[Sumar] - Revista VERSO

n acest editorial nu pot spune
Î nimic nou. Ba, mai mult, îl
scriu cu scopul de a nu spune
nimic nou. Ce aş putea spune în
plus faţă de ce s-a spus despre
alegerile din America? Să le
compar cu cele de la noi, iar nu
are rost, căci textul ar fi şi mai
previzibil.
Am citit articole cu titluri dintre
cele mai inventive. De exemplu:
„Istoria şi-a schimbat culoarea”
ori „Revanşa sclavilor”. Ce să
mai zic de un titlu de genul „Mam
săturat de Obama”, la o zi
după alegeri. Ziarişti au fost, în
tot cazul, puşi la grele încercări.
Barack Obama e noul preşedinte
al SUA. Barack Obama e primul
preşedinte de culoare al SUA,
iar Michelle Obama e Prima
Doamnă de culoare ce se instalează
la Casa Albă. Mai rămâne
să spun că e un moment istoric.
Că Democraţia a ajuns la cote
nevisate vreodată. Le-am spus şi
pe astea.
Am ascultat la radio relatări din
timpul alegerilor. O reporteriţă
vorbea despre faptul că la secţiile
de votare s-au format cozi,
cozi lungi. Stăteau americanii
la coadă şi se mirau că stau la
coadă. Fenomenul e nou. Asta
înseamnă că alegerile au stârnit
entuziasmul popular. Entuziasmul
e semn că lucrurile nu
stăteau tocmai bine. Din nemulţumire
vine entuziasmul.
Şi nu doar americanii s-au bucurat.
Şeful unui mic stat din
Caraibe a botezat un munte cu
numele noului preşedinte american.
Vârful Barack Obama are
402 metri.
Ce se aşteaptă de la Barack Obama.
Tot ziariştii au găsit termenul
de comparaţie: se aşteaptă
cam la fel de multe ca de la Harry
Potter. Adică: să retragă trupele
americane din Irak, să potolească
pofta de înarmare a Iranului, să
pacifice Afganistanul, să pacifice
Orientul Apropiat, să scoată ţara
din criza financiară, să reducă
impozitele clasei mijlocii, să
asigure acces mai larg şi mai
echitabil la sistemul de sănătate,
să fie mai ferm implicat în lupta
cu terorismul şi chiar să-l prindă
pe Osama Bin Laden.
O să stăm cu ochii pe dânsul.
Dacă o să reuşească măcar jumătate
din lucrurile astea, aş propune
să ne gândim şi noi să alegem
un preşedinte de culoare. I. M.
[Sumar]
Ioan GROŞAN.Un cenaclu de
Dincolo p. 5
Luigi BAMBULEA.Risipele lui
Radu Săplăcan p. 11
Dorin COZAN & Dana ŞTEFAN.
Lanţul poeţilor p. 13
Vlad MUREŞAN.Etică fără
principii p. 17
9 7 7 1 8 4 2 0 9 3 1 0 9 7 4
48
anul 3, numărul 48,
1 - 15 noiembrie 2008
preţ 2 lei
b i l u n a r c u l t u r a l

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
S u m a r
Zo o m
Acest număr este ilustrat cu
fotografii de
Dragoş Luduşan
Z o o m
Protest împotriva presei 2
C r o n i C a i d e i l o r
Despre delicioasele virtuţi ale cristalelor lichide. Giovanni Sartori
- Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea
Silviu Man 3
i m p o Z i t p e l e C t u r ă
Ungurii cu care ne mândrim
Claudiu KoMartin 4
ioan Groşan 5
ion MUrEşan 5
Florin iarU 5
andrei MoLDoVan 6
ioan PintEa 6
Zorin DiaConESCU 8
Viorel MUrEşan 9
nicolae BoSBiCiU 10
Luigi BaMBULEa 11
Protest împotriva presei
ecHipat c u „ j a m b i e re” c o n fe c ţ i o n a te d i n z i a re, c u o m a s c ă a n t i- g a z p e c re ş tet, c u a p a r a te fo to a g ă ţ a te d e g â t ş i
trăgând după el un maldăr de publicaţii, televizoare, radiouri şi monitoare de calculator, jurnalistul Adrian
Dohotaru (recent demisionat de la „Cetăţeanul clujean”), a parcurs cu greu, vineri pe la amiază, distanţa de la
„Filo” până în piaţa Muzeului, cu intenţia declarată de a protesta împotriva media. Dinj ce am putut înţelege,
Dohotaru nu este supărat chiar pe toată media, ci numai pe aspectele care ţin de „prezentarea continuă,
galopantă a tuturor banalităţilor, crimelor, accidentelor, frivolităţilor mondene” şi de „sastisirea publicului
cu oameni politici ciungi de viziune, cu vorbăria despre bani şi lipsa lor, cu evenimentele culturale ponosite”.
Pe toate acestea el le numeşte gunoaie,
şi pentru a scăpa de ele propune soluţii
atât pentru jurnalişti - „Restricţionarea
producţiei de flecăreli politice, mondene
şi sociale, lupta cu şefii pentru a nu mai
prezenta toate tâmpeniile, greva!”, cât
şi pentru public - „Boicotează media, fii
tu propriul jurnalist! A, şi mai citeşte o
carte. ”
La punctul terminus al protestului s-au
adunat mai mulţi jurnalişti decât susţi-
nători (şi aceia răsfiraţi pe undeva prin
piaţă), plus Vasile Dîncu, invitat, după
cum susţine Adrian Dohotaru, „în calitate
de profesor şi analist media şi nu de
politician”. Rămîne de văzut în ce măsură
acţiunea jurnalistului clujean va avea
vreun ecou sau se va încadra în categoria
pe care el o numeşte „ştiri, cîte cinci pe
zi”. (V. D.)
Editor:
Fundaţia pentru Studii Europene Ideea Europeană
Redactor-şef:
Ion Mureşan
Secretar general de redacţie:
Călin Cristian Pop
Redactori:
Luigi Bambulea
Viorel Dădulescu
Vlad Mureşan
Concept grafic:
Mihai-Vlad Guţă
Paginare:
Mihai-Vlad Guţă
www. revistaverso. ro
+
L a n ţ u L p o e ţ i L o r
Dorin CoZan & Dana ştEFan 13
B e l g i C a
Georges Rodenbach şi cultura română
anca CLitan 14
p o s t f e ţ e
Viaţa ascunsă
Livia titiEni 15
p o s t f e ţ e
Maitreyi Devi şi Rabindranath Tagore. Poezia vieţii
Mihaela GLiGor 16
S e n S g i r a t o r i u
Etică fără principii
Vlad MUrEşan 17
1 6 m m
Independenţa lui Nae Caranfil
ioan-Pavel aZaP 19
C i n e m a r h e u S
Prăbuşirea lumii vechi
Mircea DiaConU 20
V e r S o – t e a S e r
Ana, după Lucia
radu toDEriCi 21
B r e V i a r u B B 22
Q ş i d e L a c a p ă t
Debut şi duplicitate
Ovidiu PECICAN 24
Adresa redacţiei
str. Emanuel de Martonne, nr. 1, 3400
Cluj-Napoca
Telefon:
+40 264 405 300, interior 5929
E-mail:
redactia _verso@yahoo. com
Tipar:
Imprimeriile MEDIA PRO - Cluj
ISSN 1842 – 0931
Despre delicioasele virtuţi ale
cristalelor lichide
Giovanni Sartori - Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea
Cro n i Ca ideilor
Silviu Man
H o m o v i d e n s n u a re n i m i c d i n s o b r i e t a tea p e c a re
o cere un eseu în sensul “clasic” al cuvântu-
lui. Giovanni Sartori nu se mulţumeşte cu ri-
gurozitatea informaţiilor sau cu bibliografia
îmbelşugată, ci aruncă în joc toate procedeele
persuasive pentru a ne pune în lumină cauze-
le pentru care, din Chicago până în Helsinki,
din Rio de Janeiro până în Johannesburg şi
Tokyo - şi, mai recent, începând din 1989, şi
de la Nistru pân’ la Tisa, ponderea imbecililor
- naivi, inculţi, nepregătiţi pentru nici un
fel de viaţă - este într-o creştere progresivă.
În această carte care debutează cu o dedicaţie
zdrobitoare (“Ilariei, care ştie să citească”), profesorul
de filozofie şi ştiinţe politice încearcă
din răsputeri să ne facă să realizăm că, dincolo
de sclipiciul social care ne spune că “totul
e ok” si “sky is the limit” s-ar putea să “ne
aflăm în plin proces al unei mutaţii genetice”.
Premisa lui Sartori este următoarea: ceea ce
diferenţiază omul, homo sapiens, de celelalte
animale este capacitatea unică de a opera
cu simboluri, de a abstractiza. Să fie doar
întâmplător blamul care cade astăzi asupra
cuvântului “abstract” (sinonim adesea cu
“complicat”, “snob”, “ideal”, “ininteligibil”
sau, poate mai rău, cu dizolvările structurale
de pe pânzele lui Picasso) ? Nu cred. Loviţi de
un materialism nedialectic, altminteri perfect
concordant cu televiziunea, oamenii recenţi
nasc obsesii numai pentru ceea ce se vede,
pentru ceea ce este concret - sau, ca pe micul
ecran, dă iluzia concretului - neînţelegând
că orice progres, fie el personal sau social, se
naşte numai datorită acestei capacităţi care se
manifestă prin limbaj, prin posibilitatea de a
jongla cu “semnificanţi”. Ce amestec ar putea
avea televiziunea în această problemă ?
Prin natura lui, omul nu poate dobândi cu-
noştinţe altfel decât prin cuvânt, acesta fiind
singurul vehicul care îi stimulează această
capacitate unică. Homo videns este, din
acest punct de vedere, un studiu asupra a
ceea ce se întâmplă când cuvântul este dat
afară din cunoaştere. În locul lui, din confort,
din prostie sau din ambele motive, omenirea
a instalat, printr-o transformare radicală,
imaginea, făcând astfel ca vizibilul să ia locul
inteligibilului, fabricându-se astfel miliarde
de oameni care văd fără a putea înţelege. “Televiziunea
nu este un simplu mediu de comunica-
re, ci şi paideia” (educare, formare a omului),
observă profesorul. Paideia însă, aş completa,
are două caracteristici fundamentale pe care
televiziunea nu le poate îndeplini: exclusivitatea
- nu oricine poate învăţa orice pe oricine,
şi, mai ales conştiinţa responsabilităţii actului.
Dacă cuvântul “abstract” trebuie reabilitat
odată cu lectura acestei cărţi, un altul ar
trebui coborât urgent de pe soclu: acela de
+
“imagine”. Atât de des ne este
repetat acest termen - de la
sintagma stupidă “o imagine
face mai mult decât o mie de
cuvinte” (o spun probabil cei
care n-au citit Julio Cortázar),
“imaginea României în lume”
până la “imaginea ta faţă de tine”, încât toţi
am devenit realmente obsedaţi de epiderma
noastră şi, ca urmare, ne-am pus pe trăit
numai la suprafaţă. Imaginea nu este altceva
decât patul de Procust al postmodernităţii.
Imaginea dă iluzia veridicului - cum ar putea
minţi o imagine? Răspunsul lui Sartori: “o
fotografie minte dacă este rodul unui fotomontaj”
(ceea ce în televiziune se întâmplă mereu) iar
vederea este oricum, într-o măsură deformată
pentru că imaginea televizată, prin esenţa
ei, decontextualizează, deci amputează printro
selecţie adesea arbitrară o realitate.
Unul din nucleele de forţă ale volumului
de faţă îl constituie, fără îndoială, talentul
extraordinar al lui Giovanni Sartori de a nu-
anţa, de a dezamorsa şi spulbera o serie de
paradigme, aparent de bun-simţ, în realitate,
însă, false şi nocive. Cu o abilitate de avocat,
autorul prevede eventualele obiecţii la cele
expuse şi le combate:
- da, s-ar putea răspunde din fundul sălii, dar
televiziunea este un inconstestabil progres
tehnologic. Fals, răspunde Sartori, distinguo:
o creştere nu înseamnă neapărat un progres
(“Chiar şi despre o tumoare se spune că se
află în progres”) şi, mai mult decât atât, în
măsura în care există, “o îmbunătăţire care e
doar cantitativă nu este în sine o îmbunătăţire; e
doar o extindere, o sporire sau o includere”;
- da, dar prin televiziune, prin afluxul extraordinar
de date pe care îl aduce, devenim
+
informaţi, şi implicit deştepţi. Nu, replică
profesorul de la catedră, informaţia nu înseamnă
cunoaştere (de altfel, vedem şi noi limpede,
din colţul nostru de amfiteatru, că lumea
musteşte de idioţi “informaţi”). În plus, televiziunea
dă, de fapt, mai puţine informaţii
decât oricare alt instrument de comunicare.
De ce ? Pentru că o informaţie care nu este
filmabilă este irelevantă pentru TV - ziarele
sau radioul neavând acest impediment. Televiziunea
trebuie să arate despre ceea ce se
vorbeşte, ori acest lucru exclude de la bun
început locurile la care camera de filmat nu
poate ajunge, din motive politice sau financiare.
“Filmabilitatea” devine practic criteriu
ontologic - ceea ce nu se dă pe sticlă nu exis-
tă. Rezultatele la care se ajunge? Vânătoarea
galopantă a vizibilului şi a clipei duce la o
ratare definitivă a perspectivei şi a istoriei (e.
g. : indicele de audienţă al transmisiunii live
a canalului ABC a căderii Zidului Berlinului
a fost cel mai coborât faţă de programele
concurente) ;
- da, dar prin imagine putem învăţa într-un
timp mult mai scurt. Nu mai e nevoie de
cărţi ca să dobândeşti cunoaşterea. Eroare!
Nu se poate învăţa prin imagine, ci numai
prin cuvânt. Imaginea este un fapt mediat,
ce necesită clarificări, clarificări ce au loc tot
prin cuvânt: “Imaginea trebuie să fie explicată;
iar explicaţia care ni se dă pe micul ecran este
în mod substanţial insuficientă”. Nu este nimic
inedit în constatarea că tinerii crescuţi în tele-
incubatoarele societăţii de consum nu numai
că nu au devenit mai deştepţi, dar şi-au făcut
o pasiune nebună din a ignora lumea încon-
jurătoare:
“Paideia universului video promite să paseze Internetului
analfabeţi culturali uitând repede

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Cro n i Ca ideilor
puţinul pe care au fost nevoiţi să-l înveţe în şcoală,
deci analfabeţi culturali care îşi vor omorî pe
Internet timpul lor gol în tovărăşia unor “suflete
gemene” sportive, erotice, sau a unor hobby-uri
mărunte” (profeţie de acum 12 ani, din neno-
rocire, împlinită.)
- televiziunea ne arată realitatea, aşa cum
este ea. Nici pe departe. E un lucru ştiut şi de
fabricanţii de TV, şi de public, faptul că tele-
viziunea înseamnă spectacol. Da, dar lumea
nu este spectacol. Cel care emite pretenţii de
autenticitate prin “promovarea excentricităţii”
şi “privilegierea atacului şi agresivităţii”
în grila TV nu poate fi numit altfel decât
dezinformator;
- televiziunea nu are cum să fie nocivă, pen-
tru că şi ea este supusă mecanismelor concurenţiale
ale pieţei. Nici măcar asta - aşa-zisul
mecanism al concurenţei pe care televiziunea
îl invocă drept justificare pentru furajul vi-
zual mizer este şi el fals, întrucât nu există o
corelaţie dintre cost-calitate aşa cum există
într-o piaţă normală. În plus, consumatorii
nu sunt de fapt cei care stau în faţa televizo-
rului, ci cei interesaţi - şi cei care plătesc pen-
tru aceste servicii - de a utiliza TV-ul pentru
interesele proprii: comercianţii via publicita-
te şi politicienii prin lupta electorală.
Ultima şi cea mai importantă teleminciună
dezamorsată în cartea de faţă îmi pare a fi
aceea a “libertăţii de alegere” pe care televiziunea,
zice-se, ne-ar oferi-o cu generozitate.
Citându-l pe Leibniz, Giovanni Sartori vorbeşte
despre libertate ca despre spontaneitatea
inteligenţei, întrebându-se apoi cum ar putea
oferi TV-ul o asemenea libertate? Întrebare
fireşte retorică: orbit de spectacolul mimetic,
trântit în fotoliu, strângându-şi în mâna
telecomanda-sceptru, regele-consumator,
microcefal şi nanodoct îşi rumegă incoerent
iluzia puterii întru “singurătate electronică”,
uitând că spontaneitatea înseamnă crearea
prin tine însuţi a unui traseu nou, a unei soluţii
inedite, iar nu alegerea banală dintr-o
serie de opţiuni dinainte prestabilite.
Ce cadou ne-a mai oferit televiziunea în
afară de încurajarea instituţionalizată a pros-
tirii individului? Coagularea în neştiinţă. A
făcut ca milioanele de homo insipiens (omul
“netot şi chiar ignorant”), existente dintot-
deauna în mod izolat, să se reunească sub
reflectorul catodic, devenind astfel o forţă
inexistentă valoric, însă viguroasă cantitativ
şi autoprogresivă – deci dobândind rele-
vanţă electorală, publicitară sau ca masă de
manevră. Imbecilul nu mai este izolat, deci
recuperabil; oglindindu-se de-acum în micul
ecran, va primi permanent feedback-ul care
să îi perpetueze vidul sufletesc. Prin televiziune,
omul a demarat, sub steagul libertăţii
de opţiune, cruciada împotriva lui însuşi:
homo videnşi din toate ţările, uniţi-vă! Slogan
ipotetic la care nu se poate răspunde decât
cu un eventual: oameni lucizi din toate ţările,
urniţi-vă! (www. bookblog. ro)
v
Ungurii cu care ne
mândrim
i m p oZ i t pe leC t u ră
Claudiu KoMartin
r e c e n t u l fe s t i v a l i n ternaţional d e l i teratură d e l a b u c u re ş t i, r e-Wr i t i n g t H e m a p o f
Europe: Our Private Wars, a fost un bun prilej de a-i vedea şi asculta pe câţiva dintre
cei mai în vogă scriitori traduşi şi publicaţi (şi) la noi în ultimii ani. De-a lungul
celor trei zile cât a durat, la Muzeul Ţăranului Român au descins, pe rând, irlandezul
Philip O. Ceallaigh, nemţoaica Juli Zeh, polonezul Wojciech Kuczok şi ungurii Attila
Bartis şi Gyorgy Dragoman. Lume multă şi bună, cu toate că, din punctul de vedere al
selecţiei scriitorilor români invitaţi, era loc de mai bine – şi de mai puţin subiectivism
din partea principalului organizator al evenimentului, Polirom. Parcă au mai publicat
şi alte edituri tineri autori valoroşi (chiar nu ştiu care poate fi criteriul după care să-l
alegi pe C. Rogozanu şi nu pe Ioana Bradea sau pe Ştefania Mihalache); totuşi, poate
că la ediţia a doua acest mic parti pris va fi dat uitării...
Dar ceea ce m-a bucurat probabil cel mai mult, constituind, cred, şi o premieră în lumea
editorială şi literară a Bucureştiului, a fost prezenţa celor doi prozatori maghiari
originari din Târgu-Mureş, Attila Bartis şi Gyorgy Dragoman, ale căror cărţi (Tihna şi
Plimbarea, respectiv Regele alb) se bucură de un real succes şi la noi, după ce au făcut
vâlvă în Ungaria şi o carieră internaţională notabilă (de curând, Dragoman, publicat
de Suhrkamp, a fost una dintre vedetele târgului de la Frankfurt).
Bartis şi Dragoman au fost trataţi ca nişte scriitori întorşi acasă, poate şi fiindcă ei cu-
nosc limba română, iar prezenţa temelor româneşti (amândoi au copilărit în Ardeal,
până să emigreze în anii ‘80 împreună cu familiile lor în Ungaria) din cărţile lor fac din
experienţele de adolescenţă ale celor doi ceva extrem de viu şi de vibrant pentru noi,
iar familiaritatea şi naturaleţea care au înconjurat prezenţa lor la Clubul Ţăranului,
precum şi scurta discuţie pe care au avut-o împreună cu traducătorul Marius Tabacu
la Centrul Cultural Ungar, au fost marele câştig al acestui prim festival internaţional
de literatură din capitală.
N-ar fi exclus să mai auzim – şi să citim în curând – şi despre alţi tineri maghiari, cum
ar fi Krisztián Grecsó, fiindcă literatura maghiară are foarte multe de oferit – pe lângă
celebrii György Konrád sau Esterhazy Peter –, iar Bartis şi Dragoman (primul sclipitor
în discurs, al doilea fermecător prin amănuntele semnificative aduse în discuţie,
cum ar fi numărul matricol de pe uniformele pionierilor comunişti din România) sunt
nişte certitudini ale literaturii scrise azi în Europa Centrală şi nişte scriitori cu care
avem a ne mândri cel puţin la fel de mult pe cât ne-am mândrit în ultimul deceniu cu
scriitorii germani plecaţi din România în perioada comunistă...
v
+
Un cenaclu de Dincolo
ioan Groşan
Radu Săplăcan avea,
indiscutabil, stofă de
lider. Am văzut şi am
simţit prima oară asta
în 1974, când, tuns la
zero, într-o uniformă
ponosită de „terist”, aterizat
într-o permisie
dintr-o unitate militară
de la Sihget direct la
cenaclul „Echinox” de la Cluj. Claritatea
opiniilor, siguranţa argumentării, limbajul
bine digerat, neostentativ, de „filosof”,
ne-au impresionat pe toţi, inclusiv
pe regretatul (de la un timp, observ că
avem mai multe regrete decât prieteni)
Marian Papahagi, foarte exigent în astfel
Radu, pescarul
ion MUrEşan
Radu era un pescar incorigibil.
Era tare mândru de
beţele şi de mulinetele (ce
semănau mai degrabă cu
aparatele de filmat) şi de
cârligele şi de firele lui de
mărci celebre. Nu apuca
să se topească bine zăpada,
că şcoala din Strâmbu,
unde eram profesor, era
bombardată de note telefonice de cele mai
variate provenienţe: Judeţeana de Partid, Inspectoratul
Şcolar Judeţean, Muzeul de Istorie,
Comitetul Municipal PCR – Dej, Consiliul
Culturii şi Educaţiei Socialiste, Casa Pionierilor,
Liceul „Andrei Mureşanu”, Uniunea Scriitorilor
etc. Şedinţe, instructaje, consfătuiri,
convocări, sesiuni ştiinţifice, întâlniri cu scriitorii,
inspecţii pe linie de propagandă, toate
făceau prezenţa mea indispensabilă. Şi de
fiecare dată directorul şcolii era atenţionat că
„răspunde personal”. În spatele vajnicei activităţi
politico-educative era Radu şi era teribil
de inventiv: autoritatea era disimulată în voci
reci, mecanice, de secretare, ori voci dure de
activist care nu dă excplicaţii unui director
de la ţară. Nu era cale să nu dau curs notelor
telefonice, căci directorul mă soma că-mi taie
din salariu dacă nu mă duc „la activităţi”, căci
el nu are chef ca din pricina mea „să ne vină
inspecţie în şcoală”.
La Dej, la 6 dimineaţa, mă aştepta Radu cu
undiţe şi momeli şi o porneam aiurea, pe văi
ori pe lacurile dintre Beclean şi Dej. Eram un
pescar oarecum straniu, căci Doamna mea
de ocazii. Imaginea soldatului ras în cap
perorând despre literatură era deopotrivă
ciudată şi comică. Peste un sfert de
veac, l-am revăzut pe Radu adăugânduşi
certei sale autorităţi intelectuale un
ciomag, la propriu, cu care „păstorea”
pe Valea Vaserului, lângă Vişeul de Sus,
o tabără de poeţi. Cum astfel de tabere,
având în vedere şi specificul zonei, se
transformau de regulă în lungi şi ineficiente
chiolhanuri bahice, Radu confiscase
horinca şi nu dădea nimănui nimic,
decât dacă aspirantul la gloria literară îi
prezenta seara rezultatul „operelor” mai
mult sau mai pţin modeste, mai mult
sau mai puţin reuşite, produse peste zi.
Parcă văd şi acum şirul de poeţi ieşind în
amurg chiauni de poftă din cabană, cu
foile tremurând în mână şi prezentânduse
în faţa lui Radu care, cu damigeana la
mă echipa cu costum şi cravată, ca pentru acţiuni
oficiale. Or, să vezi un domn cu cravată
şi pantofi bine împlântaţi în noroi, lângă o
vale pe care tocmai curgeau sloiurile, nu era
o imagine prea liniştitoare. Nici să vezi acelaşi
personaj cu cravată şi la costum înotând prin
octombrie în zori în lacul de la Urişor.
Partea frumoasă era drumul de întoarcere,
Pe fugă
"Ura şi la gară!" Frumoase vorbe. Şi adevărate.
Florin iarU
În septembrie 1982, Radu Săplăcan a făcut prostia vieţii lui: a invitat generaţia '80 la
Dej, la colocviu. Pe-atunci era un activist bărbos, fentând autorităţile. Iar oraşul era
tipic: prefabricate fără apă şi mahala de beton.
Am băut şi am dansat toată noaptea, ascunşi în apartamentul lui Radu. Groşan
a glumit non stop, ascunzând începutul cheliei pe care o ciupilaxa o fostă colegă,
întoarsă din America de Sud. Poantele curgeau în cascadă, iar degetele fetei, ezitante
la început, alintau de zor, înspre zori, firele răzleţe de pe creştetul lucios.
Acolo s-a rostit prima dată cu ciudă şi admiraţie "generaţia '80", ca şi cum am fi fost
optzeci de haiduci ai literelor. Tot acolo l-am cunoscut pe Nicolae Steinhardt.
În ultima zi, îmi venise rândul să vorbesc onoratului auditoriu. Eram rupt. Aşa că
am început să delirez:
— Bunicii şi părinţii noştri au aşteptat să vină americanii. Fără să băgăm de seamă,
americanii au venit şi au plecat. Nu-i mai aşteptaţi, nici în munţi, nici acasă! Domnilor
şi doamnelor, americanii sunt printre noi, invizibili, dar foarte mici!
În clipa aia, câţiva bătrânei s-au ridicat şi au fugit din sală. Mai târziu, am aflat: erau
foşti deţinuţi politici. Numai fratele Nicolae a stat şi a aşteptat să termin. Ne-am
împrietenit.
Dar n-am avut timp să mă bucur. Radu a venit tiptil şi mi-a strecurat printre dinţi:
— Florine, ura şi la gară!
+
+
R a d u
S ă p l ă c a n
SăplăcaN era o legeNdă care SpuNea legeNde deSpre Noi.
VaSile dragoMir
picior, îi asculta cu atenţie şi, în funcţie
de rezultatul estetic al compunerilor,
premia participantul cu un păhărel,
două, trei.
Aici, în organizarea taberelor, a cenaclurilor,
a simpozioanelor ş. a. m. d., Radu era
imbatabil. Eram amândoi de acord: nu
pot desfiinţa autorităţile (vorbesc despre
vremurile ceauşiste) atâtea cenacluri
câte putem înfiinţa noi. Era desfiinţat
cenaclul din Dej? Nu-i nimic, înfiinţăm
unul la Beclean pe Someş (unde a ajuns,
uluitor, şi Virgil Mazilescu). Îl desfiinţau
şi pe acesta? Îl reînfiinţăm, cu aceaşi
oameni, la Vişeu sau Baia Mare. (Tot aşa
stăteau lucrurile şi la Bucureşti: Cenaclul
de Luni s-a metamorfozat în cenaclul
„Rapid”, apoi Cenaclul din Tei).
Poate că acestor energiii fulminante şi
până la urmă autodevoratoare de orga-
căci nu ne dam duşi de pe malul apei, până
când pierdeam şi trenuri şi autobuze. O luam
de-a lungul liniei ferate şi scriam poezii: un
vers el, un vers eu. Kilometri de poezie. Mergeam
spre oraş, aşa, prin înserare, ore bune,
delirând în doi. După ce el s-a dus, am încercat
de unul singur. Dar un om singur nu e decât
o imitaţie de doi oameni.
nizator li se datorează şi faptul că Radu
a scris şi publicat relativ puţin cât a fost
în viaţă. Tragica ironie a sorţii: lui, care
organiza atât de bine totul, propriul tulburător
volum de versuri i-a ajuns lângă
patul de spital la două ore după ce trecuse
dincolo. Unde – sunt convins –, slavă
Domnului!, are cine ce să citească...
Notă auto-biobibliografică:
Dublu ghinion: născut în 1
aprilie în Bucureşti, an ,,postuniversitar”
(1954) /
Studii medii, încheiate la toţi
nasturii. Liceul nr. 2 din Dej
(1973) / Facultatea de Istorie-
Filosofie, secţia inversă, trecută
la palmaresul de rezervă (1979)
/ Între 1979-1989 – profesor şi
,,alt fel” de profesor prin Dej,
Beclean, Baia-Mare, Sighet etc. /
De la 1 august 1990, redactor la
Radio Cluj / Debut publicistic
amânat /
Martori peste timp: revistele
Echinox, Tribuna, Steaua, Astra,
Vatra, Viaţa Românească şi
restul…/
Premii literare: nenumărate! Iar
cei care le numără, să consulte
următoarele: revista Tribuna
(1979), Astra (1983, 1985),
Salonul Naţional de Carte Cluj
(1994), Festivalul Internaţional
de Poezie, Sighetul Marmaţiei
(1999), Zilele George Coşbuc,
Bistriţa (1999) /
Membru fondator al Asociaţiei
Familiale individuale Radu Săplăcan,
Moţilor 83, apartament
12, demisol degradat /
[din Radu Săplăcan,
Factorul şarpe, 2000]

anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Între
vocaţie şi
împlinire
andrei MoLDoVan
Nu e uşor să evaluezi sau
măcar să emiţi judecăţi
de valoare asupra activităţii
literare a unui
prieten, cu atât mai
mult cu cât punctul sa
pus şi se trage linie.
Tentaţia – omenească
de altfel – este de a luneca
mereu spre relaţia
umană şi de a-i subordona contribuţia culturală
sau de a o trimite într-un plan secund. Cu
atât mai dificil este în cazul lui Radu Săplăcan,
care a fost o personalitate dominatoare, comprehensivă
şi creatoare în acelaşi timp. E de
înţeles că, până vor mai exista apropiaţi ai lui
Radu, nu vom înceta să vorbim despre conotaţii
profunde ale prieteniei. Nimic rău în asta,
dar scriitorul trecut prea repede în lumea umbrelor
a fost marcat de o vocaţie ce a făcut
să vibreze şi să se manifeste nebănuite puteri
creatoare în preajma sa. Asupra unui asemenea
aspect voi căuta să mă concentrez acum.
S-a amintit de nenumărate ori că Radu Săplăcan
a fost mentorul grupării literare Saeculum,
reuniune ce cuprindea tineri scriitori
de la Bucureşti şi Braşov, până la Baia-Mare.
Întâlnirile s-au ţinut mai întâi la Dej, apoi la
Beclean. Fără îndoială că Saeculum a fost creaţia
sa. El făcea parte dintre puţinii oameni
care s-au născut cu vocaţia creatorului de
şcoală culturală. Vremurile nu au fost prielnice
pentru o astfel de înfăptuire, pentru că
singura orientare admisă pe atunci era cea
impusă de ideologia regimului politic şi nu
era îngăduit nimănui să creadă că ar putea
întemeia o alternativă la învăţăturile comuniste,
de neatins.
Se impun câteva detalieri. R. Săplăcan nu a
gândit niciodată Saeculum ca o grupare pur
literară, ci ca pe una ce evoluează şi influenţează
un context cultural mai larg. Radu şi
saeculiştii au iniţiat şi susţinut expoziţii de
pictură şi grafică, spectacole experimentale
de teatru, concerte, reuniuni ştiinţifice complexe
de înaltă ţinută. Printre obişnuiţii întâlnirilor,
erau şi pictori, muzicieni, oameni de
teatru. Formaţia multora dintre cei mai activi
cenaclişti era una filosofică – precum a mentorului
de altminteri. Toate acestea impuneau
un mod de gândire generos şi fără bariere.
Conducătorul cenaclului a ştiut să impună
tuturor un sentiment al superiorităţii intelectuale,
manifestat cu discreţie, o preocupare
creativă pentru lucrurile esenţiale, pentru
adevărul artei.
Conflictul cu poliţia politică şi supravegherea
strictă a tot ce se întâmpla la Saeculum şi în
jurul lui Radu Săplăcan – aici multe lucruri vor
mai trebui spuse! – nu veneau din suspiciunea
că se punea la cale sabotarea regimului
comunist. Realităţile politice nici măcar nu
au fost înjurate la reuniuni, unde, de altfel,
participau de multe ori şi autorităţi locale
sau, dacă uneori s-a întâmplat şi asta, ca un
exerciţiu de manifestare a spiritului liber, s-a
făcut accidental şi cu inteligenţă, fără a pune
reflectoarele doar pe o asemenea problemă.
Neliniştea însă altceva: Saeculum a dovedit şi
a afirmat din ce în ce mai puternic că se poate
gândi şi altfel, prin intermediul artei, al literaturii.
Suflul acesta l-a impus şi dezvoltat Radu
Săplăcan. Nu e greu să ne imaginăm că pentru
securitate lucrurile nu erau foarte limpezi
de la început, dar era clar că se întâmpla ceva
ce ieşea din tipare. Şi asta le-a dat de lucru.
Să insistăm şi asupra exigenţelor impuse la
Saeculum, pentru că asta ne va contura şi un
alt aspect al personalităţii celui ce l-a inspirat
şi condus, o coordonată a vocaţiei de care
aminteam. La ce se raporta o astfel de exigenţă?
Care erau reperele ei? Precizarea trebuie
făcută cu necesitate, ca să putem înţelege
şi consecinţele ce nu au întârziat să apară.
Formula lansată atunci, „Câtă prietenie, atâta
exigenţă!”, a fost amintită deseori, dar nu suficient
motivată, cred. E bine să spunem că
Radu Săplăcan avea o intuiţie critică surprinzătoare,
fiindu-i la îndemână apoi să-şi perfecţioneze
metoda de lucru, pentru că la el
nimic nu era la voia întâmplării. O astfel de intuiţie
îi permitea nu doar să evalueze structurile
textelor citite şi profunzimea comunicării,
ci să îşi dea seama şi de potenţialul creator al
celor care citeau. La o asemenea posibilitate,
„în germene” de multe ori, se raportau exigenţele
estetice pe care le impunea. Ea releva
scriitorilor din grupare orizonturi noi ale potenţialului
lor literar, îi determina să se simtă
mai importanţi, îi lansa pe orbite esenţiale şi
le insufla un spirit de muncă literară nou.
Cei mai mulţi dintre foştii saeculişti şi-au croit
o carieră bazată pe proiecte majore importante,
care le-au dat un contur limpede şi un
sens la fel. Spiritul lui Radu Săplăcan continuă
să vibreze în acei scriitori, fără să rostesc lucruri
mari.
Apoi, proiectele lui Radu erau şi ele majore.
Avea in vedere lucrări complexe: monografii
ale criticilor literari importanţi, istorii literare.
Ele ar fi trebuit să marcheze, să direcţioneze
în primul rând prin modul de abordare a fe-
+
+
nomenului literar. De multe ori, toate proiectele
astea le-a risipit în discuţii cu prietenii.
Scrierea lor a fost mereu amânată pentru vremuri
mai aşezate. Ştiu, însă, că niciodată nu a
renunţat la ele.
Dacă în perioada cea mai rodnică a activităţii
sale culturale (cea a grupării Saeculum), R. Săplăcan
ar fi trăit într-o societate normală şi ar
fi dispus de o publicaţie, aşa cum s-a întâmplat
cu toţi criticii literari ce au contat, altfel
s-ar fi croit destinul său în posteritate.
Între vocaţie şi împlinire, în cazul lui, din păcate,
nu este un raport favorabil construcţiei.
El nu a ajuns să contureze mai puternic, atât
în texte, cât şi în potenţarea unei orientări literare,
întreaga-i capacitate.
Ce s-a împlinit din ceea ce se putea împlini?
Nu puţin, dar nu destul pentru ca efectele să
fie pe măsura vocaţiei sale. Nu puţin, pentru
că în ciuda multor piedici, de acum cunoscute,
a izbutit să grupeze în jurul unor idei generoase
o seamă de scriitori ce erau sau au
devenit importanţi, să deseneze un viitor al
unui mod de gândire în spaţiul cultural, să
Radu
Săplăcan:
poet şi critic
ioan PintEa
Posteritatea îl reţine pe Radu
Săplăcan mai degrabă ca
poet. Are şi de ce. Cele mai
multe cărţi pe care le-a publicat,
oarecum alert, sunt
cărţi de poezie. Livada Roentgen
în 1998, Uşor deasupra
lumii în 1999, Factorul
şarpe, o antologie, în 2000
şi, postum, Memorial cu păianjeni
şi fructe, în 2002 (anul trecerii la cele
veşnice), Poezii, în 2003, tot o antologie, de
data aceasta recapitulativă, a tuturor cărţilor
de poezie, publicate antum, la care se adaugă
şi 17 inedite. Între titlurile înşirate aici putem
enumera şi recentul volum (tot de versuri),
editat la Editura Eikon, care nu aduce nimic
nou (a se înţelege inedit), ci e mai degrabă
o apariţie ocazională (a marcat comemorarea
autorului cu prilejul, deja, tradiţionalelor
Întâlniri Radu Săplăcan de la Beclean şi Braniştea)
şi se constituie, omagial, într-o selecţie
care însumează poezii dedicate prietenilor.
Cartea se numeşte chiar aşa: Poeme pentru
prieteni.
În acest sens, e de observat că Radu Săplăcan
a obţinut, cu preponderenţă după anii ’90,
o mulţime de premii pentru poezie şi că, în
volumul-dicţionar Scriitori români din anii ’80
–’90, coordonat de Ion Bogdan Lefter, la capitolul
referinţe critice toate textele sunt des-
R a d u
S ă p l ă c a n
pună un sâmbure profetic într-un sol bântuit
mai mult de capricii. Atât, şi a fost impresionant,
atât de mişcător încât puţini şi-au pus
problema că se putea mai mult, că el era
omul care ar fi putut să ofere mult peste ceea
ce se vedea.
Nu e o imputare. Radu avea vocaţia risipirii în
toate chipurile şi probabil că şi asta ar putea fi
considerată un dar, dintr-o anumită perspectivă.
Risipirea (după Hegel) este o revărsare a
sinelui în lumea din jur, în fiinţe şi lucruri. Este
un mod de îmbogăţire a lumii prin dăruire.
Tot ce vieţuieşte în jurul celui ce se risipeşte
devine mai bogat, prin regăsirea de sine în
părţi ale sinelui celui generos.
Stai atunci să te întrebi: cum a putut Radu Săplăcan
să moară fără a-şi aduna sinele, fără a-l
trece cu numele său dincolo?
pre cărţile de poezie. Nici un cuvinţel despre
articolele sale critice.
Aşadar, deşi, postum, a fost publicat un volum
de critică literară intitulat Exerciţii de balistică,
care, din păcate, a trecut aproape neobservat
de confraţii critici, deşi în imaginarul nostru
Radu Săplăcan deţine rangul de critic literar,
în fapt, după cărţile publicate şi după aprecierile
critice, el face figură mai mult de poet,
decât de critic. De subliniat: până la sfârşitul
anului ‘90 s-a exprimat, în mod vădit, numai
în registru critic, iar după ’90 s-a cantonat, cu
mici excepţii, în zona poeziei. E vorba oare de
un abandon? E vorba de o altă alegere?
Radu Săplăcan a fost, într-adevăr, un spirit
critic, dinamic şi, la un moment dat, într-o
ascensiune uimitoare. Risipa lui proverbială
şi un anumit sentiment de autoamăgire, un
anume comportament boem, de poet, cred
eu, l-au făcut să nu iasă pe piaţă cu un volum
de critică literară în anii ‘80. Vremurile i-au
fost împotrivă, e adevărat, dar, să fim sinceri,
nici el nu s-a bătut prea mult pentru a-şi afla
un loc sigur, binemeritat, de-altfel, în cadrul
generaţiei sale. A amânat prea mult. Şi-a pus
energiile la bătaie nu pentru sine, ci pentru
ceilalţi. A fost un altruist pur-sânge. A fondat
Cenaclul Saeculum, a scos în faţă deopotrivă
poeţi, prozatori, eseişti, tineri, sau mai puţin
tineri în virtutea unui singur criteriu: câtă prietenie,
atâta exigenţă. Textele lui din Tribuna
şi, mai ales, de la sfârşitul anilor ’80 din revista
Astra (cine dintre literaţi nu-şi aduce aminte
de serialul pe cât de polemic, pe atât de ironic
Literatura futilă ? ) i-au asigurat, în anii aceia,
un locşor, e drept, destul de parcimonios, dar,
totuşi, un locşor important, între colegii de
generaţie. O carte esenţială pentru generaţia
lui, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniului
literar nouă, de Radu G. Teposu, într-o
înşiruire selectă de autori vizibili la vremea
aceea, dar fără cărţi încă publicate, Mircea
Mihăieş, Virgil Podoabă, Ion Bogdan Lefter,
Ştefan Borbely, Tania Radu, reţine şi numele
lui. Pe bună dreptate. Dar, totuşi, e destul de
puţin pentru un spirit lucid, polemic şi tăios,
care, după cum se vede acum, n-a avut, pur
,,Poemele echinoxistului Radu Săplăcan împrumută din versurile bacoviene sentimentul apăsător al extincţiei mereu aminate, mişcările agonice ale unui sine ce-şi poetizează la
infinit maladia congenitală, cadenţa funebră, discursul unui profet al neantului. Memorial cu păianjeni şi fructe construieşte o viziune a degradării organice, un teritoriu liric
ale cărui coordonate (afective şi imagistice deopotrivă) sunt angoasa, halucinaţia şi o acută senzaţie a terifiantului.” (Bianca Burţa-CERNAT, în Observator cultural, nr.
125/sept. 2002)
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Amintirea
lui Radu îmi
dezmorţeşte, dintro
prea îndelungată
anchilozare,
mântuindu-le,
propriile mele
păcate, neputinţe,
căderi, mici invidii,
răutăţi, frici,
orgolii. Dă un sens
defunctei mele
libertăţi.
Ioan PINTEA
şi simplu, timp ca să se fixeze, precum ceilalţi
congeneri, între vocile auzite şi ascultate ale
generaţiei ’80.
Articolele din Exerciţii de balistică sunt amestecate,
şi ca temă şi ca apreciere critică. Remarc
faptul că a scris câteva texte esenţiale, printre
primii, despre cărţile lui Emil Hurezeanu,
Gheorghe Crăciun, Ion Mureşan, Matei Vişniec,
Aurel Pantea, Ioan Groşan, Ioan Holban,
Ioan Moldovan, Ion Stratan, Traian T. Coşovei,
Irina Petraş, Aurel Dumitraşcu, Daniel Corbu,
Virgil Mihaiu, Vasile Dan, Radu Călin Cristea,
Mircea Nedelciu, Cornel Cotuţiu, Horia Bădescu,
Mariana Bojan. În mod special, Radu
Săplăcan, a pus umărul, prin texte cu un vădit
caracter generaţionist, la ieşirea la suprafaţă
a scriitorilor optzecişti. A scris, de asemenea,
texte remarcabile despre Augustin Buzura,
Nicolae Breban, Adrian Marino, N. Steinhardt,
Cezar Ivănescu, în general despre autori grei,
consacraţi prin scrierile lor drept opozanţi ai
regimului comunist. Cu N. Steinhardt, pe care
l-a scos pentru prima dată după călugărire
din „pustia înverzită a Rohiei” în lume, la Dej
şi la Beclean, a realizat în 1986-87 un interviu
temeinic, din care nu lipseşte subiectul obsesiv:
generaţia ’80. A scris pagini exacte despre
Gheorghe Grigurcu, Alex. Ştefănescu, Cornel
Ungureanu şi Laurenţiu Ulici. S-a aplecat şi
asupra clasicilor: Liviu Rebreanu, Gala Galaction,
Ion Minulescu.
Din majoritatea textelor adunate în acest
volum reiese clar că era bine poziţionat de
partea bună a redutei literare, bine instruit
pentru lupta corp la corp, la o adică pregătit
să ia cu asalt de unul singur un cîmp de luptă
literar/cultural extrem de minat. Nu ştiu dacă
e serios sau glumeşte atunci cînd îi spune lui
Cornel Cotuţiu (într-un interviu din 1995) că
+
+
”vocaţia mea de critic literar este uluitoare”,
dar, e cert că în această sintagmă există mai
mult decît un sîmbure de adevăr, există chiar
adevărul însuşi.
Critic nemilos cu autorii mediocri şi cu cărţile
proaste, el a dus o luptă acerbă cu cărţi şi
autori care, din start, nu însemnau mai nimic
pentru istoria literaturii. N-am să înţeleg niciodată
de ce şi-a pierdut Radu Săplăcan atîta
energie creatoare în a comenta o subliteratură
futilă, dar şi, fie vorba între noi, absolut
inutilă.
După umila mea părere, el e încă un autor de
recuperat. De recuperat, în sensul că textele
lui şi numele lui ar trebui asumate mult mai
entuziast de reprezentanţii de frunte ai generaţiei
optzeciste.
Radu Săplăcan a fost, repet, un risipitor, un
idealist, un intelectual de rasă pentru care
R a d u
S ă p l ă c a n
autoamăgirea a fost un fel de motor inefabil,
asemănător în multe privinţe cu motorul
omului din Tecuci din poezia lui Mihai Ursachi.
În consecinţă: un poet. Sper să nu exagerez,
dar, cel puţin în acest moment aşa îl văd, aşa
îi gîndesc cărţile. În loc să-şi rezerve timpul
pentru a scrie „cartea generaţiei ’80”sau „N.
Steinhardt şi generaţia ‘80” (îi spune, în 2001,
într-un interviu lui Ion Burnar: ”În toamna
acestui an îmi va apărea o carte de critică literară,
care va fi probabil un şoc pentru multă
lume: N. Steinhardt şi generaţia 80), ori mult
promisa monografie despre A. E. Baconski, sa
lăsat copleşit de o ispită, aş spune, mai mult
publicistică, decât literară. S-a minţit, s-a autoamăgit,
iar proiectul lui literar, mereu anunţat
a fi gata, a fost devorat, fără milă, odată
cu autorul, de marele duşman al oamenilor şi
al… scriitorilor: timpul neîndurător.

anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Reconstituire
arheologic-speculativă
Zorin DiaConESCU
De ce a înfiinţat radu Săplăcan cenaclul
“Saeculum” la Dej?
Probabil întrebarea cea mai simplă din şirul
celor legate de destinul lui Radu Săplăcan şi
care aşteaptă un răspuns din partea celor care
au posibilitatea de a participa la reconstituirea
“fenomenului Săplăcan” - reconstituire dificilă
şi discutabilă, dată fiind documentaţia aproape
inexistentă. Cu excepţia textelor risipite cu
generozitate şi neglijenţă prin periodice, a poemelor
păstrate în manuscris, într-o dezordine
aproape fatală, R. S. ni se prezintă mai degrabă
ca o legendă, un mit, o poveste de rostit lângă
un păhar de băutură, decât ca un reper bibliografic.
revin la întrebare: de ce “Saeculum” la Dej?
Fiindcă R. S. s-a încăpăţânat, timp de mai bine
de două decenii, să interpreteze rolul de critic
care “opera pe text deschis” ca alţii pe cord. Un
critic avea nevoie de un cadru de manifestare.
Presa literară a vremii nu-i era accesibilă la
nivelul aspiraţiilor sale din anii aceia, aşa că
s-a hotărât să înfiinţeze un cenaclu, pentru a
determina “muntele să vină la Mahomed”. Planul
ar fi fost sortit eşecului, dacă nu ar fi avut
din start inspiraţia să ridice stacheta foarte sus,
până pe culmile performanţei literare a vremii
şi să nu accepte nici o clipă coborârea ei. Acest
principiu a dus atât la notorietatea cenaclului,
într-o perioadă când aşa ceva părea cu neputinţă
la Cluj, Iaşi sau Timişoara, practic oriunde
în România cu excepţia Bucureştiului - cât şi
la dizolvarea lui de bunăvoie în momentul în
care menţinerea stachetei la nivelul performanţei
naţionale a devenit imposibilă.
Marele avantaj al lui R. S. a fost nonconformismul,
marele dezavantaj, care avea să-i zădărnicească
majoritatea proiectelor: inconsecvenţa
ludică. Cine s-ar fi aşteptat ca un profesor de
filosofie la un liceu industrial dintr-un oraş de
38. 000 de locuitori al României Socialiste din
deceniul nouă, secolul douăzeci, să gândească
un cenaclu altfel decât pentru elevii săi aflaţi la
primele (şi mulţi totodată la ultimele) încercări
literare, însoţiţi de câţiva adulţi refulaţi, sufocaţi
de praful provinciei, cu creierul aidoma murăturilor
din cămară. La asta s-ar fi aşteptat colegii,“prietenii”,
şefii, adică“societatea”. Ei bine, R.
S. i-a dezamăgit. În loc să fie un cetăţean model
al “Cântării României”, el a avut tupeul să
se însoţească cu oameni ca Teohar Mihadaş şi
Nicu Steinhardt, dizidenţi care au acceptat un
trai retras la marginea societăţii, dar care purtau,
în haine, în păr, izul puşcăriilor comuniste,
al beciurilor Securităţii şi al anilor de “Canal”.
I-a invitat să citească, la “Clubul Tineretului” al
uteceului din Dej, pe Gheorghe Crăciun, Ion
Groşan, Ion Stratan, Florin Iaru, Daniel Drăgan
şi mulţi alţii, pe care nimeni nu i-ar fi aşteptat,
în mod normal, la Dej. Ideea a fost atât de năstruşnică,
de nonconformistă, încât a prins. Cenaclul
din Dej, unde nume de prim rang erau
disecate până la măduvă, a devenit o atracţie
exotică, o piatră de încercare, un test. Oamenii
îşi cheltuiau banii pe tren, îşi sacrificau zilele libere
şi riscau“nemotivate”pentru a veni la Dej,
unde se întâmpla ceva diferit, ceva ce nu semăna
nici cu Cenaclul de Luni şi nici cu altele,
ceva ce evident nu avea iz de provincie, ceva
cu blazon.
Nimeni n-a sesizat mai bine decât R. S. această
vulnerabilitate a sistemului. Nume de rezonanţă,
obişnuite cu instituţiile consacrate, dar şi cu
chingile în care acestea erau strânse de ideologia
oficială, se trezeau pe neaşteptate invitaţi
într-un spaţiu absurd la prima vedere, o sală
ca un hambar al unui club utecist din fundul
provinciei, unde, printre lozinci scrise cu vopsea
albă pe pânza roşie, printre portrete ale lui
Ceauşescu şi colecţii din Scânteia Tineretului şi
Munca de partid, se citeau cele mai îndrăzneţe
texte pe care le îngăduia cenzura interioară
a fiecăruia şi se vorbea de parcă România lui
Ceauşescu nu ar fi existat. Era o experienţa
stranie şi fascinantă deopotrivă, căreia nu-i rezista
nimeni.
De la această insulă de prospeţime intelectuală
au apărut primele “probleme”. La întâlnirile
Saeculum nu participau doar cenacliştii şi
invitaţii, ci şi numeroşi localnici, uluiţi de ceea
ce vedeau şi auzeau, atraşi irezistibil de natura
diferită, originală a limbajului şi ideilor de la
cenaclul patronat de R. S. Asemenea “rating”
nu avea cum să rămână neobservat de cei răspunzători
de puritatea ideologică a sufletelor
noastre. Au început să ia “cazul”“în lucru”, mai
întâi discret şi în cele din urmă frontal, prin
chemarea la ordine a directorului clubului,
care nu putea fi decât un activist al uteceului
şi, deci, era uşor de controlat. Somaţia care i-a
fost adresată suna cât se poate de simplu: un
cenaclu la un club al tineretului trebuia să fie
pentru tineri şi nu pentru tot felul de boşorogi
foşti puşcăriaşi, şi era pentru tinerii muncitori
din Dej, nu pentru tot felul de persoane care ar
fi avut treabă în altă parte şi care ar fi făcut mai
bine să-şi vadă de treaba lor, decât să-i încurce
pe uteciştii de la Dej. Rostită blând, aproape
părinteşte, presupun, dojana adresată de şefii
de partid directorului şi-a făcut imediat efectul
şi R. S. a fost anunţat, politicos, să-şi strângă catrafusele
şi să plece, amintindu-i-se că oamenii
au “o pâine”de câştigat şi nu pot risca.
A fost o reacţie cât se poate de normală pentru
homo sovieticus, varianta ceauşistă: nu
avem nevoie de “probleme”, iar un profesor de
filosofie dubios care ţinea la Clubul Tineretului
un cenaclu care nici măcar nu era pentru
tineri şi care nu se încadra defel în activităţile
clubului era fără îndoială sursa unor suspiciuni
pe care nu era nimeni dispus să şi le asume.
Nici un oficial nu i-a acuzat pe faţă pe cei de
la Saeculum şi termenii folosiţi au fost cât se
poate de prudenţi: era ceva nepotrivit pentru
locul acela, nu aveau decât să se întâlnească în
altă parte, într-un loc potrivit, dar nu la noi.. .
Avertismentul a fost bine auzit în târg şi nici un
şef cu mintea întreagă nu şi-ar mai fi asumat
provocarea tovarăşilor prin găzduirea mani-
+
+
festării cvasi-subversive. R. S. a demonstrat în
momentul acela că nu avea doar imaginaţie,
avea şi curaj. România fiind împărţită în judeţe
care raportau la Bucureşti, dar nu prea comunicau
între ele, era terenul potrivit pentru ceea
ce avea să urmeze. Becleanul, la doar 25 de kilometri
de Dej, a fost locul în care s-a decis R. S.
să descindă, cu cenaclu cu tot. Un secretar de
partid cu vederi laxe pentru standardele regimului,
un director de casă de cultură“sufletist”,
câţiva confraţi trăitori în localitate şi câteva
fete drăguţe au transformat Becleanul în câteva
luni într-un pol al nonconformismului semiclandestin.
Despre întâlnirile de aici se vorbea
în marile oraşe, în cercurile selecte, unde te-ai
fi aşteptat şi chiar unde nu te-ai fi aşteptat, era
ceva chic să-ţi faci vacanţa la Vama Veche şi să
citeşti măcar odată în viaţă la cenaclul de la Beclean.
Pe beclenari i-a luat uşor valul, văzând
ei atâtea personalităţi coborând din tren în
gara lor prăfuită, iar R. S. a fost acreditat vedetă
locală cu o majoritate zdrobitoare. Succesul a
fost uluitor, prea mare pentru o lume care impunea
“să fie linişte, tovarăşi!” Etapa Beclean
s-a împărţit distinct în două perioade: prima,
când de cenaclu se ocupau doar ofiţerii locali
de securitate, care nu înţelegeau nimic din ce
se întâmpla la cenaclu şi care erau convinşi că
pierd vremea urmărind nişte rataţi inofensivi,
drept consecinţă îşi făceau “treaba”cu lejeritate
- iar etapa a doua, dramatică, în momentul
în care, printr-o coincidenţă pe care nu ştiu
dacă o vom afla vreodată, aceeaşi Securitate
a descoperit similitudinea dosarelor de la Dej
şi Beclean şi au intrat în alertă ofiţeri cu greutate,
trimişi de data aceasta de la Cluj, care
nu au mai luat lucrurile în glumă. Au urmat
invitaţii personale, adresate direct membrilor,
mai bine zis acelora care frecventau mai des
întrunirile cenaclului, cu care prilej s-a recurs la
toată paleta de “metode specifice”, de la aerul
misterios al invitaţiei, perioadele nejustificate
dar bine calculate de aşteptare inutilă, însă
enervanţa, întrebări fără noimă, dar cu mai
multe înţelesuri şi încheierea interogatoriilor
pe un ton oarecum amical-dojenitor, menit să
transmită un mesaj clar: deocamdată suntem
indulgenţi cu voi, dar şi pe noi ne presează alţii
şi numai ţine multă vreme cu amabilităţile, aşa
că aţi face bine să vă hotărâţi... Nu ne-au spus
ce să hotărâm... Dar mulţi au înţeles că era mai
prudent să ia o pauză.
Aceste vacanţe impuse au fost începutul sfârşitului,
întrunirile şi-au pierdut strălucirea, dar
şi publicul, participanţii erau din ce în ce mai
puţini şi amânările tot mai dese până când
toată povestea a murit exact cum a început, cu
un mit, acela al persecuţiilor din partea securităţii,
care nu s-au produs niciodată, dar care
ne determinau să ne purtăm ca şi când ele ar
fi fost reale. Trebuie să admit că, până la urmă,
colonelul de la Cluj care a rezolvat abil cazul
era cel puţin la fel de imaginativ ca R. S. Poate
că această afirmaţie îl nedreptăţeşte pe R. S.
Revin: ofiţerul de securitate de la Cluj era la fel
de pervers, pe cât era R. S. de imaginativ.
Nu cred că insult personajul numindu-l pervers.
Dacă ar fi fost un bolşevic fanatic, care
ne-ar fi căsăpit, deportat, torturat sau mai
ştiu eu ce ne-ar fi făcut în delirul său ideologic,
l-aş fi urât, l-aş fi dispreţuit sau poate l-aş fi
respectat, dacă în lupta cu el am fi avut şi noi,
suspecţii, o şansă. Nu s-a întâmplat nimic din
toate acestea. “Interviurile”, ca să le zic aşa, au
fost la limita decenţei, nici stupide ca la Moş
Teacă, nici agresive ca în romanele lui Goma.
Permanent ţi se crea impresia că vorbeşti cu o
persoană care nu doreşte altceva decât să afle
adevărul, fiindcă adevărul ar scoate la iveală
R a d u
S ă p l ă c a n
Eu cred
că rolurile
lui Radu
Săplăcan
sunt la fel de
fascinante
ca opera
sa literară,
cel puţin
în privinţa
efectului pe
care l-au avut
asupra celor
din jur.
Zorin DIACONESCU
nişte fapte nepotrivite, pe care persoana ar fi
dispusă să le tolereze dacă, totuşi, nu se încălcaseră
anumite limite. Limitele, aşa eram lăsaţi
să înţelegem, fuseseră, în cele din urmă depăşite,
iar noi, interogaţii, încercam mereu să ascundem
acest fapt. Un sentiment de vinovăţie,
destul de uşor pentru a deveni enervant după
un timp, care te făcea să te simţi prost, cretin,
ridicol, mai ştiu eu cum, ţi se făcea silă şi nu
mai doreai decât să se termine odată. Aşa s-a
produs “cura de dezintoxicare” pe care ne-au
administrat-o autorităţile, mai exact ofiţerul
de securitate pe care am ajuns să-l consider
pervers, fiindcă îşi făcea treaba cu aerul cuiva
care nu prea este de acord cu ceea ce face,
care îţi câştiga încrederea, pentru ca apoi să
te surprindă printr-o atitudine conformă cu instituţia
la care lucra, te retrăgeai în carapace şi
tot el te scotea de acolo, devenind dintr-o dată
degajat, hai dom’le, nu suntem nişte căpcăuni,
nu trebuie să te sperii de noi. Pe scurt, avea o
tehnică sigură de a-l prinde pe interlocutor pe
picior greşit, de a-l face să renunţe.
De ce a eşuat r. S. după 1989?
Felul în care am pus întrebarea mă trădează:
deci, eu consider că R. S. a eşuat după 1990.
Inexact. De fapt nu R. S., ci sistemul său a eşuat,
a eşuat ideea de Saeculum, formă de rezistenţă
culturală la totalitarism. Aşa se vorbeşte despre
Saeculum, şi eu am repetat la rândul meu
această propoziţie până când mi-am dat seama
că spun o prostie. Saeculum n-a fost o mişcare
antitotalitaristă, fiindcă, într-o logică bipolară,
nu poţi fi anti ceva fără să fii pro altceva. Iar
Saeculum nu era o mişcare pro capitalism, nici
unul dintre cei care au participat la fenomen
nu şi-au dorit, atunci, să se întâmple ce s-a întâmplat
după 1990. Nici nu aveam cum sau de
ce să ne dorim capitalismul românesc de azi,
despre care ştim că l-a evitat pe cel sălbatic,
pentru a ajunge la cel turbat. Pentru un artist
în general şi un scriitor în special, capitalismul
nu este cea mai mare dintre binefaceri.
,,După ce s-a afirmat în critica literară, Radu Săplăcan debutează ca poet, cu volumul Uşor deasupra lumii. Publicat în condiţii grafice deosebite, volumul prezintă în
mod cert interes pentru cei dornici să constate în ce măsură este adevărat postulatul că un critic autentic – înzestrat cu însuşiri virtuale de creator – trebuie să rateze în
cât mai multe genuri.” (Catrinel POPA, în Observator cultural, nr. 4/martie 2000)
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Afost unul dintre cei care
au,,construit”generaţia
literară postmodernă
din interior, aşa cum o
făceau şi comorienţii
săi Ion Bogdan Lefter,
Al. Cistelecan, Radu G.
Ţeposu, Gh. Perian. A
clocotit mult pentru
starea literaturii tinere
din anii ’80 şi de mai târziu, făcând risipă
de articole de întâmpinare, cronici şi
eseuri, cam peste tot, stigmatizând însă
oportunismul şi veleitarismul în rubrica
proprie de la Astra, îndrăzneţ (pentru
acele vremi) intitulată Literatura futilă.
După încheierea studiilor de filosofie,
la Cluj-Napoca, ca lider al cenaclului
Saeculum în intervalul 1980-1986, a consolidat
o direcţie a optzecismului, cea
transilvană, a cărei efigie, în lipsa faptei
lui, ar fi arătat mai debilă. Dar că scrie
însuşi poezie, cu adevărat, eu n-am ştiut
niciodată, până când, prin iarna 1998,
Radu Săplăcan mi-a înmânat la Beclean
volumul lui cu titlul Livada Roentgen,
apărut cu câţiva ani mai devreme. Era
debutul să editorial, pe care l-a sporit
în timpul vieţii cu încă două plachete
– Uşor, deasupra lumii şi Factorul şarpe –,
în ajunul trecerii ieşindu-i de sub zaţuri
straniul Memorial cu păianjeni şi fructe.
Preluate integral, adăugându-li-se şi un
ciclu de inedite, acestea toate compun
sumarul unei prime ediţii definitive, Poezii,
alcătuită de Ion Mureşan şi publicată
la Editura Charmides, Bistriţa, 2003.
În mare parte experimentală, lirica lui
Radu Săplăcan a săltat peste marginile
creuzetului optzecist ca o reacţie violentă
la poezia declamatorie a epocii, pe care,
de altfel, o vitriola şi seria de articole a
criticului omonim. Având o indiscutabilă
combustie existenţială, poezia aceasta
reuşeşte să rămână şi de o extremă
concentrare a limbajului. Multe poeme
au structura lapidară, dar şi radiaţia
semantică a haiku-ului. Iată numai
două exemple, excerptate din cuprinsul
plachetei de debut: ,,legăturile nopţilor
noastre/ un pumn de apă –/ răsunând pe
ciment!” (Noţiune de cenzură, p. 27) şi
,,«uneori dansatorul are sânge pe tălpi»
–/ avem oare a judeca/ o posibilă crimă?”
(Text de frontieră, p. 36). Un poem într-un
vers (dacă admitem existenţa acestei
specii) ne obligă să refacem întregul dintr-o
urmă ce seamănă cu ,,zidul părăsit”,
unde Meşterul Manole va fi ispitit în eternitate
să aşeze cărămidă peste cărămidă:
,,o bucată de tencuială într-o poiană…”
(Poemul, p. 33). Prin asocierea forţată,
aproape oximoronică, e chiar definiţia
poeziei, aşa cum a conceput-o Lautréamont
sau poate Ungaretti, ca arc voltaic
între floarea culeasă şi floarea dăruită. De
la început se instituie o estetică a golului,
a cavităţii, a scobiturii, prin antiteză
cu piramida, cu piscul ce se înalţă, ca
în obsedantul poem arghezian Între
două nopţi, unde poetul îşi transformă
casa în mormânt, iar săpând, dă peste
alt mormânt, cel al lui Dumnezeu, în
ale Cărui moaşte i se ştirbeşte lopata.
La Radu Săplăcan golul e ipostaziat expresionist,
ca ,,o cicatrice”, ,,o gură” sau
,,paharul gol”, peste care se va prăbuşi
în cele din urmă ,,urletul”: ,,salcâmul
căzut dintr-un basorelief accentuează o
cicatrice, aproape o gură –/ agravarea
chipului tău în paharul gol, inocent,/ asemeni
unei locomotive pe un patinoar…/
constat invazia urletului ca un plastron
alb şi tresar;/ atent, cineva îmi şopteşte:
«miere pe limbă, miere pe limbă…»/ porcul
şi elefantul – schiţa absurdă a aureolei
mele – fixează puterea de înţelegere…/
Destul! – văd doar pielea întinsă a doi-trei
filosofi mistici –/ şi totuşi vino, vino iubito
să valsăm direct în pijamaua unei însorite
spaime –/ în poem, amorul maxilarului cu
pumnul pare semn de sănătate mintală,/
deci: ne rămâne doar imaginea unui copil
cu cicatrice,/ vâslind din capul oaselor,
dând ocol camerei şi aşezându-se foarte
încet/ într-un raft luminos…” (Rezervaţia
artificială, p. 20). Dacă în poemul abia
citat omul gol pe dinăuntru (,,găunos”,
cum i-ar plăcea lui T. S. Eliot să-i spună)
se salva agăţându-se de o scamă de
lumină venită de Sus, în alt loc asistăm
la o metamorfoză tragică, cea a reificării,
caracteristică mai ales literaturii absurde:
,,dragostea noastră printre vagonete de
ceară, discret cartelată…// dureroasă
cât o injecţie/ în antebraţul unui om/ de
zăpadă…” (Refren fardat, p. 35). A fost
aceasta doar o treaptă spre spectacolul
oniric al unui metaforic circ menit să
inducă fie şi un zâmbet crispat în blocul
cenuşiu al existenţei: ,,vis cu trompeţi şi
trapezişti de ocazie,/ o pendulă arteziană
şi o mireasă/ în formă de cerc –/ desfoliezi
încer singurătatea,/ ca pe un cadou util…”
(1 aprilie / programul de sală, p. 37).
Întreaga suită lirică din Livada Roentgen
tinde spre o poezie care se citeşte
închizând ochii după fiecare vers, lăsând
imaginaţia să înflorească pe întuneric:
,,o cameră de copil,/ fără jucării,/ tapetată
cu poemele mele,/ uşor abstracte. ” (Complexul
Oedip / Terapie intensivă, p. 42).
Volumul următor, purtând un titlu vag
sorescian, Uşor, deasupra lumii, nu constituie
nicidecum o fractură în evoluţia
poetului, căci stilistica expresiei plate
tinde să se accentueze, iar tematic apar
din nou elementele unui spectacol
(oniric) al existenţei, cu deschidere către
formele disoluţiei: ,,un motan dansează
în oglindă;/ roţile şi rotiţele mecanismului
seamănă cu poemul –/ se rostogolesc
în mine, precum o pasăre vânătă
–/ peste deal străbate doar:// imaginea
mea încărunţită…” (Film documentar,
p. 60). ,,Lucrez la un film interior” (p. 77)
mai proclamă ludicul Radu Săplăcan,
amintindu-şi că ,,o serbare cât pergamentul
aşteaptă aplauze” (p. 61). Dar ceea
ce-l particularizează în aceste pagini
este o vie obsesie a iernii, asociată cu
mai vechea simbolistică a golului: ,,sub
+
“Afurisita lucrare a păianjenilor”
Viorel MUrEşan
+
picioarele mele scârţâie zăpada/ pe o
uliţă cu miros de vâsle” (De seară, p. 52) ;
,,mă-ncearcă un fel de frig-cărnos” (Încet,
deasupra lumii, p. 53) ; ,,cumperi un bilet,
zgribuleşti şi adormi” (Nespus de mult
colorate, p. 58) ; ,,azvârlit peste bord de
atâta ninsoare/ ciopleşte din nou:/ cătuşe”
(Stranie îngheţare, p. 63) ; ,,am anticipat
prima zăpadă şi m-a durut” (Targa cu
direcţie, p. 65) ; ,,proaspătă iarnă s-a
împodobit cu oraşe/ şi sărbători de carton”
(Fals de duminică, p. 67) ; ,,frigul se
naşte din încheieturile vorbelor mele”
(Domniţa Maria, p. 70). Nu e însă iarna,
adesea sprinţară, a lui Alecsandri, nici
cea îmbolnăvită mai degrabă în spirit,
a lui Bacovia, ambele profund poetice;
e un anotimp livresc, aproape provocat.
În imaginarul poetic al lui Săplăcan s-a
insinuat intuiţia mallarméană că iarna
aparţine prozei, provocând moartea
poeziei: ,,s-a ieftinit liftul la cinematograf
şi s-au scumpit donaţiile;/ moartea
izbucneşte din ţevi ruginite şi-mi laudă
barba,/ apoi mă alintă –/ un tramvai
îngheţat a devenit titanul oraşului,/ iar
eu fircălesc prosteşte/ aceeaşi pagină…”
(Opreşte gândul, aici!, p. 73).
Ciclul Factorul şarpe (anul 2000) apropie
poetul de un cosmos până atunci străin
lui: cel religios. Arsenalul liric se încarcă
de noi obiecte cu semnificaţie ambi- sau
pluri-valentă, fluctuând între sacru şi
funerar: clopote, frânghia (funia), paznicul
de sfeşnice, icoana, momentele de
reculegere. Fiinţa poetizantă e cuprinsă
de o teroare sacră, de care nu se va mai
izbăvi: ,,vorbesc/ din ce în ce/ mai greu,/
mai rar,/ mai nătâng…/ doar Dumnezeu
mă poate/ auzi…” (Kalende, p. 83). Memorial
cu păianjeni şi fructe este apariţia
testamentară a lui Radu Săplăcan,
înţeleasă astfel de autorul însuşi, dacă
e să cădem la învoială că primul termen
din titlu are sensul de ,,monument
comemorativ”. Aici, ca şi în alte câteva
cazuri de opere poetice scrise în pragul
expiaţiei, proliferează câmpuri semantice
medicale: ,,coridoare de lut ascunse
prin vene”, ,,o furtună în halat alb”, ,,termometrul
la gât” (p. 101), ,,cana cu ceai
amar” (p. 102), ,,o vizită” (p. 105). Devine
recurentă simbolica aluzivă: ,,dansează
cai de lut”, ,,în arbori se ascund pasteluri
de ceară”, ,,orga rubinie” (p. 112), ,,cu faţa
spre steagul negru” (p. 114), ,,râul negru
ni se refugiază în obraji” (p. 115), ,,curând,
caii îmi vor scrie/ postumele…” (p. 116).
Din ludicul funambulesc ce domină
această parte a creaţiei, precum şi postumele,
ia naştere o stranie poezie-aliaj
dintre pastel, idilă şi recviem: ,,Boala e o
fecioară descrisă/ minuţios,/ asemeni unei
flori de mină:/ structură, culori, irizări –/
seamănă cu un magnet invizibil/ care te
atrage să-i mângâi obrajii;/ pe lespezi negre
orice corp/ cade sub propria-i umbră. ”
(De primăvară, p. 127). ,,Afurisita lucrare
R a d u
S ă p l ă c a n
a păianjenilor”, astfel îşi caracterizează
Radu Săplăcan într-un vers apodictic
o creaţie care se înscrie ideal într-o
propoziţie a lui Hugo Friederich: ,,Uneori
se pare că poezia modernă nu e decât
notaţia unor presimţiri şi a unor experimente
oarbe…”
... vocaţia mea de animator
a fost mediocră, dar
vocaţia mea de critic literar
este (nu sunt modest
spunând-o) uluitoare.
Numai eu ştiu acest lucru
şi s-ar putea să rămân
doar eu cu această
conştientizare a propriei
mele vocaţii…
Radu SĂPLĂCAN (dialog cu
Cornel Cotuţiu, din Saeculum
– dincolo de nostalgii, antologie
de C. Cotuţiu, Ed. Eikon,
Cluj-Napoca, 2006)
Radu avea un stil precis,
ferm, sever de a aprecia.
Orice afirmaţie era
însoţită de argumente,
iar criteriile de valoare
erau principalul motor al
mecanismului după care
acţiona. Avea o pregătire
de anvergură, deschidere
culturală, curiozitate vie,
nelinişte spirituală. Şi o
precipitare de a fi peste
tot. O grabă. O alertă. Să
fi presimţit ceva?
Aurel PODARU
,,Săplăcan a fost unul dintre cei mai redutabili critici literari ai generaţiei ’80. Foarte onest, dar şi foarte tranşant în aprecierile critice, el a fost şi un promotor al tinerilor
scriitori. (…) Pe cât de acid era Radu Săplăcan în postura de critic, pe atât de fin, elegiac şi sintetic se dovedeşte ca poet.” (Claudiu GROZA, în Tribuna, nr. 144/1-15
septembrie 2008)

anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Cronica
unei morţi
asumate
nicolae BoSBiCiU
Există cărţi despre care nu poţi
scrie cu dezinvoltura judecătorului
ce pronunţă o sentinţă,
aşa cum există oameni
despre viaţa cărora ştii totul şi
nimic. E firesc să fie aşa, deşi
întotdeauna firescul apare,
pentru cei ahtiaţi după norme
şi convenţii, ca o excepţie.
Fascinantă şi dureroasă
mereu, viaţa e continuă căutare a unui sens
ultim care nu se lasă niciodată întrezărit, iar
moartea se arată ca un prag al liniştii, dincolo
de care toate antinomiile se rezolvă. Între cele
două se află hotarul, creasta de la înălţimea
căreia înţelegi, printr-o lucidă retrospecţie,
şi îţi asumi tot drumul fără regrete şi fără să
poţi spune dacă mori împlinit sau nu. În astfel
de momente se nasc gesturi ultime inefabile,
care stârnesc în ceilalţi întrebări uimite, discuţii
aprinse şi curiozităţi de bâlci inutile. Totul
se produce însă într-o funciară singurătate, în
aerul rarefiat al esenţelor, departe de lume şi
timp, de absurdul istoriei şi de orice patimă.
Cum zice Rilke: “Dă, Doamne, fiecărui a sa
moarte…”.
Despre ultima carte de poezie a lui Radu
Săplăcan, “Memorial cu păianjeni şi fructe”,
apărută în urmă cu doi ani la Editura Dacia în
admirabila colecţie “Poeţii Urbei”, coordonată
de Ion Vădan, nu mi-am propus şi nu-mi voi
propune să întocmesc neapărat o exegeză.
Singura intenţie a acestor rânduri este de
a mărturisi impactul năucitor pe care l-au
produs asupra mea vestea morţii poetului şi
lectura acestui volum scris pe patul de spital,
înainte de tăcere. O carte despre suferinţa
demnă, despre luciditatea întâlnirii cu moartea,
despre iluminare, despre spaimă şi vină,
despre aparenţă şi esenţă.
Ideea de “memorial” pare să se fi născut aici
din intenţia poetului de a înregistra lucid traiectul
unei suferinţe extreme la hotarul dintre
două lumi, în spaţiul de interferenţă a vieţii cu
moartea care este spitalul. Cele două leitmotive
care structurează materia poetică a cărţii,
“păianjenii” şi “fructele”, prezintă două repere
simbolice antinomice. Pe de o parte, “păianjenii”,
ca semn al degradării, al încremenirii, al
pândei şi victimizării, sunt elemente demonice
şi thanatice care se infiltrează într-un univers
deja compromis de prezenţa bolii. Pe de
altă parte, “fructele” propun, totuşi, prezenţa
vitalităţii prin manifestarea rodului, ca fenomen
ce neagă moartea. Există aici, figurată,
o dualitate sacru – profan, pe fundalul căreia
este trăită la cele mai înalte tensiuni suferinţa
asumării vieţii şi morţii, din perspectiva unei
lucidităţi imposibil de reprimat. Contemplaţia
eului liric nu e un simplu spectacol al privirii
detaşate constatând iminenţa pieirii, ci o
tragică implicare în viaţa“nedantelată”, frustă,
în care poetul e un peregrin însetat şi obosit
după călătoria în căutarea meandrică a sensului
ultim, a luminii purtătoare de adevăr.
Intitulată sugestiv “Scrisori din salonul 30”,
prima secţiune a cărţii e o confesiune lirică a
trăirii în anticamera morţii, într-un spaţiu de
interferenţă dominat de suferinţă. Albul halatelor,
al pereţilor şi al lenjeriei e o expresie cu
ecouri bacoviene a neantului care agresează
vizual fiinţa trimiţând înspre impersonalitatea
morţii. În trup are loc un paradoxal proces
de amestec al vieţii cu moartea: primăvara,
anotimp al celebrării vieţii, transformă organicul
în pămînt bun pentru semănat: “iar
primăvara îmi însămânţează ficatul” (Omul cu
ochii galbeni). Înseşi venele se transformă în
“coridoare de lut”, adevărate subterane prin
care neantul se strecoară lent, dar inflexibil.
Eul liric începe o călătorie prin propriul trup
receptat sub imperiul bolii ca un spaţiu subminat
de degradare. Sângele, substanţă vitală,
se diluează semănând din ce în ce mai
mult cu ceaiul amar din cană. Toată fiinţa e
stăpânită de o aşteptare a trecerii pragului thanatic
la care face trimitere o subtilă referinţă
mitologică: “căruţa cu un câine pe coviltir”. E
aici imaginea luntrei legendarului Charon ce
transportă sufletele în Infern.
Dacă trupul devine un univers decrepit, sufletul
şi mintea sunt angrenate în parcurgerea
unui “traseu de creastă”: la hotarul dintre
lumea concretă şi cea a umbrelor, “creasta” e
atingerea punctului final al ascensiunii, moment
al iluminării şi al înţelesurilor definitive
când enigmele se dezvăluie şi lasă privirea să
pătrundă în esenţa lucrurilor, biruinţă asupra
“stăvilarelor”, deci asupra limitei. Totul sugerează
o stare de imponderabilitate, care nu
e altceva decât ruperea de trecut, de propria
biografie şi trecerea într-o zonă a tăcerii, liniştii
şi uitării: “parcă tac, parcă trec, parcă uit…”
(Rotonda cu belciuge).
Peste natura statică a “oraşului de fructe” se
lasă zăpada ce încremeneşte sub albul ei imaculat
orice semn al vieţii. Prezenţa unei crize
de boală în pragul serii prin golirea de sânge
a corporalităţii (“vizita purpurie”) accentuează
dramatic o constatare a stingerii “luminilor
din trup”, o tristeţe fără leac a plecării. Singurul
element dinamic în acest moment de
+
+
crepuscul e oferit de “amarnica lucrare a păianjenilor”
(Oraşul de fructe), de teama de a te
şti pândit fără grabă de “plasa” morţii inflexibile.
Timpul lucrează destructiv, măcinând
fiinţa, punând-o sub semnul eclipsei. Sufletul
înveşmântat în“cămăşi de culoarea pământului”
(Tribunalul păsărilor) realizează acum pe
deplin caracterul perisabil al “închisorii” sale,
realitatea fructului “răscopt”. Moartea e o “orhidee
mecanică” percepută olfactiv, anunţată
perfid chiar şi de inflexiunile versului. Cetatea
e bântuită şi ea de o fiesta aspră în care se
va celebra neantul (“sărbătoarea sacâzului”).
Trupul, ca templu pervertit, se supune unei
cuminţenii în mijlocul “pulberilor de aur şi
smirnă” (Sfârşeşte hrana), îşi aprinde cu tristeţe
şi religiozitate “lumânările”, pregătindu-se
pentru oficierea ritualului ultim de trecere.
Dincolo de bine şi de rău, eul liric trăieşte
uneori senzaţia că transcendeţa a abandonat
omenirea, a lăsat-o prizonieră a unei lumi în
care buruienile şi florile “ruginite” stăpânesc
firea. Inima este supusă, de aceea, unor nelinişti
îndurerate, unei suferinţe christice parcă
fără sfârşit. În timp ce fiinţa lirică înregistrează
târziul oricărei sosiri ca semn al ratării şi renunţării,
omul din cotidian, Iuda Iscariotul,“îşi
zideşte arginţi sub pleoape” (Al treilea pod).
Conştiinţa zidirii în “clepsidră”, respectiv în
timp, alungă din spaţiul poetic orice urmă de
profetism sau vizionarism: “… capul retezat al
Sfîntului Ioan…” (Al doilea pod). Respiraţia se
retrage şi ea, lăsînd loc unui “rîu negru”, unui
Aheron ce urmează a fi traversat cu spaimă.
Masca se desprinde de pe chip şi fiinţa se
prezintă pură în faţa inevitabilului, trăind un
moment anamnetic, însă nu ca pe o revelaţie,
ci ca pe un blestem. Poezia însăşi e o creaţie
devenită “postumă”, o misivă de pe alte tărâmuri.
Destinul a fost înfruntat asemeni unui
taur de către un picador, vina existenţială a
fost asumată şi acum trupul e “ca o cârciumă
joasă” ce se pregăteşte pentru somn.
Partea a doua a cărţii, “Ferigi şi staniol”, instalează
şi ea o antinomie metaforică: “ferigile”,
simbol al vitalităţii, naturalului şi frumosului,
coexistă cu “staniolul”, cu artificialul, cu lipsa
de viaţă şi spirit. Revine şi aici spectacolul
bolii, cu o explozie de irizări şi culori, prilej
pentru conturarea unei adevărate arhitecturi
a spaimei, cu arabescurile ei obsedante. Ceea
ce marchează însă punctul central al acestei
secţiuni este simplitatea vieţii pe care o poţi
descoperi fie în copilărie, fie în vecinătatea
morţii. Din perspectiva revelaţiei acestei simplităţi
poate fi detaşat privită “călătoria piezişă”,
cu o lucidă asumare a ireversibilităţii şi
necunoscutului ei.
O carte scrisă pe marginea prăpastiei, o confesiune
în care cuvintele sunt amestecate cu
sângele ce invadează uneori gura şi parcă
vrea să le înăbuşe. O viaţă de om trăită printr-o
asumare totală a lacrimei, spaimelor, suferinţei,
bolii şi lucidităţii. Un jurnal al trecerii
Styxului, al contopirii cu Marele Necunoscut…
R a d u
,,Alert, tumultuos, de o vitalitate ciudată, gata să răzbune parcă un deficit de existenţă, în fine, cultivând demnitatea omului de litere dincolo de orice umbră de ironie,
umor şi de relativitate, Radu Săplăcan se dovedeşte în poezia sa un rafinat al suferinţei şi un artist al notaţiei. Departe de el verbul clocotitor şi energiile descătuşate cu
care devenea inconfundabil în existenţa-i cotidiană. În poezie totul este friabil. Fragilitatea devine miezul unor conotaţii deloc lăsate la voia întâmplării, iar poezia lui, un
exerciţiu de rigoare, concentrează excesul de responsabilitate.” (Mircea A. DIACONU, în Convorbiri literare)
10
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 11
S ă p l ă c a n S ă p l ă c a n
R. S. poet:
InfInIt
Ochiul ţintă acolo,
de Radu Săplăcan
ierburi se-nclină în fântâni,
un mesteacăn tânăr
înălţându-se din lumânări,
cai smintiţi desţelenesc văzduhul.
Radu Săplăcan – golf de lacrimă
în pleoapa fără margini…
R. S. cRItIc lIteRaR:
"…pănă la urmă, critica este un
fenomen de reducţie intelectuală,
un mod de evaluare şi selectare;
ea rămâne esenţialmente «arta
de a discerne şi a alege» (Saint-
Beuve), fiind direct proporţională
cu sfera de lecturi şi capacitatea
de a le interioriza, cu
inflexibilitatea morală (atunci,
în rarele cazuri, când există),
cu gustul literar. Şi totuşi, dacă
ar fi să judecăm după epidemia
periodică de entuziasm cu care
sunt întâmpinate în gazetele
literare mai toate apariţiile, indiferent
de valoarea lor reală, ar
trebui să conchidem că nici una
din propoziţiile de mai sus nu
este adevărată. Sau, mai grav,
că ceea ce se practică în paginile
revistelor literare nu este critică,
ci «apologetică». «Criticul»
apare într-o asemenea ipostază
un soi de rentier al scriitorilor,
suferind de evidente complexe de
inferioritate culturală. Desigur,
nici un «complex» nu se lichidează
înlocuindu-l cu un altul (de
superioritate auto-estimativă,
să zicem.. .), nici o unilateralitate
nu poate fi înlocuită cu o alta,
decât în defavoarea spiritului
critic. ”
(R. S.)
Argument
Fără drept de apel, multe
nume culturale (însoţite de
operele mai mult ori mai
puţin complete), de altfel
foarte vizibile în generaţia
lor, sunt definitiv condamnate
la ,,rumeguşul de aur al
literaturii”, din raţiuni care
scapă înţelegerii istoriei imediate.
Trecând timpul suficient de mult pentru
a oferi o panoramă celor ce-şi amintesc astfel
de nume, raţiunile intrării lor în anonimat devin
tot mai transparente şi tot mai coerente, făcând
posibilă nu doar retrograda recuperare (cu care
s-a obişnuit, încălzindu-se, suficient de mult,
cultura de cumetrie), ci mai ales reconsiderarea
unor geografii şi istorii culturale – mai restrânse
ori mai largi –, dimpreună cu evoluţiile ori
involuţiile lor, actuale şi potenţiale (considerate
din perspectiva acestor nefericite cazuri de
risipă spirituală). De obicei, motivele ultime ale
acestor eşuări sunt cât se poate de umane şi,
tocmai de aceea, cât se poate de contradictorii,
de vreme ce funcţionează într-un fel la munte
şi-ntr-altul pe şes. Dar tocmai aceste diferenţe
de nivel dau măsura destinelor diferite. Datoria
istoricului şi a criticului literar este de a coborî,
pe linia şubredă a urmelor culturale şi biografice
lăsate, pentru a ajunge la acest fundament
al carierei, care e dimensiunea propriului talent,
a propriei capacităţi intelectuale, a informării, a
genialităţii. Astfel poate fi evaluată şi amploarea
pierderii pe care cultura o suferă odată cu risipa
căreia, în înălţimi sau prin adâncimi, florarul i s-a
dedat cu ceva timp în urmă.
Radu Săplăcan e un caz simptomatic pentru
acest capitol de istorie culturală, însemnat pe
file ce rămân parţial şi ilizibil scrise pentru posteritate.
Potenţial mare poet şi important critic al
literelor româneşti, acest neîmblânzit Diogene
al Ardealului optzecist a strălucit – fără pompă
– în presa culturală a vremii, pentru a cădea,
în ultimii ani ai vieţii, şi mai ales după moarte,
într-un neiertător anonimat. Salvat – prin prietenii
scriitori ori diletantele efuziuni provinciale,
pentru puţine ore, şi fără prea multă glorie, în
zile de pomenire ori în texte benign-omagiale
–, acest anonimat poate fi azi deconstruit, pentru
înţelegerea, pe de o parte, a motivelor sale şi
pentru stabilirea amplorii pierderii cu care ne-a
cadorisit intelectualul – eşuat – de la Dej.
Născut în 1954, într-o familie de profesori bistriţeni,
la Bucureşti, absolvind, prin repartiţia de
partid a tatălui, în 1975, Liceul Alexandru Papiu
Ilarian, din Dej, şi în 1979 Facultatea de Filosofie
din Cluj-Napoca, Radu Săplăcan a debutat
publicistic în Echinox, impunându-se în lumea
culturii clujene prin cenaclul şi rubrica de critică
ţinute la Revista Tribuna. Organizând, între 1980
şi 1986, la Dej şi Beclean, mişcarea Saeculum,
dar publicând destul de constant în Tribuna,
Echinox, Steaua, Astra, Convorbiri literare, România
literară, Cronica, Poezia, Transilvania şi altele,
Săplăcan s-a impus tot mai mult ca o voce care,
în anii de restrişte ai deceniului nouă, pe lângă
farmecul impunător de magister ludi incontestabil,
mai avea şi lucruri demne de spus.
Contrariind lumea literară – din care, dintr-o de
neînţeles comoditate, se retrage, încet, după Revoluţie–,debuteazăeditorial,în1994,cupoezie.
Livada Röentgen, apărută la Timişoara, ca şi Uşor
deasupra lumii (Bistriţa, 1999), au atras atenţia
unor recenzenzi de onoare: Ion Mureşan, Alex.
Ştefănescu, Petru Poantă, Gheorghe Grigurcu,
Daniel Corbu. A publicat, în 2000, Factorul Şarpe
(Ed. Axa), urmat de ultimul volum poetic, Memorial
cu păianjeni şi fructe (Cluj-Napoca, 2002),
care a fost lansat, pe 18 aprilie acelaşi an, la căpătâiul
poetului. În ciuda tuturor aşteptărilor,
Radu Săplăcan nu a dat publicului nici un volum
de critică literară (el, care avea proiectul unei istorii
critice a literaturii române). După 1989 nu a
+
Risipele lui Radu Săplăcan
Luigi BaMBULEa
mai reuşit să organizeze un cenaclu de amploarea
Saeculum-ului, iar pretenţiile sale culturale şi
le-a risipit în scurte emisiuni de profil, reportaje
sportive, lecturi dezordonate şi, mai ales, ore şi
zile bahice. Eşuând şi pe plan familial (speriat de
responsabilitatea unui copil născut cu dizabilităţi
şi cu neputinţă de a se reduce la pretenţiile
unor soţii poate prea aşezate), Radu Săplăcan a
murit, la două săptămâni după ce împlinise 48
de ani, din cauza unei blestemate (dar previzibile)
ciroze, la Cluj-Napoca, la capătul unor ,,coridoare
de lut ascunse prin vene”, în maculatura
înzăpezitului salon 30. Farmecul şi, totodată,
importanţa – în mare parte latentă – ale acestui
intelectual pot fi recuperate din volumele sale
de poezie, ca şi din articolele sale critice. Între
puţinul pe care a reuşit să-l ofere şi potenţialul
enorm pe care l-a dus, din nefericire, cu sine,
Radu Săplăcan trebuie, mai mult decât omagiat
prieteneşte, încadrat în locul exact pe care-l
ocupă în istoria optzecistă a culturii din Transilvania.
Ce ar fi putut fi, dacă n-ar fi rămas doar la
ceea ce e acum, Radu Săplăcan, e un exerciţiu
de imaginaţie pe care cititorul, prudent, şi-l va
permite în marginea rândurilor de mai jos.
I.
Poetul
Poezia lui Radu Săplăcan zideşte dimensiunea
unei tulburătoare sihăstrii. De-o aus-
teritate conştientă, ca o ,,pivniţă de bemo-
li”, ,,între piatră şi clopote, ca între silabe”, acest
tip poetic îşi descoperă substanţa într-o asceză
lirică esenţializată. Ca un optzecist debutant în
1994, poetul îşi converteşte involuntar poezia la
un nou spirit al veacului: ludismul sau citadinismul
deceniului nouă se transformă în gravitatea
epocii de tranziţie (apocaliptică) a anilor de
după ’90. Pătrunsă de coşmarul unei aşteptări
îngheţate – metaforă obsedantă a propriului
destin – poezia din cele patru plachete publicate
e spectacolul neînceput al unei latenţe în declanşare:
sub semnul durerosului neîntâmplat,
al insuportabilei încremeniri în proiect, lirismul
acestui poet poate fi cu succes apropiat de câteva
întemeiate tipologii (ca onirismul ori delirionismul),
păstrând însă şi ceva din singularitatea
care face dintr-un aed poet autentic.
Arta poetică a lui Radu Săplăcan stă sub regimul
inefabilului; înţeles ca ,,o bucată de tencuială
într-o poiană” (p. 33), poemul e ,,un film interior”
(p. 77), la care poetul lucrează ,,până când
iarba reintră în umeri. ” (p. 77). Substituindu-se
poetului, poemul (care ,,mângâie motanul, răspunde
la telefon, colindă”, p. 144) ne apare nu ca
o posibilitate de real, loc potenţial de refugiu,
ci ca univers cristalin oricând gata să înghită
persoana poetului, pătrunzând-o şi luându-i, în
ordinea profană, locul; într-o astfel de logică, nu
poemul e o posibilitate de real pentru poet, ci
poetul devine o alternativă de realitate pentru
poem: ,,locuit de vechea mea livadă,/ întruchipez
cochilia. ” (p. 65). Când lucidă, coerentă şi unitară,
când dezintegrată, tautologică, emfatică
(eşuând uneori în nefericite exprimări datorate
unor alăturări lexicale fără asimilări semantice),
poezia lui Radu Săplăcan nu este mai mult
decât tehnică şi originală, profundă, matură
şi, adesea, stângace. Astăzi, o astfel de poezie
poate fi subordonată unui manierism de bună
calitate; dar, pentru literatura dintre ’94 şi 2002
e mai degrabă exponentul aliniamentului unei
generaţii de tranziţie, cu o urmă poetică de-o
originalitate intactă, poate uneori rebarbativă
sau împănată, dar, oricum, dovedind o poetică
solidă practicată la modul conştient, secondată
de o acută conştiinţă critică. Impunându-se
+
prin puritatea şi duritatea de diamant ale unui
discurs esenţializat până la tăcere, poezia lui
Săplăcan va rămâne ca o derivaţie originală a
echinoxismului, crescută la şcoala cu frecvenţă
redusă a propriei instrucţii culturale (şi cu o declarată
sensibilitate pentru poezia optzecistă).
Luându-i-se timpul unei ulterioare evoluţii, prin
trecerea poetului la cele veşnice, această poezie
e expresia tragică a chiar acestei lipse alienante
de timp: ,,Dacă aş avea timp/ din viaţa mea aş
trece în/ viaţa Ta// Dacă aş avea timp/ viaţa Ta ar
trece în/ viaţa mea// Nu prea avem timp/ pentru
viaţă.. . ” (p. 5).
II.
Criticul
A face critica criticii unui ins care n-a lăsat
în urma sa un volum de critică sau
teorie literare, şi ale cărui – împrăştiate
– articole critice le-au strâns prietenii Pintea şi
Gârjan, pentru o mai dreaptă cinstire a memoriei
celui ce deja era mort de un an, e, din multe
puncte de vedere, vânare de vânt. Nu doar
că materialul – atât de inform, lichid, instabil
– e înşelător şi face primejdioase judecăţile de
valoare, dar mizele unui astfel de demers sunt,
asemeni aporturilor unui asemenea ins la critica
românească, minore. Totuşi, voi încerca să
stabilesc stilul şi viziunea criticii lui Radu Săplăcan,
recuperându-le, pe cât e posibil, din materialul
rămas, şi încercând să ofer o judecată de
valoare fermă, chiar dacă nu definitivă, despre
locul acestui intelectual în orizontul criticii care
se practica în Ardealul anilor ’80.
Deşi atent, inteligent, agil, stilat, profund, Radu
Săplăcan apelează adesea la expresii vătuite
ori la modă (,,un intimist delicat, naiv şi generos”,
p. 9, ,,câteva erotice conving prin fineţea ţesăturii
lirice”, p. 13, ,,cu o pudoare orgolioasă” ,,şi de
un orgoliu superb”). Ascunzându-se în spatele
unor metode schematice – prin recurenţa lor
devenind reţete –, criticul îşi dovedeşte adesea
statutul de cronicar de serviciu. Când graba sau
rutina domină discursul, finalurile sunt ratate
(v. p. 121) şi un soi de cabotinism – nepermis în
critica onestă –, care decurge din facila alegere
a unui element semnificativ (adeseori chiar
neliterar) al operei, pe care marşează întreg
discursul –, declasează articolul critic la stadiul
unei simple propuneri de lectură. Atunci când
iese din rutină, însă, apare ca un curajos (deşi
nu aventurier, şi practicând prudenţa) cititor de
literatură. Nu se teme de inserturile de sociologie
literară (pp. 1, 12, 13, 86), nu se sfieşte să lase
în discurs urme de evident impresionism, practică
fără menajamente un comparatism (fără
argumente, dar justificat în sintaxa interioară a
studiului), dă dovada unei pene exersate, a unei
muzicalităţi şi cadenţe bine cunoscute, dozează
prudent figurile de stil, impune sintaxei un
echilibru care compensează formulele adeseori
paradoxale sau exaltate. Prea puţin poetician,
criticul evită analizele de stil sau de genetică
textuală, ceea ce, în mod previzibil, face discursul
critic aproximant şi parţial. În general,
Săplăcan surprinde atmosfera poetică, resorturile
tehnice fundamentale, destinul cultural al
autorului şi, în mod special, relaţia cu generaţia
sa. Având această calitate a intuiţiei locului unui
scriitor în peisajul larg al unei epoci, Radu Săplăcan,
nefiind un critic prolific şi, de altfel, făcând
critică de întâmpinare la rubricile de cronică ale
diferitelor periodice culturale, îşi salvează renumele
pin numele mari pe care le-a abordat
şi al căror rol l-a intuit cu mare precizie. Nu l-au
interesat figurile tutelare ale literaturii române
(a scris doar despre clasicii Galaction, Chiriţă,
R a d u
Phillippide, Minulescu şi Rebreanu). În schimb,
a intuit precis bibliografia literară optzecistă,
scriind şi girând atât autori clujeni (Marcel Mureşeanu,
Petru Poantă, Teohar Mihadaş, Adrian
Marino, Aurel Pantea, Ion Mureşan, Radu Ţuculescu,
Virgil Mihaiu, Alexandru Vlad, Irina Petraş,
Horea Bădescu), cât şi din ţară (Emil Hurezeanu,
Eugen Uricaru, Romulus Vulpescu, Laurenţiu
Ulici, Gabriel Gafiţa, Matei Vişniec, Cornel Ungureanu,
Ion Stratan,T.T. Coşovei, Gh. Crăciun, Nae
Prelipceanu, Dinescu, Augustin Buzura, Nicolae
Breban, Ioan Groşan, Nichita Stănescu, Mircea
Scarlat, Gh. Grigurcu, Holban, Alex. Ştefănescu,
Steinhardt, Cezar Ivănescu). Dacă nu solidă sau
singulară, critica acestor scriitori e cel puţin pertinentă
şi intuitivă (reţinându-l, ce e drept, pe
critic, într-un provizorat din care studii aplicate
pe clasicii literaturii, române sau universale, l-ar
fi salvat). Propun un decupaj al judecăţilor sale
critice, care îi demonstrează simţul fin al valorii
canonice: ,,Exagerând uneori în descripţii după
natura civilizaţiei, Virgil Mihaiu riscă o apropiere
exagerată de limbajul jurnalistic, ceea ce afectează
poezia aceasta de o distinsă cărturărie, pe
care o poţi uşor compromite, ţinând să defilezi în
alaiurile curente. ” (1980, p. 79) ; ,,Apropiindu-se
de ceea ce îndeobşte numim «temele actualităţii»,
Matei Vişniec nu practică nici patetismul apologetic,
nici furia vitriolantă. Structură reflexivă şi dubitativă,
poetul va apela în mod firesc la un corespondent
liric, al propriului reflex interior, metafora
dilematică. Iată resortul mai adânc al versificării
unor paradoxuri ori sofisme; dincolo de dexteritatea
composit-calofilă a transcrierii, pulsează o
severă dialectică a simbolurilor. ” (1981, p. 87) ;
,,În urmă cu patru-cinci ani, poemele recitate de
Ioan Moldovan prin cenacluri ori publicate prin
revistele studenţeşti semnalau înainte de toate un
vitalist nu tocmai obişnuit, un fabulos discret scos
de sub efluviile realului. Ioan Moldovan, cel de
atunci, scria cu suficientă maturitate pentru a-şi
păstra nealterate disponibilităţile experimentale,
în interiorul elastic al unei formule poetice consistente
şi îndeajuns de personale. [.. . ] «Viaţa fără
nume», volum de autentică vibraţie poetică, este
proba unei distincte şi convingătoare vocaţii poetice.
” (1981, pp. 98, 100) ; ,,Poet dificil, căci scrie cu
retortele unei inteligenţe neobişnuite în faţă, Ion
Stratan este autorul unui volum de debut, «Ieşirea
din apă», Editura Cartea Românească, 1981, ce
sfidează de la bun început epiderma capacităţii
de înţelegere. Fără exces sau exaltare, lipsindu-i,
deci, bovarismul mondenităţii zgomotoase, «Ieşirea
din apă» evidenţiază o gesticulaţie minimă,
extrem de elaborată, un lirism al faptului existenţial,
surprinzător de proaspăt în vigoarea sa, căci
miza supremă, singura folosită, a acestei poezii de
cristalizare patetică a contrastelor lăuntrice, este
înalta ei ţinută reflexivă. ” (1981, p. 105) ; ,,«Ce
versuri betege, cu sunete boante/ (mătuşile erau
femei savante) / şi ce scandal şi ce alcătuire de versuri,
infamă,–/ vai de ea poezie contemporană!».
Prin cele două volume apărute, Traian T. Coşovei
este unul dintre poeţii cei mai îndreptăţiţi a ne face
să nu credem în ultima afirmaţie. ” (1981, p. 113)
; ,,Străin cu totul de formula stilistică a «tehnolatrilor»,
ultimul regiment poetic ni se pare debutul
lui Ion Mureşan, «Cartea de iarnă», Ed. Cartea
Românească, 1981. Reticent în faţa limbajului
model (geodumitrescianismul involt al poeţilor
din Cenaclul de Luni) sau al modelelor de efect
(insurgentele «sandviciuri cu realitate» varianta
M. Dinescu), Ion Mureşan îşi poartă cu nobleţe şi
nedisimulat orgoliu povara propriei singurătăţi,
act echivalent unei «declaraţii de principiu». [.. .
] Poet al elementarităţii vizionare la origine, Ion
,,Textele ce alcătuiesc volumul de faţă [Exerciţii de balistică] – al cărui titlu e preluat după acela al unei cronici despre Costache Olăreanu – arată un critic
bătăios şi avizat, cu darul formulărilor exacte şi percutante, implicat în susţinerea literaturii novatoare a anilor ’80.” (în Observator cultural, nr. 178/iulie 2003)

anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Mureşan îşi domină de la debut suflul primordial
al undelor germinative cu o laboriozitate neliniştită
ce ne obligă să-i consemnăm singularitatea.
” (1981, pp. 114, 118) ; ,,Alex. Ştefănescu e – în
critică! – un revizionist maliţios. Nu vrea să facă
«drepţi» la opinia curentă sau la autoritatea părerilor
de circulaţie, refuză comodităţile de receptare
cu umor frondeur, ocoleşte sunetele cutiei de
rezonanţă colective. Are indiscutabil fler şi talent,
scrie cu mână neşovăitoare, năzuind la o independenţă
reală a opiniei. Ironia sa e cordială, falsamabilă,
licenţioasă; inteligenţa e mefientă (fără
excese), respiraţia stilistică naturală. Textele lui se
citesc uşor şi cu plăcere, formulele au deseori calitate
aforistică, bravadele şi «timidităţile» estompându-se
în corp-ansamblul judicios al evaluării.
” (1988, p. 299).
Dar dacă Radu Săplăcan e un bun exeget şi
credibil judecător critic, el e, totodată, un teoretician
literar care, pentru vârsta sa, de 35 de
ani, trăda vocaţie şi acuitate intelectuală. Aprecierile
timpurii făcute în marginea problemei
,,generaţiei ’80” sunt o bună dovadă: ,,Apariţia
unei noi generaţii poetice, mai puţin protocolare,
mai puţin «melodice» şi «ductile», mai puţin reverenţioase
şi conciliatoare, a avut darul de a pune
în alertă spiritul conformist. [.. . ] Am observat şi cu
altă ocazie (v. Luceafărul, 24 oct. 1981, ,,Generaţie
şi.. . reacţie”) liniile de continuitate pe care generaţia
’80 şi le asumă. Şi tot acolo subliniam că majoritatea
poeţilor generaţiei ’80 trăieşte cultura ca o
a doua natură. Multe din eşecurile spectaculoase
ale unor poeţi importanţi de ieri se datorează
dezechilibrului tot mai marcant dintre instinctul
liric şi capacitatea de a fertiliza spunerea poetică
prin apelul la cultură, prin integritatea organică a
livrescului [.. . ]. Categoric, o notă distinctă a generaţiei
’80 este instrucţia culturală deosebită. [..
. ] Departe de noi gândul că la toţi poeţii generaţiei
’80 vom găsi lucruri interesante, autentificate
estetic. Important rămâne însă spiritul de solidaritate
intelectuală al unor tineri care s-au format
în acelaşi climat social-politic şi cultural, care au
pătruns în literatură în bloc, aflaţi încă în plin proces
de auto-clarificare artistică şi având (până la
maturizarea deplină a individualităţilor) extrem
de multe note şi probleme comune. ” (1982, pp.
132, 133).
Însă, fapt evident, aceste judecăţi sunt întemeiate
pe o viziune – cât putea ea fi matură
la 28 de ani – de teorie literară pură. Puţinele
intervenţii de natură teoretică demonstrează
concepţia sănătoasă, solidă, fermă a acestuia:
elitist, intransigent, ferm, Săplăcan consideră că
,,pănă la urmă, critica este un fenomen de reducţie
intelectuală, un mod de evaluare şi selectare;
ea rămâne esenţialmente «arta de a discerne şi
a alege» (Saint-Beuve), fiind direct proporţională
cu sfera de lecturi şi capacitatea de a le interioriza,
cu inflexibilitatea morală (atunci, în rarele cazuri,
când există), cu gustul literar. Şi totuşi, dacă ar fi să
judecăm după epidemia periodică de entuziasm
cu care sunt întâmpinate în gazetele literare mai
toate apariţiile, indiferent de valoarea lor reală, ar
trebui să conchidem că nici una din propoziţiile
de mai sus nu este adevărată. Sau, mai grav, că
ceea ce se practică în paginile revistelor literare nu
este critică, ci «apologetică». «Criticul» apare întro
asemenea ipostază un soi de rentier al scriitorilor,
suferind de evidente complexe de inferioritate
culturală. Desigur, nici un «complex» nu se lichidează
înlocuindu-l cu un altul (de superioritate
auto-estimativă, să zicem.. .), nici o unilateralitate
nu poate fi înlocuită cu o alta, decât în defavoarea
spiritului critic. ” (1982, p. 163). Spiritul său
de ,,sanitariat literar” s-a manifestat, de altfel,
într-un serial critic, ţinut la Astra (Sibiu), Literatura
futilă, care amenda serios apariţiile literare
dezolante. Nici unul dintre numele puse de el
la index nu a rămas în canonul literaturii noastre
de dinainte de ’90. Despre ideea de istorie
a literaturii (ca operă majoră a oricărui mare
critic), de altfel proiect personal neîmplinit, el
scrie: ,,O istorie a literaturii este, în egală măsură,
un program personal şi un manifest; este apoi o
întreprindere a totalităţii în regie şi strategie proprii,
ceea ce presupune, dincolo de un uriaş volum
de muncă (.. .), cultură, aplicaţie, inteligenţă şi,
mai ales, o axiologie coerentă. E limpede că un
asemenea proiect n-are de-a face cu cochetăria,
bogomahia care «aprofundează» încă gâlceava
dintre «cascheta semiotică» şi «boneta frigiană»,
cu spiritul de improvizaţie sau demagogia aitolahică
a falselor ordonanţe de autoritate. O istorie
a literaturii este visul secret al fiecărui critic, ambiţia
supremă a unei individualităţi, dar şi semnul
de maturitate reflexivă a unei culturi. ” (1987, p.
270).
Ceea ce, dacă nu întemeiază un mare critic sau
teoretician literar, indică, măcar, semnele unei
conştiinţe critice in nuce, care, în sensul unei
evoluţii constante, s-ar fi impus. Dar nu a fost să
fie astfel, iar talentul său critic avea să rămână
împlinit în cercul restrâns, literar, al mişcării Saeculum,
ca şi în circumstanţialele intervenţii din
presa culturală.
III.
Saeculum
Deceniile opt şi nouă ale secolului
trecut au stat, la nivelul atmosferei
sociale, sub semnul celebrelor Teze
din iulie. Astfel încât, nu doar ca un merit cultural,
cât mai ales ca un gest de rezistenţă socială,
organizarea unui cerc de discuţie literară
ne apare azi de-o importanţă poate mai mare
decât i-o acordau, acum două decenii, organizatorii
şi participanţii săi. Desigur că marile mişcări
culturale – ca Cercul de la Sibiu, Şcoala de la
Târgovişte, Echinoxul, Cenaclul de Luni, Şcoala de
la Păltiniş sau Şcoala de la Rohia – vor rămâne, în
istorie,camişcărieminamentespirituale.Dar,fie
indirect şi involuntar, fie cu premeditare, acestea
implicau, prin natura lor non-conformistă, o
subversiune în tensiunile căreia se aflau raţiunile
– dacă nu ale unei ofensive, atunci sigur ale
– unei defensive (deci rezistenţe) prin cultură.
În acest context integrată, mişcarea Saeculum
poate fi înţeleasă dincolo de limitele unei adunături
cenacliste provinciale.
Ideea Saeculum a luat naştere în mintea lui Săplăcan
când nu avea încă 25 de ani. A reuşit s-o
concretizeze după ’80, când, având susţinerea
confraţilor clujeni şi bistriţeni, a pus, la Dej, bazele
acestei mişcări. De ce la Dej, iată o chestiune
care merită o scurtă reflecţie. Personal
găsesc trei motive pentru care în acest oraş de
tranzit a luat naştere Saeculum. Înainte de toate,
e motivul foarte simplu ce constă în faptul că
Radu Săplăcan locuia (şi profesa) la Dej: cunoştea,
deci, întreaga elită a culturii şi a educaţiei
locale, în rândurile căreia el însuşi făcea mare
figură de literat, reuşind, deci, aici, să obţină
resursele necesare pentru organizarea unui
cerc de dezbateri. În al doilea rând, e vorba de
contextul cultural aparte al Dejului deceniilor
şapte-nouă: sub auspiciile matematicianului
Ţiganeta, dar, mai ales, ale profesorilor Siminel
şi Birbaum, matematicieni, filosofi şi logicieni
de calibru (care-l făcuseră pe Anton Dumitriu
să vorbească de Şcoala de la Dej), funcţiona un
cerc de logică ce atrăgea, din întreaga ţară, la
dezbateri, mari personalităţi ale domeniului
sau novici în căutare de maeşri. Mai puţin cunoscut,
Dan Mârza, director adjunct al Colegiului
Andrei Mureşanu şi preşedinte al ASTRA-Dej,
organiza anual nişte Colocvii Naţionale Interdisciplinare
unde, spre exemplu, având complicitatea
lui Radu Săplăcan, adusese în 1982, la Dej,
oameni de marcă ai culturii române: de la academicieni
ca Vatamaniuc şi Anton Dumitriu, la
Nicolae Steinhardt şi chiar la toate marile nume
ale literaturii optzeciste. E uşor de bănuit, deci,
că, entuziasmat de impunerea tot mai evidentă
a Dejului pe harta culturală naţională, a decis
înfiinţarea Saeculum-ului aici, gândit ca un cerc
de dezbatere şi ca un cenaclu literar-artistic. În
sfârşit, faptul că Dejul e prima gazdă a Saeculum-ului
se datorează motivului pentru care
Sibiul, Târgoviştea, Păltinişul sau Rohia fuseseră
alese de către alţi intelectuali drept loc de exil
sau refugiu cultural. Ferite de judeţenele de
partid, aceste mişcări culturale păreau a fi protejate
la umbra micilor înţelegeri orăşeneşti. Nu
a fost să se întâmple întocmai cu Saeculum fi-
+
+
indcă, sub pretextul unor nereguli de gestiune,
de care gazda cenaclului, directorul Casei Municipale
de Cultură, se făcea vinovată, dar şi cu
concursul unor persoane cu funcţie în Partidul
de la Dej (ca Delia Rus, încă directoare adjunctă
într-un liceu dejean), cenaclul a fost interzis,
mutându-se, ulterior, la Beclean (unde, ca un
fericit exemplu, amintim că Ioan Pintea l-a cunoscut
pe monahul Steinhardt).
În cadrul acestui cenaclu, Radu Săplăcan era
magister ludi incontestabil. Critic înainte de
toate, de o vehemenţă şi fermitate ce cădeau
adeseori în agresivitate verbală, el se erija ca
lider al unui grup de tineri intelectuali, frecventaţi
adesea de mai vârstnicii Teohar Mihadaş
sau Nicolae Steinhardt. Sub girul lui Săplăcan
şi-a citit, pentru prima oară, Groşan, Trenul de
noapte; prin Saeculum, vizita Cenaclului de Luni
i-a făcut mai cunoscuţi, în Clujul literar, pe mai
sudicii optzecişti; Ion Mureşan, Viorel Mureşan,
Ruxandra Cesereanu, dimpreună cu alţi echinoxişti,
au trecut prin malaxorul critic saeculist.
Iată unde, impunându-se pe deplin, Săplăcan
şi-a deversat talentul, ştiinţa, capacitatea şi
energiile sale literare. Că nu i-a fost pe deplin
favorabil Saeculum, e lesne de înţeles: gratuitatea
taifasului cultural, ca şi atmosfera bahică,
l-au defavorizat complet. Dar, pentru moment,
observ că, eşuând în neîmplinire pe pantele
poeziei şi ale criticii, lui Radu Săplăcan i-a avut
succes, atât cât a funcţionat, proiectul Saeculum.
Faptul că ceea ce organizase în anii ’80, la Dej
şi Beclean, ţinea de o experienţă irepetabilă, o
demonstrează imposibilitatea de-a reorganiza,
după Revoluţie, cenaclul. Noile vremuri aveau
să-l descopere, chiar pe Radu Săplăcan, un
alt om: mulţumindu-se cu publicarea a patru
– subţiri – plachete de poezie, acesta avea să
se retragă, din ’90, încet, dar sigur, din câmpul
– vizibil şi elitist – al literaturii.
Raport final
De ce, aşadar, Radu Săplăcan a căzut în
anonimat? Mă voi limita la a oferi posibilul
răspuns. Convenim, doar, că trebuie să
facem distincţie între motivele (interioare ale)
eşuării sale (poetice şi critice) şi motivele (exterioare
ale) anonimatului său (cultural).
Înainte de toate, proiectul poetic şi proiectul
critic ale lui Săplăcan au eşuat fiindcă nu au
existat. Spiritul omului era dominat de câteva
tare nefavorabile unei înalte cariere culturale:
dezorganizarea, comoditatea, inconsecvenţa,
(din care rezultă) fragmentarismul (creaţiei),
foiletonismul, cronicărismul, exaltarea spontană
(lipsită de travaliul intelectual), informarea
nesusţinută de un serios proiect de lectură,
încremenirea în proiect şi lipsa unei opere solide
– l-au condamnat, pe poetul şi criticul Radu
Săplăcan, la o poziţie minoră în istoria poeziei
româneşti, ca şi la un anonimat total în critica
ultimelor două decenii. Acestora, li se adaogă
(deşi, poate, le stă la bază) nedezminţita şi
constanta slăbiciune bahică. Iar fiindcă beţia e,
în alte cazuri (v. Nichita Stănescu), chiar generatoarea
unor efuziuni lirice autentice, tind a crede
că, de vreme ce pe Săplăcan beţia l-a distrus
ca om de cultură, vocaţia sa fundamentală era
aceea de critic literar: ca dovadă, a lăsat în urma
sa patru cicluri poetice de o oarecare valoare,
dar nici o operă critică (pentru care travaliul
intelectual exclude, cel puţin pentru largi intervale
de timp, sincopa beţiilor). Ca şi pe Nichita
şi, poate, pe mulţi alţii, Bachus l-a dus cu sine şi
pe Săplăcan, nu fără a-i pricinui, mai întâi, suferinţe
organice şi spirituale mari. Atât, doar, că, în
cazul lui Nichita Stănescu, a rămas o operă poetică
fundamentală; în urma lui Săplăcan nu a rămas,
însă, nimic, fiindcă nu a rămas ceea ce, din
inteligenţa sa, ar fi putut rămâne fundamental:
o operă critică. Acesta e motivul (exterior al) căderii
în anonimat cultural a lui Săplăcan.
Cu un destin relativ tragic, el este exponentul
unei tipologii de frumoşi rătăciţi, pentru care
cultura a rămas trăirea spontană şi totală a unei
emoţii estetice de circumstanţă. Neîmplinit
în căderea lui, îşi datorează propria-i neîmpli-
R a d u
1
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
S ă p l ă c a n
Cu un destin
relativ
tragic, el este
exponentul
unei tipologii
de frumoşi
rătăciţi,
pentru care
cultura a
rămas trăirea
spontană
şi totală a
unei emoţii
estetice de
circumstanţă.
Neîmplinit în
căderea lui,
îşi datorează
propria-i
neîmplinire
risipelor
cărora,
conştient şi
inconştient,
asemeni
florarului
din poezia lui
Blaga, li s-a
dedat.
Luigi BAMBULEA
nire risipelor cărora, conştient şi inconştient,
asemeni florarului din poezia lui Blaga, li s-a
dedat. Cineva ameninţa, spunând că undeva,
şi altcândva, e posibil să se nască un nou Radu
Săplăcan. Cred că ar fi o revanşă a spiritului
său, dar sper ca acest nou răsărit literar să nui
urmeze mişcarea retrogradă a celui dintâi:
,,Ochiul ţintă acolo/ ierburi se-nclină-n fântâni,/
un mesteacăn tânăr/ înălţându-se din lumânări,/
cai smintiţi desţelenesc văzduhull. // Radu Săplăcan:
golf de lacrimă/ în pleoapa fără margini. ” (p.
147).
BIBLIOGRAFIE
(pentru citările poetice) :
1. Radu SĂPLĂCAN, Poezii (antologie postumă completă),
ed. îngrijită de Ion Mureşan, Ed. Charmides,
Bistriţa, 2003
2. v. şi idem, Poeme pentru prieteni, ed. de Ioan Pintea,
Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008
(pentru citările critice) :
3. Radu SĂPLĂCAN, Exerciţii de balistică (articole de
critică literară, antologie postumă selectivă), ed. îngrijită
de Ioan Pintea şi Sorin Gârjan, Ed. Eikon, Cluj-
Napoca, 2003
(pentru alte date şi informaţii) :
4. ***, Archeus, revistă de cultură, anVIII, serie nouă, nr.
1 (30) /dec. 2004, Baia-Mare (dosar Radu Săplăcan)
5. ***, Saeculum – dincolo de nostalgii, antologie a
scriitorilor şi artiştilor plastici saeculişti, realizată de
Cornel Cotuţiu, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006
Revista Verso a iniţiat, încă din primul
său număr, Lanţul poeţilor. Pagina
de poezie va avea, în fiecare număr,
un titular şi un invitat. Invitatul va fi la
rândul său titular şi va avea dreptul la
un invitat (unul, nu mai mulţi). Opţiunea
poetului e suverană. Singura regulă:
nimeni nu poate fi invitat de două
ori într-un an. Sperăm ca lanţul să se
închidă cât mai târziu, iar „verigile” sale să
fie de cea mai bună calitate. (I. M.)
la nţ u l poeţilor
Dorin CoZan
Lucrul cel vesel şi sălbatic
din mijlocul haitei
m-am introdus cu respect în butoiul cu melancolie din centrul oraşului;
cu labele una peste alta
părea că visează.
în goliciunea mea
am luat cu mine acest borcan şi acest peştişor
în el am să mă introduc până mâine cu respect,
iar în mine peştişorul de aur
prietene, mi-au zis prietenii, nu pleca! până la ziuă e mult iară tu, cât un
mesia de tânăr,
eşti pierdut dinainte, ca umbra unui fugar sub pasajele noastre,
şi apoi, butoiul acela nu există, iar dacă există, te va aştepta până mâine la
prânz
şi apoi te vei ridica cu dânsul în cer
hai să benchetuim, sub dulceaţa unui trup oarecare să ne aşternem la
vorbă, la umbra lui
să lungim învelitoarea nopţii de-acum
n-auzi, tinere, câinii, oamenii cum latră şi muşcă fără alegere, fără ruşine?
dacă există, mi-am zis, ciocănindu-mi în coastă, pesemne femeia
e un ascunziş mai bun decât mine. aproape un luminiş în care să-mi zgârii
vocea încet
de vocea ei ruptă şi-n ţepii aceia să înfloresc, să dau rod, să ucid fuga
dacă există, i-am zis, ciocănindu-i coastele, în timp ce alergam, alergam
înăuntrul ei
şi dacă nu? m-a întrerupt ea, în timp ce ştergea alba ei frunte de sufletul
meu ţepos,
ce deja o strângea din ce în ce mai tare, ca o pânză de mort
şi dacă a trecut pe lângă mine deja
când înghiţeam apă din mâinile tale sau firimituri din aerul tău, sau, pur
şi simplu,
atunci când trăiam?
sau ne-a fost luat şi nu mai ştim nici aceasta?
mai bine să spunem: era imposibil peştişorul de aur, absurd şi tâmpit
erai imposibil, absurd şi tâmpit!
e-rai im-po-si-bil, ab-surd şi tâm-pit!
da, prieteni, era
veseliţi-vă, râdeţi
râdeţi şi daţi-vă, daţi-vă dracului
din lumina mea!
Livadă de piersici, cu botoşei albi
Ochii tăi au căutat în mine lumina
Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi
Şi am privit în mine întâi cu un deget,
Degetul mic
Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic
“Ce tare!”- îmi zic
Un piersic cu piersici mari, cu mult puf
Iară sub el cânta, cu năduf,
Un inorog mic,
Foarte mic,
Cât un furnic.
Inorogul era tare de-o ureche
Dar era important, inorogul meu încălţat c-o pereche
De botoşei albi.
Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, şi te-am văzut goală
De cuvinte.
+
+
Dana ştefan
Nopţi de sânziene
Risipeşte, Doamne, închipuirile mele,
într-o zi-n cuvinte, într-o zi-n culori,
urcă-mi Doamne, pe-ndelete seva
în tulpini de rubarbe acrii
unde, ascunşi prin cuibare,
orăzari cu pliscuri portocalii se drăgostesc până când somnul se-nchină,
răspândeşte-mă Doamne în ierburi înalte,
unde, printre flori liliachii, brusturi să m-arunce umbră,
unde margini de ţărână să mă fac, ca să pot năpădi pădurea,
unde, în scorburi, gnomi să-mi pritocească împletitele verzuri
din smaraldele-mi dosite prin sertare.. .
v
Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici şi alte grozăvii
Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte.
Aşteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt.
„- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire
„-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară
Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aş vrea..
Du-mă, să vâslim, să închidem ochii şi să vâslim
Să închidem ochii şi să plutim!. ”
Ce dragă-mi eşti, zeppelino, ce minunat
Şi acest inorog pe care ţi l-am desenat
Cu limba pe sân.
Şi toţi aceşti inorogi pe spinare, în cor,
Cum se leagănă, şi-mpreună imită un nor!.
Ce înalt!
Atunci, ne priveam şi atât. Cuvintele, şi ele, într-un colţ al inimii, amuţeau.
Se frecau într-un picior şi-asmuţeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii.
Ne priveam cu orele şi cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine.
Apoi, într-o zi, mă luai şi făcui înconjurul lumii. Şi-n altă zi, tu sării în
lună.
-Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Şi dădeai din picior, nervoasă
-E frumoasă, cam ca tine aşa, lenevoasă, da` merge!
-Vin şi eu?
-Nu. Stai acolo, îţi trimit eu o vedere, dacă nu uit!
Şi veneai. Şi-mi dădeai una, de se mişca planeta şi-nchidea ochii.
-Ce urâtă şi tu!. Ne iubeam, dar înghiţisem de frică toate cuvintele. Şi
rămâneam cu ochii deschişi, ca şi morţi.
-Care morţi?
- Morţii din care se-nalţă piersicii, fix până la Dumnezeu.
-Care Dumnezeu?
-Cum care? Primul furnic,
care ştie tot,
ne va găsi dormind,
cu rădăcinile-ntoarse..
Scurt tratat de aprindere
M-am căutat ieri, să-mprumut o ţigare
-N-ai o ţigare? i-am zis îngerului de la intrare
De la intrarea în sine.
-N-am! zise, mestecând la tutun. Mergi mai încolo şi cere
Am intrat în mine pe lângă urechi, unde văzui fumul mai gros
Pe sufletul meu păşteau tutun o grămadă de vaci serioase
-N-avem! au mugit strângând din buzele groase.
M-am aşezat turceşte la marginea lanului, numărând vacile. Troznea a
fum de-ţi venea
Să-l întinzi în palmă ca untul proaspăt şi tare
Plescăiam şi mă uitam la mine cum întindeam braţele după pâine.
Într-un târziu, m-a strigat îngerul de la intrare
-Am una, da` nu te-am recunoscut fără pufăitul tău din născare.
Ce-i drept, mă arsesem la limbă
De la degetul mare.
Poate vreţi să aflaţi şi cum m-am iubit
-Auzi, tu n-ai un chibrit?
v

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
Georges Rodenbach şi cultura română
B e l giCa
anca CLitan
Eugenia Enache, Georges Rodenbach şi spaţiul
cultural românesc, Târgu-Mureş, Editura
Universităţii „Petru Maior”, col. „Studii”, 2007,
prefaţă de Rodica Marian, postfaţă de Iulian
Boldea, 210 p.
titlul cărţii eugeniei enacHe - GeorGes rodenbach
şi spaţiul cultural românesc trasează principalele
axe de lectură preconizate de autoare în
Argument: ilustrarea, pe de o parte, a specificităţii
operei lui Georges Rodenbach, reliefarea,
pe de altă parte, a principalelor modalităţi
de receptare a creaţiei scriitorului belgian de
limbă franceză, în dorinţa de a oferi o imagi-
ne cât mai complexă a ceea ce aceasta a reprezentat
pentru literatura română, în contextul
dezvoltării esteticii simboliste. Receptarea
operei lui Georges Rodenbach în spaţiul cultural
românesc s-a realizat atât prin contactul
direct cu opera în versiune originală, cât şi
prin traduceri, văzute de
autoare ca o interpretare,
ca o comunicare între
două culturi. Rodenbach în
presa culturală românească
debutează cu o scurtă
prezentare a momentului
simbolist care marchează
începutul modernităţii în
literatura română, autoarea
reliefând contribuţia
esenţială a revistelor
Literatorul şi Vieaţa nouă
în difuzarea spiritului nou. Din dorinţa de a
prezenta publicului român pe simboliştii belgieni,
Ovid Densuşianu nu se mulţumeşte să
marcheze în Vieaţa nouă doar evoluţia mişcă-
rii simboliste belgiene, ci ilustrează estetica
noii poezii pornind de la studiul peisajelor
urbane, ferm convins de valoarea estetică a
oraşului considerat o chintesenţă a vieţii. La
rândul lui, Alexandru Macedonski stabileşte
legături cu reprezentanţii simbolismului
belgian grupaţi în jurul revistei La Wallonie
unde îşi publică poeziile Hystérie, Suggestion,
Haine, Guitare, exemplară ilustrare a tendin-
ţelor novatoare.
Eugenia Enache schiţează şi coordonatele
simbolismului belgian a cărui originalitate
rezidă în osmoza dintre senzualismul şi mis-
ticismul flamand şi claritatea latină, dintre
acea ardoare a rasei flamande şi spontaneita-
tea valonilor. Autoarea analizează afinităţile
de structură şi sensibilitate între autorii români
şi belgieni, raporturile cu simbolismul
belgian vizând şi spaţiile culturale puse în
contact, sub aspectul tinereţii celor două state
naţionale. Abordarea comparativă a curentului
simbolist în cele două ţări lasă treptat
locul unei reflecţii asupra tematicii operelor
simbolişilor români şi belgieni cu stabilirea
constantei comune: toposul oraşului care
moare.
Luând în considerare anul apariţiei articolelor,
autoarea observă că receptarea lui Ro-
denbach a fost simultană cu descoperirea li-
teraturii belgiene prin intermediul cronicilor
din presa culturală sau literară. Deşi consideraţiile
asupra lui Georges Rodenbach sunt
adesea limitate la exemple din opera poetică
în contextul analizelor tematice sau la menţionarea
titlului romanului Bruges-la-Morte,
curiozitatea criticilor români este suscitată
de apariţia operelor sale în proză: Le Carillon-
neur, L’Arbre. Încercând să aplice principiile
simbolismului la naraţiune, scriitorul belgian
aduce în cadrul unei „literaturi melancolice o
notă descriptivă flamandă”, după cum susţine
Lugné-Poe în conferinţa prezentată şi de
Alex. Al. H. în articolul „Poeţi belgieni” din
1916. Cu toate că principalele dezbateri vizează
romanul Bruges-la-Morte, autoarea nu
pierde din vedere nici articolele referitoare la
alte traduceri ale lui Rodenbach, Idolul şi Mu-
tatul, consemnând şi articolul recent (2004) al
Rodicăi Marian care-l situează pe Rodenbach
în sfera romantismului.
Un alt reper în receptarea operei lui Rodenbach
îl constituie traducerile. Pornind de
la premisa că traducerea nu este sinonimă
cu simpla transpunere, Eugenia Enache se
apleacă, în Rodenbach în traducere românească,
asupra operelor principalilor traducători ai
creaţiei rodenbachiene: Antologia de poezie
belgiană de limbă franceză, de Radu Boureanu,
Simbolismul european, antologie alcătuită de
Zina Molcuţ. Autoarea se referă şi la tradu-
cerile din proză (În exil, Clopotarul, Bruges,
a doua moarte), precum şi la studiul critic al
Sandei Radian. Având în vedere că orice traducere
este o transfigurare, ceea ce interesează
este efectul traducerilor asupra publicului
român, traducătorul re-creând conform pro-
priei subiectivităţi. O astfel de reorganizare a
discursului original o putem descoperi şi în
traducerea romanului Bruges-la-Morte, de către
Fănuş Neagu. Comportându-se asemenea
unui poet, traducătorul operează o rescriere
a sensului şi o reconstituire a structurii frazei
astfel încât, în ciuda respectării originalului
ca experienţe şi sentimente, Bruges, a doua
moarte situează cititorul în faţa unei alte ope-
re. Punerea „în oglindă” a unor fragmente
din opera originală şi din traducere oferă
autoarei prilejul să observe că textele lui Fă-
nuş Neagu şi Rodenbach pot fi interpretate
şi în termenii de identitate şi alteritate, tra-
ducătorul păstrând fidelitatea doar în spirit.
Un rol important în receptare este asumat de
paratext care vizează să elucideze sensul şi
să aprecieze valoarea estetică a operei. Cu
alte cuvinte, pre / postefeţele precum şi comentariile
asupra diferitelor traduceri oferă
tot atâtea chei de interpretare care orientează
lectura. Picturile lui Sabin Bălaşa care ilustrează
romanul Bruges, a doua moarte schimbă
şi ele perspectiva receptării, fiind realizate,
conform unei note de subsol a autoarei, sub
influenţa copertei ediţiei originale, realizată
de Fernand Khnopff. Eugenia Enache nu
ezită să semnaleze unele inexactităţi privind
originea germană a lui Rodenbach ori să atra-
gă atenţia asupra unei notiţe biobibliografice
+
incomplete care nu redă complexitatea por-
tretului scriitorului.
Primele două capitole ale cărţii consemnează
astfel formele esenţiale ale receptării operei
lui Rodenbach în presa culturală şi în traducerea
românească, pentru ca în capitolul Ro-
denbach ca sursă de inspiraţie, Eugenia Enache
să demonstreze că ecourile simbolismului
belgian în literatura română nu se rezumă
la o imitaţie servilă ci implică o re-creare
care îmbogăţeşte, conform temperamentului
scriitorului. Autoarea îşi propune să surprindă
o serie de „oglindiri” ale modelului
Rodenbach în creaţiile lui I. M. Raşcu, Demostene
Botez şi George Bacovia. Dacă I. M.
Raşcu „copiază” gravitatea lui Rodenbach
în reprezentarea oraşului, asemenea unui
mormânt, trist şi fascinant în acelaşi timp
şi ideea de a structura, în patru părţi, conţinutul
poemului Oraşele dezamăgite, tristeţea
profundă a duminicilor devine mai gravă la
Demostene Botez. Uniţi sub semnul unei ploi
obsedante, Rodenbach şi George Bacovia
se disting prin viziunea diferită asupra elementelor
imaginarului poetic. Simbolismul
de atmosferă specific scrierii celor doi poeţi
capătă expresii diferite, conform caracterului
lor: Bacovia este un anxios, Rodenbach - un
melancolic şi un nostalgic. Eugenia Enache
analizează, în exemple, conotaţiile pe care
temele şi motivele simboliste le îmbracă la
cei doi poeţi ai oraşului, concluzionând că
filiaţia lor rezidă în comuniunea spirituală,
în dominaţia sentimentului de recluziune şi
în aceeaşi tonalitate tristă. „Imitat”de către
simboliştii români, modelul Rodenbach
dobândeşte, prin transpunerea în limba ro-
mână, o nouă identitate care îmbogăţeşte şi
diversifică literatura română.
În economia cărţii, un spaţiu considerabil
este ocupat de Restituiri din presa românească
care acoperă un interval temporal considera-
bil, autoarea trecând în revistă principalele
publicaţii care au familiarizat pe cititorii
români cu opera lui Rodenbach, de la Lumina
ilustrată, până la Tribuna şi Steaua. Fie că
este vorba de extrase din opera scriitorului
belgian, de studii critice sau comparative,
de informaţii generale despre literatura bel-
giană, capitolul constituie o exemplificare
firească care legitimează afirmaţiile critice
ale autoarei şi o invitaţie la descoperirea unei
lumi „bizare, dar plină de lirism, de tăcere şi
de pasiune”.
Prefaţa şi postfaţa care însoţesc studiul Eugeniei
Enache, semnate de Rodica Marian şi
respectiv Iulian Boldea, oferă o importantă
sinteză a cărţii şi evidenţiază elemente de
originalitate ale lucrării. Relevând importanţa
analizelor comparative între poeme ale
lui Rodenbach şi operele unor poeţi români,
Iulian Boldea vede în recuperarea minuţioasă
a receptării creaţiei scriitorului belgian în
România „un punct de certă originalitate şi
probitate al lucrării”.
v
Viaţa ascunsă
po S t f e ţe
Livia titiEni
Viaţa ascunsă de Pascal Quignard în traducerea
lui Tudor Ionescu, Editura Echinox, Cluj,
2008, 419 p.
„există v re o d i fe re n ţ ă î n t re u n c i t i tor, u n s c r i i tor,
un traducător, un interpret, un compozitor
etc. ?”, se întreabă retoric Pascal Quignard
tocmai în Vie secrète, Paris, Gallimard, 1998,
carte pe care o traduce Tudor Ionescu. Iar citatul
din Quignard este explicitat în paragraful
următor: „Orice traducător interpretează
ca şi cum ar fi scris. Orice interpret traduce
de parcă ar fi compus” (p. 49). Tocmai aşa
procedează Tudor Ionescu: traducând, el
interpretează ca şi cum ar fi scris, firesc,
fluent, coerent, convingător. În româneşte el
ne oferă „du Quignard tout craché”, cum ar
zice francezul într-un registru familiar, adică
aidoma, leit, conform dicţionarului.
O carte care de altfel i se şi potriveşte ca o
mănuşă, omului şi intelectualului Tudor
Ionescu. O carte despre iubire, cu faţa ei ascunsă,
bântuită de fantasme, dar şi cu faţa ei
livrescă; meditaţie despre iubire, filtrată prin
poveştile de iubire ale literaturii universale,
pornind de la „corespondenţa esenţială între
iubire şi experienţa lecturii”, iubirea ca „o
dublă îmbrăţişare: îmbrăţişarea limbajului
şi îmbrăţişarea tăcerii”. Altfel spus, la Quignard,
viaţa ascunsă a iubirii se identifică cu
viaţa ascunsă a cărţilor, într-un univers fără
bariere şi fără ordine. Mai scrie, Quignard,
despre un text frumos că „este auzit înainte
de a răsuna”. Iar Tudor Ionescu aude bine
textul înainte de a-l transpune în româneşte.
Dar de ce atâtea aprehensiuni legate de textul
quignardian ? Şi o întrebare subiacentă:
de ce să-l traduci pe Pascal Quignard? La prima
întrebare ar putea răspunde traducătorul
însuşi, şi a şi făcut-o în discuţiile pe care le
aveam în pauze sau pe culoar, dimineaţa,
devreme, în drum spre sălile de curs: discuţii
despre latinisme greu de redat, dar şi despre
găselniţe, despre pasaje biblice cu diverse
versiuni româneşti între care trebuie să optezi,
despre ficţiunile etimologice ale eruditului
Pascal Quignard în demersul lui ludic de
a armoniza sensurile cuvintelor… Dar Tudor
Ionescu este un profesionist, un pricepător în
ale traductologiei şi are de asemenea în spate
o experienţă bogată a traducerii din franceză.
Sunt tot atâtea garanţii ale reuşitei sale.
Răspunsul la a doua întrebare este dat de
oportunitatea traducerii lui Pascal Quignard
în general şi al acestei cărţi în particular, o
carte care poate trece drept o autobiografie
indirectă. Abia către sfârşitul cărţii, în
capitolul „Despre sentimentul de adio” (al
XLIX-lea din LIII), cititorul află ce anume a
declanşat-o; un fapt existenţial, atunci când
foarte bolnav şi internat de urgenţă, scriitorul
a avut impresia că fixează cu intensitate
lumea pentru ultima oară. Şi când constată
„că în adio există o experienţă proprie iubirii”
(p. 392). Voi reda mai jos contextul care poate
ilustra provocarea lansată traducătorului de
scriitura quignardiană: „Prin ce a privi lumea
pentru ultima oară se aseamănă cu sentimentul
iubirii? Prin ce fondul lui adio distinge
+
iubirea de fascinaţie şi
o denotează în privire
a dorinţei? Când adio
survine în regimul
lui la revedere, adică
în circuitul sezonierului,
al anualului,
al astralului? Prin ce
desiderarea se opune
lui la revedere şi de ce
îi cedează lui adio? De
unde vine că este posibil că iubirea să ia din
„nu-la-revedere”, din „niciodată revedere”
cu ce tocmai să dehipnotizeze fascinaţia care
a legat naşterea de cealaltă privire? Oare
moartea apare începând din acea clipă, deja
acolo în privirea care va despiedeca trupul
şi va elibera dorinţa omenească în imposesia
celuilalt aşa că în imposesia vieţii personale
însăşi în acelaşi timp neterminată şi ireversibilă?”
(p. 393).
Viaţa ascunsă este un mozaic tematic în care
reiterarea anumitor momente biografice
structurează cartea. Povestirea personală
riscă însă să alunece în complezanţă cu sine.
Disocierea între protagonist şi narator comportă
şi ea, spune Quignard, „slăbiciunile”
ei. Forma impersonală ar conveni transcrierii
faptelor, dar „încarnarea” lor prin anecdote,
printr-un registru colorat, pitoresc este proprie
romanului. Astfel departajate, aceste,
să le spunem forme textuale, nu corespund
poeticii pe care înţelege s-o practice Quignard.
El constată că gândirea oamenilor e
„atât de universal generală, atât de abstractă,
atât de dezimplicată pentru gânditorul care
o concepea, descarnând viaţa atât de mult”
(p. 362), încât îşi doreşte o altă formă: „Ca
şi cum roman şi speculaţie s-ar întâlni brusc,
doream să nu mai fie distincţie cu putinţă între
sămânţa animală, seva vegetală, vis despre
homeoterme, amintire criptată a fiinţelor
limbajului, halucinaţie diurnă, minciună,
ficţiune, prădăciune vitală, cotidiană, solară,
speculaţie încăpăţânată” (p. 362). Cu această
declaraţie, autorul îşi plasează cartea în descendenţa
Micilor Tratate, concepute cu vreo
douăzeci de ani mai devreme. Altfel spus, o
dată cu dezvăluirea „vieţii ascunse” autorul
îşi formulează un crez poetic: „Din noèsis să
fac desiderium. […]. Trebuia să abandonez toate
genurile. Trebuia să renunţ unul câte unul
la toţi germenii pozei. Trebuia să mobilizez,
să înham, să mestec şi să epuizez ca pe nişte
cai de postalion, toţi viruşii retorici. Trebuia
să pun la punct o formă intensificatoare, inerentă,
omnigenerică, scizipară, scurt-circuitoare,
ekstatikos, curajoasă, furchtlos. (p. 363)
Metatextul trasează astfel direcţia pe care se
vor înscrie cărţile ulterioare. Suntem în 1998,
iar până-n 2008 Quignard va publica anual
cel puţin câte un volum, niciunul care să lase
indiferenţi pe cititori sau critici. Tocmai de
aceea Viaţa ascunsă se impunea a fi tradusă,
şi în acest sens e firesc să elogiem iniţiativa
Editurii Echinox de a o oferi publicului român.
Dar genul acesta de scriitură care destabilizează
cuvintele, corelările de sens obişnuite,
pentru a forţa limbajul să atingă acea parte
a fiinţei care se sustrage, se eschivează, îl
+
poate destabiliza şi pe traducător. Nu este
însă cazul lui Tudor Ionescu. Framântat între
o îndoială neinhibantă şi o rigoare tiranică,
el caută şi găseşte expresia măsurată, adecvată,
se opreşte la detalii laborioase care
presupun fiecare în parte o atenţie deosebită,
o grijă răbdătoare şi o mare pricepere bazată
pe cunoaşterea modelelor. Cartea lui Quignard
este făcută din cărămizi care vin să se
aşeze una peste cealaltă, cu un liant adesea
imaginar care presupune un fel de cârdăşie
între lucruri şi oameni. A fost asemănată cu
o bibliotecă ale cărei uşi dau spre câte un
labirint ascuns în care cititorul, respectiv traducătorul
este irezistibil atras. Orice carte a
lui Pascal Quignard are o infrastructură speculativă,
un construct mental greu de sesizat
la o privire superficială. Este de asemenea
un spaţiu îmbibat de referinţe şi conexiuni
culturale, de un enciclopedism poliglot, dar
şi de o imaginaţie ludică inepuizabilă.
Nimic nu probează cu mai multă autoritate
această afirmaţie decât uşurinţa cu care
Quignard trece de la descrieri, la pagini de
mărturisiri, la fragment eseistic de factură
montaigniană, sau la cel aforistic. Versiunea
românească se pliază pe text, redă de
la primele pagini tonul specific creaţiei lui
Pascal Quignard: „În fiecare pasiune există
un punct de prea-plin care e cumplit. Când
ajungi la un asemenea punct, ştii imediat că
neputând să măreşti febra a ceea ce tocmai
ţi se întâmplă, neputând nici măcar să ţii lucrurile
aşa cum sunt, pasiunea va muri. […]
Argument este un cuvânt de odinioară care
vrea să spună limpezimea zorilor. Înseamnă
tot ce se limpezeşte şi se arată vederii în acea
palidă lumină ce se iveşte în câteva clipe.
Peremptoriu este argumentul: niciodată nu e
cu putinţă să schimbi cursul fluviului în clipa
viiturii. Tot cum neputinţă este să opreşti
ziua când mijesc zorii. Aştepţi. Aştepţi fără
să poţi face nimic, deodată, într-o contemplaţie
ce a devenit nefericită. Ori dragostea va
înmuguri din pasiune, ori ea nu se va naşte
niciodată. Adevărat că nu e lesne să desvrăjeşti
acest moment împietrit. [ …] Să treci de
la pasiune la dragoste e o adevărată ordalie.
Amor vine de la un cuvânt mai vechi, însemnând
căutarea mamelei. Cuvânt din antica
Romă care, ciudat, reaminteşte atributul ce
caracterizează clasa mamiferelor vivipare,
apărute în cursul erei terţiare, când s-au
format cele mai aparte condiţii ale destinului
nostru. Amor este un cuvânt care vine din
amma, mamma, mamilla. Mamar şi mamă sunt
nişte forme aproape indistincte. Amorul este
un cuvânt apropiat gurii care vorbeşte mai
puţin, încât din pornire suge desfăcându-şi
buzele de foame” (p. 10).
Se desprind de aici caracteristicile scriiturii
lui Quignard, mai întâi aplecarea lui către
lumea originilor în care a te naşte înseamnă
un adio lumii obscure şi tainice, care doar
în scris se va ivi din nou, printr-o privire
regresivă, nostalgică, încântată de propria-i
nostalgie. Jadis/ Odinioară si Abîmes/ Abisuri
sunt doar două titluri luate la întâmplare
din ciclul Le Dernier royaume pe care mărturiseşte
că-l va scrie până la moarte. Sunt
prezente de asemenea ficţiunea etimologică,

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
Maitreyi Devi şi
Rabindranath Tagore. Poezia vieţii
po S t f e ţe
Mihaela GLiGor
MAITREYI DEVI, Tagore la gura sobei în Mongpu
Traducere din limba bengali de Dana Sugu
Introducere de Mihaela Gligor
Prefaţă de Maitreyi Devi
Colecţia Biblioteca Indiană
Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2008
b u c u r i i l e c e l e m a i m a r i v i n d i n l u c r u r i l e m ă r u n te;
simplitatea e cea mai mare avere; fericirea adevărată
vine din interior; viaţa trebuie trăită cu
responsabilitate; fiecare zi e un nou început şi
fiecare clipă e preţioasă. Durerea e parte a vieţii,
însă avem în noi tăria de a trece peste orice. Familia
nu se reduce doar la cei ce sunt de acelaşi
sânge cu tine, îţi pot fi mult mai apropiaţi oamenii
care-ţi împărtăşesc sentimentele şi idealurile.
Binecuvântările sufletelor sărmane fac mai mult
decât orice distincţie academică. Respectă-l pe
celălalt chiar de îţi este inferior, îţi vei câştiga astfel
un prieten loial. Învaţă mereu! Cunoaşterea
îţi deschide porţi nebănuite şi te poartă spre o
lume fascinantă.
În cuvinte asemănătoare, adâncit în scaunu-i
larg, aflat pe terasa scăldată de Soarele dupăamiezii,
în Mongpu, se adresa Poetul tinerei sale
gazde. Poetul este nimeni altul decât Rabindranath
Tagore, iar cea care a ascultat tăcută, stând
la picioarele lui, lecţia de la Mongpu, este o mai
veche cunoştinţă de-a noastră, a românilor, Maitreyi
Devi. Pentru mulţi cititori români, Maitreyi
este un personaj. Unul exotic, fermecător, cum
nu mai este altul în literatura română. Inspirat
din realitate, ce-i drept, însă acoperit cu iscusita
imaginaţie a celui ce i-a dat viaţă: Mircea Eliade.
Oricum am lua-o, pe calea imaginaţiei, ori pe
cea a realităţii, legătura dintre Maitreyi şi Eliade
nu poate fi negată sau trecută cu vederea. Însă
povestea din spatele romanului Maitreyi al lui
Eliade, sau a celui răspuns, Na Hanyate, semnat
de Maitreyi Devi şi publicat la 40 de ani distanţă,
nu face obiectul rândurilor de faţă. Şi aceasta
pentru că Maitreyi Devi este mai mult decât un
simplu personaj.
Poetă, eseistă, prozatoare. Una dintre cele mai
remarcabile femei pe care le-a dat Bengalul. Inte-
desimbolizarea limbajului, ca sursă principală
de ficţionalizare, joaca de a armoniza sensurile
cuvintelor, invenţia de vocabule sau
sintagme, care pun neîndoielnic probleme
traducătorului, constrâns la un permanent
exerciţiu stilistic şi chiar filosofic. Dar nu
putem nega faptul că gradul de autenticitate
al oricărei creaţii, inclusiv al traducerii se
află adesea şi în raport cu structura intelectuală
şi temperamentală a creatorului/traducătorului.
Îndrăznesc să spun că nimic
nu este mai personal pentru Tudor Ionescu
decât o stare de nonconformism, un fel de
răfuială cioraniană cu propria persoană, cu
cei din jur, cu lumea întreagă. El are curajul
expresiei uneori familiare sau popular-regionale,
la limita argoului sau a calculului
lingvistic, chiar dacă cititorul nu-i ratifică
în întregime soluţiile propuse. În acest caz,
cititorul român ar trebui să se răfuiască chiar
cu Pascal Quignard care nu se dă în lături de
ligentă, plină de viaţă.
Mereu în slujba celorlalţi.
Maitreyi a scris
poezii, memorialistică,
lucrări de filosofie
sau cu tentă socială
şi, de asemenea, cărţi
de călătorie. Pentru
Na Hanyate, romanulreplică
la povestea lui
Eliade, Maitreyi Devi
primeşte, în anul 1976,
Sahitya Akademi Award, cea mai importantă
distincţie din partea Academiei de Litere Bengaleze.
Mongpute Rabindranath, una dintre cele opt lucrări
dedicate de Maitreyi geniului lui Tagore, se
numără printre cele mai citite cărţi despre Poet
din lume. Mongpute Rabindranath reprezintă, în
fapt, un portret al lui Tagore, realizat de o admiratoare
înfocată, care a pus zi de zi pe hârtie
conversaţiile purtate, glumele, proverbele, poemele
şi cântecele pe care Poetul le-a împărtăşit
celor din jurul său. Cartea ne prezintă o parte
a universului în care Tagore a trăit, acea parte
pe care Poetul a iubit-o cel mai mult. Tagore
îşi aminteşte cu nostalgie multe episoade din
copilăria sa petrecută în Calcutta (azi Kolkata),
despre greutăţile şi apoi bucuriile ce i-au fost
oferite de Shantiniketan. Anii copilăriei, casa în
care a venit pe lume, perioadele petrecute alături
de familia sa, primele încercări poetice, izbânzile
şi eşecurile, bucuria şi durerea, toate se împletesc
cu dibăcie şi contribuie la alcătuirea portretului
unui creator de geniu care deşi a ajuns pe culmile
gloriei şi-a păstrat mereu simplitatea şi nu a uitat
niciodată de unde a plecat în marea călătorie a
vieţii.
Aşa cum Maitreyi scrie în Prefaţa sa la ediţia originală,
în bengali,
„Oricine îl poate cunoaşte pe Rabindranath, poetul
şi scriitorul, prin scrierile sale. Însă frumuseţea
spiritului ce radia din el nu era accesibilă
multora, şi nici posterităţii”.
Discuţiile sale cu Maitreyi acoperă domenii variate,
de la muzică, pictură, poezie, sfera medicală,
la a fabrica sintagme sui generis, de a utiliza
forme rare scăpate din formele clasice sau
din constrângerile obişnuite ale limbajului.
Jocurile cu polisemia pun la grea încercare
pe traducător; la fel unele etimologii insolite
practic imposibil de redat într-o altă limbă
decât limba franceză. Cum să faci să fuzioneze
în româneşte două verbe ca sortir şi partir
în issir? asociaţie prin care Quignard crede
că fondează „asocialitatea iubirii” (p. 368).
Dificultăţi ridică şi grupurile de cuvinte care
pot fi construcţii idiomatice şi/sau metaforice,
şi în acest caz traducătorul, depăşind
mereu acel „cuvânt cu cuvânt” brut, recurge
la soluţia contextuală, ingenioasă, elegantă şi
eficace. Nici sintaxa nu-l scuteşte pe traducătorul
lui Quignard de studiul microcontextelor,
pentru a evita ambiguităţile, întrucât nu
avem de-a face cu o frază obişnuită, ale cărei
propoziţii se articulează clar prin conectori
logici bine definiţi. Confesiuni juxtapuse,
+
botanică… până la chestiunile ce ţin de filosofie.
Însă mereu îi împărtăşeşte din bogata sa experienţă
de viaţă.
“Nu avem răspuns la întrebări de genul: “de
unde vin, unde-o să plec?” Când se apropie sfârşitul,
nimeni nu ştie de totul se sfârşeşte sau nu.
Cine ştie de trecutul e pe veci pierdut? Nici ce
ne aşteaptă şi nici ceea ce deja a trecut nu există
pentru noi; singura realitate tangibilă e clipa
asta. Dar există şi realitatea intangibilă. Trecutul
pentru mine e pierdut fără de urmă, dar cine ştie
de e chiar pierdut? Viitorul mi-e necunoscut, dar
există”.
Maitreyi Devi a făcut parte dintre cei privilegiaţi,
dintre acei câţiva care au putut sta la picioarele
Poetului şi care au avut ocazia să îl cunoască aşa
cum era: mereu aici, însă în acelaşi timp dincolo.
Prezent, fizic, între cei din jurul său, însă aflat
departe, prin puterea gândului.
Maitreyi Devi a reuşit să îi surprindă personalitatea
extraordinară. A făcut-o cu dibăcie şi devotament,
cu dragoste şi responsabilitate. „Fără
el, viaţa merge înainte; dar cu el, în compania
lui, viaţa dansează prin scurgerea sa plicticoasă,
veselă ca un pârâu de munte”.
La ridicarea voalului de nori din Mongpu…
În aceste pante ale dealurilor,
În aceste păduri albastre,
Joaca fără rost va continua,
Jocul fără sfârşit al învăluirii şi al dezvăluirii…
* * *
Apariţia în limba română a acestei excepţionale
lucrări nu ar fi fost posibilă fără ajutorul dat de
familia lui Maitreyi Devi: domnul Priyadarshi
Sen, fiul lui Maitreyi, şi soţia acestuia, doamna
Rupa Sen, care şi-au dat acordul, astfel încât
această carte a putut fi publicată la Editura „Casa
Cărţii de Ştiinţă” din Cluj-Napoca. Traducerea,
direct din originalul în limba bengali, o datorăm
Danei Sugu, cercetător la Ramakrishna Mission
Institute of Culture, Kolkata şi MPhil în Cognitive
Sciences la Jadavpur University, Kolkata.
fără vreo legătură logică în afara celei haotice,
tulburătoare a poveştii de iubire cu
finaluri nedesluşite alternează cu un discurs
sincopat, reiterativ, muzical în reluările sale.
E meritul fidelităţii traducerii aşa cum o înţelege
Tudor Ionescu pentru ca restul de sens
inerent prin trecerea de la franceză la română
să fie cât mai mic.
Prezentarea de faţă se doreşte a fi o invitaţie
la lectura cărţii oferind, informativ, o posibilă
cheie de lectură: „O bună interpretare
muzicală dă impresia unui text originar”
(p. 50). Putem parafraza spunând că o bună
traducere dă impresia unui text originar. Tot
Pascal Quignard adaugă: „Un text frumos
este auzit înainte de a răsuna. Asta e literatura”.
Sa nu uităm însă polisemia verbului
entendre: înseamnă a auzi, dar şi a înţelege.
Un text frumos este auzit înainte de a răsuna.
Asta e literatura.
v
v
Etică fără principii
S e n S girato riu
Vlad MUrEşan
vladmuresan. wordpress. com
„să s e re v i z u i a s c ă p r i m e s c, d a r s ă n u s e s c H i m b e
nimica”. Aceasta este poziţia ironistă, nihilistă
şi avangardistă a lui Richard Rorty care
este de acord că trebuie să avem o etică, cu
condiţia însă ca ea să fie o etică fără principii !
Critica principiilor
Pentru el, principiile etice sunt extrase din
experienţă, ca un fel de reguli cutumiare decantate,
abreviate „Ele sunt evocări, abrevieri
pentru asemenea practici, şi nu justificări
pentru asemenea practici”.
Totuşi, ce e fapt, ca faptul piere. Realitatea nu
poate emana normative, pur şi simplu. Numai
idealitatea (libertatea în forma legii) este în
măsură să dicteze în mod necondiţionat (e. g.
Să nu ucizi!, Să nu furi!). Astfel, principiile nu
sunt artefacte culturale, ci structuri gravate
în conştiinţa fiinţei umane, care comportă
variţii culturale mai mult sau mai puţin arbitrare.
Puterea normativă a principiilor nu
derivă deci din vreo tradiţie (căci la origine,
tocmai puterea şi prestigiul tradiţiei derivă
din sublimitatea Legii), deşi ele sunt aproape
întotdeauna încorporate într-o tradiţie anume.
Distincţia kantiană dintre moralitate şi înţelepciunea
practică ar trebui abandonată.
Moralitatea este un apel necondiţionat la principiu
(Să nu minţi!). Înţelepciunea practică
este un apel condiţionat la eficienţă. O astfel
de contopire însă este imposibilă. Ea nu ne
spune ce să facem cu ceea ce este moral, dar
nu este eficient, precum şi cu ceea ce este
eficient, dar nu este moral. Să nu ucizi un
adversar este moral, dar nu este întotdeauna
eficient. Să ucizi un adversar este imoral, dar
este deseori eficient. Altfel spus: nu tot ce
este pragmatic este şi bine, şi nu tot ce este bine
este şi pragmatic. Morala şi utilitatea nu pot fi
deci comasate în indiviziunea unei etici fără
principii.
2. Moralitatea, deasemenea, ar fi doar un set
de practici: ale noastre.
„A-ţi vedea limbajul, conştiinţa, moralitatea
şi speranţele cele mai înalte drept produse
contingente, drept realizări literale a ceea ce
cândva au fost metafore produse întâmplător,
înseamnă să adopţi o identitate de sine
potrivită pentru calitatea de cetăţean într-un
astfel de stat liberal ideal”, „oameni care ar
satisface criteriul de civilizaţie al lui Schumpeter,
oameni care ar asocia angajamentul
cu simţul contingenţei propriului angajament”
1 .
Ironistul
Să nu avem impresia că ironismul are ceva
în comun cu ironia kenotică a lui Socrate,
cea care, sub pretextul ignoranţei, dublată
însă de o apercepţie clară şi doctă de fundal,
aducea cu răbdare la lumină inconsistenţele
camuflate ale dogmatismului nereflectat sau
ale sofistului cel viclean. Ironistul lui Rorty:
„1. are îndoieli radicale şi permanente în pri-
+
vinţa vocabularului final pe care-l foloseşte
în mod curent; 2. realizează că un argument
formulat în vocabularul său prezent nu poate
nici să întărească, nici să dizolve aceste îndoieli;
3. atât cât filosofează asupra propriei
situaţii, nu crede că vocabularul său e mai
apropiat de realitate decât al altor persoane”
2 . „Niciodată pe deplin capabili să se ia în
serios, pentru că sunt întotdeauna conştienţi
(.. .) de contingenţa şi fragilitatea vocabularelor
lor finale” 3 . Ironiştii cred că:
„Orice poate fi făcut să arate bine sau rău
prin redescrierea sa” 4 .
Având astfel de precizări în vedere, este imposibil
să ne închipuim cum poate să arate
o dreptate ironică. Una în care avem îndoieli
permanente şi radicale asupra vocabularului
etic, asupra instituţiilor fundamentale ale
dreptului (principiul echităţii, libertatea,
drepturile personale, drepturile reale, contractul,
principiul responsabilităţii, infracţiunile
etc.). Acest vocabular (al nostru) nu
ar fi mai aproape de vreo realitate decât
vocabularul altora – de pildă a celor care nici
nu înţeleg, nici nu cred în drepturi şi datorii,
în legea care apără drepturile şi lezarea acestora.
Judecătorul nu mai este un „doctor al
legii”, care cunoaşte legea şi principiile echităţii,
şi interpretează adecvat aplicarea lor la
cazuri particulare. Noul judecător este unul
mai degrabă timorat, care ştie legea, dar nu
crede deloc în ea, care este conştient de contingenţa
legii, dar şi de contingenţa deciziei sale
– ştie, deci, că aceasta putea fi oricare alta, dar
nicidecum una anume, necesară.
În fine, drept corolar, acest judecător ştie că
„orice poate fi făcut să arate bine sau rău prin
redescrierea sa”. Aşadar, el nu este ţinut de
vreo lege să dea un verdict final. El poate da
orice verdict, depinde de noua descriere. Azi,
criminalul poate fi condamnat la detenţie pe
viaţă. Mâine, după o redescriere, el poate fi
socotit un cetăţean normal.
Iată o veritabilă doctrină potrivită pentru
mercenariatul avocaţilor. Orice criminal poate
fi redescris ca fiind un cetăţean demn al
societăţii. O astfel de „etică ironică” este una
potrivită pentru avocaţii lipsiţi de scrupule,
eliberaţi de procurori şi de judecători.
Opusul ironiei e simţul comun. Simţul comun
mai are încă distincţii pe care avocatul
ironist trebuie să le demonteze. De pildă:
„Insistenţa noastră asupra contingenţei şi
opoziţia noastră consecventă faţă de idei
precum esenţă, natură şi întemeiere, face
cu neputinţă pentru noi să păstrăm ideea că
anumite acţiuni sunt în mod natural inumane”
5 .
De pildă, crima pare o faptă nu doar anti-socială,
ci şi natural anti-umană. Dar ironistul ne
avertizează: să nu luăm totul prea în serios.
Să ne detaşăm şi să vedem -la rece- că, dacă
nu există o natură umană, atunci nici crima nu
este ceva naturaliter inuman.
Principiile ascunse ale lui Rorty
Deşi cultivă paradoxul şi provocarea, Rorty
nu este deloc mai liber de „dogme” şi
„principii”. Insistenţa asupra contingenţei
+
„implică faptul că tot ceea ce contează pentru
a fi o fiinţă umană decentă e relativ la
circumstanţele istorice, e o chestiune de consens
trecător cu privire la care atitudini sunt
normale şi care anume practici sunt drepte
sau nedrepte. Cu toate acestea, în timpuri
precum Auschwitz, când istoria e în erupţie,
iar modelele de comportament şi instituţiile
tradiţionale se prăbuşesc, ne-am dori ceva
care să stea dincolo de istorie şi instituţii. Ce
ar putea să constituie, în afară de solidaritatea
umană, recunoaşterea reciprocă a umanităţii
noastre comune?”. Iată universalul şi natura
admise după ritualul sceptic al negării lor.
Dar ironistul are şi dogme foarte serioase, pe
care le comandă fără să simtă cât de inconsistentă
este ambiguitatea lui atitudinală:
„Avem obligaţia morală de a resmiţi o senzaţie
de solidaritate cu toate celelalte fiinţe
umane” 6 .
Dar de unde s-a ivit această obligaţie? Ea nu
este contingentă? Tocmai s-a stabilit că fiinţele
umane nu au o natură comună. Atunci de
ce să resimţim ceva, tocmai obligatoriu, pentru
cineva cu care nu am nimic în comun ? Pentru
că vrea Rorty? Dar poate noi nu vrem.
Sau contingenţa lui este mai apodictică decât
contingenţa noastră? Pentru a evita astfel de
întrebări, Rorty decretează pur şi simplu că
pe el nu îl mai interesează întrebările formulate
sub forma lui „de ce?”. El este anti-justificaţionalist,
prin urmare, el poate să spună
orice şi fără nici un temei, dar noi nu putem să
spunem nimic care să aibă o bază.. .
De ce să acceptăm, aşadar, această dogmă? De
ce să nu o ironizăm, ca pe o ultimă dogmă
greu de smuls din inimile dogmatice ale oamenilor
dogmatici, şi să devenim cinici, faza
cu adevărat completă a „ironismului”. Este
clar că, devreme ce nu avem nici o justificareîn-genere,
nu avem nici o justificare pentru
a resimţi vreo solidaritate cu o fiinţă umană
(care nici măcar nu are o natură umană, aşa
cum am observat). Autocontrazicerea este
flagrantă, şi de aici rezultă că numai Rorty
are voie să fie ironist, dar noi nu.
Barbarie şi civilizaţie
„A recunoaşte validitatea relativă a propriilor
convingeri şi, cu toate acestea, a le susţine cu
femitate, iată ce îl deosebeşte pe un om civilizat
de un barbar” 7 .
Aceasta este o definiţie complet aberantă a civilizaţiei.
Ea poate fi uşor inversată: civilizat
este cel care recunoaşte adevărul propriilor
convingeri, dar nu le susţine ferm. Ferm este
chiar barbarul – şi anume foarte ferm! Dar
greşeala este de a asocia relativismul cu civilizaţia.
Nici o conexiune. Civilizaţia a crescut
din solul unor adevăruri, niciodată din relativism
– relativismul este un fenomen tardiv
şi degenerativ în inima civilizaţiei.
Tocmai barbaria cea mai feroce ironiza adevărurile
cele mai elementare, şi legile cele
mai evidente atunci când extermina diverse
„contingenţe” care au rezistat în faţa avalanşei
puterii. Michael Sandel a exprimat foarte
bine această problemă a ironismului:

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
S e n S girato riu
„Dacă convingerile tale sunt doar relativ
valide, de ce să le susţii în mod inflexibil?
Într-un univers moral tragic configurat, cum
presupune Berlin, este oare idealul libertăţii
mai puţin supus decât idealurile concurente
incomensurabilităţii ultime a valorilor? Dacă
e aşa, în ce poate consta statutul privilegiat
al acestui ideal? Iar dacă libertatea nu are
nici un statut moralmente privilegiat, dacă e
doar o valoare printre multe altele, atunci ce
se poate spune în favoarea liberalismului?” 8 .
Dar scopul dreptului este libertatea. Elimină
adevărul, şi vei elimina libertatea.
Subiectul libertăţii
„Reprezentarea despre eu comună metafizicii
eline, teologiei creştine şi raţionalismului
iluminist – imaginea unui centru natural
anistoric, centrul demnităţii umane, înconjurat
de o periferie întâmplătoare neesenţială
a fost înlăturată” 9 . „Efectul eradicării acestei
reprezentări este ruperea legăturii dintre
adevăr şi justificabilitate” 10 .
Dar, deîndată ce eliminăm problema subiectului,
eliminăm şi problema subiectului
libertăţii, întocmai ca în statele totalitare.
„Dacă rămânem de partea absolutistă, vom
vorbi despre drepturi umane inalienabile şi
despre un unic răspuns corect la dilemele morale
şi politice, fără a încerca să întemeiem o
astfel de discuţie pe o teorie despre natura
umană” 11 .
Trebuie ca instituţiile să corespundă individului
(nu invers!). Definiţia persoanei este
absolut esenţială eticii. Dacă defineşti persoana
ca fiind o fiinţă fără intelect sau voinţă,
dreptul penal nu mai există pur şi simplu, îşi
pierde obiectul. Tocmai: dreptul (cu aparatul
lui de instituţii) este construit pentru oameni,
nu în afara lor, şi cu cât el reflectă mai bine
natura acestora (oamenii totuşi, sunt făcuţi
într-un mod anume), cu atât el este mai eficient
în distribuirea dreptăţii, scopul esenţial
al dreptului pozitiv.
Este cu totul incredibil să nu sesizezi asta.
Alasdair MacIntyre şi Michael Sandel cred,
împreună că „instituţiile şi cultura liberală fie
n-ar trebui, fie nu pot supravieţui colapsului
justificării filosofice care le-a fost furnizată
de către iluminism” 12 .
Democraţia nu poate exista fără
presupoziţii filosofice
Dar are democraţia nevoie de vreo justificare
filosofică? O mare mirare: pentru că
tocmai reflecţia filosofică a adus la lumină
şi a dezvoltat sistematic principiile raţionale
care, numai, pot fi capabile să producă o
solidaritate bazată pe consens raţional iar nu
pe forţă. Putem spune, ca şi Wittgenstein,
că am urcat folosind o scară (societatea actuală
este produsul unei revoluţii filosofice,
şi doar apoi sociale), iar acum putem să ne
debarasăm de ea. Dar de aici nu rezultă că
noi nu acceptăm implicit "presupoziţiile" ei.
Tot ce spune Rorty este că democraţia poate
funcţiona şi fără ca filosofia să ne avertizeze
asupra acestor presupoziţii – da. Dar ele nu
sunt mai puţin prezente.
„Filosoful democraţiei liberale şi-ar putea
dori să dezvolte o teorie despre eul uman
care să corespundă instituţiilor pe care el le
admiră” 13 .
Lucrurile au stat însă invers, la origine filosofii
au gândit instituţii capabile să fie conforme
naturii eului nostru. Din nou: faptul că noi azi
presupunem deja, la un nivel profund, ceva
despre natura eului nostru (liber, conştient,
responsabil şi dotat cu drepturi), ne poate
face să renunţăm la explicitarea speculativă
a acestor structuri. Dar asta nu înseamnă că
aceste „justificări”, ca descrieri adecvate, nu
mai sunt „valabile”. Pur şi simplu, Rorty îşi
permite să le ignore, acum când toată lumea
le asumă deja, chiar şi dreptul pozitiv avându-le
încorporate deja în principiile lui. Dacă
însă un nou Hitler ar ajunge preşedintele S.
U. A. şi ar susţine că unii oameni nu au drepturi,
Rorty însuşi ar deveni dogmatic şi ar
apăra universalitatea şi naturalitatea acestor
drepturi.
În faţa unei critici de tip Adorno, că aparatul
instituţional modern a rămas fără bază teoretică,
deoarece ea s-a autodizolvat, Rawls
a răspuns că acest aparat poate funcţiona şi
fără justificări teoretice, şi că ele pot fi neglijabile.
Rawls argumentează că într-o societate
democratică, filosofia, ca şi căutare a unei
ordini metafizice şi morale indeendente nu
poate furniza o bază funcţională, comun împărtăşită,
pentru o concepţie politică despre
dreptate” 14 . Acest lucru este iarăşi fals: toate
marile filosofii practice au lăsat urme adânci
în corpul dreptului pozitiv actual (cel din
Declaraţiile drepturilor omului, atât cea americană
cât şi cea franceză, şi de fapt în constituţia
oricărui stat de drept). Valorile impuse
cu greu prin lupte filosofice inaugurale sunt
deja încriptate în sistemul actual al dreptului,
astfel că este fals să spui că filosofia nu poate
oferi o bază funcţională dreptului, devreme
ce ea a făcut deja asta, şi dreptul este saturat cu
presupoziţii filosofice ineliminabile.
Rorty elogiază istoricismul lui Rawls, care a
evitat tentativa iluministă a lui Kant de a ne
elibera de tradiţie în favoarea unui eu transcendental.
Politica nu are nevoie de vreo prefaţă
filosofică (dar prefaţa a fost deja scrisă,
şi ea este deja acolo – putem spune că juristul
poate să ignore acest lucru, dar dacă facem
o minimă arheologie a dreptului, vom găsi
supoziţiile profunde pe care el este fixat).
„Nu e ca şi cum am şti, pe baza unor temeiuri
filosofice precedente, că esenţa fiinţelor
umane constă în a avea drepturi, iar apoi am
încerca să vedem cum ar putea societatea să
menţină şi să protejeze aceste drepturi (s. n.)
”.
Ba da – tocmai acesta este singurul mod în
care pot sta lucrurile. Dacă nu ştim deja că
esenţa omului constă în a avea drepturi şi a
fi conştient de asta, atunci totul e contingent
şi putem foarte bine să eliberăm cinismul şi să
facem ce vrem cu ceilalţi, care oricum nu au
nici un drept.
Nu există libertate fără
apecepţie, voinţă şi intelect
Rorty mai crede că ideea unui eu este o idee
construită - ca şi când eul care a construit
această idee nu era deja un eu! El spune acum
că nu e important ceea ce te diferenţiază de
alţii, ci să găseşti ceva comun tuturor oamenilort.
El se contrazice din nou: ca să găseşti
ce au oamenii în comun, trebuie să găseşti
genul lor, deci natura lor comună, pe care se
pot edifica instituţii comune.
+
„Cuvântul eu este la fel de golit pe dinlăuntru
ca şi cuvântul moarte”. Sinele, persoana
este „mai degrabă o ţesătură de contingenţe
decât un sistem de facultăţi măcar potenţial
bine ordonat” 15 . Atunci ne întrebăm de ce să
mai conteze o astfel de făptură accidentală?
De ce să nu fim ironişti până la capăt, şi să
facem exact ce vrem. Dacă în faţa mea stă un
eu individual, eu nu trebuie să-l consider,
precum Kant, un scop în sine (deoarece am
devenit acum, cu ajutorul lui Rorty, un om
fără principii!). Eu pot să-l consider o fiinţă
contingentă, care putea să fie sau putea să nu
fie. De pildă eu pot – în mod contingent- să
elimin această contingenţă, dacă nici un principiu
necondiţionat nu mă opreşte. Dreptul
acestei contingenţe este el însuşi un drept
contingent.
„Noi ne permitem, ca cetăţeni şi teoreticieni
sociali să ignorăm dezacordurile filosofice
privitoare la natura eului” 16 . Dar asta tocmai
pentru că ceea ce este esenţial în această
problemă a fost deja stabilit şi codificat sub
forma valorilor etice cele mai elementare.
Conceptul de subiect este transcendental
anterior oricărei situaţii. Rorty crede că pe
noi nu ne interesează eul şi „presupoziţiile
afirmaţiei că dreptatea e prioritară, ci consecinţele
ei”. Dar consecinţele nu cad din cer,
ele trebuiau mai întâi deduse din premise.
Dacă Rorty a ajuns mai târziu pe scena lumii,
el poate ignora premisele, însă doar pentru
că ele au fost deja extrase de munca istoriei.
Prioritatea subiectului e o condiţie necesară a
priorităţii dreptăţii aflate în sarcina lui.
La aceasta Rorty răspunde printr-un sofism
(ignoratio elenchi) : distincţia poate fi ignorată,
pentru că nu am nevoie de ea, e metafizică. El
propune „respingerea presupunerii că legea
morală are nevoie de o întemeiere”. Aceasta
ne-ar permite să fim „naturalişti” care „nu
avem nevoie de distincţia dintre voinţă şi
intelect, nici de distincţia între constituenţii
eului şi atributele lui (s. n) ”.
Dar dreptul penal diferenţiază de pildă gradele
intenţiei şi ale culpei tocmai în funcţie
de felul cum se combină voinţa şi intelectul
în noi. Dacă renunţăm la asta, nu vom mai
putea distinge între un omor calificat şi un
omor prin neglijenţă. Dacă Rorty îşi permite
să renunţe la aceste principii, etica însă nu
poate.
NOTE:
1 Richard Rorty, Contingenţă, ironie şi solidaritate, Ed. All, 1998,,
pg. 118.
2 Op. cit., pg. 134.
3 Op. cit., pg. 134.
4 Op. cit., pg. 134.
5 Op. cit., pg. 296.
6 Op. cit., pg. 296.
7 Isaiah Berlin, Four Essays on Liberty, Oxford University Press,
1969, pg. 172
8 Michael Sandel, Liberalism and its Critics, ed. MS, Introduction,
New York University Press, 1984, pg. 8.
9 Richard Rorty, Eseuri filosofice I, Obiectivitate, relativism şi
adevăr, Ed. Univers, 2000, pg. 313.
10 Eseuri filosofice, op. cit., pg. 313.
11 Op. cit., pg. 313.
12 Op. cit. pg, 313.
13 Op. cit., 316.
14 J. Rawls, Justice as Fairness: Political not Metaphysical, Philosophy
and Public Affairs, 14, (1985) : 225)
15 Richard. Rorty, Contingenţă, ironie, solidaritate, op. cit., pg.
76.
16 Op. cit., pg. 322.
v
Independenţa lui Nae Caranfil
16 mm
ioan-Pavel aZaP
d u p ă c u m î n s u ş i n a e caranfil re c u n o ş tea î n
interviul care a precedat premiera de pe HBO
(la sfârşitul lunii octombrie), Restul e tăcere
fie a fost receptat de critica din România ca
un film foarte bun, fie a fost contestat.. . la superlativ.
Contestatarii l-au executat scurt pe
regizorul-scenarist: dacă nu e pe linia „minimalismului”
şi a „interpretărilor naturaliste”
– caracteristice „noului val românesc” –, nu
există! Cum îşi permite Caranfil să iasă din
grila impusă (cred că fără voia lor) de Puiu sau
Mungiu? Cum îşi permite el să viseze frumos,
să spună poveşti încheiate la toţi nasturii, cu
introducere, cuprins şi încheiere, când acum
– nu-i aşa? – se poartă mizerabilismul?! Ei,
din fericire, Nae Caranfil îşi permite, şi asta
din cel puţin două motive. În primul rând, în
momentul de faţă este regizorul român cu cea
mai coerentă, mai unitară şi mai personală
operă, aflat (ă) dincolo de orice mode şi
modele, cu excepţia cinematografului pur
şi a unui talent debordant. În al doilea rând,
prin E pericoloso sporgersi (1993), Asfalt tango
(1996) şi Filantropica (2002), Nae Caranfil a
adus cu vârf şi îndesat obol actualităţii, fiind
el însuşi – singur! – „un nou val românesc”.
E timpul să înţelegem că cinematografia
română nu începe în 2001 cu Marfa şi banii
al lui Cristi Puiu şi nici cinematograful mon-
dial nu începe şi nici nu a atins apogeul cu
fraţii Coen sau Tarantino. Iar minimalismul,
o spun cu sinceră părere de rău, nu l-au de-
scoperit tinerii regizori români; e suficient să
ne amintim doar neorealismul italian pentru
a linişti spiritele prea inflamate.
Restul e tăcere este cel mai bun film românesc
din ultimii, nu puţini, ani. Nae Caranfil este
nu atât cel mai popular, cel mai celebru
regizor român – aparţinând generaţiei de
mijloc, generaţiei mature –, cât, mai ales,
repet, regizorul român cu cea mai unitară,
mai coerentă şi mai personală operă din ul-
timele două decenii. În acest al cincilea titlu
al filmografiei sale (să nu uităm Dolce far
niente, 1998), Restul e tăcere, Caranfil evocă
pseudoromanţat unul din momentele de pio-
nierat ale cinematografiei româneşti – dar,
fără nici un fel de exagerare, şi universale –,
respectiv realizarea în 1912 a lungmetrajului
Independenţa României. Operă de comandă
socială (se împlineau 35 de ani de la procla-
marea independenţei statului roman), filmul
a implicat de la forţe actoriceşti de prim rang
ale epocii, cum ar fi Constantin Nottara, Aristide
Demetriade sau Aristizza Romanescu,
până la un straniu personaj, un mecena ciudat,
Leon Popescu, cu toţii mobilizaţi, parese,
de un tânăr de nici treizeci de ani, spirit
întreprinzător de geniu, Grigore Brezianu,
fiul actorului Barbu Brezianu. Independenţa
României este unul dintre cele mai ambiţioase,
cele mai grandioase proiecte cinematografice
de la începutul secolului XX, pe plan mondial
– nu atât ca realizare artistică, deşi nu sunt de
ignorat nici anumite aspecte estetice, cât mai
ales din perspectiva investiţiei materiale, a
+
+
desfăşurării de
forţe într-un moment
în care cin-
ematograful era
în primul rând o
distracţie de bâlci.
Aceastea sunt
faptele; restul.. . e
poveste!
Înainte de orice,
trebuie subliniat
că în acest film
Nae Caranfil are
curajul – şi teribilul
orgoliu – de a nu inova nimic, de a nu
epata printr-o formulă narativă complicată
sau doar ingenioasă. Nu, regizorul-scenarist
nu face altceva decât să ne spună pur şi sim-
plu o poveste, la modul clasic, chiar tezist,
însă o face impecabil, oferindu-ne şi ofer-
indu-şi prima capodoperă a filmografiei sale.
De altfel, însuşi mărturisea în 1996: „Un film
care îmi place, un film la care mă duc a doua
oară, care mă urmăreşte, un film pe care am
chef să-l povestesc şi altora este rareori pen-
tru mine, o spun chiar dacă fac o afirmaţie
riscantă, marele film care revoluţionează limbajul
şi care trebuie să-şi construiască încetul
cu încetul un public de oameni răbdători,
gata să suporte două ore de austeritate pen-
tru a găsi nişte comori secrete în spatele unor
imagini dur de înghiţit. Pentru mine marile
filme sunt cele care au ştiut să combine spec-
tacolul, în cel mai bun, cel mai dinamic sens
al cuvântului, şi o integritate a cineastului, a
artistului în cadrul spectacolului. ” (v. Ioan-
Pavel Azap, Traveling, interviuri cu regizori
români de film, vol. I, Bucureşti, Ed. Tritonic,
2003, pp. 28-29).
Nae Caranfil
În primul rând, Restul e tăcere impune prin
coerenţa narativă, prin scenariul fără cusur:
nimic nu este lăsat la voia întâmplării, cele
mai mici detalii, replicile cele mai „serbede”
sunt perfect justificate dramaturgic, personajele
– oricât de secundare – au relief,
sunt veridice. Apoi, este cuceritoare atmos-
fera, parfumul de epocă; nu ştiu cum erau
Bucureştii începutului de veac douăzeci
(şi nici nu are importanţă), dar pot să cred
că arătau aşa cum şi-i imaginează Caranfil.
Apoi, regizorul îşi conduce actorii cu mână
de maestru, în primul rând „binomul” Mari-
us Florea Vizante (Grig) – Ovidiu Niculescu
(Leon), perfecţi – primul în vizionarismul, în
candoarea şi credinţa sa fanatică într-un ideal,
al doilea în histrionismul său vituperant.
Să nu uităm umorul şi duioşia care învăluie
ca un halou întregul film; să nu uităm nici
echilibrul delicat dintre melodramă şi viaţa
autentică; să nu uităm, şi nu în ultimă
instanţă, faptul că Nae Caranfil transformă
o „întâmplare” românească într-o poveste cu
rezonanţă universală, ceea ce – să o spunem
fără să ne fie teamă de cuvinte – este un suprem
act (gest) de patriotism (patriotic).
Din fericire, filmul lui Nae Caranfil nu este o
demonstraţie pompieristică de patriotism, ci
o declaraţie de dragoste (iertată fie-mi sintag-
ma atât de banală!), o declaraţie de iubire faţă
de lumea filmului şi a teatrului deopotrivă, a
spectacolului popular în ultimă instanţă, care
răspunde şi corespunde nevoii omului de
ludic, de joc inocent, de artă nepervertită de
programe mai mult sau mai puţin estetice. Restul
e tăcere este una dintre cele mai frumoase
reverenţe aduse cinematografului, unul din-
tre cele mai curate şi mai emoţionante omagii
închinate pionierilor celei de-a şaptea arte,
de o candoare şi o duioşie chapliniene, ceea
ce îl aşază pe Nae Caranfil în proximitatea
celor mai mari nume, a monştrilor sacri ai
cinematografiei universale.
Restul e tăcere
v

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 0
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 1
Prăbuşirea lumii vechi
Ci n e m a r h e u S
Mircea DiaConU
Moromeţii (1988) r: Stere Gulea
cosmosul tradiţional se descompune sub uzura timpului.
Ilie Moromete, ipostaziat în erou cosmocrator,
conştientizează resemnat drama propriei sale
lumi, neputând decât să fie martorul acestui
proces regresiv. Într-o dimineaţă devreme, când
totul e pătruns de o linişte stihială, Moromete
şade în pridvorul casei şi se gîndeşte; în mijlocul
gospodăriei tronează salcâmul ca simbol al
axei lumii. Somnul tuturor semnifică lipsa de
viaţă a lumii tradiţionale, ce devine cu trecerea
timpului doar o schelărie dezafectată fără pic
de organicitate. Vacarmul stârnit de trezirea celorlalţi
îl dislocă pe Moromete din contemplaţia
sa tragică. Se duce să vorbească cu vecinul său
Bălosu, care insistă ca el să taie salcâmul şi să i-l
vândă. În acest fel, spiritul practic al imanenţei
încearcă să dizolve structura lumii teoretice
care l-a precedat.
Fiul cel mic al lui Moromete, Niculae, este însărcinat
să aibă în grijă oile familiei. El are o natură
diferită de cea a fraţilor săi, lucru pus în lumină
mai ales prin scena, de o frumuseţe deosebită,
în care contemplă stihiile pădurii. Niculae, ca
şi tatăl său, ştie să privească frumseţea mitică
a lumii, fiind însă copil nu poate înţelege încă
toată drama cosmosului. Contemplând pădurea,
copilul caută un paradis pierdut care se
camuflează din ce în ce mai mult în profan.
Nilă, Paraschiv şi Achim, fiii mai mari ai lui
Moromete, sunt figuri ale noii lumi, obsedaţi
de bani şi de înavuţire. Moromete e străin de
această lume care îl agresează din exterior.
Câştigul îi este o necesitate externă, nu o nevoie
interioară aşa cum este în cazul celor trei care
încep să îşi caute rostul lor, separat de interesul
familiei. Ei văd partea, spre deosebire de el care
vede întregul şi încearcă să împace simfonic
toate elementele. Moromete are o perspectivă
integratoare asupra realului şi se zbate să ţină
împreună toate elementele. Mulţi ani s-a chinuit
să păstreze pământul întreg şi familia mulţumită.
Cosmosul are, pentru el, valoarea unei
totalităţi organice şi continue. Violenţa intensă,
cu care istoria agresează şi dizolvă Cosmosul,
face imposibilă o renovatio absolută, astfel că
Moromete nu poate decât să se resemneze observând
degradarea ireversibilă.
Nilă, Paraschiv şi Achim au o perspectivă
dezintegratoare asupra realului. Ei sunt individualităţi
care şi-au dezvoltat autonomia lor de
părţi, prin ruperea şi dezintegrarea structurilor
care îi legau de întreg. Ei sunt artizanii istoriei
care înlocuieşte structurile nemişcate cu dinamismul
multiplului.
La un moment dat Moromete, uitându-se prelung
la salcâm, rememorează importanţa lui din
vremuri apuse. Salcâmul nu-şi mai împlineşte
rostul de multă vreme, de a lega cosmosul de
transcendent, iar verticalitatea lui are acum un
caracter pur inerţial, astfel că se hotărăşte să-l
taie.
Niculae se uită trist la copacul doborât, aducându-şi
aminte de momentele în care se juca
cu alţi copii în jurul lui. El este nostalgicul unui
paradis care nu se mai actualizează, precum şi
a măreţiei mitice a copilăriei care s-a dus pentru
totdeauna. Copiii dansau şi râdeau în jurul
salcâmului, celebrând menirea sa ascensională.
Pomul se prăbuşeşte la răsăritul soarelui, anunţând
noua lume a omului practic ce trăieşte
asumând complet istoria imanentă. Victor, fiul
lui Bălosu a făcut facultate la oraş. Moromete
îi reproşează că a deprins obiceiuri moderne,
despre ce se cade şi ce nu se cade în viaţă şi în
societate. Tânărul student a dobândit obiceiuri
şi atitudini („după facultăţi”) străine oamenilor
rurali, care îi pun în reflex individualitatea şi
autonomia sa în raport cu datinile.
Nilă, Paraschiv şi Achim contestă autoritatea
tatălui lor. Omul istoric neagă tot ceea ce îl
precede, pentru a face loc mişcării sale autonome
de a crea viitorul. Respectul tradiţiei şi al
strămoşilor frânează mişcarea omului istoric
care nu se defineşte prin cei ce l-au precedat,
ci prin propriile sale acţiuni. Copiii continuă să
respecte vechile obiceiuri, copilăria fiind epoca
paradisiacă prin excelenţă. Inocenţa ludică a
copilului îl păstrează încă în afara orizontului
istoric.
Mai marii satului se strâng periodic la fierăria
lui Iocan. Moromete le citeşte celorlalţi ştirile
din ziare, după care fiecare îşi dă cu părerea
despre politica ţării. În societăţile tradiţionale
locul prelucrării metalele avea o semnificaţie
religioasă, deoarece însuşi actul prelucrării metalelor
avea un caracter religios. În trecut orice
comunitate de oameni se strângea în preajma
unui loc sacru. Structurile mitologice satisfăceau
şi funcţiunea socială a realului. Odată cu
secularizarea cosmosului, multe locuri sacre au
devenit locuri publice, cu valenţe social-politice.
Fierăria lui Iocan e un astfel de loc, unde ţăranii
fruntaşi se întâlnesc pentru a discuta despre
problemele lumii şi a le înţelege. Miturile ca
discursuri ce explică şi integrează realitatea au
fost înlocuite cu ideologii politice ce încearcă să
rezolve problemele sociale ale oamenilor.
Siliştea Gumeşti e parţial un Cosmos în descompunere,
parţial un loc în care presiunea istoriei
îşi face simţită prezenţa violentă a secularizării.
Victor Bălosu, intrând în Mişcarea Legionară,
a început să tulbure liniştea satului cu imperativul
istoriei, al cărui sens ceilalţi ţărani nu îl
înţeleg.
Moromete este hărţuit periodic de omul care
vine să îi ceară datoria pe care o are la bancă,
dar el tot amână restituirea banilor pentru că
nu îi are. Cosmosul este înlănţuit de structurile
economice şi politice ale istoriei care îl secătu-
+
iesc de vlagă. Moromete se aşează în faţa porţii,
asaltat de gânduri. La un moment dat, soţia
sa vine de la biserică: „Stai în drum şi nu vii
la biserică”. Însă Moromete o ia peste picior.
Între cei doi există deosebiri fundamentale
legate de modul de raportare la lume şi viaţă.
Femeia asumă anumite structuri mitologice
fără funcţionalitate directă în imanenţă, care
nu relevă problemele practice ale realităţii.
Bărbatul care se duce la fierărie îşi orientează
conştiinţa asupra unor structuri ideologice şi
sociale care îi satisfac nevoia de a administra
realul. Mai marii satului au o atitudine similară
unui Cosmocrator ce dă seama de tot, pentru a
păstra echilibrul Cosmosului.
Atmosfera filmului este pătrunsă de o presiune
indeterminată ce pluteşte în aer, oamenii sunt
nervoşi şi frustraţi, certându-se tot timpul.
Istoria, prin structura ei economică violentă, a
distrus liniştea şi siguranţa previzibilităţii care
domina în lumea tradiţională. Istoria are calculul
ei precis, străin indivizilor ce sunt prinşi în
vârtejul acesteia, care încearcă cu disperare să
înţeleagă ce se petrece cu ei.
Moromete îl bate bestial pe Paraschiv, incident
ce marchează sciziunea definitivă în interiorul
familiei. După aceasta Moromete îşi dă seama
că nu mai poate face nimic, ducându-se în
pădure ca să fumeze. El se refugiază pentru
câteva momente în indeterminat ca să scape de
presiunea propriei sale vieţi. Izolarea îl face să
vadă problemele de la distanţă şi dintr-o perspectivă
mult mai clară. Când se întoarce, Nilă
şi cu Paraschiv plecaseră deja cu caii şi căruţa
spre Bucureşti, urmându-l pe Achim ce plecase
cu mult înainte.
Moromete face rost de o altă căruţă, şi se hotărăşte
să-l ducă pe Niculae la şcoală. Dimineaţa
devreme, luându-şi fiul, pornesc spre oraş. El
şi-a schimbat deja perspectiva existenţială, dându-şi
seama că nu mai poate rămâne izolat în
cosmosul care se prăbuşeşte în jurul său, astfel
că hotărăşte să dea o şansă istoriei. Trecând
printr-o pădure învăluită în ceaţă, Moromete
opreşte căruţa şi întreabă retoric: „Unde mergem
noi, Niculae?”. Apoi pornesc din nou şi se
pierd în ceaţă, pătrunzând astfel în indeterminatul
istoriei care nu se mai repetă arhetipal,
asumând noua lume care depăşeşte orizontul
lumii tradiţionale.
v
VERSO – teaser
Ana, după Lucia
radu toDEriCi
atunci când un film
nu funcţionează, de
cele mai multe ori
el nu funcţionează
începând de la premize. Aceste
premize, stabilite imediat sau
induse treptat, nu au nevoie
de acordul privitorului, pentru
că regizorul, în virtutea unui
monolog de două ore pe care
i-l permiţi, nu poate fi întrerupt
decât o dată, şi definitiv, prin
părăsirea sălii de cinema. De
aceea, când accepţi ca un străin
să-ţi expună pe o temă încă necunoscută
două ore, îi poţi permite
să obscur sau sec, dar nu-i
poţi da girul să se bâlbâie, să se
repete inutil şi pretenţios sau să
repete el însuşi ceea ce se aude
permanent în jur, adică rezerva
de clişee contemporane.
Ce anume nu merge la Haotica
Ana, cel mai recent Julio Medem,
este echilibrul între ceea
ce e povestit şi ceea ce e păstrat
departe de ochii publicului şi
amânat pentru final. În cazul
celui mai cunoscut film al lui,
Lucia şi sexul, făcea toţi banii
să aştepţi derularea intrigii,
chiar dacă la un moment dat
te pierdeai în ceea ce se întâmplă.
Finalul, în virtutea unei
circularităţi, aducând informaţii
Debut şi duplicitate
noi, te făcea să revii la debutul
poveştii şi să revezi tot filmul,
explicându-i lacunele. În cazul
acestui film din 2007, Caotica
Ana, povestea unei adolescente
care îşi descoperă prin hipnoză
identităţile vieţilor anterioare,
premiza odioasă nu este că Ana
are mai multe vieţi, că beneficiază
de o dubioasă reîncarnare,
ci că regizorul nu are destul de
povestit pentru o singură viaţă,
actuală, făcând un personaj
anost. De aceea, filmul începe
ca o poveste de amor, continuă
ca un thriller leşinat, aflat la
limita credibilului şi se termină
ca o iniţiere ratată. Atunci când
completezi lacunele în această
poveste, ţi se dezvăluie premizele
superficiale pe care e clădit
acest scenariu, lucru pe care ţi-l
poate spune şi trailerul oficial,
care amestecă parcă pe puţin
trei filme, sau afişul, împrumutat
parcă dintr-o reclamă la medicamente
pentru durere. În condiţiile
în care faptele nedezvăluite
din film par deja neapetisante,
din cauza dialogului anost, plin
de pronfunzimi banale, finalul
chiar nu mai are ce să salveze.
Toate acestea, poate pentru că
Julio Medem are toate calitățile
şi defectele unui regizor popular.
Are toate trucurile necesare
pentru audienţa din primul
urmare din pagina 24 păstrarea infrastructurii
instituţionale, dar făcând-o
să piardă tocmai partea glorioasă a înnoirii
pe care o adusese: mentalităţile.
Se prea poate însă ca istoricul Ştefan S. Goro-
vei să fi avut în vedere prin sintagma „noua
istorie” mai degrabă o persiflare a tendinţelor
noi, postmoderne, pe care în mod clar, prin
scrisul domniei sale, nu le împărtăşeşte.
Altminteri, la ce să fi utilizat ghilimelele?
Desigur, în acest caz, formularea care rezultă
conduce către un înţeles sarcastic, pozitivis-
mul trecând fără tangenţe pe lângă tendinţele
noilor paradigme istoriografice.
La drept vorbind, nu chiar fără cruzime,
acelaşi prefaţator lasă deoparte – aparent
– precauţiile de orice fel şi afirmă că „Tot ceea
ce materialul documentar putea să-i furnizeze ori
să-i sugereze [lui Liviu Pilat – n. O.P.] a fost
«recuperat» şi folosit de autor în chip judicios,
întotdeauna prin corelarea cu celelalte informaţii
care pot da imaginea realităţii.” Prezumţia de
sarcasm se confirmă îndată ce încerci o verificare
în text. În cele 301 p. ale monografiei
sale, debutantul nu găseşte răgazul să reflec-
teze, de pildă, asupra tradiţiilor istorice consemnate
în Codex Bandini, care nu avea cum
să îi rămână necunoscut, fiind preţios măr-
+
rând, dar nimic pentru cei care
urmăresc spectacolul cu o oarecare
distanţare. De aceea, în
loc ca filmul să fie complex, e
preţios. Ai impresia că începe
didactic, ca o fabulă inversată,
cu o scurtă întâmplare pentru
stabilirea tonului; dar finalul nu
confirmă. Filmul împărţit în 10
părţi, parafrazând numărătoare
inversă a hipnotizatorului, dar
mesajul nu e clar deloc: suntem
hipnotizaţi sau ni se dă un
termen să ne pregătim pungile
goale de popcorn şi să evacuăm
sala? Tot la nivel de lacune,
filmarea se face din diverse
puncte de vedere şi, oricât de
interesant şi inutil poate fii să
vezi acţiunea din perspectica
păsării care survolează peisajul,
lucrurile sunt discutabile când
vine vorba de a te identifica cu
Ana, când se filmează din perspectiva
ei o scenă de sex. Şi nu
doar pentru bărbaţi!
Ceea ce Julio Medem a făcut cu
abilitatea unui prestidigitator
în filmele care i-ai construit popularitatea,
parcă ţintite pentru
publicul tânăr, Îndrăgostiţii de
la Cercul Polar şi Lucia şi sexul, a
fost să spună poveşti moderne
despre vulnerabilitatea acestei
vârste, ţinând tot timpul naraţiunea
la limita convenţionalului.
Dar de la Lucia şi sexul, titlu al
carui prezenţă pe afiş a vândut
retrospectiv Îndrăgostiţii de la
Cercul Polar şi va vinde probabil
şi Haotica Ana, Medem şi-a complicat
stilul şi, mai mult de-atât,
turia pe care o conţinea. Aceasta se petrece
într-un context în care, de la primele pagini,
elogiul pentru istoricii francezi din sfera
magnetică a revistei Annales se ciocneşte cu
+
i-a imprimat un aer mitic simulat,
o preţiozitate de operetă în
costume ieftine. Semn, poate,
că sensul bun în filmografia lui
Medem e mai degrabă cel spre
începuturile lui ca regizor. Acolo,
scenaristul şi regizorul Medem
ştia să imprime poveştilor simple
efecte de text şi nu efecte
de imagine gratuite. Cât despre
poveştile asemenea celei din
Lucia şi sexul, se pare că Spania
aşteaptă un regizor nou, care să
preia ştafeta de la Medem.
critica – ipocrită – a superficialităţii „cu care
unii autori tratează probleme ale Evului Mediu
românesc, procedând la o calchiere brutală a unor
concluzii desprinse din studii care au vizat spaţiul
occidental” (p. 8). De unde ipocrizia? Din
faptul că autorul, fără a ascunde modelul pe
care îl urmează, anume monografia dedicată
satului Montaillou de către Emmanuel Le-
roy-Ladurie, dezavuează explicit exact acest
tip de servilism cărturăresc.
Cu un asemenea program duplicitar, Liviu
Pilat aşternea fără complexe circa trei sute de
pagini dedicate „comunităţilor tăcute” – sin-
tagma e împrumutată de la un istoric francez
(Marc Bloch), fireşte – din zona de „purgato-
riu al misionarilor” („Valentin Barbieri scria, în
1798, că satele Săbăoani şi Tămăşeni sunt numite de
către preoţi Purgatorium missionariorum”, lămurea
colegul mai departe), pornind la drum în cariera
istorică, vorba lui Ştefan S. Gorovei, cu „începutul
bun al unei munci căreia trebuie să-i încredinţăm toate
speranţele.” Păi cum altfel?!
v
v

+
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008 anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
BREVIAR UBB
Facultatea de Studii Europene, Catedra de Studii Americane, organizează
masă rotundă cu tema
Alegerile prezidenţiale din S. U. A.
În data de 24 noiembrie, ora 17, Str. Brătianu 22 (Biblioteca de Studii
Europene), Sala Adenauer. Pentru detalii: ovidiuvaida@yahoo. com
Angajarea de
personal didactic
la Universitatea
Babeş-Bolyai
Universitatea Babeş-
Bolyai a cunoscut o dezvoltare
susţinută – sub
aspectele infrastructură,
diversificare şi calitate
a studiilor, oportunităţi
de studii, cercetare ştiinţifică,
cooperări internaţionale
etc. A sporit
în acest context nevoia
de extindere a structurii
didactice şi de angajare
de personal didactic. Ca
urmare, Senatul Universităţii
Babeş-Bolyai a
adoptat, în 27 octombrie
2008, hotărârea de a scoate
la concurs, în cele 21 de
facultăţi şi 117 catedre ale
Universităţii Babeş-Bolyai,
în lunile următoare,
peste 250 de posturi didactice
de asistent, lector,
conferenţiar, profesor
universitar. Orice angajat
la Universitatea Babeş-
Bolyai trebuie să satisfacă
cerinţele de competitivitate
ale instituţiei înscrise
în obiectivul UBB 500.
Premieră în
România
Senatul Universităţii
Babeş-Bolyai, pe baza
analizei juridice operată
de specialişti, a hotărât
trecerea la angajarea
de personal didactic pe
durată nedeterminată şi
la angajarea de personal
didactic pe durată determinată
(2 ani în legislaţia
actuală). Acest sistem
asigură flexibilitatea şi
competitivitatea europeană
a sistemului. Pentru
prima oară în România se
realizează o combinare a
celor două forme fundamentale
de angajare de
personal didactic.
Noi specializări la
Universitatea
Babeş-Bolyai
Universitatea Babeş-
Bolyai a trecut în 2008
la restructurarea specializărilor,
extinzând
specializările tehnologice
şi alte specializări. În 27
octombrie 2008 Senatul
Universităţii Babeş-Bolyai
a hotărât reexaminarea
listei specializărilor
şi dezvoltarea specializărilor
care atrag studenţi
şi au relevantă pe piaţa
calificărilor. Vor fi in
introduse, la Admiterea
2009, specializări precum
Tehnologii de mediu;
Geoarheologie dinamică
şi estetică urbană; Studii
urbane; Inginerie culturală;
Matematică economică;
Optimizarea şi etica
afacerilor; Complexitate
şi risc; Publicitate; Dreptul
afacerilor; Energii
alternative; Economie
socială; Muzeologie şi
patrimoniu; Pedagogie
interculturală şi altele.
Înfiinţarea
Societăţii
Culturale
Româno-
Israeliene
În ziua de 27 octombrie
2008 a avut loc adunarea
generală de constituire a
Societăţii Culturale Româno-Israeliene.Adunarea
generală a adoptat
Actul constitutiv al
societăţii, în conformitate
cu prevederile legale în
vigoare (Hotărârea Nr.
9. 852 a Consiliului de
Administraţie din 9 iunie
2008). Scopurile Societăţii
Culturale Româno-Israeliene
sunt:
a) sprijinirea acţiunilor
Institutului de iudaistică
şi istorie evreiască „Dr.
Moshe Carmilly” şi a
extinderii Bibliotecii Studiilor
Iudaice;
b) sprijinirea dezvoltării
programului de „Studii
Iudaice” de la Universitatea
„Babeş-Bolyai”
şi a folosirii de către absolvenţi
a calificativelor
dobândite;
c) extinderea mobilităţilor
pentru studii – de licenţă,
master, doctorat – în ambele
direcţii ale cooperării
dintre România şi Israel;
d) organizarea si specificarea
de acţiuni de
cunoaştere a Israelului în
România şi a României
în Israel, cooperând cu
instituţii, organizaţii şi
persoane din cele două
ţări şi din alte ţări.
e) extinderea cooperării
Universităţii „Babeş-
Bolyai” cu universităţi,
instituţii şi organizaţii
din Israel;
f) cooperarea cu universităţi,
institute de cercetare
şi personalităţi israeliene
în domenii de vârf ale
cunoaşterii actuale;
g) conlucrarea în spaţiul
internaţional pentru punerea
în valoare a tradiţiei
iudeo-creştine a culturii
europene şi promovarea
conştiinţei triunghiului
Ierusalim, Atena, Roma
ca fundament cultural al
Europei.
A fost ales Comitetul de
Conducere al Societăţii
Culturale Româno-Israeliene,
in componenţa:
Andrei Marga, preşedinte;
Ladislau Gémánt;
Andrei Mărcuş; Michael
Shafir; Adriana Ghiţă.
Ca Cenzor a fost ales Dumitru
Matiş, iar ca Jurist
Alexandru Voicu.
Declaraţie
a Societăţii
Culturale
Româno-
Israeliene
Societatea Culturală Româno-Israelienă,
reunită
în adunarea generală din
27 octombrie 2008, condamnă
actele de vandalism
petrecute în Cimitirul
Evreiesc din Bucureşti
şi-şi exprimă solidaritatea
cu comunitatea evreilor
din România şi cu cei
afectaţi direct de astfel de
acte condamnabile.
Reuniunea
Consorţiului
„Universitaria”
Reprezentanţii – rectori,
prorectori, cancelari generali
– ai principalelor
universităţi din România
– Universitatea din
Bucureşti, Universitatea
Alexandru Ioan Cuza”
din Iaşi, Universitatea de
Vest din Timişoara, Universitatea
Babeş-Bolyai
din Cluj – se reunesc, în
zilele de 1-2 noiembrie
2008, la Universitatea
Babeş-Bolyai pentru a
discuta, conform programului
Consorţiului
„Universitaria” – înfiinţat
în 1996, probleme actuale
ale agendei universitare
din România: înnoirea
specializărilor şi perspectivele
dublei specializări;
o nouă reglementare
legislativă a doctoratului;
competitivitatea
principalelor universităţi
din România; finanţarea
universităţilor şi politicile
salariale. Reprezentanţii
celor patru universităţi
vor formula propuneri
de reformă universitară
pentru Guvernul şi Parlamentul
României
+
Centrul de Limbi Clasice şi
Orientale „ORIENTALIA”
Centrul de Limbi Clasice şi Orientale „ORI-
ENTALIA”, înfiinţat prin hotărârea Senatului
Universităţii Babeş-Bolyai (nr. 23. 076 din 5
februarie 2008), cu sediul în Cluj-Napoca, str.
Avram Iancu, nr. 6, desfăşoară activităţi de
pregătire şi testare, de stabilire a competenţei
lingvistice în limba ebraică, limba greacă şi
limba latină.
Centrul „ORIENTALIA” se organizează şi funcţionează
în conformitate cu politica lingvistică
a Universităţii Babeş-Bolyai şi pe baza
reglementărilor în vigoare, privind pregătirea
lingvistică şi sistemul de taxe din Universitatea
Babeş-Bolyai.
Se aprobă, în conformitate cu cererea nr. 18.
300 din 13 octombrie 2008, a Facultăţii de
Teologie Ortodoxă, taxarea pentru probele
de competenţă lingvistică.
Se numeşte, ca Director al Centrului „ORIEN-
TALIA”, profesorul Ioan Chirilă, iar ca Director
executiv lect. dr. Ana Baciu.
Inaugurarea oficială a Centrului de Limbi Clasice
şi Orientale„ORIENTALIA”va avea loc în ziua
de vineri 14 noiembrie 2008, orele 12.
Cooperarea Universităţii
Babeş-Bolyai cu
Universitatea din Viterbo
(Italia)
În zilele de 23-25 octombrie 2005, rectorul
Universităţii din Viterbo (Italia), Marco Mancini,
şi prorectorul vicar, Stefano Grego, au vizitat
Universitatea Babeş-Bolyai în vederea stabilirii
de acţiuni precise de cooperare. În urma acestei
vizite, s-a stabilit concretizarea acordului de cooperare
dintre cele două universităţi prin acţiuni
în domeniile ştiinţe economice, studii de mediu,
biologie, fizică. Sunt acţiuni de cooperare în cercetarea
ştiinţifică şi în pregătirea doctoranzilor. În
18 noiembrie 2008, Universitatea Babeş-Bolyai
inaugurează expoziţia proprie la Academia di
Romania, din Roma. Cu acest prilej, rectorul
Andrei Marga, prorectorul Nicolae Bocşan,
decanii Dumitru Matiş, Onuc Cozar, Cristina
Dobrotă, Călin Baciu, referenta Monica Fekete
vor examina noi posibilităţi de cooperare la Universitatea
din Viterbo.
Pregătirea programelor
de studii şi a sistemului
de evaluare pentru
echivalarea europeană a
examenelor
Acordurile de cooperare dintre universităţi
cuprind, tot mai mult, regula „echivalării” şi
„echivalenţei” de examene, de evaluări de
cunoştinţe între facultăţi şi universităţi din ţări
diferite. Orice universitate trebuie să fie pregătită
pentru această „echivalare”, încât să poată
asigura mobilitatea internaţională a propriilor
studenţi. În acest sens, în Universitatea Babeş-
Bolyai se întreprind următoarele:
a) Consiliul pentru Curriculum verifică, până
la 1 februarie 2009, curriculumul în acele specializări
în care compatibilizarea europeană de
curriculum este insuficientă şi emite deciziile
în consecinţă. Prorectoratul responsabil cu
studiile răspunde de compatibilizarea curriculumului;
b) Departamentul de Cercetări Ştiinţifice şi
Departamentul de Imagine editează, până la
15 decembrie 2008, broşura Institute, centre,
şcoli ştiinţifice actuale la Universitatea Babeş-Bolyai,
în română şi engleză;
c) Consiliul pentru Curriculum, Departamentul
de Imagine, Prorectoratul responsabil
cu studiile în limba germană editează,
până la 1 decembrie 2008, broşura Evaluările
de cunoştinţe şi examenele la Universitatea
Babeş-Bolyai, în română, engleză, germană;
d) Prorectoratul responsabil cu cooperarea
internaţională coordonează acţiunile şi răspunde
de asigurarea condiţiilor de echivalare
a studiilor de la Universitatea Babeş-Bolyai în
spaţiul european;
Trecerea a noi reviste ale
Universităţii Babeş-Bolyai
în sistemul ISI
Universitatea Babeş-Bolyai s-a angajat să
mărească substanţial volumul publicaţiilor ISI
ale propriului personal didactic şi de cercetare
ştiinţifică. fiecare deţinător de rol – cadru
didactic asociat, asistent, lector, conferenţiar,
profesor, profesor consultant, doctorand, cercetător
ştiinţific – are datoria de a publica cel
puţin un articol ISI pe an.
În vederea atingerii acestui obiectiv, Consiliul
de Administraţie al Universităţii Babeş-Bolyai
a luat măsuri pentru a ridica noi publicaţii ştiinţifice
ale Universităţii Babeş-Bolyai în regim
ISI (publicarea pe bază de referenţi externi,
publicare în limbi de mare circulaţie, apariţie
regularizată, etc.). astfel, după ce revistele
Studia Chemia, Journal of Cognitive and
Behavioral Psychotherapies, Transylvanian
Review of Administrative Sciences, Journal
for the Study of Religions and Ideologies
au trecut în regimul ISI, în curând trec în acest
regim Studia Biologia, Studia Geologia,
Etnomologia Romanica, precum şi revistele:
Contribuţii Botanice; Fixed Point; Erdelyi
Pszichológiai Szemle; Cogniţie, Creier,
Comportament; Caietele Echinox; Studia
Judaica; Philobiblon; Studia Europaea;
Studia Jurisprudentia; Studia Informatica;
Studia mathematica; Studia Oeconomica;
Studia Negotia; Studia Philologia; studia
Philosophia; Studia Physica; Studia Theologia
Catolica; Studia Theologia Catholica
Latina. Cu aceste promovări de reviste proprii
în sistemul ISI, sporesc substanţial posibilităţile
de creştere a volumului şi reliefului publicaţiilor
ISI ale personalului Universităţii Babeş-Bolyai.
Elaborarea Programului
francofoniei la
Universitatea Babeş-Bolyai
(2009-2012)
Având în vedere afinităţile de limbă, cultură,
istorie cu Franţa, nevoia de a consolida tradiţia
cooperărilor Universităţii Babeş-Bolyai cu universităţi,
instituţii şi personalităţi franceze şi a
extinde participarea Universităţii Babeş-Bolyai
la programele francofoniei:
1. Se organizează, de către Universitatea Babeş-Bolyai,
în cooperare cu Ambasada Franţei
şi cu agenţia regională a francofoniei, conferinţa
internaţională Limba franceză în Europa
Centrală şi Răsăriteană, în luna martie 2009;
2. Se elaborează Programul francofoniei la
Universitatea Babeş-Bolyai (2009-2012),
care se supune dezbaterii Consiliului de Administraţie
al Universităţii Babeş-Bolyai, până
la 20 decembrie 2008;
3. Grupul decan Paul Vasilescu (responsabil),
Ciprian Mihali, Adrian Ivan, Radu Nechita,
Diana Filip, Mihaela Toader, Simion
Aştilean, Adrian Puşcaş, Ion Grosu şi Anca
Teodorescu (senator) elaborează proiectul de
program şi conceptul conferinţei.
Amplificarea cooperărilor
cu universităţi din S. U. A.
Profesorul Andrei Marga este invitat de instituţii
din Washington, DC, în prima parte a lunii
februarie 2009, să susţină conferinţe şi să aibă
discuţii cu preşedinţi de universităţi şi directori
de instituţii din capitala S. U. A. Prilejul va fi
folosit pentru a institui şi extinde cooperări ale
Universităţii Babeş-Bolyai pe coasta de Est a S. U.
A. (New York, Washington, Pittsburg, Baltimore,
Boston, West Virginia, etc.).
Învedereapregătiriidenoicooperări,decaniifacultăţilor
de Matematică şi Informatică, Biologie
şi Geologie, Ştiinţa Mediului, Ştiinţe Economice,
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Studii Europene,
Sociologie, directorii departamentelor de
Studii Americane, relaţii Internaţionale, Istorie
Contemporană, Nanoştiinţe, Drept civil şi celelalte
sunt invitaţi să elaboreze propuneri de
programe de cooperare cu parteneri americani
şi să intre în contact cu colegi din S. U. A.
Înainte de 20 decembrie 2008 se stabileşte
grupul care face deplasarea la Washington, DC
şi New York, pe baza programelor şi contactelor
angajate.
Coordonarea tehnică a operaţiunii se asigură
de către Carmen Ţâgşorean, responsabila
cooperării cu S. U. A. din Centrul de Cooperări
Internaţionale.
BREVIAR UBB
Scrisoare deschisă
Domnului Anton Anton
Ministrul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului,
Bucureşti
Domnule Ministru,
Ne adresăm Dumneavoastră
în legătură cu nevoia reluării reformei
universitare în România.
Situaţia şi indicatorii (care se pot
discuta detaliat oricând) sunt de
aşa natură, încât reluarea reformei
universitare cât mai devreme posibil
este cu atât mai favorabilă ameliorării
performanţelor universităţilor
autohtone.
Se discută mult despre ceea ce
este necesar să se facă pentru a
ameliora învăţământul universitar
din ţara noastră. Devine tot mai limpede
că trebuie acţionat în acelaşi
timp pe trei direcţii: ameliorarea finanţării,
schimbarea legislaţiei, asigurarea
unei viziuni de dezvoltare
competitivă. O acţiune fără celelalte
două nu dă rezultate.
Toţi ştim că România se află în
campanie electorală. Chiar dacă aşa
stau lucrurile, nu avem, ca cetăţeni,
nici un motiv să stopăm schimbările
şi să irosim timpul, oricare ar fi argumentele
contextului. România are
nevoie atât de urgentă de reforme
competente şi chibzuite în universităţi,
încât argumentul campaniei
electorale păleşte, pentru minţile
lucide, în faţa argumentelor rivale.
În acest sens accentuăm nevoia ca
autorităţile statului, ministerul, în
primul rând, să acţioneze.
Pentru cine ia în seamă fără
prejudecăţi situaţia din universităţi
este cât se poate de clar că măsuri
relativ recente, îndeosebi legislaţia
din 2004 şi hotărârile de guvern din
2005-2007, sunt sursa multor dificultăţi,
fiind - cel puţin în raport cu
ceea ce s-a făcut în alte ţări comparabile
- evident greşite. Nu ne propunem
să intrăm aici în detalii, Vă
solicităm însă reflecţia şi decizia în
cinci probleme:
1. problema revenirii la
dubla specializare în
universităţi;
2. problema noii reglementări
a studiilor de
doctorat;
3. problema reglementării
studiilor postdoctorale.
4. problema restabilirii
educaţiei şi, prin implicaţie,
a studiilor de pedagogie;
5. problema restructurării
învăţământului universitar
teologic şi, prin
implicaţie, a altor specializări.
Aceste probleme nu epuizează
lista problemelor acute din învăţământului
superior, dar sunt dintre
cele resimţite ca urgenţe.
1. Problema revenirii la
dubla specializare în
universităţi
Se ştie că „dubla specializare”
s-a dovedit a fi soluţie profesională
superioară în universităţile
din România, după ce a fost o practică
foarte avantajoasă, din multe
puncte de vedere (formarea mentalităţii
interdisciplinare, mărirea
şanselor de găsire de job-uri de către
absolvenţi etc.), în universităţile
din alte ţări.
Se mai ştie că, în ţara noastră,
datorită neînţelegerii Declaraţiei
de la Bologna (1999) şi a aplicării
mecanice a acesteia, prin Hotărârea
de Guvern nr. 88 din 2005, conceperea
de specializări universitare
în regim „dubla specializare” a fost
oprită. Prin corecturi ulterioare ale
legislaţiei,„dubla specializare”a fost
readmisă la facultăţile de Litere.
Printr-o altă corectură a hotărârii
de guvern, studiile teologice au revenit
la patru ani, după ce – în mod
evident greşit – acestea fuseseră reduse
la trei ani.
Menţionez, fără a intra în detalii,
următoarele: Declaraţia de la
Bologna este pentru a mări competitivitatea
studiilor şi nu pentru a
înlocui soluţii viabile; în diferite ţări
„dubla specializare” a fost păstrată;
„dubla specializare” reprezintă o
profesionalizare adaptată la nevoile
pieţei calificărilor; în multe facultăţi
(Litere, Istorie, Informatică, Business,
Teologie, Mediu, Sociologie, Studii
Internaţionale etc.)„dubla specializare”
a devenit„naturală”.
Reglementările menţionate
conţin confuzia ilicită dintre dubla
specializare înţeleasă ca asociere a
două specializări îndepărtate şi dubla
specializare naturală.
Adaug observaţia – din nou,
fără a intra în detalii – că „dubla
specializare” nu se lasă redusă la un
program master, ce ar surveni după
o specializare, şi nici la însumarea
a două specializări, cum se crede
frecvent.
+
2. Problema noii reglementări
a studiilor universitare de
doctorat
Solicităm relansarea dezbaterii
privind studiile universitare de
doctorat cu propuneri de modificare
a Hotărârii de Guvern nr. 567 din
15 iunie 2005. Un astfel de demers
trebuie să ţină cont de cel puţin
următoarele obiective, cu o importanţă
covârşitoare pentru dezvoltarea
învăţământului universitar şi
a cercetării ştiinţifice din România,
factor esenţial în procesul de aliniere
a ţării noastre la comunitatea
academică europeană şi internaţională:
1. Necesitatea ca studiile doctorale
să contribuie la dezvoltarea
cercetării ştiinţifice în universităţi,
să fie un motor al acesteia ;
2. Crearea unui cadru stimulativ
pentru cercetarea ştiinţifică
din Universităţi şi pentru atragerea
tinerei generaţii spre activităţi de
acest gen ;
3. Eliminarea birocraţiei şi simplificarea
procedurilor;
4. Creşterea responsabilităţii
Universităţilor, a conducătorilor
de doctorate şi a doctoranzilor, în
activitatea pe care o desfăşoară în
cadrul şcolilor doctorale.
5. Internaţionalizarea studiilor
doctorale, atragerea de doctoranzi
străini.
Reforma legislativă în materie ar
trebui să vizeze:
a) O mai accentuată autonomie
a universitaţilor (IOSUD) privind organizarea
studiilor universitare de
doctorat, incluzând, fără a se limita
la: stabilirea domeniilor, determinarea
şi evaluarea conducătorilor de
doctorat, fixarea numărului de doctoranzi,
conferirea titlului ştiinţific
de doctor, eliberarea diplomei etc,
desigur, toate acestea sub o justă
supraveghere din partea MEdC;
b) Atribuirea de drept şi efectivă
a calităţii de conducător de doctorate,
tuturor cadrelor didactice care
au obţinut funcţia de profesor universitar
;
c) Incurajarea prin reducerea
formalităţilor inutile, a doctoratelor
în cotutelă, în special prin măsuri
cum ar fi: cooptarea, în urma
evaluării de către IOSUD, a conducătorilor
de doctorat autorizaţi în
Uniunea Europeană şi state terţe,
precum şi înmatricularea în regim
bugetar a doctoranzilor din statele
UE ;
d) Facilitarea accesului la studii
universitare de doctorat finanţate
prin burse de doctorat.
+
Universitatea Babeş-Bolyai se
oferă să contribuie cu propuneri
textuale de lege ferenda în ce priveşte
reforma legislaţiei doctorale,
pe care le putem înainta în orice
moment Ministerului.
3. Problema reglementării
studiilor postdoctorale
Dacă în România a devenit
necesară o nouă reglementare a
studiilor doctorale, reglementarea
studiilor postdoctorale este, de asemenea,
solicitată, având în vedere
câteva argumente:
1. în unele ţări, în discipline
ce se bucură de specialişti
performanţi, a urma studii
postdoctorale este o cale de
specializare avansată făcând
cercetare ştiinţifică efectivă.
Pe această cale apar specialişti
de înaltă performanţă, capabili
de inovaţie cognitivă şi
tehnologică;
2. în unele ţări se acordă diplome
sau certificate de studii
postdoctorale, care sporesc
competitivitatea candidaţilor
în concursuri;
3. unele catedre sau grupuri de
specialişti din România au nivelul
de competenţă cerut şi
capacitatea de a preda în şcoli
de studii postdoctorale.
4. Problema reconsiderării
educaţiei, alături de instrucţie, în
învăţământul superior
Educaţia (formarea pentru
dezbatere publică, formarea gândirii
critice, formarea pentru valori,
formarea civică etc.) este scoasă din
dezbaterea asupra învăţământului
superior din ţara noastră în ultimii
ani. În acelaşi timp, universităţile de
referinţă din lume accentuează importanţa
educaţiei.
Datorită întârzierii transformării
fostelor licee pedagogice în
colegii de institutori, aceste licee au
pierdut complet şansa de a rămâne
un ferment al pregătirii pedagogice.
În consecinţă, secţiile de pedagogie
din universităţi pierd din atractivitate.
Pericolul este ca pe nesimţite
pedagogii calificaţi să se reducă, iar
pedagogia să se stingă în tot felul
de discipline simplu empirice.
Problema care se pune este
aceea a regândirii ponderii educaţiei
în formarea universitară şi,
în legătură cu aceasta, a relansării
pedagogiei, articulată la nivelul secolului
XXI.
5. Problema restructurării
învăţământului universitar teologic
şi, prin implicaţie, a altor
specializări;
După cum se ştie, Declaraţia
de la Bologna (1999) conţine proiectul
restructurării specializărilor
universitare sub multiple aspecte
(conţinut, durată, caracter, curriculum,
calitate, etc.) pe direcţiile
conjuncte ale compatibilizării sistemelor
şi sporirii compatitivităţii.
Aplicarea acestui proiect preocupă,
pe bună dreptate, astăzi.
În ţara noastră, prin Legea nr.
288 din 2004 şi prin hotărârea de
Guvern nr. 916 din 11 august 2005,
s-a recurs la aplicarea mecanică
a restructurării, fără a se fi înţeles
sensul. Ca efect, soluţiile, în cazul
multor specializări, nu aduc rezultatele
scontate sau sunt contraproductive.
Avem în vedere aici, în primul
rând, cazul pregătirii în specializarea
„teologie pastorală”, dar problema
se pune şi în cazul altor specializări.
Concentrându-se, însă, asupra
„teologiei pastorale”, este de menţionat
faptul că erorile din reglementările
din 2005 s-au corectat în
parte prin hotărârea de Guvern nr.
676/28 iunie 2007. În fapt, însă, este
nevoie de noi corecturi, plecând de
la nevoile resimţite în pregătirea
teologiilor şi de la nevoile de compatibilizare
europeană. Se cunoaşte
că soluţia optimă, practicată de
universităţile de prim plan în domeniul
teologiei pastorale, constă
în aplicarea restructurării Bologna
pe soclul creat de 2-4 semestre de
propedeutică.
Solicitarea noastră este de a
se iniţia modificarea reglementărilor
existente în ceea ce priveşte
structurarea studiilor de teologie
pastorală în aşa fel încât acestea
să se poată consolida şi să devină
compatibile european şi competitive.
Problema se pune, după cum
am mai arătat, şi în cazul altor specializări
care resimt inevitabil efectele
unei aplicări mecanice greşite a
unei soluţii europene oportune.
Aşa cum am arătat, sunt numeroase
probleme în universităţi,
care reclamă soluţionări neîntârziate.
Cele evocate mai sus sunt, însă,
câteva, de primă urgenţă, cel puţin
în ordinea asigurării competitivităţii
studiilor universitare din România.
Cu cordialitate,
Rector,
Andrei Marga
Cancelar general,
Radu N. Catană
Institut de studii strategice
Luni 3 noiembrie 2008, la Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”, a avut loc deschiderea oficială a Institutului Francofon Regional de Studii Strategice
– Europa de Est „Stat de drept şi societate civilă”, Cluj-Napoca. Institutul va funcţiona în baza unui acord între Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Agenţia universitară
a Francofoniei, făcînd parte din Reţeaua Institutelor Francofone Regionale de Studii Strategice din cadrul Agenţiei universitare a Francofoniei în programul
tematic „Aspecte ale statului de drept şi democraţie”. Reţeaua numără încă 5 institute de acest gen: Maison du Droit Comparé, Ho Chi Minh Ville (Vietnam),
Maison de la Mélanésie, Nouméa (Noua Caledonie), Centre pour les Droits de l’Homme, Pretoria (Africa de Sud), IFRES – Africa de Vest, Dakar (Sénégal) şi
IFRES-Monde Arabe du Caire (Egipt). Printre obiectivele fondatoare ale acestei reţele de Institute de Studii Strategice se numără contribuţia la dezvoltarea unei
culturi democratice prin susţinerea unor programe universitare din domeniul ştiinţelor juridice şi politice şi participarea la constituirea unui spaţiu deopotrivă
regional şi internaţional de cercetare francofonă care să ţină cont de diversitatea sistemelor juridice şi normative proprii fiecărei ţări.

Q şi de la Ca p ăt
Debut şi duplicitate
ovidiu PECiCan
d i n t re i n ş i i t ă i o ş i l a vor b ă ş i î n c r u n t a ţ i n e voie
mare din generaţia mai tânără a profesioniştilor
trecutului, se desprinde o siluetă despre care
se va mai auzi, sunt sigur. În 2002, Liviu Pilat
publica la Iaşi, în Ed. Presa Bună, volumul
Comunităţi tăcute. Satele din parohia Săbăoani
(secolele XVII - XVIII). Cel puţin aşa s-ar putea
crede urmând textul de pe copertă, fiindcă
pagina de gardă propune – semn al indeciziei
auctoriale sau al inconsecvenţei editoriale?
– titlul Purgatorium missionariorum, urmat
de acelaşi subtitlu lămuritor. Aici, sintagma
„comunităţi tăcute” figurează sub numărul de
ordine I, semn că proiectul autorului trebuia
să-şi urmeze cursul şi printr-un II, poate III şi
altele, fapt care, după toate aparenţele, nu s-a
mai petrecut niciodată. Aceasta nu avea cum
să dezamăgească încă, la acea dată, drept care
volumul, carte de debut a autorului, era însoţit
de un cuvânt al editorului Gheorghe Bejan,
preşedintele Asociaţiei Romano-Catolicilor
„Dumitru Mărtinaş”. De aici oricine putea afla că
„Prin abordările curajoase, Liviu Pilat intră în dialog
cu lumea ştiinţifică românească, pe teme de maximă
actualitate, propunând viziunea şi rezolvările proprii
susţinute cu argumente dintre cele mai solide.”
Maxima actualitate la care trimitea dl. Bejan
era... istoria de acum trei-patru secole a unor
sate catolice din Moldova, iar dialogul cu lumea
ştiinţifică românească pe care îl promitea acelaşi
se dovedeşte la lectură mai mult o plecăciune
sinceră în faţa excelenţelor de acum trei-patru
decenii ale istoriografiei franceze.
Mult mai precise în caracterizarea autorului
se doreau cuvintele mentorului neofitului,
istoricul Ştefan S. Gorovei, care promitea „o
mostră de cercetare autentică şi foarte modernă”,
caracterizată imediat printr-un „pozitivism
accentuat şi foarte benefic” care „stă în cea mai
bună relaţie cu «instrumentarul» de idei şi cerinţe
ale «noii istorii»”. Ar fi, desigur, de discutat
despre măsura în care opţiunea pozitivist-ac-
centuată este în continuare modernă şi dacă
articole
dosare
anchete
dialoguri
polemici
intervenţii
ea rămâne cu adevărat benefică, întrucât se ştie
că poţi reflecta eronat o realitate nu numai prin
necunoaşterea ei, ci şi prin interpretarea sa prin-
tr-o grilă cognitivă limitativă, îngustă. Pozitivismul,
în expresia lui clasică, tocmai aşa şi este,
din perspectiva istoriei filosofiei. Pozitivismul
logic, o mişcare înnoitoare din perimetrul gândirii,
are, şi el, deja, o vechime considerabilă, fiind
caracteristic epocii interbelice şi neavând nici în
clin nici în mânecă cu procedurile pedestre – sub
raport teoretic – ale lui Liviu Pilat. Neopozitivismul
lui Popper, Kuhn ori Imre Lakatos rămâne,
şi el, de plasat în cu totul alt perimetru decât cel
frecventat de încrezătorul debutant. Aşa încât,
afirmaţia lui Ştefan S. Gorovei nu ar mai trebui
decât precizată, dezambiguizată, eventual probată
cu exemple şi noi argumente.
Dar cu totul nedumeritoare se dovedeşte ideea că
pozitivismul invocat ar fi în raporturi optime cu
reţetarul de conţinut şi cu exigenţele noii istorii.
anul 3, numărul 48, 1 - 15 noiembrie 2008
Oare despre care nouă istorie poate fi vorba? Cea
ai cărei protagonişti, istorici francezi la modă cu
douăzeci-treizeci de ani în urmă, au devenit, în
marea lor majoritate, ei înşişi istorie, între timp?
Dacă e vorba despre aceşti oficianţi ai muzei
Clio, descinşi de sub mantaua lui Marc Bloch şi
de sub borurile pălăriei lui Lucien Febvre, atunci
trimiterea putea fi mai precisă, fie prin notarea
cu majuscule, ca nume de şcoală sau măcar ca
individualizare mai pregnantă a unei orientări
istoriografice memorabile, fie prin păstrarea, fie
şi între paranteze, a formulării în original (La
Nouvelle Histoire). În caz că am izbutit să desci-
frez destul de corect vaga trimitere, atunci nu
pot să observ decât că Noua Istorie nu mai e chiar
atât de nouă şi că, după cum observa cineva,
prin 1980, sensibilitatea postmodernă emergentă
a retezat încrederea în vechea paradigmă chiar
şi în Europa (înafara ei nu se configurase niciodată),
permiţând acestei direcţii urmare în pagina 21