recunoa§tere 201 

Bucuresti ca sä preparati toate ; o zi, ca sa veniti inapoi 

cu ele i cu calul, la Sinaia ; cinci zile, pentru a'l antrena", 

total, sapte zile. Peste opt zile, la ora 6 

dintineata, aghiotantul meu de serviciu va va da pornirea 

i, la ora 8 seara, d. comandant al pietei Campulung 

vä va primi la marginea orasului. Cat despre 

valoarea prinsorii, ea va fi : o discretid. 

Ma inchinai 

si iesii. 

Tata iarasi rostogolia catre mine, din patul sau de 

bolnav, ochi furiosi ; iar Regele Carol radea cu pond. 

0 discretid ? Oare, faced Regele Carol un joc de 

cuvinte ? 

Dupa plecarea Regelui Carol, tata striga la mine 

manios. 

Trebuie sal castigi, hi ruptul capului, prinsoarea 

pe care ai avut neobrazared s'o faci cu Regele. Daca 

ai pierde, cum ai plati ? Ne-am ruina cu totii si tot 

nu ar fi discretia" ta vrednica de o prinsoare cu un 

Rege. 

A doua zi, conform ordinelor Regelui, plecam ii Bucuresti. 

Ma inapoiai la Sinaia in ziva urmatoare, cu 

echipamentul complect i cu Stela, calul meu de arme. 

Stela era o iapa de sapte ani, roib inchis, cu o stea 

in frunte (de unde i numele ei), prasita la Gostava t 

(Teleorman), moOd a Golestilor, de nenea Costache 

Racovita, fratele muma-mi. 'fatal meu daduse lui nenea 

Costache doi armasari ara`pi, Antar i Emir, daruiti de 

insusi sultanul tanarului medic francez care insotise la 

Stambul pe Vnda-Cuza, pentru ca primul Domn al 

Principatelor unite sa primeasca cuvenita investiture. 

Mai tarziu, in 1865, a primit-o i Voda-Carol, tot 

insotit de fatal meu. Dar aceasta investiture a fost 

cea din urma: Domnii romani au devenit independenti 

Regi. 

Stela era manza unei iepe radautene si a lüi Emir,

202 Din Torsul Zilelor. Vol. 1 

alb-portelan, impestritat cu roib inchis. Nu nuirai fata. 

roaiba-inchisa o mostenise Stela de la tatal sau, dar 

sufletul indraznet. Stela nu rabdase pe spatele ei, 

niciodata, alt calaret decal pe mine, care ii aduceam 

in toate zilele, ba zahar, ba un manunchiu de iarba 

verde sau trifoiu, ba morcovi, ba chiar si flori. Ca la 

o amoreaza, deh !. Locotenentul Baldovici (raposat colonel), 

pe atunci cel mai strasnic calaret din armata 

romana, rugat de tata sa dreseze pe Stela, o inapoia, 

pentru Ca (zicea el) prea ii era caracterul rau. In 

adevar, iapa, neputandu-1 trail% se culcase pe jos. 

Vre-o zece ani mai tarziu (Baldovici ajunse Lt.-Colonel) 

strasnicul calaret imi zise 

Stela m'a invatat cä strasnicia nu e singurul mij- 

loc pent u a stapani caii chiar oamenii. 

De la muma-sa, radauteana, Stela mostenise o talia 

mai rasarita de cat a unui arab. 

Timp de cinci zile, urcai, cu Stela, drumurile I poteci 

e, mai mult sau mai putin prapastioase, ale muntilor 

; dupe cinci zile, Stela trecea, Fara nici o dificultate, 

prin locurile pe unde numai caprele se suiau. 

A opta zi, la sase dimineata, d. colonel aghiotant 

Regal imi dadu pornirea, pe platoul din fata. cazarmii 

Vanatorilor. 

Stela fusese potcovitä din nou in ajun, cu potcoave 

de otel, de ea:he d. maister, potcovarul nostru, venit 

intr'adins, din Bucuresti. 

Pe la zece, treceam garla Ialomitei si atacam pieptul 

din spre Strunga. Pieptul (foarte inclinat i foarte 

alunecos, acoperit cu un fel de lespezi cum e ardezia, 

dar albe-galbuie) era prapastios si inalt ; potcoavele 

calului alunecau sarii jos, luai darlogii in prelung 

L 

: ei 

pornii inainte. Usurata de povara calaretului, Stela nu 

mai aluneca, i pasia sigur, ca o caprioara ; dar ajunsä 

in capatul dealului numai apa. (arsita soarelui de hi-


lie, reverberata de lespezi, dogoria, in adevr, ca din 

cuptor), iapa Ii facea vant cu coada, având aerul sa 

zica : of 1 bine ca am scapat. 

Aruncai ochii, inapoi : afurisit delus ! un escadron, 

cat de buni, i-ar fi caii, nu ar putea sui asa. povarnis. 

Dar mai stiam un drum: coborand cursul Ialomitei, 

vre-o 4 km. pada la o poiana frutnoasa, se facea, pe 

marginea dreapta a garlei, un drum de care suind dealul 

costis si ajungand tot unde ajunsesem. Drumul acesta 

era cu vreo 4 km mai lung dar ocolia pieptul cu lespezi 

galbui. Ce e 4 km pentru o trupa calare ? Deci, 

un escadron putea sul unde ajunsesem eu. 

De uncle ajunsesem, poteca era ca in palmä pang la 

pichetul de la Sfantul Ilia. Sosii ad pe la 11 0 juinatate, 

semnai in registrul de- inspectia, i pornii inainte. 

Arsita soarelui i oboseala ma cam trageau a pirotealä. 

Poate cal nu dormisem destul noaptea. Zarind 

intr'o lane*: coapta, la umbra unui copac, o scorbura 

cu apa rece, ma oprii ad, descalecai, luai seaua de 

pe Stela, ii scosei mustiucul i zabala cu darlogii (astfel 

incat capetelul reglamentar nu mai era cleat un 

capastru de care se prindea pana capastrului" (o 

curea de piele lunga i solida menita sà priponeasca 

calul). Dupe ce plimbai putin pe Stela 0 o adapai, ii 

dadui graunte, rontaii i eu ceva merinde, ma lungii 

cu capul pe sea 5i... 

adormii, cu pana capästrului in 

mana. 

and ma trezii (peste vre-o douazeci de minute) 

pana capastrului imi scapase din mama, iar Stela 

pasteà linistità, la vre-o saizeci de metri de mine. Ce 

sà ma fac ? 0 situatia pe cat de caraghioasa pe atat 

de tragica. Imi scapasem calul si ma vedeam nevoit 

sa ma inapoiez la Sinaia cu seaua in spinare si cu... 

prinsoarea pierduta. 

Ma facusem de ras,


Ne0iind incotro, ma sculai qi, in absoluta incomtienta 

-fluerai chemand: 

Stela l 

Spre marea mea mirar:, iapa ridica capul, se uitä 

la mine 0 veni in galop, ca un caine. Ma trecuserà 

lacrimile de bucuria ; o sarutam pe nazi ; Stella dedea 

din cap cu aerul de a zice : Te-Ji indoit de mine. 

Pusei §eaua i imi vazui de drum, Poteca, cam 

neumblatd qi plina de buruieni, ma duse, dupe vre-o 

cloud ore de marq, la una din cele trei vai, la Valea 

Muierii, mi se pare. Vedeam eu ca drumul era para."sit, 

dar nu puteam banui cauza qi, inca mai putin, 

grozavul obstacol de care era sa ma izbesc. Urmand 

cursul paraului de pe fundul vaii, vazui pierzandu-se 

apa pe sub ni0e colosale stanci de quartz cari, se 

vede treaba, se prabu0serd de curand din munte. 

Fenomenul acesta imi fu explicat mai tarziu ; pentru 

a croi oseaua RucarBran, se sparsese muntele cu 

Zinarnitä i blocurile de quartz, enorme cuiburi de 2 

si 

chiar de 3 metri lautura, cazusera in fundul 

vaii, 

aqa cal o facusera impracticabila. Par'ca un gigante, 

jucand table, ar fi rasturnat acolo paharul cu zaruri colosale. 

Ce sa ma fac ? Ca s'o apuc vie alta vale, trebuia 

s'o iau la calea intoarsa qi sa pierd vre-o trei patru 

ore, Nadajduii (pe atunci neiddjduiam, pentru ca nu 

*tiam Inca, ceeace qtiu astazi, ca nadejdea e o amagiala). 

Aà dar, cum am zis, nadajduii ca voiu plated 

trece obstacolul cad II judecam putin intins. 

Amintindu'mi cum venise Stella &and o chiemasem 

peste zi, facui o indrazneata incercare : 

descalecai, 

scosei mu0iucul, zabala i darlogii, (pentruca iapa sa nu 

se incurce in ei), plecai pe jos inainte, sarind din 

bolovan in bolovan ; alesei, cu grija, cubii cei cu suprafetele 

mai orizontale, i lasai pe Stela slobo 3a in

0 recunoa$ere 205 

dosul meu. and ma aflai la vre-o 20 de metri de 

punctul de plecare, ma intorsei i chiemai pe Stela. 

Iapa statuse locului, se balacise putin in parau si nu 

ma slabia din ochi. Dupe o clipa de indoiala, Stela 

veni spre mine pe acest nou drum ; mai cara, mai 

sari, dar, in sfarsit, ajunse pe cubul de unde o chiemam. 

Incercarea izbutise. Daca obstacolul nu se facea 

mai af*isit de aci in colo, stiam cä II puteam trece. 

Asa si fu. Cu chiu, cu vai, daduram iarasi de f undul 

\Tali unde ne puturam racori in apele reci ale paraului, 

trecut pe subt stanci, Ne intalniam din nou, 

paraul i cu noi ; el trecuse pe sub cuburile de quartz 

iar noi pe deasupra. 

Imi vazui de drum inainte. 

Mai departe, curgea garla Dambovitei ; niste lucratori 

italieni ciopliau blocuri de piatra destinate unui 

pod boltit al soselei celei noui. Eram, pentru bietii 

oameni pierduti in monotonia muncii lor, un spectacol 

neasteptat, o distractia. Ei ma intimpinara cu urale 

(manifestare italieneasca) ; iar când le vorbii italieneste 

(italieneasca una era si este, marturisesc, cam primitiva) 

politeta lor se schimb5. in entuziasmu. 

La vre-o suta de pasi de pod, se .ridica o baraca 

de scanduri, cuprinzand cancelaria arhitectului, adapostul 

lucratorilor i obligatoria locancla" (carciuma) 

unde se prepara mancarea. Carciumarul avea i tuica, 

dar nu prea o desfacea, pentruca italienii consumau 

de preferinta yin, vin rosu. 

Profitand de calduroasa primire a italienilor, Ii luaicu 

mine la locanda." ca sa frece cu spirt picioarele 

tremurande ale Stelei spele jupuiturile. Dar- 

§i sal 

spirt, de unde ? Italienii frecara deci cu tuica picioarele 

iepei si, dupe ce ne cinstiram cu un paharut devin 

(yin rosu), pornii inainte, spre .Rucar, la trap 

din mijlocul unui concert de aclamatii.


Trecui prin Rucär fail a ma opri (cu toate cA intalnisem 

pe Moise Bunescu, prietenul meu din copilark), 

lAsAnd in urma o duhoare de tuicA. La .ie§irea 

din Dragoslavele, la antAna de care am vorbit, parasii 

§oseaua §i o apucai, la dreapta, pe drumul cel 

vechiu. 

De acum, toate merserl strunA. 

La intrarea Campulungului, la podul de pe Raul 

Doamnei, mA aqtepta maiorul Tudoriu, comandantul 

garnizoanei, insarcinat, printr'o telegrama confidentialA, 

sa constate ora sosirii mele. Erau orele 8 §i 20. Sosisem 

la destinatiA, dar cu o intarziere de 20 minute 

(intArziere cauzatA de cuburile din Valea Muierii, al 

carei nume se schimbA, mai tArziu, in Valea FundatA). 

CA§tigasem oare sau pierdusem prinsoarea ? 

Maiorul Tudoriu erA o cuno0ii4A vechie : imi fusese 

ofiter instructor pe le 1881, pe cand imi f Aceam serviciul 

cu schimbul (inaintea legii asupra serviciului militar 

al bacalaureatilor) in regimentul 6 Curcani (actualul 

6 Ilfov, mi se pare). Pe vremea aceea, pihota 

invAtA, dupe reglementele germane, parade marsch" ; 

instructorul nostru de pe atunci (viitorul maior Tudoriu) 

tinAndu'§i sabia, cu o mama.' de mailer, qi, cu 

alta, de \Tad, la inältimea centironului, striga frontului, 

cu accentul sAu moldovenesc : 

Piciorul la sabla mea. 

Cum vA inchipuiti, intAlnirea noastrA fu induioqAtoare 

: Atilt jos de pe cal, ne imbrAtiprAm in delung 

§i, apoi, pornirAm le sediul escadronului de cAlAra§i 

unde se pregatise Stelei o -boxA cu a§ternut de paie 

proaspAtA. Ii trebuià asemenea lucru viteazului animal, 

dupe sfortarile lungului mar§. 

Dupe ce un ploton intreg de soldati de cavalerie 

adApA, pansA" O. insta A pe Stela in boxa preparatA, 

ne duserAm §i noi la masa, maiorul Tudoriu §i cu


mine. La masa, povestii simpaticului meu commesean 

cum stetea treaba. 

Peste cateva zile, and ma inapoiai la Sinaia, ma 

prezentai la Cestel Pe le§, pentru a face reglementarul 

raport. Contrariu obiceiurilor protocolare, Regele puse 

sa ma chieme indata §i ma primi in cabinetul sau de 

lucru, unde §edea la biroul sau, acoperit cu hartii, in 

irumoasa §i celebra bow-window". Intinzandu'mi un 

plic, imi zise : 

Ati ca§tigat prinsoarea cu toata intarzierea de 

20 minute; iata discretia". Stiu toate peripetiile recunoa§terii. 

Mi s'au comunicat telegrafic. Daca a§ 

avea de tramis un escadron dela Sinaia la Campulung, 

a§ ingriji sa nu &each' prin Valea Muierii. Acum sa 

vorbim de altcev,. 

Vorbiram, in adevgr, de altele. 

Plecand, ma grabii sä ma duc la tata, a carui curiozitate 

asupra rezultatului prinsorii era foarte mare. 

Eu, insa, nu avusesem curiozitatea de a §ti ce continea 

plicul. Ii dadui tatalui meu, care il deschise §.1 

scoase din el douä foi din harta statului major ; pe 

ele era insemnat, dela Sinaia la Campulung, cu creion 

ro§u, o finial cam intortochiata cum e o poteca 

intr'o paidure. La legenda, in dreptul unei linii ro- 

§ii, se citea, scris de mana Regelui : Itinerariul urmat 

de sublocotenentul de artileria din rezerva A. Davila, 

inteun mar§ de recunoa§tere, in urma unei prinsori 

cu mine. Carol. 

Mai pastrez §i astazi acele foi. 

Regele platise discretia" ca un Rege. 

Azi nu mai au ratiune de a fi, nici discretia, nici 

recunoa§terea,

208 Din Torsui Zilelor. Vol. I 

0 LACRIMA 

Intr'o zi (conservatorii fiind la putere), Take Ionescu 

imi porunci : 

Organizeazd, pentrn astd seard, un prdnz, la un 

restaurant, In sala mare ; sd nu auem aerul cd 

ne ascundem. Numai Dissescu (acesta era leaderuI 

majoriidtii) si cu mine, sd fim invitatii tell ma intelegi 

bine : ai Mi. Automobilul tneu va merge la 

tine, la ora cuvenitd, si uei veni sd ma iei dela Consiliul 

de Ministri. 

Ce scop urmarea Take ? Nu tif.i §i nu ma privea. 

Executam. Nu discutam, 

Pe vremea aceea lucram la un lung proiect de lege 

modificator al legii actuate a teatrelor prezenta mea 

pe Una Take §i. d. Dissescu era, deci, explicabila, 

Zis §i. facut. Organizai masa la Hotel Bulevard, ma 

pusei in comunicatia telefonica cu d. Dissescu, ii facui 

invitatia (pe care o primi) §i aqteptai. Pela ora 

8, veni automobilul lui Take i ma dusei sa-1 iau dela 

Consiliul de Min4tri. Automobilul era un landaulet 

cu lampi electrice interioare, comandate de un mic 

comutator. Lumina era stinsa. Take sosi curand, sari 

in automobil §i se arunca pe perne, Bra a'mi zice 

nici un cuvant. El axed sub brat o servieta mare, urnflata 

cu hartii. Automobilul porni, Comutatorul imi era 

sub mama. : il intorsei qi, aprinzandu-se lampile, se facii 

lumina. Take era palid §i o lacrima ii tremura pe 

geana. Take, pleingi I exclarnai, 

Take raspunse, cu voce tremuranda : 

Cum sd nu pldng ? Consiliul clued de tralat chestiuni 

mari si'si a petrecut uremea cu numiri de prefecti 

! Stinge lumina ! 

Numai eu am vazut acea lacrimä,

Ciorapii 209 

CIORAPII 

Domnitorul Romaniei, Carol, se insurase. El luase 

de so tie tot o germana pe principesa Elisabeta 

de Wied. 

Familia princiara de Wied era foarte säraca ; dar 

fiind stfipanita de stravechi erezuri, nu voià sä se 

apuce de indeletniciri cinstite 0 rentabile profesate 

de burghezie, Principesa Elisabeta, foarte inteligenta 

0 foarte culla, voind sa iassa prin tangenta din 

acest cerc viciios 0 sa concilieze stravechile erezuri 

cu modernele nevoi, hotari sä intre guvernanta la o 

familie nobile, dar bogata, pentru a u§ura traiul familiei 

de. Wied, Dar, -ranged 0 frumoasa, cum era, fu 

ceruta in casatorie de Domnitorul tarii romane0i, fostul 

locotenent de cavalerie prusian de la Sadova. Mirele 

era un tanar brun, placut, purtand, dupa moda de 

atunci, favoriti §i era... un Hohenzollern. Principesa 

Elisabeta i§i schimba intentiile : ea consimti sa-§i puna 

pe frunte, in acela§ timp, o cununa de mireasa 0 o 

coroana domneasca. 

Ma grabesc sa adaog ca viitoarea Regina Elisabeta 

prinse o sincere: dragoste pentru poporul romanesc. 

Avanturile inimii i-au fost pururi calauzele covar§itoare. 

Imaginatia juca mare rol in firea reginei Elisabeta. 

Adesea sufletul ei de poet 10 lua inchipuirile 

drept realitate. De cate-va ori, in viata, credincio§ii 

Ei fura nevoiti sä o cheme, din norul inchipuirii, pe 

pamantul realitatii. 

Foarte calduros primita de cele mai de frunte cocoane 

romance, Elisabeta-Doamna i§i dada toga afectiunea 

cator-va dintre ele. Printre acestea era 0 mama. 

Cu vre-o 8 ani mai varstnica de cat tanara Doamnä, 

mama ii fu, vorba Doamnei, ca o soil mai mare. Fiind 

14


la Sinaia, ele faceau, singure amandouai lungi preumblari 

in susul Pelesului. 

Sa nu se uite ca, pentru Curte, se alesese Sinaia ca 

resedinta de vara. Chiliile din dreapta manastirii fusesera 

amenajate sä seada in ele Augusta Oaspeti, 'Ana 

la terminarea Castelului Pe les. 

Inteuna din preumblarile pomenite mai sus, trecand 

rauletul Pelesului pe niste bolovani acoperiti cu mu-chiu, 

deci alunecosi, Doamna, mai putin sprintenä 

de cat mama, aluneca in apa si se ud i. pink' la 

genunchi. Mama ii sari in ajutor, o scoase la mal si... 

se udä si ea. Pe mal, pe iarba verde, printre inalte 

ferige, excursionistele se asezara la umbra ; cu picioarele 

la soare ca sa-si usuce cizmulitele. De oarece, 

insa, uscarea cizmulitelor, in asa imprejurari, ar fi 

cerut prea mutt timp, mama propuse sa fie cizmulitele 

scoase si. puse la soare, cu ciorapi cu tot. Asa si facu 

mama, Dar Doamna nu voia, cu nici un pret, sa se 

descalte. 

Ce, e ceva necuviincios, intreba mama ? 

Ba nu este asta cauza ! exclama Doamna. Dar... 

dar.,. imi sunt ciorapii rupti la calcaie, 

Doamna Romaniei purta Inca, se vede treaba, ciorapii 

principesei de Wied. 

Mama incepfi sa facia si desculta insäsi picioarele 

frumoase ale Elisabetei-Doamna, 

Lash' ca n'o sä stie nimeni, mormai mama. 

Ba o sa stie I replica viitoarea Regina, pentru cá 

o sä spun chiar eu. 

Dragalasele femei-cu picioare goale, vorbira de altele, 

rasera impreuna si asteptara ca soarele sa-si 

faca datoria secativd. Constatand ea.' ciorapii se uscasera, 

mama se incalta cea dintai si voi sa-si incalte 

tovarasa. Dar aceasta se impotrivi, zicand :

Ciorapii. Finchii io n'ai cerut" 211 

Nu sunt ciorapii mei. Ai mei erau rupti in 

calcaie. 

Pai I 0 ai mei. 

Ba nu, ba nu 1 sustinit Elisabeta-Doamna. 

Mama se ro§i pada' peste urechi 0 mormai : 

Se vede ca, astazi, din toti ciorapii rupti, mi-am 

pus tocmai pe cei nerupti. 

Elisabeta-Doamna tacit cata-va vreme, i§i §terse o 

lacrimal de sub geana, 0 inganal : 

Cum sci nu te iubesc mai mult dead pe celelalte ? 

FINCHII IO N'AI CERUT" 

Generalul Iacob Lahovary prinsese, pentru mine, o 

simpatie pe care, cu vremea, o schimba intr'o prietenie 

nemarginita pe cat se poate numi prietenie 

afectiunea ce arata un om de seama 0 de varsta 

lui unui flaimuc de felul meu. 

Acum vre-o patruzeci de ani, el dedea, in casele 

sale, o serbare splendida, incepand cu o reprezentatie 

teatrala 0 sfar§ind cu un Cotilion" monstru. Intr'un 

act micut nu-i mai §tiu titlul, cu care incepea serbarea 

(lever de rideau), mi se distribuise un rol a 

carui caracteristica era cal acela§ individ trebuia A 

aparal in patru infati§gri diferite ; 1) la scena II, personagiul 

se infati§a sub mutra unui bateau, sarbad la 

fatal, sbarcit, aria 0 tabetic ; 2) la scena IV, venia 

sub forma unui tartar blond, caruia de abia ii milia 

mustata ; 3) la scena VI era un berbant, &Mean, calrunt 

dar simpatic ; 4) la scena IX, pang la sfar§itul piesei, 

se prezinta sub forma natural& ; brun, cu cararea la 

o parte 0 cu mustacioara ca pana corbului. 

Rolul nu era greu, pentru ca peruchierul 0 costumierul 

ii duceau aproape toata sarcina. ma grabesc 

sa o marturisesc : batranul Machaeur, celebrul peru-


chier al Teatrului National, tatal lui Pepi Machaeur 

(actualul peruchier), se intrecuse, nascocise tipuri admirabile 

si dobandia succesul rolului, Batranul surd 

(Machauer era .au.rd ca un covor) muncea din greu. 

II treceau o mie de naduseli pentruca trebuia sI lucreze 

iute si ca nu era lesne sa transforme radical 

personagiul privit, de aproape (la o distanta de 

2-3 metri) cu vre-o 5 minute mai inainte. Pentru a 

obtine asa de frumoase rezultate, Machauer ceruse 

mai multe repetitii cu grime si costume, cel putin 

pentru mine. Neamtul isi repeta rolul. Cererea ii fu, 

natural, admisa ; peruchierul puta, in toata linistea, sa 

faca uebung" pe capul meu. La aceste repetitii asistau 

privilegiati, intimi de-ai casei, printre cari se numara 

Petre Carp ; veni dansul la toate repetitiile cu 

gandul sa fuga de imbulzeala din seara reprezentatiii. 

Asa si facil conul Petrake : in seara serbärii, el se 

refugia in cabina mea (camera de dormit a generalului 

lacob Lahovary), unde, lungit pe o sofa, privia, cu 

mare interes la extraordinarele transformari a mutrei 

mele infaptuite artistic de batranul coafor, 

Cine-i asta ? ma intreba conul Petrake. 

E Machauer raspunsei ; coaforul de la Teatrul 

National. 

Strasnic artist 1 exclama spectatorul de pe sofa, 

D-le Machauer, de cand esti coafor la teatru ? urma 

conul Petrake. 

Machauer nu raspunse ; pentru bunul cuvant ca nu 

auzise. Raspunsei dar in locul surdului : 

Coane Petrake, Machauer e cam fudul de urechi: 

zbiara mai tare. 

Atunci zbiara tu. 

Zbierai si eu cat putni : 

-- 

Machauer, d. Carp intreaba de cand esti coafor 

la Teatrul National ?

Finchii io n'ai cerut. Ai toata' vremea 213 

De 30 de ani. 

Petre Carp 11 privi lung 0 ii striga : 

Cum de nu ai nici o decoratie, dupg 30 de ani 

de serviciu ? 

Dar tot degeaba ; ca surdul nu auzea de loc. Repetai 

atunci, intrebarea, urland din rasputeri : 

Machauer, d, Carp intreaba cum de nu ai nici o 

decoratie dupa 30 de ani de serviciu ? 

De asta data surdul auzise ; el replica d-lui Carp, 

privindu'l fix : 

Finchii io n'ai cerut, 

Acum §tia 0 conul Petrake Carp pentru ce nu fusese 

decorat batranul Machauer. 

AI TOATA VREMEA 

Ulis Creteanu era, pe la mijlocul veacului XIX, un 

dandy" foarte mucalit. El facuse, din :-..edespartitul 

sau prieten Abraham Halfon (Conul Auramaciu, cum 

ii zicea lumea) victima glumelor 0 mucaliturilor sale. 

Conul Avramaciu era evreu spaniol §i intemeiase, 

la Bucure0i, banca Halfon. Barbat chipe§ 0 placut, 

cam crai chiar, zice- se, el purtà o must* mare, care 

ii despartia, belicos, obrazul in doual, de0 Conul Avramaciu 

era foarte blajin. Conul Avramaciu era foarte 

strict in afaceri, 0 foarte mladios in traiul social. 

Ghicindu-le de departe, el primia, lambind, glumele 

0 mucalitldcurile, die odata cam necuviincioase, ale 

lui Ulis Creteanu. Foarte mancai, dar foarte gustareti, 

amandoi ei pranzeau aproape in toate zilele impreunä 

la restaurantul francez, instalat cam unde e acum 

Hotelul Continental, in Piata Teatrului. Hugues ie§ise 

la moda (aceasta tinii vre-o 20 de ani) 0 prepara 

insu§, pentru Creteau 0 pentru Halfon, bucate complicate, 

afirmand :

214 Din Torsul Zile'or. Vol. I 

Ace§tia qtiu sä manance. 

Intr'o zi, ie§ind dela Hugues, infAvrat in blana, 

(era pe la sfar0tu1 lui Noembrie) Ulis Creteanu fu_ 

imbrancit de un tigant4 care dedea fuga. Creteanu 

apuca pe tigan de gat 0 ridica bastonul sä'l carpeasca, 

strigand 

Dobitocule ! Cioarg I.. etc. 

Dar tiganul se vaicaria 

Iarr-ma, cocoane, mânca'ti-a§... 

0 idee trazni prin capul lu? Cretearru : el nu_ 

bAtii tiganu011 dar, aratandu-i, prin fereastra lui Hugues, 

pe Conul Avramaciu care i0 punea blana, ii 

§cpti ceva tigäna§a1ui, dandu-i tin gologan. 

Bine cocoane I am inteles, säru maim ! raspunse 

tiganapil a§ezandu-se, foarte respectuos, la u§à, ca un 

planton. 

Conu Avramaciu 

test. 

Cate ceasuri sunt, cocoane, säru mama / ii intrebä 

tiganaqul. 

Avramaciu, foarte indatoritor de ,firea lui, se desche- 

la blank, scoase tin ceasornic de aur cat toate zilele, 

§.1 raspunse : 

Doug §i jumg.tate. 

Pai, la trei sa veniti sä ma pupati strigA tiganawl 

i o rupse de-a fuga. 

Furios, Conul Avramaciu, ridica bastonul 0 se repezi 

dupa igana. Creteanu, care il pandea, ii intampina, 

ca din intamplare, ii intreba pentru ce era supärat, 

unde mergea aqa de grabit §i, afland ce se petrecuse, 

ii zise, 1initif, uitandu-se la ceas 

Nu te grabi, ai toata vremea I 

COCO ROSETTI 

Membru falnic- al marelui neam al Rosetti0ilor, C. 

Rosetti era ginerele fericit al Cuconului Mitica Moruzi.

Coco Rosetti 215 

Mare proprietar in nordul Moldovei (unde creqtea cai, 

adeseori premiati la concursul hipic din Bucureqti), el 

fusese ales, de judetul Dorohoi, reprezentant in camera 

deputatilor. 

In aceste situatii suf1ete0i, materiale, §i legale, il 

ggsise intrarea in rgzboiu a Romaniei, in 1916. Locotenent 

de cavalerig in rezervg, dar deputat, mobilizarea 

generala nu il atingea cum nu atingea nici pe Dimitrie 

Greceanu, ministrul Lucrgrilor Pub lice de pe 

atunci, acel care, respectat de gloantele vrgjmaqului, a 

fost ucis, mai tarziu, de atentatorii de la Senat. Ca 0 

Dimitrie Greceanu, Coco Rosetti se angaja sub nume 

fal§, voluntar 0 fu repartizat, ca simplu soldqt, la nu 

qtiu care regiment de cavalerig, pentru ea' declarase 

c5. Oià sl calareascg. 

In timpul primelor lupte 0 in timpul dezastruoasei 

retrageri, pang peste Siret, nerecunoscut de nimeni, 

el ii fad" datoria §i fu inaintat brigadier i sergent 

pentrucg, afarg de vitejia 0 de inteligenta dovedite in 

numeroase imprejurgri, mai stia i carte. Dar dincolo 

de Siret, recunoscut, i se stabili identitatea 0, pus din 

nou in gradul de locotenent, fu nurnit directorul coalei 

de cavalerig de la Botwni, unde se formau, din vre-o 

doug sute de elevi, neajun0 Inca la varstg de douazeci 

0 unu de ani, viitori ofiteri de cavaleria. 

Locotenentul C. Rosetti 10 carmui qcoala dupg cum 

cereau imprejurgrile. Defectia ruseasca nu'l surprinsese : 

multumitg elevilor sgi, bine instruiti, bine armati, bine 

comandati 0 bine disciplinati, el putir sal apere Boto- 

§anii, atacat de o intre 41 divizig de rebeli ru0 (peste 

ase mil de oameni, lipsiti de ofiteri, ce e drept), sa 

dezarmeze divizia ruseascg 0, pentru a nu hrgni atatea 

guri inutile, sä se desbare de aceastg gloatg flgmandg, 

trimitand-o peste granita. 

In luptele cari deterg acest extraordinar rezultat,


cele doua sute de elevi ai scoalei de cavaleria de la. 

Botosani, statura sub focul rebelilor rusi o zi intreaga. 

Din transeele lor bine acute, toti buni puscasi si buni 

ochitori, ei trageau In came via. 

Fiecare din ei se va putea mandri si zice orcand : 

,.i eu am fost aeolo. 

LrN DOCUMENT 

Cum am mai povestit, in alta anecdota, tata-meu, 

pe timpul vilegiaturii sale la Sinaia, in 1884, locuia. 

intr'o chin a monastirii vechi, unde, traià cele din 

urma zile din viata si unde, mai In toate zilele, venea. 

sal vada Rege'e Carol, 

Intr'o dimineata, 'mi se ordona sa merg la Bucuresti 

cu primul tren si sä aduc de acasa, un plic de piele 

de lac, inchis In cutare compartiment secret, din cutare 

sertar, de la cutare birou, dar sa nu ma uit in plic.. 

Executai ordinul intocmai. A doua zi Regele Carol 

deschise plicul, scoase din el o fituica de hartie ingalbenit5, 

o ceti, 'mi-o intinse, si 'mi zise : 

Iata ce continea plicul. 

Fituica era un bon de platä asupra visteriii statului, 

fail desemnare de incasator (tratte a vue), Fara specificare 

de sumal si semnata de Voda Barbu Stirbey. 

Aceasta, pentru a rasplati pe tata-meu de ingrijirile 

sale medicale (intr'un caz gray), ii daduse acest bon de 

plata, lasandul grija sa umple golurile. Tata comandase 

un plic de lac de marimea bonului, pusese bonul in 

el si. il pastrase fail sä se foloseasca de el. 

Acest cec a avut o valoare inestimabila cat a 

trait Voda Barbu Stirbey, explica Regele CaroL Iatä 

ce uzagiu a facut din el tatal dumneavoastra. Astäzi 

cecul nu mai are decal valoarea unui document : autograful 

unui suveran. 

Asemenea pilde 'mi-a lasat mostenire fatal met'.

De ce mi-o fi placand ceapa. Gagata 217 

DE CE MI-0 FI PLACAND CEAPA 

De ce? Cred ca e chestia de atavism. 

Nu vorbesc de fanta§, adic de ceapa präjita, care, 

Zupä gustul meu, pusa in bucate ca sa le amelioreze, 

le stria', din potriva. Vorbesc de ceapa strivitä la §ervet, 

de ceapa verde, in fire, asa cum se scoate din 

panfant. Asa ceapa se mananca cu sare, sadea, fara 

nici o alta preparatial. 

Zic cä, probabil, gustul meu pentru ceapa imi provine 

din atavism, pentruca palrintii mei se inebuneau 

dupà ceapal verde. 

Dar sä vedeti ce s'a intamplat. In 1861, in Aprilie, 

in ziva de Bunavestire, cand se celebra, la Go1e0i, 

logodna oficiala a tatii cu mama, tanärul medic francez 

s'a gandit ca nu §edeà bine ca logodnicul unei fete 

de boer sa path' a ceapa ; deaceea, nu a mâncat ceapal 

verde. Pe de alta parte, mama s'a gandit, asemenea, 

a nu edeã bine ca logodnica unui strain sa miroase 

a ceapa ; deaceea nu a mancat ceapa nici ea. Aceasta 

neintelegere puteà sa tina o viatal intreaga, i chiar 

pornise bine. In anul urmator, insal, fiind mama grea 

de mine, tata a intrebat'o daca nu pofteee ceva. Mama 

s'a ro0t, dar a marturisit c poftea. ceapa 0 a nu 

manâncal de ru0nea tatallui meu. 

Pài, i eu mor dupa ceapa, exclama tatal meu, 

0 nu mancam de ru0nea ta. 

Din acea zi inceta neintelegerea §i amandoi sofii 

mâncara ceapal verde, fail sal se mai rwineze unul de 

altul. 

Mai 0ii ? Deaceea 'mi-o fi placand i mià ceapa. 

GAGATA 

Forta fizicai a lui Grigore Filipescu, tatal lui Nicolae 

Filipescu a ramas celebra. Dintre toti prietenii lui,

218 Din Torsul Zilelor. Vol. 1 

numai Alexandra Florescu, fratele viitorului general 

Florescu, Ministru de Räsboi in 1876, putea sä se rnasoare 

cu eL Forta lui Grigore Filipescu era, caleodatä, 

egalatá de violentä sau de naivitatea sa, dar intrecutal 

nu a lost niciodatä decal de bunatateei nemarginita, 

Alexandru Florescu näscocia fel de fel de tertipuri 

pentru a dovedi lui Gagata (asa ii zicea lumea lui 

Grigore Filipescu), ea era mai voinic decal el, dar toti 

stiau el nu e adevarat. Astfel, intr'o zi, ffind adunali 

mai multi prieteni la GAgatä, Alexandru Florescu ii 

propuse sai miste din loc un hambar cu orz din curtea/ 

grajdului. In hambar puteà sä incapal peste trei kile" 

de orz (adica." circa 4000 kgr.). Ce e drept, hambarul 

nu era decal pe jumätate pfin, cantarind, deci, 2 

mii kgr. Gfigata incera, in toate chipurile, dar nu putii. 

Alexandru Florescu ii zise : 

Eu o sä pot. Dar mai int i, haide sus sä bern un 

rachiu, 

Aemis. Pe and stetea banda sus, niste oameni pusi 

de Alexandru Florescu, traserä orzul intr'un capät al 

hambarului läsand gol (de, i usurfindu'l) celgalt capat. 

Banda se cobori in curtea grajdului. and toti fura 

la fata locului, ca eà vadä isprava lui Alexandru Florescu, 

operatia era acutä. Alexandru Florescu se Vari 

sub capätul gol al hambarului si, lard mare dificultate, 

il mutä din loc. Apoi, iesind de sub hambar si stergandu-se 

pe frunte, ca si curn l'ar fi trecut naduselile 

de asa sf ortare, intan5. : 

Haide sus sa.' mai bem un rachiu sai'mi vina puterile 

la loc. 

Toti, minunati de ce vlzusera., se duserd iafa's sus 

si, in timpul acesta, operatia cu mutatul orzului se 

fácuse in sensul ce Malt de oamenii pusi de Alexandru 

Florescu. and .banda se intoarse de sus, Alexandru

Gfigata. Un cuvfint istoric 219 

Florescu urni si capaful celalalt, usurat acum, al hambarului 

si, iesind de sub hambar, strip : 

Iaca. 

N'asi fi crezut una ca asta I bolborosi Gagati. 

Aceasta era una dintre nenumaratele näscociri ale 

lui Alexandru Florescu, 

Cu alta ocazia prietenii fiind iaras stransi la Gagatal, 

acesta se Ilia la colt cu Alexandru Florescu si chiar 

11 ameninta cu pumnul. Alexandru, in primejdia, se 

repezi la soba (un monument enorm cu opt stalpi) o 

lua in brate 0 striga 

: 

Sa nu mai faci un pas, Gagata, ca. dau cu soba. 

Astampara-te, Aleculel tipa Galata convins, 

UN CUVANT ISTORIC 

Pe la mijlocul veacului XIX, se purtau cisme de lac 

negru cu cafambi de saftian (marochin) galben, peste 

care cädea pantalonul. Gag*" Filipescu se tinea de 

moda, dar, pentruca lacul negru ii ardea picioarele, se 

descalta cat mai des. Chiar la sindrofii, Galata avea 

damblaua sa i0 scoata cismele. 

In 1848, Turcii calcara taxa cu o armata de 40.000 

oameni si'si stabilira lagarul in Dealul-Spirii. Speriata, 

earmuirea trimise la Omer-Pasa, comandantul armatei 

Turcesti, o ambasada ca sa obtina sa nu intre armata 

turceasca in Bucuresti. Ambasada era insotitä de fiii 

bas boierilor Români, Printre acestia sträluceau Grigore 

Filipescu (cum se si caclea) si un bun prieten al 

lui Gagata, Ulis Creteanu, cel mai mucalit Omar depe 

atunci. 

Omer-Pasa inteatat nu tinea socoteala de Români, 

incht nici nu binevoi sa asculte ambasada ; o inchise 

intr'un cort mare, cu sentinele de jur imprejur, si declara 

ca 0 va primi and va avea timp. Apucându'i

220 Din Torsul Zile lor. Vol. 1 

noaptea in cort, fiii barboierilor Romani se aruncark. 

nedesbracati, pe paie ca, cel putin, sä doarma. Gfigata 

se culca, ca ceilalti, 1nsa isi facir damblaua si'si scoase 

cismele. Peste noapte, cismele trecura pe sub poala 

cortului. 0 sentinelä, zkrindu-le, le lua ca prada de 

razboi. Trezindu-se, dimineata, Gfigata facii o galagie 

enorma si se repezi sa ia turcii la bataie. Ulis Creteanu 

ii sari inainte si se potoll cu aceste cuvinte, rämase 

istorice : 

lartelt, Gage ltd, iartd'i.., cei sunt patru zeci de mit. 

NEBUNILOR LE TREBUIESC ARGUMENTE 

DE NEBUN 

0 telegrama ff, urgenta, instiinta, pe la 1880, 

Eforia Spitalelor din Bucuresti, ca un nebun se cocotase 

pe clopotnita dela Marcuta si cä nu voia, cu nici 

un pret, sa se coboare de acolo. Taal meu, efor, 

alearga la Marcuta sa ia masuri pentru coborarea si 

salvarea bolnavului. 

Taal meu avea mare trecere pe langa nebunii dela 

Marcuta, doftorul al mare, cum ii ziceau dânsii. Taal 

meu se folosea de simpatia aceasta pentru a obtine 

dela bolnavi sa'i asculte si, nascocind fel de fel de 

cure extravagante, si de tertipuri nevinovate, menite 

sá ademeneasca nebunii, ii potolea si ii vindeca. 

Cate-va exemple vor face sa se priceapa mai bine 

mijloacele intrebuintate de tata-meu. Un nebun nu 

voia sa mearga la dus. Tata, instiintat, stria dela 

poarta spitalului, catre nebunii iesiti inaintea lui, 

Intai, sa"mi iau dusul ! 

Merg si eu 1 se rugh bolnavul recalcitrant. 

$i tata lua un dus pentru ca si bolnavul sa ia unuL 

Nebunul nu mai refuza sa mearga la dus O... se vin-

Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 221 

decg. Alt nebun ii pusese in cap sg nu mai mgnance, 

pentru cg, sustinea el, mancarea era proastg. Tatgl 

meu, iargs instfintat, trecand pe langg el, ii lug, foarte 

serios, strachina, spunand cg ii era foame. Apoi, dupg 

ce inghiti o lingurg, strigg infirmierilor : 

Ce e porcária asta ? SA aduceti, numai decal, 

mancare din cazanul cu mancare bung ! 

Un infirmier, intelegand cum venia vorba, alergg si 

aduse inapoi aceeas straching ; tata o maned aproape 

toatg, afirmand : 

Asa man are zic i eu ! 

Nebunul maned restul din straching, ganga'vind 

Pal 

nu spuneam eu ? 

Din ziva aceea manca orice i se dedea. 

Tata ggsise un mijloc de a pedepsi nebunii rgutgciosi 

; Ii oropsea, ii gonea din fata sa, declarandu-le : 

Cu tine nu vreau sg mai vorbesc 

Ceilali nebuni ii tineau de eau pe cel pedepsit, care, 

pentru a scgpa de asa rusine, se fdcea bland ca un 

mielusel. Dar, cu nebunul de pe clopotnità nici un 

te.rtip nu putea prinde pentruca bietul nebun se tinea, 

din rasputeri, de crucea de pe clopotritg ; alminteri, 

ar fi alunecat i s'ar fi prgbusit la pgmant. Pompierii 

din Bucuresti venirg intr'o fuga cu sari, chimire largi 

si 

funii, dar tot de geaba, deoarece scgrile erau tinute 

departe de cruce, de cdtre marginea straqinii, foarte 

alunecoasg i ca, prin urmare, nebunul rgmanea departe 

de salvatori. Cum se suise nebunul pang la cruce? 

Purictul acesta nu a fost lämurit niciodatä. Cazul era 

disperat. 

Apucg funia! i se striga de jos nebunului. 

Dar nebunul strange& crucea si nu voia sa fack nici 

o miscare. Toate argum ntele rgmaserg zadarnice. 

Asa ? ! strigg alt nebun... argt eu tiä. I. 

El cerii tatii un fergstrgu ca sä se facg ascultat de 

I


nebunul de pe clopotnitg. Tata &Aft ferastraul cerut, 

intreband 

Ce o sg faci cu el ? 

Nebunul de jos, scuipand in palme raspunse ; 

Am sa tai turnul cu ferastraul L. Or pficatosul 

ala sa asculte, or sa se prabu§easca cu turn cu tot 1 

Nebunul de jos incepit sa taie turnul cu ferästrgul 

ca qi cum ar fi fost vorba de un lastar subtirel. Nebunul 

de sus, auzind harlaitul ferastraului pe piatra 

turnului, zbiera 

Stai ca ascult 

I.,. I 

El, in adevgr, ascultg de pompieri, se incinse cu 

chimirul larg, lega de el capgtul funiei L.. fu salvat. 

Nebunilor le trebuiesc argumente de nebun. 

STATUL MAJOR 

Era pe la inceputul verii din 1913. Se ordonase 

mobilizarea generala, armata romana flind chiematä sa 

treaca Dunarea. Ma grabesc sa proclam, cä avantul 

tarii a fost mai presus de orce a§teptare §i. cg. foarte 

putini Romani nu au raspuns la chiemarea statului major. 

Räzboiul pornit peste Dunare era popular. Pe acolo 

e drumul Ardealului, ziceau soldatii). Si apoi simtimantul 

datoriei e adanc sapat in sufletul Romanului. 

Acest simtimant daduse loc unui gray conflict sufletesc 

la medicii mobilizati : oare, care s fig datoria 

lor ? Sá rgspunda la chiemarea statului major, lasand 

bolnavii fara ingrijire ; sau sä scape de moarte, poate, 

tnii de bolnavi, &and urmare ordinului de mobilizare? 

Problema fu solutionata in modul urmgtor de doctorul 

Leonte (0.01), Medic Colonel de rezerva : Medicii 

particulari sei alerge sub drapele, cad, poate armata 

sd alba' nevoie de ei ; medicii spitalelor, tnsd, avdnd

Statul Major 223 

datoria sd caute bolnavii sdraci, zdcdnd prin spitale, 

sd fid mobilizati pe loc. 

Foarte frumos. Dar statul major nu se putea impaca 

cu asemenia solutia, deoarece &Lisa nu numai ca.' nu 

marea Corpul Medical militar activ prin intreg corpul 

medical de rezerva, ba chiar ii micsora pe acesta, pe 

cand armata ar fi fost cu mult mgrita. Doctorul Leonte 

Ii sustinea energic teza, iar generalul Averescu, Seful 

statului major general de pe atunci, sustinea teza 

contraria. Evident ca statul major putea sa transeze" 

diferendul printr'un scurt sic voto, sic jubeo, dar generalul 

Averescu, spirit din cele mai impaciuitoare, 

cauta un mijloc mai putin drastic. $eful statului major 

general avea, detasat la cabinet, pe insus nepotul 

doctorului Leonte, pe maiorul Eracle Nicoleanu (actualul 

General Nicoleanu, prefectul politiei Capita lei) care 

pus in curent cu situatia, zise plictisitului sef de Stat 

Major : 

Läsati pe mine, a o sä gasesc eu formula care 

sä potoleasca pe unchiul. 

Generalul Averescu prea era multumit sa scape de 

aceasta incurcatura, pentru a nu lasa manä liberá subalternului 

sal% and, a doua zi dimineata, ca in toate 

zilele, Dr. Leonte veni la statul major pentru a'si 

sustine teza, maiorul Nicoleanu ii iei inainte, ascultà, 

cu mare grija i cu mare respect, argumentele d-lui 

Medic Colonel in rezerva Dr. Leonte 0, in urma, ii 

intrebä : 

Cdti bolnavi sd fid in spitale, unchiule dragd ? 

Vre-o 3000 ? raspunse Leonte, cominatoriu. 

Maiorul Nicoleanu ingaima, ca si cum ar fi vorbit 

pentru sine: 

Presupundud cd toti ar nzuri din lipsd de medici, 

ipoteza statului major, care pusese la socoteala mor


tilor, in acest rdzboiu, 45.000, trebuie- schimbatà : o 

sci punem 48.000, 

Medic Colonel de -rezervä dr. Leonte, care, cu privire 

la sine, rfispunse la ordinul de mobiizare general5., 

nu mai insista in sustinerea tezei sale, ci adopta, 

foarte intristat, pe aceea a Statului Major. 

GAGATA $1 GEAMGIUL 

Conul Grigore Filipescu se insurase cu Anastasia 

Ghica (Coana Asica) si avusese un baiat de toala dr-gaTasenia, 

pe Nicu Filipescu. 

Conul Gagatä pose& o cash' frumoasa, spatioasa, 

compusä dintr'un parter ridicat cu cate-va trepte deasupra 

subsolului. Se acceda in apartament printr'o 

s'alita mica precedand usa principalli si compusg din 

trei pereti de geamlac multicolor, Conu Gagata era 

foarte manlru de salita sa. Toata lumea o admira ca 

si el. Poporul ii zicea : Fanarul lui Conu Gligiltel. 

Casele cu gradina erau situate in Sir, Sf. Ionia:, 

laugh' prävalia de mobile Bossel (transformata, mai 

tarziu, in hotel mobilat sub numele de Hotel Bossel). 

Mi se pare ca astäzi mai exist& aceasta clädire. Gildina 

conului Gagata se invecina cu gradina casei Golestilor 

(actualul Palat Regal). 

Sub Regele Carol, se cumpara de Stat, casele si 

gradina Gr. Filipescu. Casele furà daramate si se marl 

astfel, gradina Palatului care, prin aceastä märire, cobort 

dealungu' Str. Sf. Ionia pansa la cotitura unde e 

acum Restaurantul Enescu. 

0 nenorocire groaznical lovi fanarul conului Gaga* 

un ciob de stica galben'a (un triunghiu echilateral cam 

de 25 cm, latura) se sparsese I. Bree 4 Ce nenorocirel 

Mi se pare csa. Nicu si cu mine fusesergm autorii acestui 

vandalism. Nicu era numai cu doua luni mai mare

Gagag qi Geamgiul. lancu Geambwil 225 

decal mine, Mame le noastre, foarte prietene, ne duceau 

sal ne jucam unul la altul ; jocul nostru preferat, 

in gradina lui Nicu, era sa aruncam cu nisip. Se vede 

treaba cl o petricica mai maricica, dinteo n3ana de 

nisip, ajunsese geamul galben cel cu pacatul. 

Conul Gagata umplea Bucurestiul cu vaicarealal 

indurerata. 

Nu radeti I Pe vremea, aceea un triunghiu echilateral 

de 25 cm, latura, de sticla galbena, era tin lucru 

rar si pretios : nu se gasea asa geam de cat tocmai 

la Viena. 

Dupa multa dibuitura, se dada de urma unui ge_mgiu 

(ovrei bine inteles) care poseda asemenea geam. 

Adus imediat in fata fanarului Orbit, ca un medic in 

fata unui bolnav, geamgiul constata nenorocirea, dada 

din cap cu un aer priceput, si pronuntä: 

Coane Gag*, costa tin galben. 

Ce faaace 1 exclama Gag ta. 

Croind geamgiului un pumn herculean, il repezl 

prin fanar, care se sparse in bucatele. Coana Asica 

martora la toat a. scena, socoti pe indelete paguba si 

zise blajin. 

Mai bine ii dedeai un galben, Gagata! 

IANCU GEAMBA$UL 

Liza, iapa radauteana de calariä, vanata soriciu, &area 

ca o caprioara. Un sant de 3 metri nu era nimic 

pentru dansa. Intr'o noapte, hotii de cai ne furara 

toti caii din grajdul cel mare (unde era si Liza). Tofu] 

le mersese bine hotilor ; dar cand fu vorba sa 

scoata call din proprietate (inconjuratä cu sant adanc 

de peste tin stanjen si larg, tot asa la partea de deasupra), 

nici un cal, afara de Liza, nu trecii obstacolul. 

Neavand incotro, hotii furara numai pa Liza. 

15


A doua zi, toate cercetarile politiei ramasera zadarnice. 

Potcovarul nostru, insa, ungur, mester iscusit si 

om istet, 1nsemnandu-0 potcoavele cu anume semne, 

putii, astfel, sa dea de urmele Lizei. Constatand ca 

aceste urme ieseau din oras si o luau pe drum in 

spre Urziceni, d. maister (asa ii ziceam noi) afirmä 

tatii ca va gasi pe Liza, Tata ii puse la dispozitia cele 

cerute de d. maister, adica o cdruta trasa de un cal 

bun si un om de incredere ; acesta era un Vgan, Costache, 

pe care Voda Stirbey, inainte sa se faca desrobirea 

tiganilor, il daruise tatii, de mic copil, si cu care 

d. maister se intelegea de minune, Echipati dupa gustul 

lor, cei doi oameni pornira dupa 110 si informandu-se 

in fia care sat de un cal asa si asa, trecura 

de Urziceni, cum trecusera si totii. 

Era pe la sfarsitul lui Septembrie. Ca sa nu se priceapa 

cà iapa vanata ca soricelul, era de calariä, hotii 

o inhämasera la o efiruta inctrcata cu prune. Liza, 

inimoasa si docila, isi indeplinea noua functia fära impotrivire: 

D. maister nu slabià urme!e potcoavelor. Din urmä 

in urrna, ajunsese tocmai la Buzau. Aci, in marginea 

targului, urmele potcoavelor insemnate parasira drumul, 

pierzandu-se in batatura unei cast* de mahala. 

Costache (om cinstit, dar cu apucaturi de pungas) tredi 

binisor zaplazul bataturii, se uita in toate partile 

si se inapoie la d. maister, plangand, pentruca vazuse 

pielea Lizei, sarata proaspat si intinsa la soare pe 

gardul de dindosul casutelor. In adevar, biata Liza nu 

putuse rezista la sfortarea facuta si murise, Hotii o 

jupuisera, ca sa se aleaga macar cu pielea ; neinchipuindu-si 

ca puteau sa fiä urmariti, ei se oprisera 

aci, la o gazda a lor, si puneau la cale alte hotii mai 

rodnice. 

Erau numai ttei la numar si cu gazda patru. Tur-

Iancu. Geamba§ul 227 

bat de manie, d. mister isi apuca nastrusnicul ciocan 

si, intovarasit de Costache, care luase in mana un 

cnut muscalesc, (al carui mailer de corn se termina 

printr'o ghiulea de fier), dadu nävala in casa, peste 

hoti. Acestia, caläuziti de gazda, o rupsera de-a fuga ; 

dar Costache prinse pe cel din urma, ii croi cate-va 

cu cnutul 0-1 dobori la pamant. 

Hotul prins era Iancu, zis Geambapl ; el Idea marturisiri 

complecte. Ceilat.ti hoti scapasera, dar cel putin 

se pusese maim pe unul. D. maister se gandi : sa dea 

de stire autoritatilor din Buzau ar fi fost pierdere de 

vreme (fara a mai pune la socoteala ca politia, poate, 

nu ar fi prins ceilalti doi hoti si gazda). Multumindu-se, 

asa dar, cu prizonierul sau, d. maister porni 

inapoi spre Bucuresti, luand cu sine pielea Lizei, presarata 

cu pucioasa proaspata, ca sa aiba, zicea el, de 

ce sd plinge", Costache legase hotul de cai, de chichita 

carutei si, din cand in child, ii croia cite un 

cnut, pentru ca, zicea el, sa-si dezamorteasca oasele. 

Iancu geambasul incerca sä se deslege dar, in zvarcolirile 

sale, se prabusi cu partea de jos a trupului, 

la pamant (partea de sus fiind agatata de chichita) si 

fu tarat asa mai multi kilometri. Rabdase hotul cat 

rabdase, si tacuse ; dar and il razbi durerea ranifor, 

incepà sä tipe si sä ceara ajutor. Mai bine tacea. 

Cand vazii Costache in ce hal il adusese pe Iancu 

taratul pe drum, prin bulgari si bolovani, o idee groasnica 

treca prin capul tiganului : el opri caruta ; aseza 

ranitul asa ca numai partea de sus sa nu atinga de 

pämant, lega teapan, in pozitia aceasta, pe Iancu, si 

mina calul in trap mare, razand cu d. maister de urletele 

chinuitului. Costache era bun ca painea calda 

(cam neagra paine cum e si pielea tiganului) dar avea 

suflet de tortionar. Printre stramosii lui Costache trebuie 

sa fi fost un gade.

228 Din Torsul Zile lor. Vol, I 

Chinuitul le§inase. Aceasta i-a fost scaparea ; nemai 

auzindu-i urletele, d. maister fu de parere ca Costache 

se intrecuse cu gluma i simtlnd o remu§care, 

opri calul, puse chinuitul le§inat in caruta i mormai: 

Bine, mo Costachi. vrei sa-1 omori ? 

Dar el n'a omorat pe Liza ? replica tiganul. 

Pentru Costache viata unui om sau viata Lizei.., 

tot aia. 

Tata, and väzii starea holului, ii ingriji 8i-1 

scapa 

de moarte. Iancu nu fu dat judeatii. Ramasese, insä, 

schilodit pentru toata viata. 

Iancu Geamba§ul, and fu vinde cat, ii lua din nou 

meseria de geamba§ dar nu 0 pe cea de hot de cai. Nu 

a se facuse Iancu om de treaba, nu 1 ci pentru cä 

semnalamentele sale caracteristice r fi tradat. 

PAIAT A 

Pe and incercam sä deslu§esc, acU vre-o doua zeci 

de ani, punctele obscure din Istoria tärii, ma persecuta 

o amintire: parerea unui om competent, a eram 

o paiatd. 

Pe and eram copil, la Institutiunea V. A. Urechia,, 

supraveghetorul nostru, d. Alexandrescu, omul competent 

de care pomenesc mai sus, afinna cà eram o paiatd. 

In adevär, scorneam fel de fel de mucalituri. Faceam 

sa râd i camarazii i profesorii i chiar pe d, Alexandrescu. 

Eram o paiatd. 

D. Alexandrescu zicea de mine : 

E pacat de el. Firea l'a inzestrat bine joaa de until 

singur de rupe pamantul: doine§te ca in padure ; cadrii. 

freamäta and zice din pojghiata de mesteacan sau din 

frunza; dar, (a aqa e firea lui) mai tarziu n'o sä cultive 

nici dantul, nici muzica vocala, nici cea instrumentala. 

E j n sa' ramaie o paiatd.

Paiata. Anecdote 229 

Trist adevar : eram 0 am ramas o paiatd. D. Alexandrescu 

ma sintetizase bine. Dar nu cred ca.' m'a 

sintetizat bine acela care a proclamat (nu vreau sa-i 

zic pe nume, caci, slava Domnuhii, mai traie0e in avatarul 

de actor mare) ch sunt o secedurci. Actorul mare 

a revenit asupra acestei aprecieri, aqa e; a formulat-o 

lima. Trist. 

Paiatd am fost, and, intr'o reprezentantia teatrala 

data, prin 1872, la coala. lui V. Urechia, declamam 

Le vrai inangeur", de Boufflers ; paiatei am fost thud 

ma urcam pe scenä, la generalul Jacob Lahovary, la 

kneazul Mitica Moruzzi, la G. Em. Lahovary, la piintul 

Barbu $tirbey (fatal), la Castelul Pele, la Palatul regal, 

etc, ; tot paiatà am fost, in 1904, child jucam rolul lui 

Beasadea din pantomima mea-Domnita din Vis ; paiatii 

am ramas, and, dupa ce am intemeiat compania mea 

drama tied, am tinut roluri la Teatrul Uric §i la Tea 

trul Modern. 

Paiata, un fel de clown, face cateodata sfi rfida 

lumea, chiar cand ii e sä planga. Vezi dumneata I $i 

paiata are suflet. Ba chiar, cate odata, sufletul ii e 

altfel de cat i se vede : paiata e una, omul alta. 

Un nebun a incercat sa ma ucida ; nu a izbutit pe 

deplin: a ucis paiata, dar nu omu/. 

Vorba d-lui Alexandrescu: Meat. 

Pe engleze§te 

Acii vre-o 40 de ani, fusesem poftit, cu varul meu 

Dinu Golescu, actualul preqedinte al Societatii \Tanatorilor, 

sal vanam, cu prepelicarii, la batranul boer 

Vasile Rama. Mo0a sa, Bude0i, situata paste Olt, pe 

Oltet, era cu vai 0 dealuri pline de mdralcini, in care-


se räsfatau numeroase i mari stoluri de potarnichi, 

vanate numai de fiul sau, Nicolae Racoth, un foarte 

iubit prieten al nostru, puscas minunat, dar... singurul 

puscas din zbor de pe acolo. 

Drumul era lung (vre-o 8 ore cu drumul de fier de 

la Bucuresti la statia Bal i apoi vre-o 2 ore cu tràsura 

dela statia la conacul mosiei). Casa conacului, o 

-vechie cash boereasch, cladith din belsug, se ridich cu 

cateva trepte deasupra pamantului, cu salä mare, larga, 

in care se deschideau usile odailor si care servia de 

salon comun i de sufrageria. 

Fusesem instalati, Dinu si cu mine, intr'o camera 

spatioash (cea d'intaiu la stanga inträrii). Pe divanuri 

lungi si largi, in fundul camerei, erau facute asternu- 

-turile noastre, cu perne i covoare la pereti i sändulii 

pe jos. Cainii nostri, Stop al meu, (un corciu de pointer 

si de copoiu, pe care'l dresase foarte bine un padurar 

englez i caruia nu-i vorbeam de cat englezeste, spre 

marele haz al lui Dinu) i catelul varului meu (un 

splendid Gordon-Soter, pur sange, dar nedeclarat" 

Inca) sedeau cu noi, cum si trebue sa seaza. prepelicarii. 

Bucatareasa le gatise, cainilor, cate un enorm lighean 

de papiti" cu suph, paine i rasol. Daca nu ar fi 

fost o adevarata minune bucate'e date la masa, zau 

cal as fi ravnit la papita cainilor. Gordonul lui Dinu 

manca putin i pe a!ese, ca uri boier mare ce era ; 

Stop, insa, mitocan si din origin& si din obiceiuri, isi 

linse lighianul i goli §i pe al Gordonului, care rhmasese 

peste jumätate plin. 

Cand veni ceasul culchrei, de vreme (pe la 9) deoarece 

trebuia sh ne sculam cu noaptea 'n cap, ne 

reträseram in camerile noastre i ne bagaram in asternut. 

Si aci Stop Ii aratà mitocania parandu-i-se 

eh sandulia de langa patul lui Dinu, aceia pe care se 

Icase Gordonul, era mai duke, Stop goni catelul

Anecdote. Dumneata vita, Dumneata porc 231 

ii lua locul ; Gordonul, foarte politicos, ii ceda sandulia 

sa qi veni sa se culce pe cea de la picioarele pa 

tului meu. 

Pe intuneric, Dinu, din a§ternutul sAu, termina nu 

mai §tiu ce poveste. Auziam foarte lamurit glasul lui 

Dinu, dar, la un moment dat, il auzii mai putin, pang 

venia de departe, slAbit, inAbu§it. Nu'mi explicai aczastä 

schimbare de glas. Deodatà, insa, rázbatu, pana la mine 

o duhoare greoaie 0 puturoasa, Atunci 1nte1esei ca 

ligheanele cu papita i§i faceau efectul §i cal Stop taia 

o droaie de lamai sub nasul lui bietul Dinu, care, 

pentru a scApa de acest macel de lAmai, i§i varfise 

capul sub plapomä. Furios, sarii jos din pat, deschisei 

u§a 0 strigai lui Stop pe o romaneasca neao§A din 

care nu lipsià nici injuratura : 

Ie0 afarA, putpare 1 

Dinu, scotand capul de sub plaporna, rosti, blajin : 

Bine'i ai zis, ma, pe engleze§te 1 

DUMNEATA VITA, DUMNEATA PORC 

Fusesem invitat, pe la mijlocul tomnii din nu §tiu ce 

an, de d. Aristide Blank, sä iau parte la o excursia 

de mai multe zile, foarte frumoasa, cu automobilul : 

era vorba sA ie§im din tara prin Turnul Ro§u 0 sa 

reintram prin Predeal ; in ArdeaL vAzand 0 fAcand. 

Excursia se facea cu doul automobile puternice, confortabile 

0 admirabil conduse, ocupate de fami'ia d-lui 

Blank 0 de invitati. Printre ace§tia era 0 vechiul meu 

prieten, d. Manole Culoglu, Pe la nämeaz, pranzeam, 

cu merindele noastre, cind ne razbia foamea 0 cand 

ne plAcea locul, la voia intamplArii: in vre-un zavoiu 

umbros, langa o lantana rece 0 bine adApostita in 

vre-o livada cu prune coapte, etc. Ca de porunceala, 

plouase cu vre-o douA zile inainte, a§a cA, §oseaua


era lira praf. Praful e groaza automobilistului. Excursia 

era, deci, incantatoare. 

A doul zi de plecare, trecuti de granits, cu merindele 

terminate, ne oprearn la un birt, in nu mai stiu 

ce orasel, unde simteam ca vom putea dobandi mancare 

calda si friptura la gratar. Mai ales d. Culoglu 

si cu mine ne bucuram ca niste copii, sa ne alcatuim 

menuul", in toata libertatea, nestinjiniti de cosul cu 

merinde. Chelnerii umblau forfota, preparau mesele, 

tacamurile si luau comenzile. Un chelner roscovan 

4parca 'I v5d) ne spuse ca erau la dratar niste fripturi 

admirabile de vaca si de pore. Pentru a nu se incurca 

in comenzile noastre, roscovanul scoase carnetul, nota 

comenzile si afirma foarte politicos, adresandu-se la 

noi : 

Dumneata vita, (arata pe d. Culoglu) si dumneata 

porc (ma araà pe mine). 

Si aici ai noroc, Alecule ! exclama d. Culoglu. 

Asa e, nu ma plang. Am avut si am noroc. Dovada, 

cititorule, e faptul ca ma citesti. 

BUGHEA 

Bughea e un catun, nu departe de Campulung. Bughita, 

garlita care trece prin catun, primeste din toate 

partile, afluenti de ape iodate si sulfuroase, asa de bogate, 

in iod si sulf, in cat coloreaza si apele Bughitei 

cari, din cauza aceasta, face un_depozit galbui asupra 

petrisului albiii. 

Localitatea apartinand Eforiei Spitalelor Civile, fatal 

meu fiind ef or, dänsul infiinta, acolo, o statia balneara 

pentru lumea saraca. Bughea fad' minuni asupra dartrosilor 

si egzematosilor de toate soiurile si ajunse repede 

celebra. Sunt cincizeci de ani de atunci. 0 mai 

fi existand si astazi puturoasa statiä balneara ?

Bughea 233 

In fiacare vara, mama conducea la Bughea, in persoang, 

vre-o 20 30 de orfane ale Azilului Elena 

Doamna. &He i0 faceau efectul asupra fetitelor bol 

nave 0 aerul muntilor intrema sanatatile §ubrede. 

Inteun an (in 1873, mi se pare) mama ma lua i pe 

mine la Bughea, nu atat ca sa fac bal, cat ca sä excursionez 

prin murrti. Aceasta parte a curei o faceam 

cu adevarata placere i, deoarece eram prea mic (de 

11 ani) ca sa merg departe, mama imi inchiria un cal 

taranesc pe care ma cocota. In echipajul acesta, i cu 

fetele cele mai mari qi mai zdravene, cutreeram muntii, 

descalecand numai pentru a culege fragi sau zmeura, 

bunatati abundente prin partea locului. In adevar, in 

thate zilele venia la mama o multime de fetite de tarani 

cu cofite de zmeura. Mama cumpara toate cofithle 

i orfanele aveau, astfel, un dessert" minunat. 

Mama insä doria fragi de munte i fragii, fiind mai 

greu de cules, cofitele se umpleau mai uwr cu zmeura. 

Iaca i pentru ce fetitele de taran veneau mai rar cu 

fragi. 

Inteo dimineata, cu noaptea in cap, porniram, 

cate-va din orfanele cele mai mari i cu mine, spre 

nu mai gtiu care deal, in susul Bughitei. Poteca qerpuia 

pe marginea stanga a garlitei, care facea, intr'un 

loc, un cot, ocolind niqte stand -enorme, de vre-o 

6 7 metri. Deodata, vdzui, in crapaturile stancii, un 

mic manunchi de fragi i vrusei sal culeg ca sal duc 

mamei. In zadar cautara sai ma impiedice, dela ap nebunia, 

orfanele mai thari 0 mai cu minte, demonstrandu-mi 

; ba ca nu aveam pe unde sa ma urc in varful 

stancii ; ba ca fragii crescusera intr'o 

crapatura de pe 

priporul ei ; ba ca priporul era alunecos i repede ; 

ba ca... ba ca. Eu, insa, ma tineam garba de nazbatia 

mea. Trecand Bughita calare, ma urcai cu chiu cu 

vai, in varful stanch i, aci, tinandu-ma cu 0 mana de


darlogii calului, ma culcai pe brand 0 ma intinsei ca 

sa ajung fragii. Ii ajunsei si ii culesei. Dar, in clipa 

aceea, darlogii cam subtiri, se rupsera si,.. ma rostogolii 

pana in garla, pe priporul stancii. Imi sparsesem 

capul : nu imi era de asta, dar ca o sai'mi scape din 

mana fragii. Acolo unde cazusem, apele mancand pamantul 

la temeiul stancii, facuserä un ochiu mai adânc ; 

aqa in cat cazui pe moale. Cazusem pe moale, dar in 

apa adanca. Ametit, cum eram, de caderea de-a berbeleacul 

si de spartul capului, ma puteam ineca daca 

nu ma scotea cineva iute pe uscat. Orfanele, insa dadusera 

un tipät si ma. scoasera iute, caci din zmucitura, 

bietul cal isi pierduse echilibrul si cazuse si el 

de pe stanca in groapa de unde ma scosesera fetele. 

Bietul cal nu ava insa noroc, ca mine : se omori, 

Ne inapoiaram, la Bughea, mai putin falnici decat 

plecaseram. Mama era Inca in asternut si dibuia, 

intr'un volum mare al fabulelor lui La Fontaine, eau- 

Vaud fabula pe care sai'mi-o citeasca, indata ce ma 

voiu fi inapoiat. Oblojit la cap cu carpe sangerande, 

dadui buzna in iatacul mamei si ii intinsei fragii. Parch' 

vad si acum chipul ei speriat. Orfanele, cari venisera, 

cu mine, in iatacul mamei, o linistira, dar, furl nevoite 

sa'i spunk' ce se intamplase. Mama lua manunchiul de 

fragi, ma saruta indelung, puse fragii in volumul lui 

La Fontaine, tleschis pe genunchii ei, si... inchise 

cartea. 

Acii vre-o dougzeci de ani, rasfoind acel volum, 

dadui peste fragii culesi la Bughea. 

Ahmed 

Ahmed era un arap colosal, de o putere fizica femomenala, 

cavas" al Resedintei franceze, la Bucuresti,

Ahmed 235 

pe la 1860. In Africa unde se nasc se, Ahmed fusese 

un personaj important al tribului sau, fiind fiu al §efului 

(un fel G Staroste), Seicul, Regele, cum zicea, foarte 

fudul, Ahmed. 

Mutarea spre sud a granitelor algeriene facuse din 

tribul lui Ahmed o populatia franceza 0 Ahmed fusese 

bombardat cavas diplomatic. Acum, Ahmed purta mintean 

0 §alvari de matase albastra ; pe deasupra un 

larg burnus" alb, de lana subtire 0, de mijloc, un 

beau de matase, impletit in trei ite, de trei colori, al 

bastru, alb, ro§u (colorile drapelului francez); la brau 

straluceau pistoale 0 iatagane cu plasele de argint. 

Ahmed era incaltat cu iminei ca tulumbagiu" de la 

Stambul. La soare te puteai uita, dar, la Ahmed, ba I 

Pe deasupra burnusului alb, rasaria un cap negru, cu 

parul cret, cu fes rom cu fata tuciuria, buzata, cu 

nasul lataret, cu oc' ii albi, pe scurt un chip intunecos 

qi .ioros, dar cu o expresia blandä si zambitoare. 

Ahmed prinsese o adevarata patima pentru 'b.-MI 

meu, tanarul medic delicat 0 balaiu, ata§at pe Lana 

Rewdinta franceza la Bucure§ti, 0 care inventase, 

pentru bietul meridional friguros, o combinatiä" de 

alvari 0 de cojoc, cu blana pe dinafara, captu0ta cu 

mo'eton. Frigurosul arap din sudul algerian, o purta 

din Octombrie pada. in Aprilie, pe sub frumusetile 

sale de matäsuri. 

In Africa, Ahmed lasase un vrajma§ de moarte, pe 

fiul §e ului altui trib incorporat de Anglia in eDominionul" 

sau african. Intamplarea voi ca acest fiu de 

eik, de Rege, sa fia 0 el bombardat, de guvernul 

englez cavas" diplomatic, 0 trimis la Re§edinta engleza 

dela Bucure§ti. Cand cei doi vrajma0 de moarte 

se intalnira, cavasul" englez i0 trase pistolul de la 

brau 0 il descarca asupra lui Ahmed; dar dadu greq.. 

La randul sau, Ahmed 10 scoase din teach' un iatagan_

236 Din Torsul Zilelor. Vol, I 

1iii infipse in pieptul adversarului sau, pe care'l omori 

pe loc. 

Agentii politiene#i nu cutezara sa aresteze fiorosul 

,arap, srl 

urmarira numai. La sediul Re§edintei (instalath' 

in casele situate, astazi, strada C. A, Rosetti No. 

3) tata Ii ordona ucigaplui sal se predea. Ahmed, ascultator, 

se preda, fu arestat 0 mai tarziu judecat 

pentru omor. Juratii 11 osandira la cinci ani munca 

silnica, de0 se stabilise ca omorul fusese consecinta 

unui duel. Tot ascultator de tata, ca mai 'nainte, Ahmed, 

bland 0 zambitor, fu pornit la Telega i taia sare Fara 

nici-o revolt& ; ba, din potriva, fu cel mai devotat strAjer 

al Directiei Ocnelor i cea mai groaznica spaima a ocna0lor 

sau lucratorilor cu plata. 

Foarte bine notat de Directia Ocnelot, ocna§ul arap 

'0-ar fi terminat osanda pe cinci ani, clack nu s'ar fi 

ivit, in inchisoare, molima tifosului. 

Insarcinat de guvern sä ia masurile de cuviinta, tata 

(trecut din serviciul Re§edintei Franceze in serviciul 

Statului Roman, care'l numise inspector general al serviciului 

sanitar militar), alerga la Telega 0'0 dadii 

seama ca cel dintai lucru de facut era sä izoleze bolnavii 

in aqa mod, ca nici unul A' nu fib.' in contact cu 

altul. Problema ar fi fost upara, daca ar fi existat in 

puscariä incaperile necesare. Nu existau insa asemenea 

incaperi in pu§caria. Deci, nu se puteau izola bolnavii 

de cat prin casele din sat, transformate, astfel in pavilioane 

sanitare 0 in temnite. Dar locuitorii amenintax% 

sa se revolte dacä Ii s'ar rechizitiona o singura 

casa. Unde pui, ca trebuiau atatea case, cati ocna0 erau 

infectati de molima-. 

Tata nu statu mult pe ganduri i nascoci o stratagema 

: el ordonase §efului de post (un sergent) sa scoata 

afar& toti soldatii din post ; ordinul fusese executat 

imediat soldatii ie0sera din post cu armele incarcate 

41 baionetele puse, gata de lupta,

Anecdote 237 

Nu mo ! striga' tata ; am tnteles oamenii din post, 

.nu i armele! 

Seful de *post nu ghicia nitnic, dar executa ordinul. 

Atunci, tata ii puse sa. ia, in spinare pe tificul Ahmed; 

iar ceilalti soldati din post, sa. ia, fiecare cate un ocnaq 

tific i, astfel alatuit, cortegiul sä porneascä spre sat. 

Zis i acut. 

Efectul fu radical ; satul intreg, care tremura de 

frica kti Ahmed 0 care nu voia sa' se molipseasa de 

la tifici, and váza arapul adus in spinare de eftil 

postului militar, o ltfa la fuga, rasand casele goale. Stratagema 

isbutise: rezultatul era obtinut ; izolarea tificilor 

se efectug färä nici o clificultate. 

Molima descresca §i fu invMsal ; ocnawl Al-med se 

glsea printre cei sapati de moarte. 

In adoratia sa pentru tata, Ahmed, vindecat, fácii 

ce vedea cä facea ballaiul medic ; ingriji de bolnavi cu 

dibacie, devotament i succes, i scap'al de moarte, in 

acest chip, o multime de tifici. Drept recompensä, 

Vodä Cuza 11 gratia i ordong ca ocna§ul arap sà fia 

pus in libertate. Dar Ahmed nu intelegea lucrurile aqa 

el nu voi sal páralseasal ocna decal dupa vindecarea 

uliimului tific, starpirea molimei §i... plea numai odata'. 

cu tata. Dat afara din oath', Ahmed se dusese dupa 

adoratia sa. Tata i0 gasise beleaua. Ahmed ntr consimti 

sä se inapoeze la Re edirrta. francez'a i tata fu 

nevoit sal ia acasa. 

Acasa, Ahme I regenta" slugile, se ploconea la mama, 

si... 

afirma tatii cä eu eram mai nobil de cat tata, 

pentrua aveam un strámo§ mai,.. mult cleat el. Logica 

necivilizatului era impecabilà. Tatii Ii convenea ca 

Ahmed sä aibä asemenea idei, fiinda' adoratia lui pentru 

tata, devenea, multumita acestor idei, o mai puternia 

adoratia pentru mine 0 ca, astfel, grozavul arap era 

sä ma ingrijeasa mai bine decal cea mai buna' doia.


Ap §i. fu : tiganul Costake, fostul rob §i fiu de robi 

qi arapul Ahmed, fost cavas la Re§edinta francezk. 

(fiu de ,S'eik, de Rege) ma räsfAtarA care mai de care.. 

CAlare pe grumajii lor, cu manile infipte in pArul lot 

negru §i cret, ma. alintai O... crescui. 

Voind sai rAsplAteasca, intru catva, atata devotament, 

tata lua bilet, pentru Ahmed, la Teatrul National. Bilet 

de parter, ma rogl Dar Ahmed prefera tin loc numerotat, 

pe banca I, la galerik pentrucA", zicea el, de 

acolo pot vedea fArA a-mi suci gatul, cum se coboara, 

prin gaura tavanului, lustrul cu lumanArile aprinse". 

Intrebat daca ii placea la teatru 0 cum jucau actorii, 

Ahmed raspunse : 

Nu'mi place, pentrucei ei vorbesc de treburile lor, 

in loc sd danteze". Mai frumos ciintd wzuleimele4 

turceei. Nu'mi place de cat cum se coboard lustrul. 

Dar Ahmed mergea la Teatru de cate ori avea bilet ; 

probabil ca sA vadä cum se coboara lustrul. 

In noaptea de 11 Februarie 1866, Ahmed juca mare 

rol. Voi povesti poate, altAdatä, care rol. Dar actiunea . 

lui, se vede treaba, nu putü sh impiedice detronarea 

lui Vodä Cuza. 

Mai tarziu, Guvernul provizoriu cerit tatalui meu 

sal'i imprumute pe Ahmed ca sA-1 trimità, la Stambul, 

cu o corespondenta importanta, Guvernul Provizoriu 

sprijinia cererea sa, pe faptul ca.' Ahmed era devotat, 

discret 0 cA, §tia turce0e. Tata nu bAnui nici un eau. 

Ahmed porni la Stambul cu faimoasà corespondentA 

importantA : dar enormul plic, cu cinci sigilii, confine& 

numai o foaie de hartiä pe care era scris ordinul urmAtor, 

nesemnat, dar intarit cu pecetea Statului: Cu 

rierul sd fie aruncat In bosfor". 

Trebue sä se fi indeplinit ordinul dat de (nu vreau 

sà qtiu cine), caci nu 'mi-am mai vAzut iubita doica_ 

neagrl niciodatA.

TABLA DE MATERII 

.. 

Precuvântare Pag. 3 

Basmul cu Domnifa din Vis 

Beams Cosinzeana 

, 

' 

5 

25 

Dintre cei räposati , 31 

Paul Verlaine , 33 

Bolintineanu , 35 

Grigorescu , 36 

A lecsandri , 37 

V. A. Urechia . 39 

Mircea Rosetti , 41 

Carmen Sylva , 43 

Dadu Filipescu 44 

Pompierul . 

, 47 

Paolo Tosti , 50 

Gh. Creteanu , 53 

Vasile Mortun 54 

D-r Marcovici ,: 58 

Stefan 0. Iosif 67 

Ermeti Novelli , 65 

Caragiale . . 

Hajdeu . . 

Dimitrià Greceanu 

Dan Cerkez 

Pompiliu Eliade 

Coco Dumitrescu 

..- 

, 

, 

, 

, 

., 

, 

67 

72 

75 

76 

78 

82 


Alfabetul Ronuinesc 

Vis 1 

" 

, 

n I 

133 

ihnba Romdneascd 135 

Trisilabile Dactile 141

Anecdote Pag. 147 

Monoclul . . . . 

Dejunul de la Pascani 

Presbit 

Harta Daciei 

Mijloc mnemonic 

Cicoarea 

Baraca 

Un studiu critic 

De la Orhanie la Marasesti 

148 

149 

152 

151 

154 

155 

156 

158. 

162 

Mignon . . . . . .. , . . . 

165 

Bogat . . . 

166, 

Jichi ..... 168. 

Straformat 171 

Punctual 172 

Citta 174 

0 minune 178 

Repaosul Duminical , 18t 

, . . . 

Logodna 186 

Regele Carol si dictionarul Dame ,. 189' 

Abate le Ducis . . . . . 

190 

Costumul de catifea cerulia , 192 

Regina Elisabeta si Republica ,, 194 

Zmeul 195 

..... , . . . .. 

Avocat sau Ministru 197 

0 recunoastere /99- 

0 lacrima 208. 

Ciorapii . . . , 209 

Finchi io n'ai cerut 211 

Ai toata vremea 213 

Coco Rosetti 214 

Un document . . . 

216 

De ce'mi o fi plaand ceapa 217 

Gagata.' . . . . .. 

217 

Un cuvânt Istoric . . 

, 219- 

Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 220. 

Statul Major . . 

222 

Ga.gMa si Geamgiul 224 

Iancu Geambasul 225. 

0 ..... , ..... .. 228. 

Paiata . . . -. Pe englezeste 

. .... 

. . 

229 

Dumneata vita, dumneata porc 231 

Bughea . , . . 232 

Ahmed , 234

Davila DTZ vol.1, 242p..pdf

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?