Reglare Adaptiva si Optimala - Cadre Didactice
Reglare Adaptiva si Optimala - Cadre Didactice
Reglare Adaptiva si Optimala - Cadre Didactice
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
40<br />
Fig.2.9<br />
O regulă empirică de alegere a perioadei de discretizare T pentru metodele de proiectare<br />
deterministe recomandă<br />
ω T = 0,<br />
1÷<br />
0,<br />
5<br />
0<br />
unde ω 0 este frecvenţa naturală a polilor dominanţi ai <strong>si</strong>stemului închis. Dacă polul dominant<br />
este real, se poate recomanda T/To =0.1 ... 0.5, unde To este constanta de timp a polului<br />
dominant. Aceste reguli implică un timp de răspuns la treapta de cel puţin (5-20) eşantioane.<br />
În cadrul <strong>si</strong>stemelor adaptive, deoarece procedura de proiectare este on-line, este necesar a<br />
acoperi toate po<strong>si</strong>bilităţile şi regimurile de lucru oferite de un <strong>si</strong>stem de reglare automată.<br />
Astfel, se impune a şti dacă modelul procesului este sau nu de fază minimă sau dacă<br />
−1<br />
−1<br />
există divizori comuni ai polinoamelor A ( q ) şi B ( q ) . Combinaţia optimă a metodelor de<br />
estimare şi proiectare a algoritmilor adaptivi va urmări a<strong>si</strong>gurarea convergenţei, stabilităţii şi<br />
robusteţii <strong>si</strong>stemelor adaptive în condiţiile definirii clasei de mărimi exogene şi a delimitării<br />
nivelului incertitudinilor în construcţia modelelor. De remarcat faptul că <strong>si</strong>stemul adaptiv are o<br />
structură ierarhică cu două bucle ce interacţionează şi operează la scale diferite de timp.<br />
O condiţie necesară pentru stabilitatea <strong>si</strong>stemelor adaptive este ca <strong>si</strong>stemul închis să fie<br />
stabil, în cazul în care parametrii de acord sunt fixaţi la valorile lor exacte. Pentru a satisface<br />
această condiţie, trebuie luate în con<strong>si</strong>deraţie problemele legate de compensarea polilor şi a<br />
zerourilor, probleme ce au în vedere, atât structura procesului condus, cât şi a algoritmului de<br />
reglare. Condiţia suficientă ca <strong>si</strong>stemul adaptiv sa fie stabil este ca toţi parametrii estimaţi, ceruţi<br />
pentru proiectarea algoritmilor de reglare, să conveargă la valorile lor reale.<br />
Prin convergenţă înţelegem că obiectivul reglării este atins a<strong>si</strong>mptotic şi toate<br />
variabilele <strong>si</strong>stemului rămân mărginite pentru o clasă de condiţii iniţiale. Analiza proprietăţii de<br />
convergenţă a <strong>si</strong>stemelor este utilă nu doar pentru faptul că furnizează informaţii privind<br />
stabilitatea <strong>si</strong>stemului, ci şi pentru faptul că uşurează distincţia dintre algoritmii de reglare<br />
performanţi sau mai puţin performanţi, sugerând totodată modalităţi prin care performanţele<br />
<strong>si</strong>stemelor adaptive pot fi îmbunătăţite.<br />
Performanţele <strong>si</strong>stemului de reglare vor influenţa conţinutul frecvenţial al semnalelor de intrare<br />
şi de ieşire ale procesului ce urmează a fi identificat, apărând unele <strong>si</strong>tuaţii conflictuale între<br />
cele două bucle, bucla de reglare şi bucla de adaptare.