MARI POEME INDIENE

âsete strânsete gemete strigăte
sare răsare tresare în dragoste
şerpuie despletită carnea îi tremură-n freamăt
închide ochii în floarea dragostei cu geamăt
pe-al lui piept răspunsă picură iucunda
stropi de năduşală trupul rupt inundă
Sri Jayadeva cântând al lui Hari farmec sfânt
Kali căluşul jalnic piară-şi întru descânt
nufăr singur lui Murari chip de dor
îmi răsare alinare numai luna
doamna dragostei în cer şi pe pământ
îmi alungă-n întuneric inima
cântecul 15
faţă dulce de iubită buzele îşi dezmărită sângerii
el cu mosc tilak pe frunte căprior pe-a lunii punte zugrăvi
în crâng pe Yamuna sub lună Murari-n amor se adună
în cosiţa-i neguri-neguri suflet tânăr ce cutremur el îi prinde
amarantă fulgurantă căpriorului osândă dorul în colinde
îi prinde aprinde giuvaeruri luceferi pe sâni teferi dome boltite
cu mosc bălsămaţi cu lună zgâriaţi de undhiile îndrăgostite
o înconjoară cu brăţară roi de safire pe trupu-i subţire
lujere braţele petale palmele de lotus în înzăpezire
cu nestemate întoartă a coapselor poartă spre altar de jar
unde văpaia se aşterne iubirii eterne coroană de chihlibar
ea coapsele şi le perlează cu unghiile sălaşul Kamalei pe inimă
lăstar înmugurind pe pieptul lui odihnind el i-l îmbalsămă
când vreo fată cu ochi roată ţine-n braţe fratele lui Haladhara
la ce-am zăcut în codrul slut şi ce iertată zi-mi surată surioară
acest psalm ce sună lui Hari cunună lui Madhuripu în închinăciune
înaltă ruga îmbunând Kaliyuga domnul poet Jayadeva vă spune
la ce te-ai întrista şi tu surată vestitoare că trădătoru-mi drag nu vine
e vină ai tu că el zburdă după pofta inimii-n braţele muierilor
priveşte-mi inima cum mă îndeamnă către preacurata-i dragoste
sufletul meu arde-n iubire ca para sufletul meu arde sufletul lui
cântecul 16
ochii lui lotusului întunecosului
28