CAPITOLUL 11 Separarea prin cromatografie de lichide (LC)

pe bază de legături Si-O-Si, ca în exemplul următor:
CH 3
Si OH + Cl Si (CH2 ) 7CH3 CH 3
180
CH 3
Si O Si (CH ) CH 2 7 3 + HCl
Horvath, Knox, Soczewinski, Snyder, Scott, Kirkland, Guiochon sunt doar câteva
nume mari de oameni de ştiinţă care au adus contribuţii fundamentale, teoretice sau
experimentale, la dezvoltarea cromatografiei de lichide ca tehnică analitică de mare
performanţă.
CH 3
11.2. Clasificarea separărilor prin cromatografia de lichide
Retenţia în cromatografia de lichide este un proces complex, care implică
interacţii ale speciilor din proba injectată atât cu faza mobilă, cât şi cu faza staţionară.
Cunoaşterea mecanismului după care se desfăşoară procesul de retenţie are ca prim
avantaj pentru analist posibilitatea predicţiei acestuia şi mai ales alegerea acelor condiţii
experimentale pentru atingerea unor selectivităţi maxime între analiţi. Cea mai importantă
clasificare a separărilor LC este bazată pe mecanismul care stă la baza separării, care la
rândul său depinde de natura celor faze (staţionară şi mobilă) participante în procesul de
separare cromatografică. Cele mai importante clase de separări LC sunt următoarele:
A) Cromatografia de lichide în fază normală (NP-LC – „ normal-phase liquid
chromatography”) în care faza staţionară este polară, iar faza mobilă este alcătuită dintrun
solvent nepolar cu un conţinut mic de modificator polar.
B) Cromatografia de lichide în fază inversă (RP-LC – „reversed-phase liquid
chromatography”) în care faza staţionară este nepolară şi hidrofobă, iar faza mobilă este
alcătuită dintr-un solvent polară.
C) Cromatografia de lichide prin mecanism de schimb ionic (IC – „ion
chromatography”), în care faza staţionară este un schimbător de ioni, iar faza mobilă este
apoasă cu un pH controlat.
D) Cromatografie de lichide prin mecanism de excludere (sau cromatografie pe
gel), în care faza staţionară este un gel cu porozitate controlată, iar componenţii probei
sunt separaţi în funcţie de forma şi dimensiunea moleculară.
E) Cromatografie de lichide bazată pe interacţia diferită a compuşilor asimetrici
cu anumite structuri din faza staţionară (numite selectori de chiralitate).
Cele mai importante separări cromatografice se efectuează în prezent pe o
coloană cromatografică, confecţionată dintr-un metal. In interiorul coloanei se găseşte
faza staţionară, fixată la capete între două frite. Diametrul şi lungimea sunt parametri
constructivi, funcţie de care coloanele se împart în mai multe clase, descrise în tabelul
următor.
Cromatografia de lichide planară este o tehnică cu aplicaţii din ce în ce mai puţin
utilizate în practică analitică. Cromatografia pe hârtie sau cromatografia în strat subţire în
diverse variante (ascendentă sau descendentă) pot decurge prin unul din mecanismele
de mai sus, iar vizualizarea compuşilor separaţi sub forma de spoturi se poate face
utilizând proprietatea de absorbţie sau de fluorescenţă a analiţilor separaţi, cu sau fără
reactiv de derivatizare (aşa-numita developare). Există şi posibilitatea ca spoturile
rezultate să fie izolate şi apoi printr-o procedură de extracţie cu un solvent adecvat,
analitul conţinut să fie determinat printr-o tehnică spectrometrică.