CAPITOLUL 11 Separarea prin cromatografie de lichide (LC)

detecţia, deoarece după ieşirea din coloana cromatografică fluxul mobil are o presiune
mai mică decât în coloană şi astfel se pot forma bule gazoase care pot perturba în
procesul de detecţie.
11.4. Faze staţionare în cromatografia de lichide
Fază normală
Cea mai importantă fază staţionară în cromatografia de lichide în fază normală
este silicagelul (SiO2). Acesta este considerat un adsorbant foarte polar, datorită
grupărilor silanol reziduale din matricea sa. De asemenea, Al2O3, ZrO2, sau TiO2 sunt
menţionate des ca faze staţionare polare în NP-LC. Fazele staţionare polare legate sunt
derivate din silicagel; acestea conţin grupări funcţionale polare X, precum hidroxil, nitro,
cian, sau amino, legate printr-un lanţ hidrocarbonat scurt R:
Dintre acestea, aminopropil-silicagelul sau dihidroxipropil-silicagelul sunt cele mai
utilizate faze staţionare legate în separările LC prin acest mecanism.
Utilizând tehnica derivatizării amino-silicagelului cu acidul dodecamolibdofosforic
s-au realizat noi faze staţionare polare, utilizate în separarea compuşilor aromatici.
Retenţia puternică a compuşilor aromatici pe astfel de faze staţionare polare se explică
prin interacţia puternică a orbitalilor π din nucleele aromatice cu orbitalii d ai Mo. [112]
Fază inversă
Si O Si
CH 3
CH 3
CH 2 CH 2 CH 2
Aminopropil-silicagel
Si OH
O
Si
O
Si
O
Si
CH 3
Si O Si
O
O
CH 3
NH 2
In cromatografia de lichide în fază inversă (RP-LC) fazele staţionare sunt
hidrofobe. Acestea se pot obţine prin modificarea chimică a silicagelului (sau chiar
182
R X
+
(CH2 ) 3-NH3 +
(CH2 ) 3-NH3 +
O (CH2 ) 3-NH3 Si O
CH 3
Si CH 2 CH CH 2
CH 3
OH OH
Dihidroxipropil-silicagel
3-
PMo12O40