CAPITOLUL 11 Separarea prin cromatografie de lichide (LC)

Pentru ca analitul să elueze din coloana cromatografică este necesar ca acest
proces să fie reversibil. De aceea tăria interacţiei sale cu centrul activ nu trebuie să fie
foarte puternică. După cum se poate observa, modelul competiţional neglijează orice
interacţie între molecula de analit şi moleculele fazei mobile. Predicţia retenţiei este
redată de relaţia simplificată:
k
log 1 = α(
ε1
− ε2
)
(11.1)
k2
ε reprezintă parametrul de tărie al fazei mobile (putere elutropică), care semnifică energia
liberă de adsorbţie a moleculelor de solut per unitate de suprafaţă de fază staţionară, iar
parametrul α este specific moleculei de solut (în dependenţă de volumul molar). In tabelul
de mai jos sunt redate valorile parametrului ε pentru cei mai importanţi solvenţi utilizaţi în
mecanismul de fază inversă în HPLC.
Tabel 11.2. Valorile parametrului ε pentru solvenţi utilizaţi în NP-LC. [118]
Solvent
188
ε pentru
Silicagel Alumina
n-hexan 0,01 0,01
1-clorbutan 0,20 0,26
cloroform 0,26 0,40
izopropileter 0,34 0,28
acetat de etil 0,38 0,58
tetrahidrofuran 0,44 0,57
acetonitril 0,50 0,65
Modelul bazat pe interacţia moleculelor de solut, respectiv a modificatorului polar
din faza mobilă, presupune formarea a două straturi adsorbite, ca urmare a interacţiilor
dipol-dipol. Atunci când concentraţia modificatorului polar este mică, formarea celui de-al
doilea strat de molecule de modificator polar adsorbite, în interacţie cu primul strat şi cu
centrul activ, nu are loc, iar interacţia moleculei de solut cu centrul activ devine mai
puternică, conducând la timpi de retenţie mari. Dimpotrivă, atunci când concentraţia
modificatorului polar creşte, are loc formarea celui de-al doilea strat de molecule
adsorbite, iar molecula de solut va interacţiona mult mai slab cu centrul activ, datorită
ecranării celor două straturi adsorbite. Ca urmare, timpul de retenţie al solutului va fi de
data aceasta mai scurt, fiind dat de relaţia simplificată:
1
= α + β ⋅ Cmodificator
polar
(11.2)
tr
Această relaţie este însă valabilă pentru un domeniu relativ îngust al concentraţiei
modificatorului polar din faza mobilă.