MARI POEME INDIENE

‘Ncolăciră părul ei din răscruci
Şi grozav acas’ viu îl duci
Risipa casei ei în spaima lui,
Aprig abator amorului.
Jos, jos, jos, dedesubt
Sub pluta satelor
Se-nvârte-n lanţ de lună, de-apă supt
Metropolisul peştilor,
Nimic rămas, ba-al mării son,
Vocală mare sub pământ,
Pe pat de-ograzi corabion,
Na(ia)dei întru clăi mormânt,
Glii, glii, glii, nimic îndure-se
Din pas marin doar predică
Şi-n sapte morminte gureşe
Jos ancora printr-o biserică.
Adio, noroc, zic ancore si lună
Pescarului singur pe lunci
Stă-n pragul casei ţinând în mână
Inima lui cu picioare lungi.
Versiune românească de George Anca
(Nota traducătorului. Versiunea aceasta urmează alteia, din sanscrită, după Sundarya Lahari de
Shankaracharya. Adjectivul ‘lahare’, utilizat la un moment dat vine de acolo, ca ‘unduitoare’. O
unitate de alegere poate fi întărită de preferinţa traducătorului pentru poetul celt suprarealist chiar în
legatura cu vizite recente şi întâlniri în atmosferă, toate revenite în context sanscrit).
86